Piatra Craiului 11-14 iunie 2009 (Muntii Piatra Craiului)

Piatra Craiului 11-14 iunie 2009

        Timpul vacantelor a inceput asa ca ne luam si noi o mica pauza de la invatat sau de la serviciu dupa caz si formam iarasi echipa obisnuita: Veronica, Ovidiu si Teo. Directia deja o aveam stabilita mai demult, ca in fiecare an in Piatra Craiului, indiferent de vreme (se anuntase cod galben pe 11.06).Oricum a fost un cod galben bland, doar cu ceva ploi linistite, fara vant.         Plecarea din Galati am facut-o de dimineata pe la 5 in ideea de a ajunge prin Brasov sa mai vedem ceva magazine de munte.Am ajuns cu bine in Plaiul Foii dupa ce in prealabil am facut ultimile cumparaturi din Zarnesti si  ne-am "cazat" ca deobicei, de multi ani incoace, la nenea Sandu, un om de munte, care ne-a indrumat cararile cu multe povestiri legate de acest fascinant munte, Piatra Craiului.

        Prima zi am petrecut-o cu plimbari in natura, mergand inspre Rudarita pe drumul de acces catre masivul Fagaras, drum pe care ar fi trebuit sa-l parcurgem in sens invers in toamna daca am fi reusit sa mergem toata creasta Fagarasului asa cum ne propusesem.Am studiat evolutia norilor cu ajutorul binoclului din dotare si a florilor de munte.

         In spre seara norii s-au mai risipit dandu-ne sperante de inbunatatire.Cabana Plaiul Foii era cam pustie, doar o masina parcata in fata si nici un cort pe nicaieri.

         Am adormit destul de devreme in ideea de a pleca de dimineata pe trasee, nestabilind inca un itinerariu deoarece nu stiam cum va evolua vremea. Dimineata ne-am trezit cu o ploaie de vara cu tunete si ceva "scantei" care au durat pana pe la ora 10.Dupa ce s-a oprit am luat hotararea de a merge catre Castelul Craitei, un refugiu plasat pe un traseu nemarcat de care am aflat de la gazda noastra cu multi ani inainte dar pe care nu am indraznit sa-l cautam fiind mai incepatori in tainele muntelui.Anii au trecut si am hotarat ca a venit momentul sa incercam sa ajungem pe acel traseu, Piatra Craiului oferindu-ne si alte ocazii de a-i vedea rarele frumuseti.Lasand descrierea traseului de acces in seama celor in masura sa o  faca si avand in vedere ca acest traseu este nemarcat si poate pune probleme de orientare, vom descrie doar putin din traseu.(speram sa nu suparam pe nimeni).

        Primul popas l-am facut in dreptul unui foisor de observatie unde ne-am ales cu un partener de drum cu patru picioare.

                                         Foisorul de observatie

                                        Un catel iubitor de munte

         S-a dovedit a fi o mai veche cunostinta patrupeda a noastra din anii anteriori, Bobita, un caine de-al locului putem spune. Acesta ne-a insotit pana aproape de punctul final al traseului neputand urca anumite trepte din padure. Aici ne-a asteptat Bobita pana am coborat.

     Am ajuns si la refugiu, efortul fiind din plin rasplatit de ceea ce vedem in jur.

O poza catre peretii salbatici ai Pietrei Craiului.

          Nu am zabovit prea mult la refugiu deoarece prietenul patruped plangea ca nu putea sa ajunga la noi.Am facut poze cu panorama din jur , am scris in jurnalul refugiului si am salutat acest loc sacru pentru noi multumindu-i ca ne-a acceptat sa-l descoperim.           Drumul catre Plaiul Foii l-am facut intr-o coborare usoara presarata din plin cu pauze. Ajunsi la cabana zona s-a populat cu oameni si mai ales cu muzica, tipete si multa bere pusa in rau, semn ca va urma o noapte grea si pentru noi (au chiuit unii toata noaptea si au petrecut...).           In fine, lasand aceste comportamente in afara discutiei, a doua zi de dimineata am hotarat sa mai incercam o data traseul Anghelide, un traseu nemarcat mai dificil decat cel de ieri dar pe care il mai parcursesem acum doi ani.          Cu scuzele de rigoare, traseul de acces e lasat in baza celor cu mai multa experienta decat noi, am ajuns la punctul efectiv de intrare in traseu.

         Am urcat prin cele doua porti ale traseului fara prea mare dificultate ajungand intr-un final la canionul ingust care incheie traseul Anghelide.

O privire inapoi catre traseul urmat si catre turnul ce strajuieste parca intrarea in canion.

La iesire ne intampina o vedere splendida catre Fagaras fiind o atmosfera curata de un clar deosebit.

    De aici traseul urmeaza cararea Braului de mijloc pe care o gasim fara prea multe probleme de orientare.

La tot pasul intalnim florile de smirdar asezate ca un covor de o culoare deosebita.

     Traseul urmeaza riguros suisurile si coborasurile vailor prapastioase ale Pietrei Craiului pe multe locuri intalnind pete de zapada destul de consistente.

Maretia turnurilor de piatra ne demonstreaza cat suntem de mici pe lumea asta...

Coborarea o facem pe traseul marcat "La Lanturi" parca mai macinat de ape si de zapezi, cu multe roci friabile.

        Deasupra Zaplazului facem o pauza mai mare deoarece ne-am ca grabit la coborare, norii fiind cam negri.

            Mana naturii versus mana omului (in plan indepartat padurile taiate).

        La coborare ne asteptau verisorii mei care au facut ceva plimbari prin padure si imprejurimile cabanei Plaiul Foii si au si colectat pet-uri aruncate aiurea de turisti iresponsabili.

          Seara ne-am permis o iesire la Cabana Plaiul Foii la masa constatand ca preturile sunt destul de mici sau neschimbate de anul trecut, servirea fiind cam inceata - la ce foame aveam...(8-12 lei ciorbele, foarte gustoase, 13-20 lei felul doi mai mult decat indestulator, berea intre 4 si 6 lei, desert 5-6 lei).           Lume multa venita pentru weekend, parcarea plina de masini, corturi puse in locuri unde camparea era interzisa prin indicatoare si cel mai deranjant au fost niste cheflii veniti cu masinile, cu muzica la maxim, sub influenta bauturilor alcoolice, care taiau lemne verzi din padure cu drujba si un topor, nu conta ca sunt lemne uscate cate vrei, daca vrei sa faci un foc!           Am reusit totusi sa ne odihnim deoarece a doua zi (duminica) am plecat spre casa la Galati.Pe drum spre Zarnesti am gasit niste ponei si cai foarte cuminti cu care ne-am jucat putin.

         Ne-am despartit de Piatra Craiului cu promisiuni de a reveni de cate ori o sa putem chit ca suntem cam departe de aceste locuri cu un farmec aparte pentru noi. Nu putem decat sa dorim tuturor numai vreme buna si iesiri cat mai dese in mijlocul naturii. Pe curand,               Veronica, Ovidiu si Teo.

Vineri, 19 iunie 2009 - 10:43 
Afisari: 5,027 


teo77