Piatra Mare, decembrie 2008 (Muntii Piatra Mare)

 

O data cu venirea sarbatorilor de iarna, dupa craciun, m-am mutat la Predeal, cum este traditia in fiecare an. Nu se putea incheia anul fara o drumetie frumoasa pe muntii atat de dragi mie, asa ca am planuit impreuna cu tatal meu sa mergem pana in Piatra Mare. Vaile alpine am decis sa le lasam pe primavara, cand o fi zapada mai stabila si mai putina.

Am plecat spre Dambu Morii pe 30 decembrie, pe vreme frumoasa, dar si foarte geroasa (imi amintesc ca anuntasera la radio in dimineata aceea cca -15grd) impreuna cu tatal meu si cu inca 2 prieteni, urmand sa ne vedem acolo cu alti prieteni de munte ce veneau din  Bucuresti (Mihai &co).

Noi am ajuns relativ repede cu microbusul, la 9.30 eram deja ajunsi si ca sa nu inghetam cat timp ii asteptam, am pornit in plimbare spre canionul  7 scari, pe parcurs oprindu-ne la prima cascada inghetata. Acolo tatal meu, nerabdator, si-a incercat pioletii pe cascada si a urcat-o fara probleme. A fost un moment f distractiv.

Pana la canion am facut aprox. 1h30 min, acolo am urcat un pic prin canion pentru poze, dar ne-am oprit la al 3-lea pachet de scari metalice. Acesta fiind plin de gheata, ne-am intors.

Am luat-o inapoi spre Dambu Morii sa iesim in intampinarea lui Mihai si a celorlalti, iar dupa reunirea echipelor, am purces agale spre Piatra Mare.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara ...

Iar padurea ne-a aparut in toata splendoarea ei, cu bradutii incarcati de nea. Intrasem parca intr-un taram de basm, unde totul e alb, iar cand treci pe sub un bradut foarte incarcat de zapada, este de ajuns doar sa atingi o creanga si te ninge.

 

Din canion am facut cca 2 h pana sus, pe poteca ce ocoleste canionul. Iar sus cand am ajuns, peisaje de vis. Las pozele sa vorbeasca in locul meu…

La cabana, dupa ce am facut un mic popas, alpinistii au vrut sa cucereasca si vf. Piatra Mare, asa ca s-au echipat si au pornit asaltul varfului J .

Noi cuminti, i-am asteptat la cabana, iar dupa ce au venit inapoi de pe varf, unde am inteles ca batea un vant f puternic, am pornit in plimbare nocturna pana jos in Dambu Morii. Nu exista tura la noi care sa nu se incheie cu “nocturna”, deja m-am obisnuit.

Asa ca la ora 19.00 am pornit la drum, dar pe alta ruta, pe drumul familiar. Eram un trenulet de 7 frontale ce serpuia printre braduti.

A fost f placut drumul, cerul senin, iar in zare se vedeau luminitele rosiatice ale Brasovului. In 2 ore am fost jos, in Dambu Morii, apoi fiecare pe drumul sau spre casa: noi spre Predeal, iar Mihai cu ceilalti spre Bucuresti. 

 

Joi, 8 ianuarie 2009 - 11:10 
Afisari: 6,599 


sandra