Peripetii (Muntii Bucegi)

Cu ani in urma,sa tot fie vreo 7-8,am plecat cu un prieten si doua fete sa sarbatorim Pastele la munte.Una din ele mai fusese pe munte cealalta era novice.Ne-am propus sa mergem la cab.Padina.Zis si facut,am urcat cu telecabina la Babele si am coborat spre Pestera pe saci de plastic,era multa zapada ptr.acea perioada a anului,fiind luna aprilie ,vremea era superba,muntii rasunau de glasurile angelice ale calugarilor de la manastirea Pestera,peisajul era magnific,munti,munti si iar munti adica tot ce-si poate dori un iubitor de natura.

Ne-am cazat la Pestera ptr.ca Padina era full,iar seara am mers la manastire la slujba de inviere,dupa slujba padurea sa umplut de zeci de luminite de la lumanarile celor ce se intorceau de la manastire,aveai impresia ca de licurici au iesit la plimbare,era ceva de vis.A doua zi pe la 9:30-10:00,am hotarat sa urcam la cab.Piatra Arsa,ne-am informat la cabanier daca se poate urca la cabana(dupa cum am spus zapada era destul de mare...? iar companioanele noastre nu erau pregatite ptr.un drum greu)si ne-a raspuns ca se poate,cu o zi inainte coborase un grup de turisti de acolo.Zis si facut,am inceput sa urcam poteca din spatele cabanei,iar dupa o ora eram deja in padure,cu zapada pana la brau,abea inaintam,dar eram hotarati sa ajungem sus,vremea era senina,soarele stralucea din plin,timp aveam berechet,dar la un moment dat am realizat ca am deviat de la poteca marcata,si nu se mai vede nici un marcaj,iar urmele celor care cobarase-ra cu o zi inainte nu se vedeau nicaieri,ne-am invartit in jurul cozii cam 30min dupa care am hotarat sa ne intoarcem pana la primul marcaj,pe care l-am gasit dupa doar 15min.De fapt nu ne ratacisem prea tare,doar ca marcajele nu erau la inaltimea la care ar fi trebuit sa fie,erau la doar 10-15 cm de la nivelul zapezii.

Dupa ce ne-am tras sufletul si ne-am odihnit putin am pornit la drum,zapada in padure era atat de mare incat traseul in loc sa-l terminam in 2-3 ore l-am terminat in 5 ore,dar pericolul nu trecuse,ajunsi in golul alpin cam intre zona Valcelul Cocora si valea Trasnetului,ne zambea de sus o frumusete de cornisa,iar una din fete a cazut psihic si a apucat-o ulatul si injuratul chiar in zona aia,cu greu am reusit sa o linistim si sa-i explicam ca riscam sa fim luati de avalansa,epuizati am ajuns in cele din urma la cabana.Cu toate astea a fost o tura reusita din care am invatat multe si am ramas cu amintiri placute.

Luni, 13 martie 2006 - 17:00 
Afisari: 2,990 


raven