Piatra Craiului : Braul de Sus, din Poiana Inchisa pana dincolo de Varful Ascutit ( III Amvon - La Lanturi ) (Muntii Piatra Craiului)

In memoria Corinei

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu alpin. Este obligatoriu ca cel putin o persoana din grup sa cunoasca bine masivul si tehnicile de alpinism. Materiale necesare : o semicoarda pentru asigurare si echipament individual pentru fiecare participant (casca, ham, 2 carabiniere). Dificultatea traseului : 2 A.

Jurnalul se doreste un indemn adresat cunoscatorilor pasionati ai Craiului, care vor sa mearga in cautare de frumos si inedit. Descrierile sunt minimale, pentru a lasa placerea descoperirii traseului si pentru a nu incuraja intrarea persoanelor nepregatite. Am prezentat mai multe detalii in locurile unde am apreciat ca orientarea ar putea fi dificila chiar si pentru cunoscatori.

Ca si la precedentele doua jurnale fotografiile sunt facute de Marius (www.mariusradu.ro), devenit astfel neoficial fotograful Braului de Sus, editia 2010.

Ziua 3 : Amvon – La Lanturi

Este segmentul cel mai spectaculos si dificil al Braului de Sus. Traseul urca si coboara diferente mari de nivel, punand frecvent probleme de orientare, si are portiuni lungi de catarare libera. Se poate aborda cu succes numai de persoane bine antrenate si in conditii de vreme buna. Timp de parcurgere, de la Amvon la refugiul Grind II : 5 – 7 ore. Echipa noastra : 2 persoane.

Traseul contine doua portiuni distincte de brau: una foarte scurta - in zona Amvonului , alta foarte lunga - din zona Timbalului Mic pana la varful La Om. Intre ele se afla Muchia dintre Timbale cu vaile ce o marginesc. Denumirea Braul de Sus pe parcursul celor doua portiuni distincte este deplin justificata, traseul avand aici un aspect clasic de brau. Legatura dintre cele doua zone nu are insa elemente de brau (vai adanci, hornuri abrupte), parcurgerea fiind posibila in mai multe moduri. Am prezentat solutia care mi se pare cea mai naturala si usoara, eventualele imbunatatiri ale descrierii sunt bine-venite si utile celor ce vor veni pe aici.

Plecam devreme de la Plaiul Foii si iata-ne ajunsi, dupa circa 2 ore, la Acul de la Amvon. Avem drum lung de parcurs, asa ca am adaptat componenta echipei si programul la traseul propus. Vremea racoroasa ne indeamna la mers iar vantul bate in rafale, adunand norii. Nu e ce ne dorim dar speram sa fie bine. Poza de grup, de aceasta data cu toti participantii:

De la Amvon ne orientam spre sud-vest, pe poteca bine conturata.

Ajungem intr-o sa de unde admiram Muchia dintre Timbale. Aceasta imagine va mai reveni in fata noastra de cateva ori, la fiecare trecere a seilor ce le vom traversa.

Coboram pe un horn cu grohotis instabil circa 70 m, pana deasupra a doi colti aflati in talvegul vaii.

In dreapta scapa spectaculos un afluent al Calinetului, iar in fata-stanga observam ultimele doua sei ale unei creste, ambele accesibile. Alegem una dintre ele ...

... noi am ales sa urcam spre cea de sus (din stanga).

Traversam saua si coboram pe fata opusa crestei, in talvegul Calinetului Mic, pe fetele de iarba, circa 50 m. Ne angajam pentru a iesi din vale pe partea stanga, spre o sa avand pe dreapta un turn (in portiunea superioara a fotografiei centru - stanga).

Accesul in sa se face printr-un mic horn, putin surplombat in partea superioara. In sa un bolovan nu prea mare, bine incastrat,  face o portita naturala usor de recunoscut.

Din sa admiram din nou Muchia dintre Timbale. Ne-am apropiat si detaliile se vad mai bine. Desi de aici pare vertical, hornul care ne va ajuta sa traversam muchia este fezabil. Se afla in dreapta imaginii, marginit la baza de o prispa inierbata si o poteca de capre.

Pentru a ajunge la horn trebuie sa coboram din saua in care suntem. Pornim de-a lungul unui scoc cu iarba si grohotis ce sfarseste deasupra unui piept de piatra ce trebuie descatarat. Aici o asigurare sau chiar un rapel sunt binevenite. Talvegul vaii pare aproape, dar de el ne despart vreo 4 m verticali si fara prize.

Suntem in talvegul Padinei lui Calinet, pana aici noi am facut circa 1 ora. Daca timpul ramas nu este suficient pentru parcurgerea braului sau vremea se strica, retragerea din acest loc este cea mai buna solutie. Se poate face prin urcarea sau coborarea vaii.

Traseul descris pana aici, parcurs in sens invers, constituie o alternativa rapida de retragere din Calinet si un acces direct la Amvon fara a mai urca in creasta.

Coboram 10 m pe vale pana in dreptul unui un horn ingust, umbrit si frecvent umed situat pe stanga.

Dupa depasirea hornului de la intrare panta se domoleste si fetele se deschid. Urmeaza un scoc pe care se urca la inceput pe stanga apoi, dupa o mica traversare, pe dreapta. Atentie, pe intregul parcurs traseul este friabil si echipa disloca pietre oricat de atent merge.

Mai sus scocul se transforma in horn iar continuarea se face prin catarare pe o muchie pe dreapta. Fetele sunt foarte inclinate.

Fotografie spre muchia ce margineste hornul pe dreapta, in sensul de urcare. Spre coltul din dreapta jos se vede o padina cu brazi avand la capat un mic punct alb stralucitor. Este Refugiul Sperantelor.

Urcusul sfarseste intr-o mica poienita cu smirdar, unde facem o scurta pauza. In fotografie este Marius odihnindu-se, imagine foarte greu de surprins. 

De aici ne orientam jumatate dreapta si traversam 5 metri in scocul unui alt horn (in imagine), ce rupe spectaculos sub noi, pe care il urcam pana la capat. 

Se poate continua si spre stanga, traversand un pasaj expus si apoi urcand un horn scurt ce scoate in urmatoarea sea (spre est) a Muchiei dintre Timbale. Din ambele sei se coboara usor in valea Podurilor, continuand parcursul Braului de Sus pe unul din cele doua hornuri aflate vis-a-vis. Pe o schita a zonei am marcat traseul Braului de Sus prin strunga si hornul vestic si varianta alternativa prin strunga si hornul estic (putin mai dificil).

Am ajuns in Muchia dintre Timbale, iar saua in care am iesit este marcata cu o momaie. Coboram pe partea opusa, de-a lungul valcelului ce-si are obarsia aici. La inceput pe iarba, coborarea continua pe un grohotis marunt si instabil.

In partea stanga a imaginii, aproape in prelungirea vizuala a valcelului pe care coboram, se distinge un horn. Pe aici continua traseul "original" al Braului de Sus.

Valcelul sfarseste intr-o poienita cu jnepeni rari, pe care o traversam continuand apoi spre stanga prin jnepenisul des cativa metri.

Din acest loc, la data parcurgerii traseului am coborat pe firul vaii Podurilor si apoi ne-am angajat pe hatasul Braului Soarelui ( la momentul respectiv nu gasisem alta solutie facila de inaintare). Cum Braul Soarelui se intalneste cu Braul de Sus dupa circa 500 m, aceasta ramane o varianta de abordare a Braului de Sus si e descrisa in continuare. Insa pentru o informare corecta am inclus la pct. 2 si prezentarea parcursului continuu al Braului de Sus. Asadar:

1. Varianta Braul de Sus prin Braul Soarelui

Ajunsi intr-un fir de vale cu grohotis mare si destul de stabil coboram circa 100 m, de preferat pe coastele inierbate din dreapta. Urmeaza sa parasim valea spre stanga.

Traversam firul si ne angajam in urcus usor spre o sa injnepenita.

Din sa urmeaza traversarea unui valcea inierbat, spre saua care se ghiceste in centrul imaginii.  Traversarea am facut-o pe curba de nivel, urcand apoi abrupt ultimii metri.

Suntem pe Braul Soarelui. Din locul in care am ajuns avem o perspectiva extraordinara asupra zonei ce urmeaza. Se vad urmatoarele 4 muchii si seile traversate de brau, care urca si coboara continuu.

Coboram si ne pregatim de urcarea in prima sa, marcata cu un bradut in centru si marginita pe dreapta de un turn.

Ajunsi in sa, facem o mica pauza. Privim inapoi de unde venim ...

... apoi inainte, la zona care urmeaza.

Aici parcurgerea Braului este relativ facila, el strecurandu-se permanent pe la baza peretilor de calcar aflati pe stanga in sensul nostru de mers.

Panglica inierbata este punctata de rare tufe de jneapan. Vedem urmatoarele doua sei prin care se va strecura braul.

Dupa acest loc hatasul orizontal al Braului Soarelui se uneste cu scocul in coborare al Braului de Sus.

2. Braul de Sus in forma continua ("braul original")

Traversam firul principal al Vaii Podurilor spre hornul bine conturat din fata - dreapta, in sensul nostru de mers. In spate distingem clar seaua orizontala (dreapta) prin care am trecut si jnepenii traversati:

In fata (pe stanga vaii) un scoc pietros urca scurt in spatele unui tanc. Mergem pe aici.

Tancul odata depasit, privim din nou in spate spre Muchia dintre Timbale. Se vad clar seaua orizontala prin care am traversat si deasupra acesteia o alta cu jnepeni, pe unde merge varianta Braului de Sus. Pentru o mai buna orientare se poate consulta si harta postata in jurnalul  http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_daramarea_unui_mit_cioranguta_si_zona_dintre_valea_podurilor_si_valea_vladusca_/2532/

Traseul continua pe un horn intrerupt pe alocuri de bolovani prinsi intre pereti.

Hornul se poate parcurge direct sau pe fata din dreapta, ocolind obstacolele din talveg. Pe masura ce urcam observam tot mai clar ca hornul este prelungirea valcelului pe care am coborat din Creasta dintre Timbale.

Hornul se termina cu o sea in forma literei v. O ultima privire inapoi, spre zona care va iesi din campul de vizibilitate:

De aici, braul continua o buna distanta in lungul unei falii. Urmeaza o coborare lunga si deja obisnuitul bolovan incastrat intre pereti:

Apoi o urcare scurta spre o sea inierbata. Din sea privim inapoi,

apoi la continuarea traseului:

Urmeaza o coborare scurta si trecerea unui punct expus, apoi un urcus la fel de scurt pana intr-o sea cu iarba si jnepeni:

Continuam coborarea pe sub perete si dupa circa 20 m hatasul Braului se Sus se uneste cu Braul Soarelui, ce vine din dreapta. 

Dupa intersectia celor doua brauri urmeaza o strunga cu jnepeni mici dar desi. Apoi coboram un valcel mic cu grohotis in talveg si iarba pe dreapta, aflat fata in fata cu un horn. La capatul lui traversam firul vaii Vladusca. Hornul ce urmeaza e la fel de spectaculos ca cel urcat din Calinet, dar mai scurt. 

Un pic de catarare este bine venita. Ca si predecesorul mentionat, este foarte friabil si impune atentie la urcare.

Odata terminata urcarea privim din nou inapoi. Braul de Sus se desfasoara perfect liniar, in continuarea hornului urcat acum, pana in strunga in forma de v profilata pe fundalul norilor (creasta Timbalului Mic). Din stanga lui, pe deasupra palcului des de jnepeni vine hatasul Braului Soarelui ale carui sei largi si inierbate sunt si ele bine conturate. Cele doua brauri se unesc inainte de coborarea spre Vladusca.

jDupa trecerea mai multor muchii (unele nefotografiate) ajungem intr-o zona deschisa, cu multa iarba si tancuri de piatra.

Urcam o sa inierbata si avem in fata poteca braului continuand pe langa un perete impresionant.

Facem cativa pasi la dreapta seii si privim in jos. Sub noi, la o distanta apreciabila (circa 200 m), poteca braului de mijloc urca pe o rampa inverzita avand in stanga grota "La ulcior". Suntem deasupra marelui perete in care se afla grota.

O capra si iedul ei ne privesc cu mirare. Prezenta noastra nu le tulbura siesta.

Continuam parcurgerea braului pe langa peretele masiv. Poteca se ingusteaza iar sub ea scapa pe cativa zeci de metri un perete aproape vertical.

Coboram poteca ingusta, traversam firul unui valcel si urcam spre fata-dreapta, spre saua urmatoare.

Din sa privim inapoi si admiram felul in care braul s-a strecurat pe langa peretele masiv. Putin a lipsit ca poteca sa fie intrerupta.

Inaintarea devine dificila, vegetatia si poteca slab conturata ingreunand orientarea. Urcam muchia spre stanga, pana intr-o sa marcata cu o momaie. Apoi traversam si coboram spre stanga pe un mic scoc inierbat, spre jnepenisul de sub noi.

Traversam poienita cu jnepeni si coboram spre stanga un horn scurt. Am ajuns in bazinul unui valcel bine conturat, afluent al vaii Vladusca. Urcam usor pe sub peretele din stanga. Dupa trecerea unui prag inierbat traversam firul valcelului si incepem sa urcam in diagonala spre dreapta spre niste tufe de jneapan.. De aici traversam ascendent pana intr-o muchie de piatra de-a lungul careia urcam ultimii metri.

Privind inapoi, se vad poienita cu jnepeni si hornul coborat.

Suntem intr-o sa larga, urmeaza palnia imensa a Caldarii Ocolite. Obiectivul nu poate cuprinde toata imensitatea. Intai o fotografie cu zona inferioara a caldarii. Se vad peretii de sub fetele de iarba ce fac imposibila coborarea spre Braul de Mijloc, care urca vizibil in cea mai inalta sa cu jnepeni din ultimul plan.

Apoi o fotografie cu zona superioara a caldarii. In zona cea mai inalta a crestei este stalpul ce marcheaza varful La Om (dupa prelucrarea imaginii a disparut). Caldarea este brazdata de nenumarate fire de grohotis.

Coboram scurt din sa si intram in vale pe langa un perete impresionant. Observam ca muchia pe care am traversat-o este sub noi extrem de abrupta si nu lasa nici o posibilitate de inaintare intre Braul de Sus si Braul de Mijloc.

Traversarea caldarii o facem in urcus usor, vizand fetele cu iarba si jnepeni aflate putin mai sus de noi pe celalalt mal al vaii. De aici este posibila si urcarea spre varf, dar vrem sa mergem cat mai mult pe curba de nivel.

Odata traversata valea, privim in jos. Copaia se ingusteaza rapid si aduna toate firele rasfirate pe fete. Sub palcurile de jnepeni valea scapa vertical.

O ultima privire in urma. Suntem deja sus si nu mai distingem prea multe din traversarile facute.

Privim inainte si zarim, la capatul ultimelor fete de iarba, refugilul Grind II. Un punct rosu, undeva in mijlocul ultimului plan vizibil, dupa care urmeaza ceata.

Un ultim efort si am ajuns. Ne oprim aici pentru pauza de masa si ne bucuram de perspectiva frumoasa. Traseul a fost lung, dar atat de frumos incat parca regretam ca s-a terminat.

Un pic sub noi se desfasoara clar, spre traseul Umerilor, continuarea Braului de Sus (zona descrisa in jurnalul anterior).

Vremea s-a imbunatatit semnificativ, dupa ce la un moment dat cerul era negru si asteptam inceperea ploii. Apoi, chiar inainte de Caldarea Ocolita, ceata urcata din vale a acoperit creasta si pe noi. Dupa ce am bajbait putin ne-am oprit si am decis ca daca vremea nu se imbunatateste trebuie sa ne retragem. Din fericire timpul a tinut cu noi si am putut face traseul pana la capat. Din pacate, in multe momente calitatea fotografiilor a fost influentata de vremea schimbatoare.

Incepem coborarea pe traseul marcat. Dupa 2 1/2 ore suntem la Plaiul Foii, pregatindu-ne de drumul spre casa. Suntem bucurosi ca vremea ne-a permis finalizarea traseului. Descrierea completa a Braului de Sus poate fi acum postata, pentru bucuria ochiului si sufletului iubitorilor de Crai.

Marți, 28 septembrie 2010 - 23:32 
Afisari: 6,637 


mugurel.ilie..