Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Aprilie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Mai 2020
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Pianissimo... Espressivo... (29-30.03.2008) (Muntii Bucegi)

Pianissimo… Espressivo


BUCEGI, 29 – 30.03.2008


________________________________________________________________________


Itinerariu:
Prima zi
: Busteni – Jepii Mari – « La Scari » - Piatra Arsa – Valea Ialomitei – Cabana Padina
A doua zi : Cabana Padina – Valea Ialomitei –Saua Laptici– Valea Izvorul Dorului – Varful cu Dor – Sinaia Cota 2000 – Sinaia Cota 1500 – Sinaia



Participanti:


1) Brasov:
- Nicolae Preda (nycbv)
- Cristina (pinguinul)
- Mugur (mugur_m)


2) Cluj:
- Stefan Sepetan (severus)


3) Bucuresti:
- Nicky (underboy)
- Emil (emils)
- Em’ Petrisor (xemax)
- Gabriela Petrisor (gabriella)
- Paul Radulescu (sun)
- Alexandru si Petruta (alexus)
- Bogdan (flintstonica)


4) Braila :
- Corina Ciuraru (kya)
- Cerasela Georgescu (curls)
5) Calarasi:
-Octavian si Viorica Ceama (octavian67)


________________________________________________________________________




« INVATATURA NU SE OBTINE PRIN SANSA ; TREBUIE CAUTATA CU ARDOARE SI FRECVENTATA CU SARGUINTA. » (Abigail Adams, 1744 - 1818)





« INVATATURA FARA GANDIRE ESTE MUNCA PIERDUTA ; GANDIREA FARA INVATATURA ESTE PERICULOASA. »


(Confucius, 551 BC – 479 BC, The Confucian Analects)


_______________________________________________________________________




Se implinesc patru zile de cand m-am intors din inalt, de-acolo de unde n-as mai pleca...


Stau adesea si imi las gandurile sa zboare catre ceea ce imi imbogateste viata necontenit, catre ceea ce ma face sa devin un om mai bun, mai disciplinat si mai constient de mine insumi ! Zboara catre tacutul prieten care imi cunoste cotloanele sufletului si care ma primeste mereu cu bratele deschise si imi dezvaluie frumuseti rapitoare !




Sambata de dimineata, ma bucur de razele blande ale soarelui care mangaie florile din gradina, rasfrangandu-se gales printre nori si peste iarba deasa de pe malul Argesului, acolo unde ma retrag zi de zi, dupa o activitate intensa, de unde privesc agitatia din capitala si unde ma bucur de o ruptura binemeritata de lume.




A venit primavara, anotimpul cel mai drag inimii mele, cand totul este o explozie de lumina, de culoare, de curatenie si de prospetime. Ce bucurie si ce stare de euforie, cu atat mai mult ca plec la drum ! :)




Ajung la gara la cateva minute dupa Nicky. Ne salutam si pornim spre McDonald’s de unde eu imi fac aprovizionarea pentru obisnuita masa din tren : salata de peste si suc de portocale ! Yummy ! :)




Emil mai intarzie putin dar ne ajunge din urma pe peron si ne urcam repejor in tren. Ne gasim locurile iar eu ma uit de cateva ori sa ma asigur ca este acceleratul nostru. Nu de alta insa cu doua saptamani in urma am calatorit cu un tren jalnic. Acesta era curat si destul de luxos ! Nu fac nazuri insa mi se parea o schimbare radicala si vroiam sa am certitudinea ca ajungem la destinatie ! :)




Trenul se pune in miscare si in timp ce eu si Nicky vorbim si luam masa, Emil doarme dus si este si tinta unor poze nastrusnice ! Timpul zboara iute si nici nu simtim cand trebuie sa coboram !




Inca de la plecarea din Ploiesti l-am anuntat pe Nea Nae ca suntem pe drum iar el s-a distrat copios pe seama mea, trantindu-mi o pacaleala de 29 Martie care mi-a dat fiori in primele cateva secunde : « Voi sunteti mari, mai, va descurcati, io sunt inca in pat. Hai, drum bun si ne auzim ! » :)) Eh, rad eu acum dar pe moment mi-a stat inima in loc, mai ales ca Nea Nae nu face d-astea ! :)




In cele din urma, ne-am reunit toti in gara din Busteni unde am salutat pe toti si am facut cunostinta cu cei 2 baieti proaspat integrati in echipa, Stefan (severus) si Paul (sun) ! :)




Fara prea multe socoteli, am luat-o la pas, impartasind cu ceilalti bucuria de a urca acest traseu pe timp de iarna. Am mai fost aici in toamna anului trecut cand impreuna cu Ioana, sub indrumarea lui Nea Nae, am facut antrenamente si recunoasteri locale.




Mereu am spus ca muntele este fermecator pe orice vreme ! Astazi aveam sa fim binecuvantati cu o zi splendida, si, asa cum am zis mereu : «Cineva acolo Sus ne iubeste!»




Suntem opt oameni care intra la ora 9 :50 pe Drumul lui Schiel, marcat cu triunghi albastru, ce conduce pana in marginea platoului muntilor Bucegi, la Cantonul Jepi sau Casa Naturalistilor (1960 m.).




Poteca urca domol prin padure, lasand in urma copaci inca goi, conducta de apa si casa « La Gratar ». Urmeaza cateva curbe de nivel ce alterneaza si conduc, treptat, catre etajele superioare ale muntelui, depasind fundatii ale instalatiilor care odata asigurau trasnportul cu busteni pentru fabrica de hartie a fratilor Schiel iar spre culme, mai gasim si scheletele metalice ale pilonilor de trasport.




Ne oprim din cand in cand pentru poza de grup, pentru a admira imprejurimile si pentru a mai da jos cate o bluza intrucat am inceput sa ne incalzim de la mers, pentru a schimba o vorba.




Treptat, zapada isi face simtita prezenta si intelegem ca semnele primaverii sunt valabile doar la poalele muntelui. Pe masura ascensiunii, iarna inca domneste si imbraca natura intr-o haina alba si lucioasa.




Urmele proaspete de labe de urs ne capteaza atentia si ne incita curiozitatea. :)




Cu cat stratul de zapada devine mai gros, Nea Nae este cu ochii pe noi indeaproape si, cel putin mie, are grija sa imi semnaleze ce am de facut si sa-mi reaminteasca regulile de baza. Fara sa ma fortez, merg constant si ma simt bine. :)




Depasim firul Vaii Seci a Jepilor si mai urcam cateva serpentine, ajungand pe o portiune inclinata si expusa unde Nea Nae hotaraste sa monteze asigurarea. Mai intai trece Nea Nae care ne si arata ce avem de facut dupa care urmam noi !




Trec a doua, dupa Emil, si imediat ce ajung in partea cealalta, valea rasuna de scandarile renumite: « haida-haida-haida-hoooo ! »




Uitandu-ma mai atent, observ vreo cinci fete cunoscute care se tot apropie si chiar imi fac cu mana ! Sunt un grup de pinguini care au aflat ce « cloceam » si au venit intr-un suflet ! :)




Dar, se lucreaza la perete si toata lumea pastreaza tacerea ! Pe indelete si cu rabdare, toata lumea trece traverseul iar la final, Nea Nae are grija sa imi puncteze cat se poate de bine unde si de ce am gresit ! Are dreptate iar eu sunt recunoscatoare ca exista cineva care sa ma traga de maneca si sa ma mustre ! N-am de ce sa ma supar, asa cum unii orgoliosi ar face-o, ci dimpotriva, este un privilegiu sa invat de la cei mari ! Nu-mi ramane decat sa bag la cap si sa ma corectez, sa fiu atenta si cu luare aminte ! Multumesc, Nea Nae ! :)




Drumul urca iar in serpentine si de-a coasta, intampinand Claia Mare a Jepilor si dezvaluind panorame din ce in ce mai cuprinzatoare asupra Vaii Prahova, a Baiului si a marginii platoului.




Devenim un grup din ce in ce mai compact si urmeaza mai multe portiuni de antrenament si de invatare, pentru care stam frumos aliniati si ne asteptam randul, si parcurgerea a doua, mici culoare de avalansa. Sub supravegherea indeaproape a lui Nea Nae si a indemnurilor sale, strabatem traversee si urcam tot mai sus. Capat dexteritate la manuirea pioletului si invat cate « jonglerii » pot face cu el si cat de util este. Pe scurt, se poate folosi pentru asigurare, pentru sapare de trepte, pentru blocare in cadere pe o panta, pentru sustinere. Urmeaza apoi folosirea ramei si a calcaiului bocancului, baterea de urme, calcarea zapezii si utilizarea rapida a ustensilelor.




Pe nesimtite, ajungem in punctul de confluenta cu Braul Mare al Jepilor unde sub privirile tuturor dau un examen de parcurgere a unui ultim traverseu. Iau 10 cu felicitari dar sunt constienta ca acesta este doar ABC-ul. :)




Poteca noastra inscrie serpentine largi, printre jenpeni, si ne conduce la Belvedere unde urmeaza un popas de circa 10 minute. Aici mancam, radem si facem poze, ascultam povete si intamplari. Este ora 14 :30.




Portiunea « La Scari » se dovedeste a fi destul de lesne de urcat desi aparent parea usor inabordabila. Ajutandu-ne de cabluri, de brate, piolet si/sau bete telescopice, urcam pe treapta superioara a Jepilor Mari unde dupa ce strabatem padurea de jnepeni, ajungem la Cantonul Jepi, in inima muntelui.




Ochii ne joaca de emotie si incantare iar aparatele foto se pun pe captat ! Zambetele ne infrumuseteaza chipurile si gag-urile sunt nelipsite ! Suntem la aprope 2000 m altitudine ceea ce inseamna ca suntem mai aproape de soare si, totodata, zapada reflecta si mai puternic caldura care poate deveni un inamic. Dar Em’ este darnic si imparte cu noi din crema sa solara. :)




Strabatem ultima portiune de serpentine prin padurea de jnepeni, atingand culmea Jepilor Mari (2.071 m.) de unde, in coborare usoara, ajungem la Piatra Arsa (2.001) si apoi cabana cu numele omonim. Aici zabovim circa o jumatate de ora, timp in care ne hranim cu deliciile de la bufet, facem o alta serie de poze, radem si ne amintim... :)




Este ora 16 :45 cand ne indreptam pasii spre cabana Padina. Traversam platoul si ajungem in marginea sa de unde se ofera perspectiva catre Leaota, Valea Ialomita si cabana Padina. Alegem sa lasam in urma varianta pe banda albstra, prin Pestera ci facem o schimbare de plan. :)




De sus se observa o poiana larga de unde putem sa iesim in drumul forestier si de acolo sa mergem spre dreapta ca sa ajungem la cabana. Este ora 17 :10 cand pornim tantos, coborand panta peste muntele Cocora, pe directia sud-vest, fie pe picioare, fie pe fundeni ! Distractia este in floare si nu avem nici o grija ! Pe masura ce ne apropiem de padure, stratul de zapada este mai mare si deja incepe seria de amuzamente pe seama celor care se afunda mai sus de genunchi si a « oh »-urilor lor! :D




Ajungem pe cursul Valcelului Cocora si tot coborand, printre jnepeni si crengi de copaci, intalnim Valea Laptici. Fiecare se concentreaza la mers si incearca sa tina cont de vecinul din spate, sa nu-l loveasca cu crengi sau sa nu il incurce la mers. Mergem unul dupa celalalt si ne vedem de drum, inaintand cu incredere catre poiana vazuta de sus. :)




Pe nesimtite, se lasa inserarea si intunericul si se recurge la frontale.


Se ridica pareri cu privire la directia de mers dar, aducandu-ne aminte ca suntem in coborare, nici o alternativa laterala nu se dovedeste valabila.




Este bezna cand ajungem in zona Poienii Crucii unde gasim o structura metalica parasita. Admiram stelele si ne bucuram de o vreme deosebit de placuta. Urmeaza socoteli si cautari pentru marcajul spre cabana Padina. Se pun la bataie hartile, altimetrele si cunostintele de orientare si, in cele din urma, ajungem la o rascruce de drumuri unde gasim si marcajul banda rosie care indica faptul ca mai avem 15 minute pana la cabana. Ropote de aplauze sustin succesul si emotiile noastre ca in miez de noapte suntem fruntasi ! :)




Fara sa fiu inconstienta, nu ma sperie intunericul pe munte si imi aduc aminte, cu placere, de o coborare facuta cu Nea Nae, de la Refugiul Lehman, din Piatra Craiului, pe la ora 20 :00, in noiembrie 2007, avand doar o singura frontala, caci a mea se arsese imediat ce am plecat din varf.




Stiu ca mai este mult de invatat dar esentialul este sa iti pastrezi calmul in orice situatie. Evident, noul si neprevazutul da nastere la suspans insa progresul se realizeaza doar astfel iar cu rabdare si sarguinta se pot invata elementele cheie ale muntomaniei ! :)




Corina fusese inspirata, inca din poiana, sa anunte telefonic cabanierul ca venim cu siguranta si ca suntem foarte aproape. A urmat o incercare de a aborda o alta varianta insa ne-am intors inapoi si am luat-o pe drumul bun, Nea Nae fiind inca o data bucuros de ipotezele sale asupra gandirii « O » ! :D




De la punctul unde am intalnit marcajul, poteca merge prin padure, circa 20-30 de minute, pentru ca este iarna si inaintarea este mai greoaie, aducandu-ne pe cursul Ialomitei. Traversam cu voinicie, unii peste pietrele din apa si cu ajutorul betelor telescopice, altii de-a dreptul – cazul meu :D, si iesim la cabana Padina (1535 m.), situata in Valea Ialomitei, pe muntele Colti, la mica distanta in aval de Pestera Ialomitei, cufundata intr-o liniste alpina desavarsita. Ora 22 :20. :)




Suntem intampinati cu multa ospitalitate, caldura sufleteasca si in soba, mancare, curatenie, asternuturi proaspete si un ambient placut, numai bun pentru o zi intreaga de umblat ! Ne instalam intr-o camera cu 14 paturi unde ne gasim fiecare cate un loc, ne aranjam lucrurile si coboram in mare viteza la parter unde incepe sirul de dialoguri si rasete, mesele imbelsugate si variate, parerile si amuzamentele pe seama tuturor ! :)




Decidem sa nu modificam ora, conform anunturilor de la Stiri, asa ca sa fim mai cu not, :D si ca a doua zi sa ne trezim la ora 7 :00 pentru a pleca la 8 :00 mai departe. Pentru mine suna a vacanta caci nu sunt obisnuita sa ma trezesc mai tarziu de 5 :30. :)




Ne retragem in camere in jurul orei 23 :30 si dupa multa forfota, rasete si alte gag-uri, adormim bustean.


Nu stiu de ce dar in timpul noptii m-am trezit pe la 3 :30 si am baut jumatate de litru de apa si apoi m-am culcat la loc. M-am trezit definitiv pe la 6 :10 cand a sunat alarma si am mai zabovit nitelus in asternut, urmarind in liniste cum se lumineaza tot mai mult ! :)




Ora 7 :00. Incepe agitatia, seria de poze pentru fetele ciufulite si somnoroase, graba la toaleta si la imbracat, echiparea si strangerea lucrurilor, strangerea paturilor si coborarea la mic dejun care a umplut mesele cu omlete si ceaiuri aromate ! :)




Cu o seara inainte, Alex si sotia lui, Petruta au sosit si ei la cabana, coborand de la cabana Babele, si au manifestat dorinta de a ne insoti pe traseul de astazi. Nea Nae a fost de acord si asa, din 15 oameni, am ajuns sa fim 17 ! :)




Ora 8 :30. Pornim la drum, scaldati de razele soarelui care ne da plus de optimism si chef de drum. Ochii mei nu se mai satura de ceea ce vad si recunosc atat de deslusit creste descrise in carti si in fotografii mai vechi sau mai noi ! Imi este un pic ciuda ca lumina bate contrar obiectivului aparatului astfel ca nu pot sa pozez in directia dorita de mine. Dar, sunt o sumedenie de unghiuri de prins si o natura intreaga ce imi delecteaza simturile ! Si, ce mai tura-vura, cele mai frumoase fotografii sunt cele intiparinte in memorie si in suflet ! :)




De la cabana, ne indreptam pasii catre est-nord-est, depasind complexul Diana si Refugiul Salvamont, unde se si desfasoara scoala de salvamont in prezent, in coboras usor prin padina larga. Traversam un prim drum carosabil si continuam catre podul peste Ialomita unde intalnim un al doilea drum. Trecem podul si urmam putin drumul, apoi prindem spre dreapta poteca in urcus, pe banda rosie, care anunta un traseu de 2-3 ore pana la Cabana Varful cu Dor. Ea continua in urcus de-a coasta spre dreapta, prin padure, antrenandu-ne un pic de dimineata fiindca doar suntem sprinteni si voiosi! :)




Evident, facem opriri pentru poze de grup si de peisaje! Cu acest prilej, Nea Nae atrage atentia ca trebuie controlat ritmul de mers pentru a putea merge constant si fara oprire. Adesea se porneste in forta si la fiecare 5-10 minute viteza scade. Cu mine a tot facut militarie in turele precedente si stiu ce spune, faptul fiind dovedit! :D




Ajungem in drumul Sinaia – Pestera, langa cantonul silvic Cocora (1.550 m.) si orientandu-ne pe directia sud-sud-est, in coboras usor, printr-o poiana larga, ajungem si in Valea Laptici, la cantonul silvic Laptici (1.520 m.).




Traversam drumul forestier si ne angajam in urcus pieptis spre sud-est, pe versantul opus. Dupa circa 10-15 minute, poteca ne conduce pe coama Plaiul laptici, dintre Valea laptici si Valea Scandurarilor ; de aici, ne indreptam tot spre est si trecem pe flancul coamei, dinspre Valea Scandurarilor de unde, dupa inca vreo 40-50 de minute de urcus, iesim in marginea platoului Bucegilor, in Curmatura Laptici, sa situata in culmea Muntelui Laptici.




Aici facem un scurt popas, vreo 10 minute, unde utilizam din nou crema solara si pozam minunea naturala. Nea Nae continua lectiile iar eu le pun in aplicare, in special taierea de poteca in zapada, cu ajutorul bocancilor ! Inteleg asa de bine de ce imi trebuie bocanci mai performanti si nu incetez sa ma minunez de cei care cu echipament sumar si lipsit de atatea facilitati ca in ziua de astazi, au batut, cu mai bine de un secol in urma, poteci intregi. Datorita lor avem in prezent oportunitatea de a merge pe munte si de a invata atat de multe lucruri ! Am toata stima pentru ei si consider ca ei sunt adevaratii alpinisti care au invatat adevarata supravieturie si adevarata disciplina si scoala a vietii ! :)




De aici traversam soseaua Sinaia – Babele (1830m.) de unde se poate observa Valea si muntele Obarsia, spre nord ; Varful Pietrosul-Laptici spre nord-nord-est ; spre est-nord-est, cealalta margine a platoului, varful Furnica (2.103 m.) ; spre sud-est, varfurile Coltii lui Barbes (central – 2.021 m. si vestic – 1969 m.), despartite printr-o larga sa ; spre sud-sud-est, Vf.Vanturisu (1.942 m.) ; spre sud, in fundal, Vf. Dichiu (1.713 m.) ; spre sud-sud-vest, in prim-plan, coasta de sub Vf. Laptici ; spre vest, dincolo de Valea Ialomitei, Tataru ; spre vest-nord-vest, Saua Strunga ; spre nord-vest, Strungile Mari ; spre nord-nord-vest, Batrana si in dreapta, Spinarea Doamnelor.




Unii ma surprind absorbind privelistea inconjuratoare care ma farmeca si imi opreste respiratia ! Pot sa raman aici ? :)




Poteca noastra coboara usor catre centrul platoului, spre sud-vest, si, dupa vreo 15 minute, atinge firul Vaii Izvorul Dorului, sub linia funicularului, in punctul in care, spre dreapta, se desprinde varianta de iarna a traseului (1.780 m.).




Urmam traseul indicat de stalpii de marcaj, bine pozitionati la vedere, in lungul Vaii Izvorul Dorului, cam un kilometru, pana la confluenta cu Valcelul Varfului cu Dor, la 1.750 m., unde intalneste drumul ce vine de la Bolboci, prevazut cu panou indicator. De aici, urmeaza o urcare domoala si apoi tot mai accentuata, spre stanga, pana in Curmatura Varfului cu Dor, unde se uneste cu drumul de vara, la circa 1940 m.




Spontaneitatea este in floare aici si ochind crestele lucioase si inzapezite, am senzatia ca noi suntem precum un pumn de alune, presarate pe deasupra unei inghetate cu frisca ! :D




Fara doar si poate, privind orologiul, observam ca este ora 12 :30 si avand in vedere ca exista in grup oameni veniti din departare, Nea Nae vine cu o idee ingenioasa : telescaunul ! Partia de schi este la vedere si majoritatea este de acord, mai ales ca pentru multi este o noutate ! Eu nu am mai fost cu telescaunul de multa vreme, de cand, intr-o zi de august, am urcat la Cristianul, din Poiana Brasov, cu telecabina decapotabila. :D




Doar cativa aleg sa mearga pe jos, ramanand sa ne intalnim la Cabana Valea cu Brazi, la cota 1500, la terasa. :)




Ajungem repejor la coada la bilete si ne amestecam prin masa mare de schiori, unii mai mandri ca altii ! Eh, fite ! Ei si !? Imi cade mie rangul ? No, deloc ! Toata lumea este a mea si sunt multumita de tura aceasta, de invatatura primita, de toata atmosfera, de soare si de munte ! Asa ca, hai sus in « caruta » de unde pozam si ne indreptam spre cota 2000, la cabana Miorita ! :)




Nea Nae ne-a promis niste fundeni-uri si iata ca avem prilejul sa le exersam in coborare spre cota 1.500. Ar fi vrut el sa mai practicam si niste opriri in piolet insa nu prea este unde... Pe negandite, ajungem la cabana cu pricina si ne adunam toti la o masa, servind cate ceva frugal, pozand si depanand.




Urmeaza o coborare lejera pana la poiana « La sfarsitul lumii »,la cota 1.400, unde inainte de construirea hotelului drumul carosabil iesea din padure in aceasta poiana. Din nou, drumurile noastre se bifurca, cei care se grabesc alegand telecabina, iar restul, picioarele la spinare, prin padure.




Deja se simte mirosul finish-ului si ma cuprinde nostalgia celor doua zile care aproape se incheie. Cum am spus dupa fiecare tura, nu m-as mai cobora de pe munte ! :) Dar, promit sa vina ziua in care sa nu mai fie nevoie sa fac asta decat foarte rar ! Imi place prea mult acolo ! :)




_______________________________________________________________________________


NOTA BENE :






1) Tot ce am invatat, vazut, amintit si deprins in aceasta tura trebuie urmat de antrenament si multa practica. Pe masura ce trece timpul, inteleg ca intr-adevar : « repetitia este mama invataturii ».




2) Cel care vrea sa creasca, trebuie sa asculte de cei mari si sa nu se supere cand greseste si este corectat ! Este esential sa ai incredere in invatator si sa iti dai silinta ca de fiecare data sa imbunatatesti eforturile tale, sa se vada ca iti pasa si ca vrei progres. Este o disciplina vitala.




3) Fite exista in orice domeniu dar aceasta nu este o trasatura definitorie a omului. Ceea ce ii confera unicitate este puterea de a valorifica sufletul sau, potentialul si resursele de care dispune. Restul este desertaciune.




4) Fiecare amanunt conteaza : somnul, alimentatia, echipamentul, cunostintele, tehnica, daruirea, psihicul si conditia fizica. Fara unul dintre ele, se simte.




5) As vrea sa stam de vorba despre alpinism peste vreo 9-10 ani cand sper eu sa adun cat mai multe cunostinte si invataturi. De-abia atunci voi incepe sa ma gandesc daca am experienta macar putin. De ce !? Pentru ca exista oameni cu o experienta de cel putin 20-30 de ani si sunt extrem de modesti si plini de omenie, care merg pe munte pentru sufletul lor, fara alte interese si epatari de ultima generatie, si nici nu fac mare valva cu aceasta chestiune. Pe acesti oameni ii admir si ii respect si vreau sa invat de la ei nu numai cum sa merg pe munte, ci si acea legendara trasatura de caracter care sfarma bariere sociale : simplitatea. :)




6) Pentru cei care si-au pus problema de ce nu port parazapezi... Pentru ca pantalonii mei au asa ceva din constructie. In rucsac port mereu si o pereche de parazapezi pe care le utilizez doar daca e cazul. :)




____________________________________________________________________________________


Bun gasit, primavara! :)


Presara-mi cararile cu lumina si soare! :)


Como Heidi!


Nicky


Si Emil


Emil doarme dus...


... si nu simte nimic. :D


Va invit la micul dejun!


Salata de ton


Aici se pun gunoaiele in tren! Faceti ca noi!


Pe acolo vom urca astazi! :)


Mereu mi-a placut privelistea aceasta.


La drum!


Explicatii pretioase asupra abruptului prahovean


Valea Caraiman, Creasta cu Zimbri si Caraiman


Astia suntem noi, din spate: Cristina, Paul, Mugur, Raluca, Stefan, Nicky, Bogdan, Emil si eu :)


Prim-plan cu noi si TA, marcajul nostru


In urcare domoala, traversam mici curbe de nivel


Mi-am pregatit deja pioletul


O urma proaspata de laba de urs


Iarna la ea acasa la confluenta cu Valea Seaca a Jepilor


Tandem


Si urcare


Claia Mare a Jepilor


Ni se pregateste ceva...


Mugur si Emil la asigurare si filaj


Nea Nae pune asigurarea pe partea cealalta a traverseului


Si ne si exemplifica ce avem de facut



Il urmeaza Emil,


Cristina,


Stefan,


Raluca.


Ne ajung din urma pinguinii: (de la stanga la dreapta) Em', Octavian, Corina, Viorica si Cerasela.


Este randul lui Bogdan


Este treaba extrem de serioasa si trebuie luata ca atare!


Mai departe


Coloana asteptand la alte oportunitati de altelier


Si, m-am pus pe lucru
Adica, infige varful pioletului adanc, tine-te cu ambele maini si sapa cu incredere!


Hihiiii! Imi iese si e chiar fain! :)


Nu ma las pagubasa si imi vad de treaba! Trebuie sa invat bine! :)


Il urmez pe Nea Nae



Nu plec din poteca pana nu-mi termin exercitiul chiar daca dureaza putin. Nu ma zoreste nimeni! :)


Un punct de belvedere


Alt traverseu si ma straduiesc sa fac cat mai bine.


Nea Nae, observand cu atentie.



Da-i bataie, Gabi, si fii atenta la tot ce ti se spune!


Eh? :)


Toata lumea munceste cu spor. :)




Incognito! :)



Cativa arbusti mai agata rucsacii si betele dar cu putina grija si arta, se trece fara ezitare.


Tot mai sus, cu hotarare.


Spre Belvedere, de unde se poate admira splendoara Vaii Urlatorii Mari




Soarele ne incalzeste cu putere. Minunata zi! :)


Perspectiva spre Baiului si Sinaia.


Portiunea "La Scari" pe care o vom urca dupa o pauza


Marginea platoului. Nitelus mai sus vom ajunge la Cantonul Jepi (1960 m.)


In spatele nostru se desfasoara V. Urlatoarea Mare.


Noi gustam cate ceva, vorbim si radem, pozam si admiram tot.




Gata! La drum din nou! Este 14:30


Sedinta foto de grup! ;)


Voila! :)





Tiiii, ce fain e! As vrea aripi sa zbor! :)


Ultima portiune a scarii de piatra. Stanca este prevazuta cu cablu.


Si...


... precum capritele negre, saltam pe iarba



Nu-i greu deloc! :)


Nu, merci, Paul, ma descurc. Merg paralel cu poteca si apoi zburd! :)


Iata!


Eu ce sa mai comentez?


Iarasi noi


Uite si Cantonul


Un traverseu lesne


pe care lumea il trece fara evenimente


Incolonati iar! :)


Dau testul, sub privirile atente ale lui Nea Nae.



Si iau 10 cu felicitari. Se poate! :)


Carpati.org


Urmeaza si colegii.


Lasand in urma Claia Mare si Braul lui Raducu



Poteca merge printre jnepeni


In serpentine


Care ne duc la destinatie


Poze de grup in fata Cantonului Jepi (Casa Naturalistilor)


Sarut-mana, Em' pentru crema! Merita masca! ;)


O poza de "La revedere!" de la canton


Nea Nae si Victor sunt deja prieteni buni! :)


In fata la cabana-hotel Piatra Arsa.


Cam asa arata din departare si asa aratam noi satui dupa o masa bogata. Ora 16:45


Strabatem platoul si ne indreptam spre Padina


Perspectiva spre Crucea Caraiman si releul de pe muntele Costila


Nea Nae pe Oceanul Arctic :)


Poza de grup cu panoul spre Pestera


La marginea cealalta a platoului


Perspectiva asupra nord-vestului masivului


In coborare spre Padina: care cum poate si cum se distreaza mai tare. Incerc si eu fundeni-ul! :))


Perspectiva asupra V. ialomita si spre Leaota. Ne indreptam pasii spre poiana, apoi facem stanga spre drumul carosabil si dreapta la cabana. :)



Prin padure, in jurul orelor 17:30 - 18:30


O poza de grup inainte de a intra intr-o serie de valcele pline cu zapada.


In plina noapte, inaintam spre tinta propusa.




Ignorand ca ne afundam in zapada.


In sir indian, cautand marcajul spre cabana.


Socoteli de ultima ora!


Fetele noastre radiind ca am gasit marcajul. :)


La cabana gasim caldura, paturi pentru fiecare si ospitalitate


Se face monetarul, se mananca, (Corina, Cerasela, Emil, Nea Nae, Octavian, Viorica)


Se bea cate un ceai (Cristina si Paul)


sau un iaurt (Raluca si Mugur)


si se asculta, razand pe infundate (Bogdan)


Hello din fundal! Totu-i minunat! :))


Asta mananc eu. :)


Asta ne-a adus Em' Delicios! :)


Salata a' la Raluca. este super buna sa stiti ca am gustat! :)


Buimaceala matinala, in jurul orei 7:00



Mic dejun conservator. Noi suntem cuminti! :)


Rucsacii sunt pregatiti.


Meniu de pranz si de mic dejun, scris cu pasta albastra.



N-am cuvinte. Cea mai frumoasa cabana! :)


Da, da, am sa mai revin! :)


Aaa, asta nu e termometru, e periuta de dinti ca toaleta e la dispozitie! :)


Noi, inainte de a pleca spre Sinaia, avand inca doi oameni: Alex si sotia, Petruta. :)


La poalele muntelui Colti, parasind cabana.


Refugiul Salvamont de langa cabana Padina, unde se face si scoala de salvamont. :)


Iuhuuuuu! Ce zi! Cineva acolo Sus ne iubeste! :)


La drum, voinicilor! :)


Nea Nae pozand. Las imaginile sa vorbeasca. :)





La intrare in padure



In prim-plan, Alex si Petruta


Poza cu noi la un popas.



Si, in urcare spre Saua Laptici


Din dragoste! :))


Pluton, stai la pozat! :))



In Curmatura Laptici, popas vreo 10 minute


Sedinta foto cu brazii :)



Eu cu grupul


Aplicand cateva exercitii
Carpati.orgCarpati.org Noi, sus pe platou


Marcarea drumului este foarte buna. Suntem alune pe deasupra unei inghetate de vanilie cu frisca. :))


Pozaaaaa! :)




Uitasem cum mai e cu telescaunul si daca tot s-a propus, de ce nu? E tare amuzant! :)


Coada se intindea chiar prin fata cabanei Valea Dorului, situata la 1820 m.




Cabana Valea Dorului, vazuta din telescaun.


Carpati.org


Poze din telescaun.



Corina si Cerasela


Viorica si Octavian


Ne-am dat jos la cota 2000


In fata la cabana Miorita.



Perspectiva spre cota 1500


Weeeeeeeeeeeeee! Fundeeeeeeeeeeeeeni! :))





Contemplare :)


Gustare si pozat



In coborare spre cabana Valea cu Brazi




Viorica, Emil si Corina


Cerasela, Octavian si Alex


Paul, Em' si Cristina


Unul zgarie, altul imi da dupa ceafa! Macar zambesc! :))


Cota 1.400 si poiana "Sfarsitul Lumii"


Coborare spre cota 1.400


Doua doamne care au calatorit cu telecabina. :))


Gata! Acasa! :)


Poze :




- Nea Nae, Em’ si Eu



Marți, 20 mai 2008 - 13:23 
Afisari: 3,252 


Postari similare:





Comentariile membrilor (18)

silvique_ms
silvique_ms
Caraba
 
1
Misto tura!!! Bravos!! Si un jurnal cu adevarat "muncit"! Felicitari!


Vineri, 4 aprilie 2008 - 17:20  

alexus
alexus
Busola
 
2
Detailat, cu poze multe si frumoase.
La urcarea pe marcajul de la Valea Dorului, noi, cei care nu am luat telescaunul, am avut surpriza de a vedea cativa "fitosi" cu schiurile. Partia delimitata separat de traseu si destul de incapatoare, nu le mai ajungea "fitosilor" astia. Au intrat pe traseul turistic si faceau slalom printre noi.
In rest, totul a fost ok. Este placut sa mergi in grup mare. Sper sa ne mai intalnim si in alte ture.
Felicitari Gabrielei pentru RT, lui nea Nae pentru initiativa si tuturor celorlalti pentru participarea la tura.


Vineri, 4 aprilie 2008 - 17:23  

piscul
piscul

 
3
Fain jurnal si faine poze,felicitari si la mai multe astfel de ture.


Vineri, 4 aprilie 2008 - 18:19  

severus
severus

 
4
Un RT fain, felicitari! Cat mai mult si cat mai sus !


Vineri, 4 aprilie 2008 - 20:22  

tesla4536
tesla4536
Caraba
 
5
Asa e poze faine si RT la fel, mai putin pozele in care fotografiezi mancarea Carpati.org Nu mi-o lua in nume de rau ... E singurul repros pe care ti-l fac.


Vineri, 4 aprilie 2008 - 20:45  

ruga
ruga

 
6
Poco a poco, am reusit sa citesc acest jurnal foarte legato si pot spune ca am simtit ca am "mers"si eu in aceasta tura multumesc de ocazie Gabi si tuturor care au participat la aceasta tura si care con brio grazioso au mers pana la fine Carpati.org


Vineri, 4 aprilie 2008 - 21:01  

gabriella
gabriella
Caraba
 
7
Carpati.org Cuvintele voastre imi merg la inima!
@Silvia : Chiar mi-a facut placere sa « muncesc » la acest RT si evident, exista loc de mai bine. Carpati.org
@ Alex : Schiul, din cate observ eu, este totusi nou la noi; ma refer la amtori, adica aceia care cumpara echipament si urmeaza un curs, urcandu-se apoi pe poteca, doar din simpla placere, fara a avea intentia sa faca performanta. Inca nu este ceva ce isi poate permite tot omul, cam cum era pe vremea cand de-abia aparusera telefoanele mobile si cel care se plimba pe strada cu telefonul la ureche era considerat Cineva. Altfel, fitze sunt peste tot, in orice domeniu si in orice mediu! Da’ ce, ne doare pe noi capul ? Noi sa ne vedem cu bine in alte ture ca sunt prea multe frumuseti in jur ca sa ne impiedicam de maruntisuri! Carpati.org
@Radu : Plecaciune si multumesc ! Carpati.org
@Stefan (severus): Asa sa fie ! Carpati.org
@Stefan (tesla4536): Pozele sunt o colaborare majoritara intre Nea Nae si Em’ si le sunt recunoscatoare. Cat despre mancare, cred ca am reusit sa-ti fac pofta, nu ? Caci pe munte se mananca bine! Carpati.org
@ Ruxandra: Esti in ton! Carpati.org Ma bucur daca am reusit macar putin sa te duc cu noi pe munte. Intr-adevar, echipa a fost grozava si s-a ras mult de si cu noi. De la toti am invatat cate ceva si a fost frumos sa-i revad pe unii si sa ii cunosc pe altii! Carpati.org


Vineri, 4 aprilie 2008 - 23:10  

tesla4536
tesla4536
Caraba
 
8
Nu chiar, tocmai ma ridicasem de la masa ...


Vineri, 4 aprilie 2008 - 23:41  

gabriella
gabriella
Caraba
 
9
Sa-ti fie de bine atunci! Carpati.org


Sâmbătă, 5 aprilie 2008 - 00:09  

alina-maria
alina-maria
Caraba
 
10
frumos RT, Gabi! si reconfortant
felicitari si fotografilor Carpati.org


Sâmbătă, 5 aprilie 2008 - 07:47  

pinguinul
pinguinul

 
11
Bravo pt. acest RT, f frumos, mi-am adus aminte cu placere de wk-ul trecut!
Si bravo si pt. cei care se ocupa de cabana Padina, e o placere sa innoptezi la ei!
Sa ne vedem cu bine in urmatoarele ture!


Sâmbătă, 5 aprilie 2008 - 13:08  

gabriella
gabriella
Caraba
 
12
@Alina: Multumesc frumos! Carpati.org
@Cristina: Carpati.org Intr-adevar, Padina este o minune de cabana!


Sâmbătă, 5 aprilie 2008 - 13:40  

xemax
xemax

 
13
Fani oameni, faina tura, fain RT'eu! Stiti ce mi'a placut cel mai mult?
... ca am fost si io acolo Carpati.org


Sâmbătă, 5 aprilie 2008 - 16:42  

novetschicorneliu
novetschicor..
Busola
 
14
Mulțumesc!!!!!
Nu am cuvinte să spun mai mult! Și ce se poate spune mai mult?
M-ai trimis în timp cu 40 ani în urmă...
Mulțumesc!


Duminică, 6 aprilie 2008 - 10:18  

gabriella
gabriella
Caraba
 
15
@Em': Pai eu nu stiu ce cautam in civilizatie daca ne place asa de mult sus! Carpati.org

@Dl. Corneliu: Eu trebuie sa va multumesc pentru apreciere! Tare as fi vrut sa traiesc acum 40 de ani; o consider perioada de glorie a alpinismului cand omul de munte avea identitate si cand marii monaniarzi au pus temelia a ceea ce avem in prezent. Foarte putini mai au in prezent omenie, respect, daruire, rabdare de a se adapta si de a asculta, toleranta si determinarea de a sadi pentru a lasa ceva in urma. Vad multa delasare acum, ignoranta chiar, si multa epatare.

Perioada dumneavoastra suna ca o :belle epoque" pentru mine si aceea ma inspira, cu precadere cand intalnesc oameni care pastreaza nobletea acelor timpuri. Fara sa fiu o nostalgica, pur si simplu muntele inseamna altceva decat "balamucul" pe care il poarta multi cu ei in fiecare an!

Dar, mergem inainte si am credinta ferma ca cei care stiu sa invete de la cei mari, vor purta miracolul mai departe, asa cum dumneavoastra ati daruit copiilor pe care i-ati educat o poarta catre o lume la care nici nu se gandeau! Carpati.org


Luni, 7 aprilie 2008 - 14:15  

novetschicorneliu
novetschicor..
Busola
 
16
Domnișoară, " belle epoque " este în mintea și inima ( educația ) și sufletul fiecăruia. Veți întâlnii OAMENI și oameni, mai aveți atâta vremeeeee! Curaj, că belelele vin. Da și trec. Nu degeaba am în spate prâslea cel voinic ( fără mere de aur ).
Sper să stăm de vorbă într-o șea.
Vreme bună, chiar dacă plouă!


Luni, 7 aprilie 2008 - 16:08  

varverica
varverica
(admin)

 
17
Uaiii... cate poze Carpati.org

Cate poze?


Vineri, 18 aprilie 2008 - 15:00  

gabriella
gabriella
Caraba
 
18
Carpati.org Sunt in jur de 200 dar nu m-am indurat sa renunt la nici una. Sunt de suflet.


Vineri, 18 aprilie 2008 - 15:21  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0840 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org