ma aduce in munti pasnici si frumosi-Piatra Mare ales cartier general pentru o revedere a melcilor in formatie completa+ alti prieteni.Asa ca vineri nici nu desfac bine rucsacul dupa sejurul la mare ca il umplu iar cu haine curate ca sa plec pe munte.Dimineata cand ma trezesc raman fara glas caci afara ploua...Desfac tot rucsacul ca sa caut foita de fas care evident ca se afla la fund (ma obisnuisem cu soare, mult soare si in Fagaras si mai apoi la mare).
In tren recuperam fiecare cum putem orele de somn iar la Timis constat cu bucurie ca muntele nu are de gand sa imi strice tocmai aceste 2 zile caci afara se inseninase.
Asa ca tropa tropa, bocanim cu incaltarile vre-un kilometru pe sosea si inca vreo jumatate de or ape forestier spre canionul 7 scari, unde supriza nu era nimeni sa ne perceapa taxa de 10.000 pentru intrarea in Canion. Asa ca ii dam drumul in sus, cele 3 aparate foto lucrand la capacitate maxima.
Omul, mut de uimire in fata luptei surde dintre elemente
Odata iesiti din stransorile recei ale muntelui fiecare va lupta cum va putea cu monotonia celor 2 h prin padure.
La 14.30 punem corturile langa cabana si dupa o oala de piure in care au plonjat cu elan 8 linguri hamesite, plec cu Radu sa-i preluam pe Corina si pe Victor care veneau din Cheile Rasnoavei cu toate fiarele la ei, cu gandul ca dupa o noapte de voiosie in Piatra Mare sa isi mute cartierul general la Costila.
Un macro bine ascuns prin iarba
Pe drum ne prinde ploaia de care tot scapasem pana atunci. Noroc doar ca la bifurcatia spre Susai/Cioplea - Tamina (langa stana) in cateva minute esti salvat de padure.
Inaltimile domoale ale Baiului si Grohotisului scaldate in lumina blanda a dupa-amiezii
Facem jonctiunea cu ei dupa inca vreo 30 min de coborare si reluam traseul de data asta in urcus.
Soarele apune domol scaldand universul crenelat al Craiului intr-un rosu diafan. Postavaru arunca trene lungi de vaduv negru spre noi, iar Costila mirata isi scoate periscopul dintr-un nor sa traga si ea cu ochiul, pe furis. Doar Iezerul prea departe de spectacolul in miscare ii sopteste vorbe dulci unei Papusi imbufnate care isi pudreaza fata cu parful unui norisor in flacari.
"Crai batran, pornit spre ruga/Vine Amurgul de pe munte, /Impartind cernite-odajdii/Brazilor cu barbi carunte. Umiliti se-nodaie brazii/ I se-ne china, i se-apleaca, /Si cu-un zvon de surle-l lasa/Pe Maria sa, sa treaca"(Octavian Goga, Asfintit)
La corturi pregatirile sunt pe ultima suta de metri, asa ca... echipa fiinda reunita nu ne punem pe vre-un act de vitejie... ci pe o masa copioasa (cam cat 3 mese in Fagaras), un adevarat festin care a tinut cu tot cu chitara si cu fumul inecacios pana la 12.
Daca tace chitara....melcii merg la culcare
Poate ca am mai fi stat dar ne gonea plafonul de nori care coborand amenintator de mult si bliturile ce se apropiau din ce in ce mai mult. Se pare ca cineva s-a jucat putin cu zoomul si acum toata atentia paparazilor era indreptata spre noi, ascunsi intr-o mica sa...undeva in Piatra Mare.
Ziua 2-Duminica 27 august
Gand: ...in cort e lumina inca dar nu-i 7....Cat o fi ? Sa opresc, sa nu opresc mobilul ? Lasa....poate se opreste ploaia
Suna telefonul...afara ploua in continuare nici gand de frigarui la Tamina...trebuie sa reconsideram strategia pentru ziua de azi ; sa incepem deci printr-un somn indelungat. Asa ca...ati ghicit. Inchid alarma si ne culcam mai departe.
La 9 se cam anima atmosfera asa ca facem sfanta impartire a conservelor de ananas ramase din seara trecuta (cate un ape cort) asa, pentru deschiderea apetitului.
Mancam fiecare cu apucam prin corturi, in loc de ceai merge si o limonada rece si la 11.10 ne induram sa ne apucam de strans iar la 12 dam semnalul de plecare spre Timisul de Sus pe la cascada Tamina dar trebuie sa ne luam gandul de la festinul numarul 2 daca vrem sa prindem trenul de 16.34.
Coborand spre stana
La coborare din pacate nu mai era aceeasi vizibilitate ca aseara si dupa ce am innotat prin ceva noroi, fara incidentre insa ,coboram la Tamina de unde prinzand scurtaturile intr-o clipita suntem la gara.
Victor si Corina coboara la Busteni iar pe noi incep sa ne roada grijile capitalei.
Dar pentru unii vacanta nu s-a terminat...mai e o luna de haladuit prin munti si cine stie pe unde ma vor purta pasii :
"Sunt iarasi pe drum, nu stiu unde merg
Ma cheama un munte spre care alerg Un munte pe care nu stiu a-l numi Dar pe care sunt sigur"....il voi iubi (originalul era il voi cuceri dar muntele nu se cucereste...se intelege...se descopera...se iubeste) (Din copilarie)
Foto: Radu
In rest, toate urarile noastre de bine si tot ce iti doresti sa se implineasca
Felicitari pentru tura, RT si fotografii!
Marți, 29 august 2006 - 12:32