Piatra Craiului -Creasta completa (Muntii Piatra Craiului)

Piatra Craiului Iulie 2011 Durata turei de creasta - 4 zile.Necesar: echipament adecvat turelor montane in conditii grele, resurse destule pentru a putea fi independent de civilizatie 2-3 zile, experienta in ture montane (fiind cel mai greu traseu de creasta din Romania, dupa parerea mea).

 De mult planuim, cu gasca risipita de viata, prin lume, sa organizam o revenire in munti.Acum 26 de ani am iesit din bancile liceului din Oradea .Pe atunci si dupa, in ani de studentie ,vacantele de vara nu treceau fara o experienta, de macar o saptamana, pe o creasta mai faimoasa a tarii .Cu trecerea anilor ne-am “complicat” vietile cu locuri de munca ,neveste ,copii, ba mai mult ,in afara de mine ,toti s-au mutat la cateva sute ,mii, chiar zeci de mii de kilometri distanta ,de locul natal.In toamna anului 2010 au inceput “zvonurile “ prin e-mailuri ,cum ca ar trebui, sa ne incercam puterile “ramase” intr-o expeditie montana. Desi ei au mai fost pe acolo prin anii studentiei ,Zoli a propus Piatra Craiului .Cu totii am fost de accord din prima ,mai ales eu ,care doar de pe creasta Fagarasului l-am mai vazut ,pierdandu-se in indepartare.M-am autopropus organizatorul “operatiunii”si am inceput sa ma ingrop din ce in ce mai mult in tema .Pe langa cartea nr.38 din serialul MN si Google Earth, cel mai mare ajutor mi-a fost acest site, unde am citit toate jurnalele si m-am uitat la sute de fotografii.

Dupa zeci de ore de citit si vazut ,am reusit sa “stiu” virtual, Piatra Craiului si imprejurimile.Venind de departe ,si odata (cum se pare) la 25 de ani ,am vrut sa scot experiente maxime posibile .Iar fiindca noi “batranii” am trecut de 44 ,stiam ca nu vor fi admise greseli de organizare,ca pe vremuri .(frig,cald,foame, sete ,bivuac,etc.)Cu foarte mici ajustari din partea celorlalti ,dupa cateva schimburi de mailuri, s-a conturat programul, pe care am reusit sa-l indeplinim litera cu litera!

Ca sa avem cea mai mare sansa de vreme buna, am ales a doua jumatate a lunii iulie si ca sa evitam aglomerarea de week-end ,am organizat sosirea in Zarnest ,luni dimineata.Participanti:Varesz cu sotia Ani ,din Ungaria ,Zoli cu Gabi si copii lor Tamas si Laura din Irlanda si subsemnatul Zsolt .Duminica(24 iulie) la opt seara, pornim cu trenul din Oradea ,destinatia Brasov.Am rezervat cusete pentru toti cu saptamani inainte .Terminam repede cu sticla de vin ,un kilogram in minus ,deci am ramas “ doar” cu 22 kg in spate.Nu stam mult la povesti ,ne culcam pe la 22:30. Am reusit sa adorm repede .

Luni

La ora 5 ,Varesz da desteptarea.Coboram somnorosi in Brasov .Avem o ora pana la trenul spre Zarnesti unde ajungem pe la 7 .Ploua .Putin deprimant ,dupa ce ne schimbam in haine cat de cat impermeabile pornim spre Prapastiile Zarnestilor.La cabana Gura Raului ne adapostim de ploaie sub copertinele terasei .Nici o miscare ,totul e inchis .E prea devreme .Terminam cateva sandviciuri,dupa care pornim.

Tamas,Zoli,Laura,Varesz,Ani,Gabi,Zsolt

Picura din ce in ce mai slab .La Fantana lui Botorog unde facem alimentarea cu apa ,soarele ne spune “Bun venit!”. Dupa ce “admiram” mormanul de gunoi nu departe de tabla “Pastrati curatenia !” incepem urcusul pe banda galbena.Mergem incet ,rucsacii ne apasa . Transpir ca in sauna .Ajungem obositi in poiana Zanoaga.Primul contact vizual cu creasta. Oare vom reusi ce ne-am propus ? Dupa cam 20 de minute de ragaz si “tavalit prin iarba “ adica incercari de a indrepta coloanele “deformate “de greutate, pornim mai departe.Pe la 12 ajungem la Cabana Curmatura .Doua corturi gasim ,o familie mare , germani si doi baieti de vreo 27 de ani ,tot germani.Gasim locuri destule ,ce bine ca am venit luni !Punem corturile,luam in primire cabana,bagam ceva la “ghiozdan”urmata de cateva beri (la 5 lei !) pe terasa .Noi baietii “batrani “,adica Zoli,Varesz ,Zsozso ,pornim spre Piatra Mica pe punctul albastru.Doar apa ,binoclu si aparatul foto luam cu noi .Fetele si copii raman.

TurnurilePiatra Mica

Avem vreme superba.Facem cunostinta cu primele portiuni asigurate de cabluri .

Valea Birsa FieruluiGarofita Pietrei Craiului  pe tot globul ,doar aici se gaseste Cabana Curmatra de pe Piatra MicaPe varf o fluture Atalanta se lasa fotografiata destul de usor.Pornim mai departe pe punctul albastru .Foamea incepe sa ne distraga atentia de oboseala simtita .Baietii dau telefoane la fete sa comande la cina cate o mamaliga cu branza . Eu voi frige jumatatea de slanina adusa si voi fierbe in apa sarata galbenelele gasite la urcare.Dupa ce admiram privelistea de linga Crucea Eroilor incepem coborarea .E foarte abrupt ,pare o vesnicie pana ajungem in poiana Zanoaga .Coboram foarte incet datorita sutelor de ace fine ce isi fac aparitia in zona genunchilor.Ne dam seama ca coborarile vor fi mai dificile ,decat urcarile.Rupti de oboseala si foame ajungem pe la opt la cabana . Fetele au facut focul desi nu au stiut de planul meu cu slanina.Dupa cina ne adunam in sala din spate a cabanei si bagam o cruce in sase .Pe la 22:30 o luam spre corturi .Dorm ca un bustean  .Saint Bernardul ne vegheaza somnul .

Marti 

Ne trezim pe la 7:45 din cauza zgomotelor facute in jurul cabanei de altii mai harnici ca noi .Fiecare mai motaie prin cort cat vrea.Cand ma pun in picioare ,genunchii se comporta ca la un manz nou nascut .Cam tremura ,doare, dar apa rece de la izvor e ca un leac fermecat . Refresh complet .Programul de azi : Vf.Ascutit pe punctul rosu prin Turnu si inapoi pe triunghiul albastru.Cuplul din Ungaria nu vine , isi aduna puterile pt. ziua de maine . Nori usoare apar dispar .Pe la zece pornim .Pe terasa unii inca ise servesc micul dejun In Saua Crapaturii constatam ca nu vom scapa fara ploaie .

Baza TurnuluiIncepem urcarea Abia trecem de primele portiuni cu cabluri cand observam ca Piatra Mica e inghitita de nori grei .Pana ne adapostim sub brazi suntem si noi cuprinsi in nor si ploua cu galeata, dar fara trasnete.Dupa scurt timp brazii nu mai fac fata ,parca si ploaia pierde din intensitate ,decidem sa continuam .Pare periculos pe stancile ude ,dar talpile Vibram functioneaza perfect .Fara dificultate ajungem pe Vf.Turnu .Ploaia s-a oprit .Dar inca sintem in nori .Vizibilitate 10 m, dar acesta va creste treptat .Suntem surprinsi de diversitatea si splendoarea florilor din „Gradina Craiului”. Vantul ne va usca repede .Cand intersectam banda albastra, ni se arata pentru cateva clipe Valea Birsei Mare cu drumul spre Plaiul Foii.In Vf.Padina Popii ajungem incalziti de razele soarelui .Doar nori mici si repezi deranjeaza privelistea spre vai .

Zarnestiul in stanga ,poiana Zanoaga in dreapta Pietrei Mici avand Curmatura la baza

Creasta e deasupra norilor .Trecem de ultima portiune cu cabluri si iesim pe creasta .La refugiul Lehman mancam,stam la soare, admiram privelistea mai bine de o ora.Dupa ce neam reincarcat bateriile ,luam ramas bun de la creasta (de aici vom continua maine) si incepem coborarea pe triunghiul albastru , spre Curmatura. E destul de abrupt dar deocamdata „acele” din genunchi nu-si fac aparitia .Pe la sase ajungem la cabana .Au mai aparut doua corturi ,un cuplu cu un baietel ,si doi tineri (romani in sfarsit).Germanii au plecat.In cabana s-a cazat un grup de vreo 15 persoane .Austrieci ,majoritatea peste 55 si o femeie de cel putin 65.Au ca ghid un sas de la noi.Se vede pe ei ca au experienta montana .Dupa ce cinam ,predam focul la noi veniti si ne ocupam masa in cabana ,sa continuam partida de cruce .Predam bateriile aparatelor foto cabanierului, pentru incarcat.Pe la 22:30 ne culcam ,maine zi grea .Miercuri Ne trezesc clopotele vacilor care pasc in aval pe la 7:30. Trec cateva zeci de minute bune pana ies din cort .Fata de ieri ma simt mult mai bine,pauza de o zi in caratul rucsacului mi-a priit. Genunchii ok,dupa o „inviorare „la izvor sunt gata de lupta.Se anunta o zi insorita ,deci vom face sauna la urcarea spre creasta.Avem destinatia refugiul din Saua Grind.Ne apuca ora 11:30 pana pornim, dupa ce ne umplem rezervoarele cu apa. 3l pe persoana!In poenita inainte de a ajunge in valea cu grohotis intilnim grupul din Austria in intoarcere de pe creasta .Au facut tura noastra de ieri .Urcand pe grohotis apar  nori in urma noastra .Macar nu mi-e cald . la a doua treime a urcusului ne aflam deja in nor.Vizibilitate 3-4 metri .Din fericire poteca e foarte clara ,ajungem la refugiu Ascutit fara probleme .Vizibilitate 5-6 m.Vant,frig.Mare diferenta fata de ieri.Dupa ce ne reincarcam bateriile mai bine de o ora ,pornim .Vizibilitate 5-10 m .E deprimant .Mergem aproape „pe pipaite” .De multe ori ne ghidam dupa urmele lasata pe stanci ,a coltarilor turistilor de iarna.Cateodata brusc se insenineaza .I-mi dau seama ca am trecut de Timbalul Mare. Gasim si un loc de campare pe caz de urgenta . Avansam foarte incet.Unele coborari sunt foarte periculoase ,ne ia si o jumatate de ora pana toata echipa e jos .Ca sa urcam din nou .Si iar sa coboram .Desi am citit destule despre ,ma surprinde dificultatea traseului .Pana nu vezi nu-ti dai seama.Strunga Dracului s-au Custura Saratii din Fagaras ,poate si datorita lungimii mult mai scurte si a anilor trecuti de cand le-am parcurs ,par un fleac pe langa asta.De cateva ori ma urc de doua trei ori, dupa urmatorul „client”, sa-i ghidez cu mana ,piciorele la coborare.Bineinteles ca ne deplasam ca melcii dar ,siguranta e pe primul loc.Unde nici nu astept apare cate un petic din floraria Craiului.Pe Piscul Baciului vizibilitate 2-3 m.In sfarsit ajungem la refugiu.Din fericire e gol .Ne ia mai mult de o jumatate de ora pana ne cuibarim .Terminam repede cu cina.Se intuneca repede .Temperatura scade bine sub 10 grade. Mai fac o tura in jurul refugiului cand aud voci din adancime .Cineva (cel putin doi) urca pe la lanturi cu ajutorul frontalelor.Ne restrangem cat putem dar cam 80 de cm le ramane pe o margine a priciului .C-am intr-o jumatate de ora ajung.Doi baieti.Fara apa ,fara izolir ,doar cu saci de dormit .Vor avea o noapte grea.Dorm foarte prost .Zoli canta la joagar (sforaie) cu decibeli insuportabili.Nu –mi dau seama cand am dormit dar dimineata fetele spun, ca din cand in cand, si eu am contribuit in „orchestra”.Ma bucur ca am redus dormitul in refugii la minim ,cand am planuit tura.Pe la patru, unul dintre baieti se echipeaza si pleaca spre Ascutit.Cred ca faceam la fel in locul lui .Daca tot „m-a trezit” ies si eu sa scap de „apa reziduala”.

Oau! Nici un nor .Stelele-s aproape de parca le poti atinge.Luminile satelor adormite din vai ma fac sa ma simt ca intr-o poveste.E ceva special .N-o sa uit toata viata experienta.Dar frigul ma baga inapoi in refugiu. 

Joi 

Ratam rasaritul ,in sfarsit am reusit sa adorm .Pe la 7 ies din refugiu .Zoli este afara de vreo jumatate de ora .Raman incremenit .Plin cu capre negre in jurul refugiului!La cativa metri !Incercam sa nu le deranjam ,asa ca le avem ca companie inca vreun sfert de ora .In acelasi timp spre rasarit, privelistea i-mi taie respiratia .Vaile se afla sub o plapuma usoara „de matase” .Doar noi si Bucegiul suntem deasupra. Se anunta o zi superba !

Cu binoclul observam la refugiul Spirlea ,o echipa care peste o jumatate de ora va porni spre noi.Destinatia de azi: Plaiul Foii.Eu vreau sa fac neaparat si creasta sudica ,ceilalti vor cobori pe la „Lanturi”.Ne vom intalni la Spirlea s-au undeva pe valea Birsa Tamasului.Vom tine legatura prin walkie-talkie.Cum traseul meu e mult mai lung ,dupa ce am „alimentat motorul” incep sa impachetez.Aflu ca tanarul ramas cu noi, merge tot spre sud ,deci voi avea companie o vreme .Mai am cam un litru de apa dar mai primesc de la Varesz un litru, si lui Paul i se strange cam o jumatate .La 9 ne luam la revedere de la ceilalti si pornim.Ne mai uitam odata inapoi...Nori repeji urca pe versantul estic ,dar odata ajunsi sus vor  disparea repede.

Creasta SudicaAflu ca Paul este proaspatul cabanier de la Garofita Pietrei Craiului, si ca vrea sa cunoasca muntele pe fata si pe dos ,deci cand poate ,e pe vreun traseu marcat s-au nemarcat.Baiat simpatic !Ma gandesc ce l-a determinat asa de tanar sa se retraga singur in munti pentru o vreme,si sa traiasca dintr-un salar de nimic .Cred ca i-si cauta drumul.Are nevoie de meditatie .Iar aici in manastirea naturii gasesti cel mai bun leac pentru suflet.Creasta nu e mai usoara ca cel de nord ,dar trecem fara dificultate partile mai primejdioase.Ma trec fiorile cand traseul e foarte aproape de adancimea din dreapta (spre vest).Din cand in cand ma arunc pe burta, ca sa arunc cate-o privire sub noi.Ni se arata in toata splendoarea ei si minunata Floarea de Colt .Efortul si soarele scoate apa din noi repede .Scade portia de apa ingrijorator.De cand au inceput coborarea, nu mai am legatura cu ceilalti ,probabil sunt prea ecranati in jgheabul de stanca. Pe la ora 13 suntem in Saua Funduri.Paul se bucura ca are semnal .Dupa ce alimentam incepem coborarea pe triunghiul albastru.E destul de dificil ,grohotisul porneste una-doua cu tine ,iar in unele locuri fara ajutorul cablului ar fi imposibil trecerea .Cand ajungem jos ,in zona de padure intalnim doi baieti venind din sens opus .Vor sa ajunga la Cab.Brusturet.La Cerdacul Stanciului las rucsacul la Paul ,pana ma urc la „etaj” sa fac cateva poze si sa studiez cu binoclul cabana lui.Dupa ce cobor ne luam ramas bun ,poate  ne mai vedem .Undeva ,candva…La intrarea pe Marele Grohotis, termin ultimul strop de apa .Nu mi-au ajuns 4 litri de la Curmatura!Imi fac repede idei, cum poate fi in desert ,fara apa ,vegetatie,umbra .Ma bucur cand poteca pentru portiuni scurte, trece prin padure.In Saua Tamaselului reusesc sa iau legatura cu Zoli.Coboara foarte incet (de cinci ore!) si mai au vreo ora  pana ajung la Spirlea.Stau un pic la umbra si admir Umerii Pietrei Craiului.O iau spre Poiana Tamaselului nu doar pentru privelistea superba a crestei sudice, dar si pentru ca mor de sete si izvorul Otetelii e in apropiere .Furtunile au doborat sute de brazi, printre care si cele marcate, dar poteca e destul de clara pe marginea padurii.Ma uit inapoi de unde am venit:Doar urzicile de peste un metru ,si crengile verticale a copacilor doborati incearca sa mai „filtreze „ intrusii.Ajung in poiana ,dar nu mai am rabdare sa cobor pana la stana sa fac cateva poze despre creasta .Vreau apa !Intru pe poteca in padure si peste o jumatate de ora ajung la izvor.Bucuria e de nedescris. Ma dezbrac la bustul gol,im-i eliberez si picioarele „fierte” din bocanci si stau pe o piatra ,racorindu-le in apa .Strau vreo 45 de minute, intre timp bag si o conserva dupa care ma reechipez si pornesc.In Curmatura Foii, fiindca furtuna a doborat si aici o buna parte din padure, cu marcaj cu tot ,gresesc de doua ori traseul, dar pana la urma dau de triunghiurile vopsite .Urmeaza o coborare foarte dureroasa .Ma deplases cu 1 Km/ora, panta e prea mare pentru genunchii mei .Miile de „ace” au reaparut .Pe la sase ajung in vale ,unde drumul trece peste parau.Spun ramas bun crestei.Fac legatura cu Zoli.Sunt pe drum incoace.Apar dupa o jumatate de ora .Mai avem putin pana la Plaiul Foii.Pe drum admiram „campingul” .Care cu ce .Rulota ,cort de familie pe langa masini .Zgomot,manele,mizerie,fum.Am ajuns inapoi in „civilizatie”.Ce mai…O turma de oi trece paraul ,o cucoana mai jos cu vreo zece metri, i-si umple bidoanele cu apa.Suntem uimiti de atata neglijenta.Un olandez, de langa rulota lui, face poze „ansamblului mioritic „. Mda…Lumea se uita la noi, ca pe vremuri, la masini straine .Nu prea au mai vazut turisti cu „casa „in spinare .Nu mai e la moda .La Plaiul Foii ma surprinde eleganta cabanei noi .Scapam de gunoiul (nu numai a noastra) adunat din Saua Grind.Punem corturile vizavi de cabana, pe platoul de langa drum .Mai sunt cateva corturi printre care si cei doi germani de la Curmatura .Vom fi iarasi vecini .Ne avertizeaza ca umbla hoti noaptea in camping ,sa nu lasam nimic in raza de actiune a mainilor necurate.Nu mai lasam tabara nesupravegheata. In cabana ne intalnim si cu grupul de austrieci.Se intuneca repede (am ajuns tarziu ).Dupa ce bagam cateva beri pe terasa ,urmeaza o baie in paraul rece si ne bagam in corturi .Am cort cu hol mare .Nu las nimic afara si string totul pe mijlocul holului ,nici cea mai lunga mana nu poate sa le ajunga .Adormim repede,germanii vegheaza tabara de langa foc dar dupa un timp se culca si ei .Pe la trei si jumatate ma trezesc brusc .Cineva cu lanterna!! se uita pe sub copertina cortului .Aud cum cauta cu mana .Dar nu ajunge la nimic !Pun mana pe topor .Baaaa !Ciinei !Ies pe partea opusa (am doua intrari) sa-i crap capul ,dar nu mai e nimeni .Lumina Lunei m-ar ajuta, dar degeaba .A disparut .Totul e umed ma bag la loc .Ia putin timp pana se linisteste tabara si adormim .Eu cu mana pe topor …

Vineri

Ne trezim relativ odihniti.Zi superba.Camionele incarcate cu lemne ,fac mare zgomot .Pana pe la 11 ne strangem lucrurile .Destinatia de astazi :Bran .

Cu saptamani inainte am ocupat o vila pentru o noapte .Nici nu m-am gandit cat de dificil e sa gasim o masina care ne ia pana in Zarnesti .Dupa mai multe incercari soferul unui autobuz ne cere 130 lei .Vai de mine ! Banii de benzina Oradea –Zarnest(410 km !) costa atat ! Pentru 11 km sa ceri atata !Nici vorba ! Dar i-mi va lua o ora buna pana gasesc pe cineva care ne duce pana in statia de autobuz din Zarnesti ,pentru 100 lei .Nu sunt sanse mai ieftin…Drumul e in stare jalnica !Din Zarnesti luam autobuzul pana in Bran . La ora patru dupa o baie mult visata si cu burta plina, mergem sa vizitam castelul .Superb!Seara mancam la restaurant dupa care savuram confortul vilei, inclusiv canalele din Ungaria pe Tv cablu local ! 

Sambata

Somn de voie pana la 9 :30 in pat adevarat !!!Dupa ce predam camerele ne grabim sa prindem autobuzul spre Rasnov de unde avem tren mai departe spre Brasov.Pe la 13:30 ajungem in Brasov ,predam rucsacii la bagajele de mana si „avanti” pe jos pana in centru.Copii din Irlanda sunt coplesiti de oferta de inghetata de pe corso.In centru bagam ceva „fast food „ si ne urcam cu telecabina la Tampa.Din pacate nu mai gasesc placa cu miniatura orasului cu explicatii ,gravat in inox .Doar locul lui .In 1994 inca l-am vazut …Ne urcam si pe varf la posatmentul statuii lui Arpad.In restaurant chelnerul e foarte morocanos .Nu lasam bacsis .Dupa coborare mai cutreieram srazile tipic brasovene o vreme, dupa care ne punem la masa la un restaurant din centru ..Comandam bere la metru Intre doua feluri vizitez si pivnita .Atat de bine ne simtim ca uitam de trecerea timpului ,trebuie sa ne grabim sa ajungem trenul spre Oradea.Ce bine ca avem cusete !Trenul ma alinta repede, doar dupa Alesd ma trezesc ,pana i-mi strang lucrurile am si ajuns acasa!

Iata asa ne-am reumplut sacul cu amintiri in doar o saptamana, de unde putem sa ne „alimentam” toata viata.

Plan pentru viitor :Retezatul

Pe curand!

Joi, 1 martie 2012 - 19:26 
Afisari: 9,900 


zsolt67