Piatra Craiului: Valcelul Cabanierului (urcare in creasta la sud de Umeri) (Muntii Piatra Craiului)

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu alpin. Este obligatoriu ca cel putin o persoana din grup sa cunoasca bine masivul si tehnicile de alpinism. Materiale obligatorii : casca, semicoarda. Dificultatea traseului: 1 A. Timp de parcurgere: 2 ore (se mai adauga 3 ore pentru accesul din Plaiul Foii).

Acum 14 ani am aflat de ipotetica existenta a unui traseu de legatura intre poteca marcata de sub perete si creasta sudica. Walter Gutt in "Istoria pasiunii pentru munte"- Muntii Carpati nr. 1 scrie: "acest drum de acces a fost parcurs si descris de fostul cabanier de la cabana Negru Voda de mai multe ori. Este vorba de cabanierul Richard Hertz, alpinist si speolog. Drumul este cunoscut pe Valea Tamaselului, vale asezata in sudul traseului Umerii Pietrei Craiului ... era intentionat de Lolu (pentru a-l parcurge) in septembrie 1885".

Discutam deci de un traseu cunoscut si folosit acum mai bine de 125 de ani, descris de mai multe ori. Ce poate fi mai simplu ?

Cei pe care i-am intrebat, oameni care merg de multi ani prin abrupt, nu au confirmat existenta lui. Valea Tamasel, vazuta din poteca de sub perete, e intrerupta de saritori mari si inconjurata de pereti cel putin verticali. In trecerile mele prin zona Umerilor am cautat sa observ de sus o posibilitate de inaintare la sud de umeri, dar peretii intrerup parcursul Braului de Jos si nu am vazut alte cai de acces. 

Pentru ca nimeni nu parea sa stie ceva, m-am gandit ca totul ar putea fi o poveste ca multe altele iar traseul nu exista. Dar daca totusi ... ?

In primavara, impreuna cu Adi (rupi2003) am facut o plimbare in zona saua Tamasel - muchia Tamasului. Ninsese relativ putin cu cateva zile in urma, zapada se topise pe fetele insorite dar se adunase pe vai. A fost o ocazie perfecta sa analizam bazinul vaii Tamasel pentru ca zapada continua arata caile posibile pentru accesul in abrupt.

Vedere generala cu Valea Tamasel in centru

Marim pentru detalii.

Firul principal pleaca din stanga urcand usor spre dreapta. Parcursul este intrerupt de numeroase saritori, unele surplombate, si sfarseste in perete.

Tot in stanga, la mijlocul distantei dintre padure si creasta, distingem un palc masiv de jnepeni strabatuti de Braul de Mijloc. Deasupra jnepenisului e o poiana mare, ce continua cu un scoc larg pana sub linia crestei. Urcusul de la palcul de jnepeni pana in creasta este facil.

Surpriza placuta apare in centru. Din padure pleaca vertical un valcel cu scoc larg si inzapezit, ce sfarseste sub un dinte. In spatele dintelui se strecoara ascendent spre stanga un valcel subtire. Marim din nou zona dintelui.

Mai sus albia valcelului se lateste. La stanga este un nou scoc cu zapada, nu stim daca are legatura cu cel urmat pana acum. Vizualizam scocul cel nou:

E sigur ca iese la jnepeni. Iar de acolo nu mai sunt probleme pana in creasta. Mai ramane sa vedem continuitatea dintre valcele. Asa ca mai avem doar ... de asteptat vara, pentru a putea cerceta locurile.

August, 4 luni mai tarziu. Eu si Adi mergem spre zona vazuta in primavara. Dupa ce trecem de saua Tamasel, in scurt timp oprim pentru echipare pe un varf cu vegetatie aflat pe dreapta potecii.

Cu putin inainte de a ajunge aici am traversat, pe poteca marcata, firul valcelului vizat pentru urcare. Nu e foarte imbietor si nu seamana a poteca.

In timp ce ne echipam admiram bazinul vaii Tamasel. De aici nu sunt vizibile caile de acces, arata altfel decat din muchia Tamasului. Este rece si vantul sufla puternic, asa ca punem pe noi tot ce gasim in rucsaci.

Plecam spre nord o distanta scurta si incepem sa urcam o fata de iarba si stanca. Ne indreptam spre o zona cu stanca rosiatica. Aici facem la dreapta si intram cativa metri prin padure, pana sub perete.

In stanga e un mic scoc . Il traversam si continuam pe un brau frumos, tot la stanga, pana in firul valcelului pe care vom urca. Am ocolit in acest fel pasajele de la intrare, vizibile din poteca marcata.

Suntem in valcel. Saritori placute, pereti framantati si mici prispe de iarba cu flori de colt. Urcam spre un perete cu stanca neagra in partea superioara, loc in care firul se orienteaza la stanga. Sub noi este un ac semet iar pe stanga o mica fereastra interesanta.

Urmeaza o saritoare, apoi o fata de iarba domoala pe care urcam spre un amfiteatru de piatra. In centrul acestuia o formatiune seamana cu doua urechi de iepure. Spre dreapta pleaca o prispa ingusta si aninata, e Braul de Jos ce a fost intrerupt intre Umeri si acest punct. Continuarea lui dupa muchia vizibila e tot aninata, dar pentru scurt timp prispa se lateste.

Am ajuns intr-o zona cu tancuri si mici creste spectaculoase, pare a fi un Amfiteatru al Acelor. Admiram ineditul formelor de calcar.

Spre nord zarim prispa lata a Braului de Jos in saua Umerilor. Parcursul acestuia e intrerupt de firul Tamasului, care rupe spectaculos impiedicand inaintarea.

Traseul continua la capatul fetei de iarba pe care am urcat, inainte de a traversa in Amfiteatrul Acelor. Ne orientam la dreapta pe un valcel ce vine dintre pereti. Urmeaza o catarare scurta si apoi cativa zeci de metri pe sub peretele din dreapta, prin talvegul valcelului.

Ajunsi la nivelul unui palc de jnepeni (dreapta), vedem momaia din Braul de Mijloc. Traseul acestuia continua spre sud printr-o falie si o sea larga. Sub noi valcelul pe care am urcat pare ca rupe putin mai jos si nu te imbie la coborare.

Ne orientam la stanga in urcare pe brau. Ajungem repede la un jnepenis pe care il traversam si iesim intr-o poiana larga. Suntem pe Braul de Mijloc, in spate se distinge saua din Umeri marcata cu momai (in apropierea "acoperisului de coliba").

In sus, deasupra locului unde ma aflu, poiana continua lin. Se vad umarul de sus si Braul de Sus, la baza acestuia.

Din acest punct continuarea traseului pana in creasta nu pune probleme. Se urca prin poiana pana la nivelul Braului de Sus, apoi pe afluentul nordic al Tamaselului (varianta de iesire descrisa si notata cu F in jurnalul Traseul Umerilor).

Ca o parere personala, Valcelul Cabanierului ofera un acces mai usor si mai scurt intre baza masivului si creasta comparativ cu celebrele Lanturi. Presupun ca s-a preferat marcarea Lanturilor si nu a acestui acces datorita pozitionarii mai bune. Desfasurandu-se la sud de Umeri, iesirea din Valcel obliga la continuarea spre N (La Om) sau S (saua Funduri) pe creasta, fara posibilitatea facila a continuarii direct spre E (Grind).

 In privinta denumirii traseului, aceasta a fost propusa de Adi avand in vedere istoria locului. Daca cineva cunoaste alta / vechea denumire este rugat sa o comunice pentru a evita posibile confuzii.

Miercuri, 14 septembrie 2011 - 19:05 
Afisari: 3,042 


mugurel.ilie..