Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Octombrie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Noiembrie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Vremea
Varful Buhaescu
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Piciorul Iezerului, un lac limpede si alte peripetii (Muntii Iezer - Papusa)

Am încercat pentru a șasea oară (Retezat, Parâng, Piatra Craiului, Bucegi, Ceahlău) să cuceresc un vârf. Sau măcar să urc jumătate de centrimetru pe un vârf. Și nu a fost să fie nici de data asta. Ori nu mă vrea Muntele, ori nu îl vreau eu pe el îndeajuns de mult. Dar nu renunț. Unul dintre noi trebuie să cedeze.

A șasea încercare a fost Masivul Iezerul Mare. Sămbăta ce a trecut. În ciuda amăgitoarei prognoze meteo, care înclina 100% spre ploaie și cer închis la culoare, am insistat să plecăm de vineri spre Iezer, și cu greu mi-am convins colegul de tură, Alex, să ajungem vineri noaptea pe la 01.05, în Lerești. Am găsit o pensiune simpatică, opțiune mult mai valabilă decât celebra cabană Voina, și un proprietar și mai simpatic, care s-a deranjat la 1.30 noaptea, să ne deschidă porțile.

După puține ore de somn, am deschis ochii la 7 dimineața și mare mi-a fost bucuria când am descoperit un cer senin și nici urmă de ploaie. Dacă dimineața mă felicitam pentru decizia de a-mi urma instinctele, câteva ore mai târziu mă blestemam că nu am ascultat prognoza și calculat o tură care nu avea nicio șansă de reușită.

Fără să mai încălzesc magnificul motor al D.D-ului am pornit în goană spre munte, tăind gropile din șoseaua asfaltată demult și lăsând în urmă un Lerești trezit la viață și agitat ca într-o zi normală de sâmbătă.


Carpati.org



Sâmbăta în Lerești

Câteva gropi în șosea mai târziu am ajuns la barajul și lacul Râușor, probabil unul dintre cele mai frumoase lacuri de acumulare pe care le-a văzut ochiul meu cel bun. N-am zăbovit decât pentru câteva cadre căci verdele perfect al apei și albastrul senin al cerului ne încurajau să mergem mai departe spre crestele Iezerului. Plimbarea până la Râușor o recomand pentru o duminică după amiază, mai ales că din București consumă maxim 3 ore, cu mașina.

Carpati.org

Lacul Râușor

12 kilometri și am ajuns la celebra cabană Voina, care nici măcar nu s-a sinchisit să ne întâmpine sau să ne salute. Zăcea acolo uitată de vremuri și cu fața posomărâtă de fizicul demodat și vopseaua veche. Nici marcajele nu erau arătau mai vesel.




Carpati.org

Marcaje trasee munții Iezer Păpușa

D.D a insistat să meargă și el cu noi și la cum zbura pe forestier mi-a fost milă să îl refuz. L-am lăsat să se bucure și el de natură doar că într-un final natura a pus piciorul în prag și ia închis drumul. Forestierul spre cabana Cuca se tranformase în râu. Mi s-a părut mai mult decât corect, toate au o limită și natura are dreptul să aleagă pe cine primește în vizită și pe cine nu.


Carpati.org

Forestierul spre cabana Cuca, transformat în râu

D.D a rămas de pază și noi ne-am continuat traseul la picior. Nici nu am intrat bine în traseu și am dat de urmele lăsate de un urs care pesemne coborâse la râu pentru un mic dejun servit pe grabă, căci icrele și le-a lăsat în farfurie.


Râul s-a transformat din nou în forestier și în câteva minute am ajuns în punctul în care se despărțeau traseele. Nu l-am ales pe cel pe care îl planificasem de acasă, bulina albastră, 3 ore până la refugiul Iezer, pentru că era închis din noiembrie până în iunie. Mai târziu am aflat de la niște călători pe munte, singurii care au urcat după noi, că traseul, deși e mult mai ușor, e închis iarna din cauza avalanșelor. Am fost nevoiți să alegem crucea albastră, 4 ore pe timp de vară, până la refugiul Iezer, deși obiectivul turei era lacul Iezer și ceva centrimetri din vârful Iezerul Mare. Am traversat cu elan râul și am pornit voioși spre urcarea prin pădure. Am pierdut elanul și voioșia destul de repede căci urcarea prin pădure ne-a dovedit după câteva sute de metri. Nu sunt eu expertă în urcat pe munte dar sigur crucea albastră prin pădurea de pe piciorul Iezerului e cel mai greu traseul pe care l-au cunoscut picioarele mele. Nu mai greu decât traseele prin zăpada, firește.

Carpati.org


Echilibristică în natură

Și au urcat piciorele noastre, ba prin serpentine, ba pe potecă, amețind marcajele și admirând pădurea, lianele, cuiburile de păsări și accesoriile molizilor.

Două ore au trecut destul de greu prin pădure și într-un final am ieșit în golul alpin, unde am avut un oarecare șoc pentru că atunci când am intrat pe traseu cerul era senin însă sus … am descoperit alt tărâm de basm …

Cât am poposit să ne schimbăm tricourile ude la la efortul depus la urcarea prin pădure a început să ningă. Mult. Cu fulgi mari. Și când am ieșit din nou în traseu am avut parte de o surpriză și mai mare. Poteca era nebătută și zăpada apoasă și până la genunchi. Ceasul indica orele 13.00 și noi nici măcar la jumatatea distanței nu ajunsesem. Și mai trebuia să ne și întoarcem și București în acceași zi. Dar am continuat să urcăm, în ciuda obstacolelor și a povârnișului Iezerului Mare.

Carpati.org

Ninsoare de aprilie și povârnișul Iezerului Mare

După o jumătate de oră în care făceam cu schimbul la cine bate poteca prin zapada deloc prietenoasă, abia bifasem patru stâlpi de marcaj și nici măcar jumătate de coamă nu urcasem. Toate ca toate dar la un moment dat ceața ne-a îmbrățișat complet și nu mai vedeam următorul marcaj.

Nu știu cum se iau marile decizii pe munte dar eu una am descoperit că am o problemă când nu văd nimic în jur și îmi dispare complet curajul de a mai înainta voinicește. Probabil că i se zice atac de panică, încă mai caut explicații logice pentru comportamentul asta însă cert e că am decis să cobor și renunț la a mă aventura în astfel de condiții. Probabil că aș fi continuat, dacă nu ar fi trebuit să mă întorc la București în aceeași zi și aș fi avut mai multă experiență pe munte. Deși panica care m-a cuprins încă îmi dă de gândit. La coborâre am avut  mai multă vizibilitate. Oarecum.

Carpati.org


Coborâre prin ceață

Dar zăpada era la fel de neprietenoasă și când nu îmi prindea picioarele în capcane care îmi aruncau întregul corp la orizontală, arunca supărată cu apă în bocanci și parazăpezi. Am fost nevoiți să oprim la stâna părăsită de la intrarea în golul alpin, pentru a schimba din nou hainele ude. Și de supărare m-am așezat în pridvor și am fumat o țigară.

Carpati.org

Stâna părăsită din Iezer

Și când credeam că am scăpat de obstacole în pădure am găsit urme de ploaie și o potecă pe care se aluneca ușor. Din nou calculele mi-au fost date peste cap, am coborât cam în acceași timpi ca la urcare și cumva m-am împăcat cu ideea că am luat decizia corectă. Nu am fi ajuns până la refugiu și înapoi pe timp de zi. Și marcajele din pădure ar fi fost foarte greu de găsit pe timp de noapte.

În pădure ne-am mai oprit să admirăm un apartament proaspăt construit al unei păsări, cred, încă nu am găsit informații pertipente despre vietatea care construiește asemenea edificii în miniatură.

Carpati.org

Apartament în construcție

La baza lacului am respirat ușurată, Iezerul dormita în continuare în ceață și până și pădurea respira sacadat aburi.

Mi-am luat la revedere de la Iezer și înainte de a ajunge în Lerești a trebui să îl împac pe D.D și i-am oferit o ședință foto pe o pantă pe care nu ar fi urcat-o vreodată, spre disperarea unor localnici care au oprit să ne roage să nu urcam așa ceva.

Carpati.org

D.D și panta inabordabilă

Am oprit din nou la simpatica pensiune unde am înnoptat, pentru că îmi uitasem preacinstiții mei teniși Ecco, și din nou proprietarul s-a dovedit simpatic și ne-a cinstit cu prăjitura casei, a la pension Amada. După care am galopat spre București prin ploaie măruntă și sub influența unei serioase febre musculare la pleoape, vorba colegului de tură.

Traseu: București, Pitești, Cîmpulung, Lerești (2 ore). Cabana Voina, Piciorul Iezerului, cruce albastră (3 ore). Mai multe imagini în albumul de … aici ... http://www.flickr.com/photos/roxanaradu/sets/72157623832894342/



Luni, 12 aprilie 2010 - 10:31 
Afisari: 3,159 


Postari similare:





Comentariile membrilor (41)

kya
kya
Coarda
 
1
Roxana, discutia este veche, deja, aici pe site: muntii nu se "cuceresc".

In alta ordine de idei: fa cumva si posteaza fotografiile pe site-ul carpati.org, nu pe un server extern.
Daca ai nevoie de suport tehnic, uite, aici: http://www.carpati.org/articol/uploadul_fotografiilor_la_jurnale_
si_articole/371/

In caz contrar, jurnalul va fi inactivat.

Multumim si persevereaza nu in a "cuceri" muntii, ci in a te bucura de ei!


Luni, 12 aprilie 2010 - 10:54  

rr
rr

 
2
Multam fain Kya. De la birou nu pot incarca poze dar o sa incerc mai pe seara de acasa.


Luni, 12 aprilie 2010 - 11:02  

conrad
conrad
(admin)

 
3
Ceea ce te-a indemnat sa te intorci din drum nu a fost un atac de panica ci ratiunea. Decizia a fost cat se poate de inteleapta, nicidecum una pripita. Piciorul Iezerului e un traseu destul de greu de urmarit pe zapada si ceata. Marcajele prin stalpi sunt destul de rare. In plus, plafonul de nori era jos, poposind pe coama muntelui. Astfel, cu cat urcai mai mult, cu atat vizibilitatea scadea, pentru ca va afundati in nori. Dupa cum ai observat, cand ati inceput sa coborati, atmosferam "s-a mai limpezit".
Acum, tu stii mai bine ce ai simtit, nu neg ca te-ai si panicat... insa vroiam doar sa mentionez ca in conditiile descrise, decizia a fost una inteleapta (mai ales ca inteleg ca erati prima data pe acest traseu). Daca alegeati traseul "bulina albastra", apoi cu siguranta ai fi avut mai multe atacuri de panica Carpati.org (asta in conditiile in care ai fi "mirosit" zapada ce sta sa va invaluie).
Pe munte, a te intoarce din drum nu este o infrangere, ci doar o alta cale.
Pus in fata acelorasi alegeri am decis si eu intoarcerea, insa in ultimul moment, ceea ce ne-a prelungit traseul din vreo 8-9 ore estimate in 15 ore parcurse pe vant, zapada, ceata si cu o sete cumplita, ca n-am estimat bine rezervele de apa.
Era acum cateva luni, tot in Iezer. Detalii aici http://www.carpati.org/jurnal/iezer_8211_papusa._cand_planul_de_a
casa_nu_se_potriveste_cu_cel_din..._ceata/1827/

Foarte interesant mi s-a parut acel "apartament in constructie", care mi-a starnit curiozitatea.
Iar varfurile le vei atinge, probabil, atunci cand vei inceta a mai pleca de acasa cu planul de "a le cuceri".
Dar... ce stiu eu? Incearca mereu asa cum simti, dar nu uita lectia din fiecare intamplare. Ai o viata la dispozitie si pentru iluzii si pentru deziluzii. In felul asta sigur nu te vei plictisi.

Montani semper liberi! Carpati.org


Luni, 12 aprilie 2010 - 14:45  

rr
rr

 
4
Multumesc Conrad, Iti citisem povestea inainte de a pleca spre Iezer si chiar ma intrebam de ce asa putine jurnale cu si despre Iezer.


Luni, 12 aprilie 2010 - 15:01  

rr
rr

 
5
Kya - nu reusesc deloc sa urc imaginile pe serverul vostru. Imi da eroare server.


Luni, 12 aprilie 2010 - 16:06  

rupi2003
rupi2003
Busola
 
6
Ma inscriu si eu in clubul "caut proprietar apartament" Carpati.org Nu conteaza daca e cu pene sau cu blana. Am vazut si eu doua proaspat construite pe acelasi trunchi in vecini, in Piatra Craiului, saptamana trecuta.


Luni, 12 aprilie 2010 - 16:12  

thesuperman
thesuperman

 
7
No o lua ca pe un esec ca nu ai ajuns pe varf. Incearca sa te bucuri de fiecare moment din drumul pana pe varf. Si poate asta o sa iti ofere o alta perspectiva asupra muntelui. Dece ce sa ramai cu un gust amar ca nu ai ajuns pe varf cand te poti bucura de traseul parcurs. Scuze de filosofii dar nu am putut sa ma abtin.
La capitolu' sfaturi practice ar fi sa incepi cu inceputul si anume trasee de vara, munti mai umblati. Ai scris ca nu ai reusit sa ajungi pe Retezat. Ai incercat vara? E o adevarata autostrada pe acolo, in sensul ca e foarte, foarte, foarte multa lume si e destul de accesibil traseul. Trebuie doar putin efort, ceva vointa si timp.
Incearca sa mergi cu cineva care a mai fost pe munte, e un foarte bun mod de a invata o gramada de lucruri care te ajuta. In acest scop poti folosi planificatorul de ture de pe site sau turele de initiere.

Ture frumoase in continuare


Luni, 12 aprilie 2010 - 17:26  

rr
rr

 
8
thesuperman - multam fain. Nu am ramas cu un gust amar deopotriva. In Retezat am ajuns pana la saua Bucurei insa nu am reusit sa urc pentru ca nu aveam coltari etc

Am ales varianta mai grea - traseul de iarna - si aici vroiam sa excelez, vara stiu e mult mai simplu. Nu place multa lume in jur (cand am urcat pe Ceahlau am dat de turisti in adidasi, cu sacosa in mana, galagie etc) si prefer iarna cand e mai greu si mai liniste.


Luni, 12 aprilie 2010 - 17:40  

thesuperman
thesuperman

 
9
Bun venit in clubul celor care le place mai mult iarna pe munte. Nici mie nu imi place sa stau 30min la coada sa fac o poza cu varful (cazul vf Retezat), dar nu tot timpul e bine sa o iei pe scurtatura. Mersul la munte vara te pregateste oarecum pentru turele de iarna si daca te chinui putin (cei drept putin mai mult decat pe traseele umblate) poti merge si vara pe trasee foarte frumoase si linistite. Mai e si varianta sa incepi direct ture de iarna dar in cazul asta e mai greu sa incepi singura sau cu cineva care nu are foarte multa experienta. Si mai e si echipamentul care e mult mai lejer vara.

Si pana la urma oricum vine vara


Luni, 12 aprilie 2010 - 18:10  

rr
rr

 
10
E mai greu iarna dar e si mai frumos. Merita tot efortul zic io. E frustrant ca nu ajungi pana langa varf dar frustrarea trece probabil cand ajungi la pe varf. Odata si odata. Oricum zapada pe creste o sa tot avem vara asta. Cei cu experienta nu se incumeta sa isi asume responsabilitatea unui incepator si sunt nevoita sa merg cu alti incepatori ca mine. Ii inteleg, si eu as face la fel.


Luni, 12 aprilie 2010 - 18:20  

mike
mike
Rucsac
 
11
Aici gresesti oarecum legat de asumarea responsabilitatii...exista ture de initiere, exista foarte multe stagii de alpinism hivernal sustinute de oameni cu experienta de la care poti invata cum sa mergi iarna la munte, cum sa gestionezi o tura etc. Toate acestea te pot scuti de greseli mai mult sau mai putin grave...Fiecare din noi a avut un inceput si sunt multi care nu uita cum au crescut la inceput si sunt dispusi sa dea mai departe...
Poate din asemenea ture vei capata si o alta filozofie a mersului pe munte si poate vei vedea ca se poate si darui din bucuria ta de a merge pe munte...Egoismul nu isi gaseste locul intr-un mediu atat de frumos cum este muntele


Luni, 12 aprilie 2010 - 21:51  

rr
rr

 
12
Se pare ca p'acilea n/a inteles nimeni ca nu sunt suparata pe o tura esuata etc. Tre sa revin cu alte jurnale zic.

In alta ordine de idei am rezolvat misterul apartamentului de mai sus. Edificiul apartine, citez:

"Ciocanitoare neagra (Dryocopus martius)... cand gaseste ceva bun, dupa ea zici ca a lucrat cineva cu dalta" - Cosmin-Ovidiu Manci, biologist

Cam asa arata minunatia de pasare - http://www.fotonatura.ro/forum/album/surub/pasarile_din_romania/a
lte_pasari_001/ciocanitoareaneagra2.jpg.html


@Mike - sar mana si tot respectul (va divinizez blogul si adulmec serios RT-urile si povestirile) insa e prea tarziu sa capat o filozofie a mersului pe munte. M-am nascut si am crescut la munte si ce m-a invatat tataie despre munte mai greu schimb. Tataie care rade de mine cu gura pan la urechi cand ii arat echipamentul de munte si ii povestesc despre pioleti, bete telescopice sau coltari. Acu ce-i drept multi multi ani am fugit de munte si imi pare normal ca el Muntele, sa ma respinga.

Stiu cativa oameni cu experienta la urcat pe munte care mi-au zis clar ca pana nu "cuceresc" un varf nu am ce cauta cu ei pe creasta Piatra Craiului. Mai in gluma mai in serios practica bate teoria si intr-un final pe munte esti nevoit sa fii egoist.

Sa imparti din experieta ta da, sunt de acord, insa pana acum am nu am intalnit un om care sa faca asta fara comision. Si deja cand vorbim de "tre sa platesti ca sa inveti cum sa urci pe munte" parca dispare tot farmecul urcatului pe munte ...


Luni, 12 aprilie 2010 - 22:41  

conrad
conrad
(admin)

 
13
Se pare ca nici tu, Roxana, n-ai inteles exact ce au vrut altii sa-ti zica Carpati.org.
Insa, daca mai poposesti ceva vreme pe acest site si te mai si implici, eventual in participarea la ture organizate, s-ar putea sa intelegi cat de cat.

Pana acum eu n-am intalnit nici un om de munte care sa-mi ceara comision pt a imparti cu mine din ceea ce stie el (exceptie facand scoala de iarna la care am participat, cu tarif) si iti spun sincer ca am ajuns sa cunosc destui oameni de munte de la care inca mai am ce invata. Si momentan nu mi-au cerut nici un comision pentru experienta lor impartasita mie.


Luni, 12 aprilie 2010 - 22:53  

rr
rr

 
14
Apai mie mi s-o cerut ...


Luni, 12 aprilie 2010 - 22:58  

kya
kya
Coarda
 
15
Pentru un om crescut la munte ai o filosofie cel putin ciudata in ceea ce-l priveste:
- muntele nu are cum sa te respinga. Doar metaforic. In realitate, el ne atrage fara a face niciun efort in acest sens. Ii este indiferent daca vrem sa admiram sau incercam sa ne rupem gatul pe undeva. Restul e in mintea noastra si in modul in care intelegem sa ne pregatim pentru el.
- de cand mai activezi pe carpati.org, nu ai observat turele de initiere? Oameni generosi duc pe munte incepatori si impartasesc cu ei din cunostintele acumulate in timp, fara niciun castig material, ci doar un simplu multumesc. In acest fel s-au pregatit zeci de carpatisti care acum au propriile lor grupuri sau la randul lor "scolesc" pe altii.
- arzi niste etape esentiale: sari la turele de iarna, iar Mike ti-a explicat cum sta treaba cu ele si direct la creasta Pietrei Craiului fara sa parcurgi mai multi km atat de lungime cat pe inaltime intr-o gramada de alte ture.
- in turele de initiere vei auzi obligatoriu aceasta vorba: "muntele se mananca cu lingurita". Nici nu stii cat este de adevarata!


Luni, 12 aprilie 2010 - 22:58  

mike
mike
Rucsac
 
16
Una peste alta, ca sa revenim la subiect pentru ca iata am comentat atatia admini pe acest jurnal care conform regulamentului nu ar trebui sa fie pe site, te rog sa reincerci incarcarea fotografiilor pe server; daca folosesti o versiune noua de firefox nu ar trebui sa intampini probleme pentru ca acest jurnal nu mai poate ramane mult timp aici in forma actuala.
Multumesc pentru intelegere


Luni, 12 aprilie 2010 - 23:08  

rr
rr

 
17
@kya

- metaforic evident.
- am observat turele nu am stiu ca imi pot permite sa ma inscriu
- am sarit direct la etape de iarna pentru ca intotdeauna am considerat ca daca vrei sa inveti ceva cu adevarat incepi cu e mai greu.
- la creasta inca visez si mai am nevoie de o iarna pe munte sa ajung in punctul in care sa imi permit macar psihic sa o abordez.

Acu oricant de mult imi place mie oamenii, nu ma pot bucura de munte daca il urc cu un grup de 10 sa zicem.

Sunt posesiva, vreau doar eu si Muntele fara sa intervina cineva intre noi. Altfel nu ma pot bucura de el.

Metaforic vorbind.


Luni, 12 aprilie 2010 - 23:08  

kya
kya
Coarda
 
18
OK. Faci cum crezi tu ca este mai bine in relatia ta cu muntele.

Legat insa de ture si de multe altele o sa te rog sa parcurgi Regulamentele site-ului. Vei gasi raspuns la multe din nelamuririle tale.
De data asta, nemetaforic vorbind.


Luni, 12 aprilie 2010 - 23:12  

rr
rr

 
19
Sa traiti, am modificat!


Luni, 12 aprilie 2010 - 23:37  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
20
Relatia cu muntele este uneori ca relatia cu o persoana, fiecare munte isi are personalitatea lui. Pe un om poti sa-l cuceresti cu atitudini frumoase, cu dragoste, cu modestie, cu curaj, cu echilibru, cu demnitate si cu multe altele. Am acasa doi copii care la o anumita varsta spuneau (sau inca mai spun) "vreau aia" vreau aia si daca nu le dadeam incepeau sa strige sau sa bata din picioare "vreau "vreau" pana renuntau. Asa-i si cu muntele, sa faci varful, bifandu-l, este cum ai spune "vreau , da-mi , acum.
In loc de cuvintele "vreau" "imi doresc" poti sa inlocuiesti "visez". Ce ai simtit cand ai ajuns prima data pe Toaca? Eu unul am simtit doar vant.
Mie mi-o placut jurnalul tau si sunt de acord ca Muntele il simti foarte bine in ture cu putini oameni.
Dar ce spui de un foc de tabara cu vreo 40 de mucenici pe langa, cu un ceaun cu mamaliga si un borviz langa, cantand din toti rarunchii seara si dimineata tot 40 de mucenici si 40000 de norisori uniti intr-o mare in fata ta, asteptandu-te in tacere?
Merita incercat?


Marți, 13 aprilie 2010 - 10:57  

virgiliordache
virgiliordac..

 
21
Mi-a placut relatarea prin sinceritatea ei. E autentica, si asta e cel mai important la un jurnal. Nu cred ca e nici o problema cu cucerirea varfului, fiecare isi alege un obiectiv cand merge pe munte, iar placerea de a-l atinge are si ea rolul ei, pe langa degustarea urcusului ca atare. Decizia de intoarcere a fost foarte buna. De fapt urcusul pe Iezer iarna nu e o tura de o zi. Recomand mai degraba urcus pe culmea Vacarea, banda Rosie de la Voina, cu acces pe varf in aceeasi zi si coborare la refugiul Iezer, iar apoi coborare a doua zi pe piciorul Iezer. Pe vreme acoperita fara GPS e jale, iar iesirea din poteca e complet nerecomandabila chiar si pe vreme buna, pentru ca muntele e destul de salbatic (vegetatia incalcita, pante abrupte pe alocuri, etc).


Marți, 13 aprilie 2010 - 11:04  

rr
rr

 
22
Claudiu - incercat, cum sa nu, dar prefer linistea sus pe munte. E prea frumos acolo sus sa mai faci si galagie. Tabara si mucenicii e o idee grozava pentru baza muntelui. S'apoi nu vreau sa urc un varf ci imi doresc, daca nu m-am exprimat cum trebe e greseala mea. Nu e un obiectiv e o dorinta. Desi pana si dorinta poate fi un obiectiv.


Virgil - cam asa gandesc si eu. Si da, ulterior mi-am dat seama ca nu am calculat o tura de zi, decat probabil pentru cineva cu experienta. Oricum e utopic sa ii dai muntelui o zi din viata ta, iarna si sa ai pretentii la varf si vreme buna.


Marți, 13 aprilie 2010 - 11:39  

mihaitzateo
mihaitzateo
Coarda
 
23
E lasa mergi mai spre vara si urci,intr-o zi cu soare,pana pe Iezer.
Carpati.org


Marți, 13 aprilie 2010 - 14:02  

cuceresccreste
cuceresccres..

 
24
un ganditor antic spunea ca o cetate cucerita iti da o bucurie nemaipomenita! :>
eu as zice putin altfel : o creasta nou cucerita e ca o vacutza priponita:>
Trebuie sa simti bucuria de a cuceri de a te lua la tranta cu destinul si a calari biruitor balaurul stancos, pus la punct si invins de spiritul montaniardului neinfricat.


Marți, 13 aprilie 2010 - 17:45  

rr
rr

 
25
@Mihai - eu tot zic ca e mai fain iarna da nah ...

@cuceresccreste - Carpati.org))))) muntele nu e facut sa il cuceresti, nu ai invatat nimic din ce s-a discutat aici ... ntz ntz


Marți, 13 aprilie 2010 - 18:31  

miparv
miparv
Rucsac
 
26
Aratand respect muntelui, acesta ne rasplateste cu minunatiile sale si satisfactia atingerii scopului propus.


Marți, 13 aprilie 2010 - 18:48  

cuceresccreste
cuceresccres..

 
27
@roxana : mi-am facut profilul pe baza celor discutate aici:> intrebarea fireasca e daca aveam cu adevarat ceva de invatat. Daca aveam, oricum e de domeniul trecutului. Nu vom sti niciodata. Data viitoare o sa fiu mai atent si am sa inteleg tot caci o sa ma intorc cu ignoranta reincarnata in intelepciune si cu raspunsul bine invatat la intrebarea: "Pentru ce a fost facut muntele?"


Marți, 13 aprilie 2010 - 22:29  

rr
rr

 
28
@cuceresccreste - cel mai bine inveti de unul singur si dand cu capul de pereti, pardon creste. Zic io. Muntele oricum il urci ca sa ajungi pana sus. Intr-un final. Si apoi sa il cobori pana jos. Cu bine. Ca asa-i si in viata urci si cobori. Zic io.


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 08:56  

cuceresccreste
cuceresccres..

 
29
@roxanici: cum poti sa zici draga mea asemenea rautate?:> aici in comunitatea carpatina trebuie sa fim oameni buni si cu frica de dumnezeu. pai dand cu capul de pereti ? pai se poate? unde e spiritul de socializare? nu asa se cladeste o relatie de prietenie draga mea. pai daca sa zicem iubitul tau are o parere diferita despre orice, tu il sfatuiesti sa se dea cu capul de creste?:> stii ce? mie imi place sa cobor in sus urcand muntele apoi sa urc in jos calare pe avalansa ultrazelului meu stins. Zice Je.


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 10:29  

rr
rr

 
30
@cuceresccreste - pan nu urc la vale un varf nu ma poci pronunta pe subiect.


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 12:22  

cuceresccreste
cuceresccres..

 
31
@rr : eu mi-am propus sa cuceresc Brana Mare a Macinului dar nici pana azi n-am reusit. nu stiu daca lipsa de bani de benzina pana in dobrogea are vreo legatura cu insuccesul, dar odata ajuns acolo, un lucru e sigur: va fi cucerit!


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 13:26  

conrad
conrad
(admin)

 
32
Aceste comentarii au mai degraba un caracter de "chat", nu prea par a mai avea legatura cu jurnalul. Pntru cuvintele care nu au legatura cu jurnalul, dar doriti totusi a vi le impartasi, va recomand comunicarea pe mesageria privata pusa la dispozitie pe acest portal si apoi cum veti mai dori.

PS: Modestia si lipsa ironiei vor patrunde si ele in sufletul unui om indragostit de munte. Cu timpul, insa. La inceput crezi mai intai ca ai multe de dovedit. Tie, lumii... asa e mereu. Treptat, lucrurile se mai aseaza.


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 14:34  

vali51
vali51

 
33
Am inteles:tu vrei sa urci muntele dar "echipei" ii este gandul...la pensiune ...la prajitura casei etc.Trebuie atinsa starea de 'simpatie' intre voi si Maria sa Muntele;numai asa fiind,in armonie, puteti ...muta muntii din loc.


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 14:34  

rr
rr

 
34
Gata nu mai zic nimic! Sa traiti!


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 17:37  

cuceresccreste
cuceresccres..

 
35
Conrad@ unii zic ca ironia e semn de inteligenta Carpati.org modestia si lipsa ironiei, as spune, ca sunt defecte si nu calitatiCarpati.org ma rog... fiecare cu perceptiile si convingerile saleCarpati.org


ps: mi-e teama sa-i trimit mesaje pr Roxanei. Poate se indragosteste de mine si vrea sa ma cucereasca:>


Miercuri, 14 aprilie 2010 - 18:44  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
36
Masura inteligentei din spatele unei ironii este data de calitatea ironiei.


Joi, 15 aprilie 2010 - 11:12  

mihaitzateo
mihaitzateo
Coarda
 
37
@RR: pai nu e asa greu sa "cuceresti" un varf.
Iei telecabina la Busteni pana la Babele si mergi pe Costila (ca se ajunge usor) sau stiu eu pe Caraiman.
Asa ca mai astepti un pic sa se topeasca zapada de acolo si mergi si tu.
(ai camere web live pe net sa vezi care e starea zapezii in Bucegi.)


Joi, 15 aprilie 2010 - 16:33  

rr
rr

 
38
@Mihai - eu imi doream sa cuceresc un varf iarna, pe zapada (evident) in conditii grele. Vara si telecabina sunt din alta poveste.


Joi, 15 aprilie 2010 - 16:52  

miparv
miparv
Rucsac
 
39
Da, da, am auzit si eu ceva - se construieste telecabina de la Curmatura la Vf. Ascutit ...


Joi, 15 aprilie 2010 - 17:33  

mihaitzateo
mihaitzateo
Coarda
 
40
Vad ca ai ajuns pana la urma pe Ciucas.


Marți, 20 aprilie 2010 - 21:52  

rr
rr

 
41
Am ajuns am ajuns da nu comentam acilea ca suntem inafara subiectului si iara sar pe mine adminii!


Marți, 20 aprilie 2010 - 22:03  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0809 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org