Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Februarie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28

Online

Vremea
Varful Svinecea Mare
Muntii Almajului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Pentru prima data in Parang (Muntii Parang)

Notă: o parte a traseului din prima zi (Custura Cârjei) NU este recomandată începătorilor, celor cu rău de înălțime, celor care nu au minime cunoștiințe de cătărare (regula celor trei puncte de sprijin, încercarea prizelor care nu par de încredere), celor care pur și simplu se tem. De asemenea, respectiva bucată de traseu NU este recomandată în condiții de stâncă umedă sau de vânt puternic.


Perioada: 18- 19 iulie 2009.


Traseu: Stația superioară a telescaunului - Piatra Crinului - Ramificație Lac Mija - Lacul Mija - Culmea Mija - Custura Cârjei - Vf. Cârja - Refugiul Cârja - Lac Mija (ziua 1) - Ramificație Lac Mija- Piatra Crinului- Stația superioară a telescaunului (ziua 2).


Marcaj:


Ziua 1: bandă roșie (stația superioară a telescaunului- ramificație Lac Mija); punct galben (ramificație Lac Mija- Lac Mija); nemarcat (Lac Mija - Vf. Cârja); bandă roșie (Vf. Cârja - Refugiul Cârja); nemarcat (Refugiul Cârja- poteca punct galben); punct galben (ultima bucată aproape de Lacul Mija)


Ziua 2: punct galben (de la Lacul Mija până în creastă); bandă roșie (de la ramificație Lac Mija până la stația superioară a telescaunului)


Meteo:


- cald și senin sâmbătă, cu rare rafale de vânt;


- ploaie, vânt și fulgere peste noapte;


- ceață și umezeală (o parodie de ploaie) duminică de dimineață până la sosirea la stația de jos a telescaunului.


Participanți: mulți. Cu scuze pentru cei pe care nu i-am reținut ca si chipuri sau nu le-am reținut numele (aproape 10 la număr), îi amintesc pe ceilalți: Claudiu, Monica, Elena, Ana Maria, Simona, Florin, Adi, Alex, Mugurel, Alina, Daniel, Bogdan, eu. Pe unul singur (Florin) îl știam din turele precedente. Restul au fost cunoștințe noi. Virtual, îmi reținuse deja atenția Ana Maria, cu acel jurnal al turei pe Valea lui Stan.


Povestea:


Tot urmărind de ceva vreme turele postate pe carpați.org, dau și peste tura pe Parâng propusă de Claudiu. Pentru mine suna tentant ca prim contact cu Parângul, pentru Daniel suna bine ideea de a parcurge Custura Cârjei. Prin urmare, după ce fiecare dintre noi se întoarce din tură (eu din Baiului, el din Făgăraș) anunțăm la începutul săptămânii că vom fi și noi prezenți în Parâng.


Plecarea a fost din București Nord, vineri 17 iulie 2009, la 23:45, cu un accelerat la care unii au dorit să ia locuri la cușetă, dar n-au mai găsit, iar alții aveau de gând să-și ia locuri normale. Daniel a luat biletele noastre vineri, în jurul prânzului, separat de cei care se întâlniseră joi seară pentru a lua bilete împreună.


Pe la 11:00 eram în gară. Curând Daniel reperează un tip cu rucsac mic, izopren și sac de dormit atârnate pe afară iar eu... îmi dau seama că este vorba de Florin. Ne salutăm, ne adunăm rucsacii lângă Mc Donalds, Daniel intră să-și ia ceva de mâncare și o cafea pentru mine.


Între timp îi remarc pe oamenii din Târgoviște (Ana Maria și Alex) care ni se alătură. Alex prinsese bilet fără loc, Ana Maria nu știu cum avea biletul. După ce-mi beau cafeaua (mirându-mă că ăștia n-au auzit de zahăr, mirându-mă și mai tare când, verificând ce e în punga pe care urma s-o arunc, am constatat că aveam pe fundul ei pliculețele de zahăr) mergem spre capătul peronului pentru că trenul Mangalia - Arad tocmai sosise.


Aici ne adunăm cu toți ceilalți. Cu unii apucăm să schimbăm câteva vorbe (până la Petroșani am tot încercat să-mi amintesc cum o cheamă pe tipa blondă care spunea că va pleca către Godeanu - Cernei în concediu), pe alții poate nu am apucat să-i rețin până la finalul turei.


Claudiu precizează că ar fi trebuit să mai vină cu noi două fete care au renunțat la tură deoarece nu au mai prins nici măcar bilet în picioare. Ne exprimăm regretul pentru ele apoi ne îndreptăm spre tren. Deși aveam biletele în același vagon, aglomerația nu avea să ne permită să comunicăm în timpul nopții. Ceilalți s-au înghesuit pe locurile cumpărate joi seară (l-au "adoptat" și pe Alex), eu cu Daniel am stat pe locurile rezervate în celălalt capăt. Dimineață aveam să aflăm că Ana Maria a dormit pe culoarul dintre locuri, întinsă pe izopren.


Eu am stat cam toată noaptea cu mp3 playerul în urechi și aproape că am apucat să urmăresc și un film pe laptopul oamenilor care ne-au fost vecini de compartiment. Din cauza muzicii alunecam uneori în butoiul cu melancolie și mă gândeam pentru câteva clipe la Roxana, la vise ucise, la oportunități ratate... În reprizele de somn am scăpat de câteva ori rucsacul iar acesta ajungea să se sprijine în picioarele celor din față. Din fericire nu s-a supărat nimeni.


Drumul pe Defileul Jiului l-am urmărit pe culoar. Pentru că se eliberase oarecum culoarul, Claudiu a ieșit și el, venind până la noi să schimbăm câteva vorbe. Așteptam nerăbdători sosirea în Petroșani. Trenul a avut ceva întârziere dar, dat fiind că mai așteptam grupuri venite din alte colțuri de țară (Târgu Jiu, Pitești, Cluj), nu era nicio tragedie. Nici nu coborâm bine din tren și ne recunoaște Mugurel. Aveam să aflăm la întoarcere, pe tren, că acesta copiase pozele de la profilul de pe carpați pentru cei care aveam să mergem în tură.


Trecem pasarela peste calea ferată, o știam din toamna trecută, și suntem, rând pe rând, duși de taxiuri până la stația inferioară a telescaunului, așa cum se preciza prin alte jurnale, cu 20 RON/ mașină ajungi la telescaun). Ajung aici în echipă cu Elena, Monica și Daniel. Monica își scoate sacul de dormit și se întinde pe o masă pentru un pui de somn, sugerând eu că s-a întins pe masă ca să o mâncăm noi la micul dejun.


Carpati.org


Daniel dispare în pădure iar eu rămân la povești cu Elena. Faine plimbări a făcut ființa asta prin zona Herculane! În următorul transport ajunge și Alex, ca si completare a grupului care avea să urce pe potecă evitând drumul cu telescaunul. Treptat ne adunăm cu toții și așteptăm ora 09:00, când începea programul la telescaun. Între timp unii au vizitat barul din incintă și au servit cafea sau chestii de genul ăsta.


Vine ora 9, se apropie momentul "zborului" până la stația superioară a telescaunului. Ciudată treabă, existența acelei stații intermediare... Luăm bilete (10 lei/om din care 1,5 lei/om taxă montană) și apoi studiem felul în care se face îmbarcarea. Tocmai ce-l auzisem tura trecută pe Răzvan că e aiurea dacă urci în telescaun cu bagaje mari...


Rând pe rând încep partenerii de tură să pornească în sus. Ne hotărâm și noi și iată-ne parcurgând foarte stresați distanța până sus. Mie mi se părea în egală măsură de ciudat drumul, deși aveam rucsacul vizibil mai mic și ușor. 35 l volum și 11 kg greutate. Daniel, cu monstrul lui, părea mult mai agitat.


După aproximativ 20 minute (nu am cronometrat eu, atât auzisem că se face) ajungem la stația de sus și încercăm să ne pregătim sufletește pentru debarcare. Nenea care supraveghea acolo mersul lucrurilor ne ajută să debarcăm în bune condiții. Urmărind mai departe felul în care a ajutat restul oamenilor urcați în spatele nostru, am tras concluzia că omul își face bine treaba. Mulțumiri! :) Nu mai fusesem decât odată cu telescaunul și, mic fiind atunci, rămăsesem cu impresia că a urca și a coborî în/ din el este o adevărată probă sportivă.


Carpati.org


Carpati.org


Pe telescaun am tremurat un pic, pe jumătate de frig, pe jumătate de emoție. Cel puțin în a doua jumătate a drumului începuse să bată vântul și să ne legene ceva mai tare decât îmi imaginam că se va întâmpla. În sfârșit, ne regrupăm cu toții sus și pornim pe bandă roșie către ținta acelei zile. Curând depășim Piatra Crinului (nu am citit care-i treaba cu ea, dar poate mai ajung pe acolo cândva…) iar un pic mai sus ne întâmpină un loc de popas cu masă, bănci, hartă și vreme bună.


Carpati.org


Carpati.org


Moment organizatoric pentru poze de grup, aparatele sunt înșirate pe masă și sunt trecute pe self- timer. Odată finalizată misiunea "poze cu tot grupul" ne continuăm traseul.


Carpati.org


Următorul popas serios a fost la ramificația către Mija. Puțin mai jos de ramificație se oprise un grup de turiști în vârstă, pe care o parte dintre noi i-am privit cu admirație.


Carpati.org


Ne adunăm toți și, treptat, ne mutăm pe punctul galben. Coborâm, Claudiu ne prezintă zona, facem un mic popas la izvorul despre care se spunea în textul turei și în comentarii.


Carpati.org


Continuăm, urcăm spre Căldarea Mija și, în sfârșit, apare lacul.


Carpati.org


Era deja acolo un grup care făcea plajă. Noi am trecut pe partea stângă a lacului în căutarea locurilor de cort.


Carpati.org


Așa cum spunea Claudiu, lucrurile nu stăteau extraordinar din acest punct de vedere. Am găsit totuși locuri relativ decente. Acolo unde am campat noi (eu, Dani și Alex) singura problemă a fost panta care ne făcea să alunecăm pe izoprene spre ieșirea din cort. Ar mai fi problema mulțimii de bolovani ascunși în sol, motiv pentru care cortul a fost ancorat cam ciudat. Rare erau cuiele care să se înfigă măcar pe jumătate. Am mai folosit pentru ancorare sau întărire bolovanii din jur.


Montăm corturile, o parte dintre noi se bălăcesc în lac (fericiți cei ce știu să înoate!), unii mănâncă, alții pur și simplu lenevesc la soare. După ce ne-am instalat cam toți Claudiu anunță că dorește să pornim curând spre custură. Ne-am urnit greu dar până la urmă ne-am reconfigurat rucsacii și am pornit.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Prima parte a traseului nemarcat nu punea nicio problemă de tehnică alpină. Urcăm spre culmea Mija, facem puțin stânga pe pajiște, lăsăm în dreapta o turmă de oi cu câinii și ciobanul.


Carpati.org


Privim Lacul Înghețat apoi Lacul Verde (sper că am reținut corect, Lacul Verde este cel înconjurat de jnepeni care par să-i împrumute culoarea) și apoi trecem din nou pe lângă oi, cioban și câini în drum spre începutul Custurii Cârjei.


Până să înceapă custura propriu-zisă, mă mai ajutam de mâini doar pentru a-mi ușura înaintarea. Dar odată începută custura chiar au trebuit folosite cele patru picioare ale alpinistului.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Așa cum stabilisem, rucsăcelul purtat de mine de la cort până aici a fost preluat de Daniel. Nu pot spune prea multe despre custură. Pur și simplu mi-a plăcut și m-am bucurat că am reușit să o parcurg fără mari emoții.


Pentru a o descrie voi folosi cuvintele lui Claudiu: "Există o potecă, nu foarte comodă, care o ocolește prin stânga. Custura propriu- zisă se parcurge pe partea ei stângă (sens de urcare) pentru că pe dreapta începe direct cu abrupt. Există un singur sector mai lung de cățărare, cu pantă apropiată de 70 de grade. Prizele sunt bune, multe, ajutând înaintarea." Față de cele spuse de Claudiu (cuvinte care s-au dovedit exacte, venite din partea unui cunoscător al locului) aș adăuga că, pe unele sectoare, erau destui bolovani instabili pe care era recomandat să nu-i folosești drept prize. Pentru acești bolovani instabili Claudiu spunea "Dacă se întâmplă să îi dislocați, încercați să-i faceți să cadă în partea stângă, dacă i-ați da drumul în dreapta ar putea fi loviți cei din urmă".


A trecut sectorul lung amintit de Claudiu. Simțeam că e așa, dar mi s-a sugerat că nu a trecut de tot sectorul dificil. Înainte de acest ultim sector de cățărare, Alex a ales să intre pe ocolire (e relaxant să vezi că, din loc în loc, se poate să cobori din custură în ruta ocolitoare care taie grohotișul și fețele de iarbă) pentru că, spunea el mai târziu, stătea mult până gândea pasajele de cățărare și, din cauza asta, obosise excesiv.


Carpati.org


Carpati.org


Dat fiind că Alex era pentru prima dată la modul serios pe munte, mi se pare demn de admirat. Cu timpul, dacă va dori, va ajunge un montaniard bun.


Ajunși pe Vf.Cârja, ne-am bucurat de fețele de iarbă de care deja ne era dor. Am analizat felul în care am parcurs custura și mi-am dat seama că m-am descurcat mai bine decât mă așteptam. Dacă pe alte sectoare asemănătoare mă speria câte-o trecere mai complicată, de data asta am avut mult mai puține emoții. Este la fel de adevărat că, la cât am văzut la fața locului sau în pozele făcute de mine și Daniel, și ceilalți oameni s-au descurcat admirabil.


Curând ajungem la Refugiul Cârja.


Carpati.org


Ne oprim un pic, facem poze apoi grupul se împarte. Unii au luat-o direct în jos pe fețe de iarbă și grohotiș, ceilalți au mers în continuare pe banda roșie până la apariția punctului galben. Eu, Daniel, Alex, Florin și încă câțiva am ales drumul direct. În curând aveam să-mi dau seama că e destul de abrupt și friabil dar nu riscai pe acolo decât ceva vânătăi. Din fericire am stat cu toții bine înfipți în bocanci și am coborât fără evenimente. Când s-a îndulcit panta am avut de trecut o zonă destul de mare de grohotiș.


Carpati.org


Am revenit în marcaj în apropierea izvorului. Ne adunăm aproape toți și continuăm spre lac. Unii adunaseră de pe drum lemne. Ajungem acasă, unii mai fac o baie, profit și eu de căldură și intru în apă până la genunchiul broaștei.


Carpati.org


Carpati.org


Apă limpede, rece dar suportabilă. Ies înapoi pe mal, aștept să mă usuc cât de cât apoi pun din nou bocancii. Într-adevăr, e fain să ai ceva ușor de încălțat la cort. Voi medita la chestia asta...


Florin a rămas ultimul, spunând că e în căutarea unei toalete ecologice. A întârziat destul de mult așa că ne tot întrebam unde e și ce face. A apărut până la urmă.


Dani a intrat repede la cort și am senzația că a adormit.


Carpati.org


Eu am mâncat câte ceva apoi mi-am dat seama că se cam adunase lumea undeva în dreapta. Pentru că mă plictisesc momentele de program liber ales, m-am atașat grupului mare. Au început să se spună povești, din apele lacului a fost scoasă și o sticlă cu vin. Mai târziu s-a făcut focul, s-a continuat cu poveștile și cu băutura. S-au discutat multe... despre Ion Smeclău (vedetă la igienizarea din Portița Viștei), despre motanul bătăuș al lui Claudiu, despre defrișări...


Legat de defrișări se deviase și spre ideea pomilor de iarnă artificiali... Spuneam eu că poți convinge un om oarecare să renunțe la bradul natural de Crăciun cu un discurs gen "Îți iei brad natural, omori pădurea de pe un deal și dealul cade pe casa mamei tale." Mi-am amintit cu ocazia asta de acel flash- mob, de Codruța, de Cezar, de Ana, de oamenii din GreenPeace România...


Carpati.org


Carpati.org


Aproape de 11 noaptea ne-am retras rând pe rând în corturi. Între timp, după ce o rafală de vânt îl deranjase un pic, am încercat împreună cu Adi să ancorăm mai bine cortul în care avea să doarmă împreună cu Florin. Într-o oarecare măsură am reușit. Dacă tot vorbim de acel cort, țin minte că eram cam singurul cu frontala la îndemână acolo, lângă foc. Prin urmare, când Florin s-a retras la cort l-am condus și apoi am închis "ușa" în urma lui.


Peste noapte, nimeni nu mai ține minte în câte reprize, a plouat, a bătut vântul, a tunat și fulgerat. Ocazie pentru mine să-mi omor din nou timpul cu gândirea negativă... Dacă plouă așa în continuare e posibil să plecăm din căldare suficient de târziu încât să ratăm trenul care ne-ar duce până seara acasă. Dacă ratez trenul, e posibil să nu pot ajunge luni la muncă. Mirela e în concediu, Dan e plecat și el, ar fi greu de găsit o soluție în caz că aș lipsi...


Ne bucuram că am apucat să facem custura pentru că, după așa noapte, stânca umedă i-ar fi dat un grad mai mare de dificultate. Dimineață spunea cineva că ar fi auzit și ceva căderi de pietre peste noapte...


Puțin după 7:00 ne-am trezit. Am strâns bagajele pe o pseudoploaie, mai mult ceață și apoi, rând pe rând, am pornit pe punct galben spre creastă.


Carpati.org


Carpati.org


Aproape de momentul plecării pică o întrebare: "Cu astea ce facem?". Era vorba de ambalajele din interiorul vetrei. Răspunsul a venit rapid: "Nu sunt toate ale noastre dar le luăm cu noi". A doua tură pe vara asta în care cineva decide să care în oraș și părți din gunoiul lăsat pe munte de grupuri trecute mai demult pe acolo. Ana și Alex au fost cei care au strivit sub bocanci pet-uri și conserve astfel încât să ocupe mai puțin în sacul de gunoi care a fost cărat nu mai știu de cine. Celor care au compactat și celor care au cărat, felicitări și mulțumiri in numele muntelui!


Carpati.org


Carpati.org


Până să ajungem în banda roșie a existat un moment de dezorientare. Eram cu Ana, Mugurel și Alex, înainte mai erau câteva fete. La un moment dat nu sesizăm dispariția marcajului, dar sesizăm în schimb că vocile celor de deasupra ne cheamă direct în sus. Pornim într-acolo prin grohotiș. Mugurel spune curând că se întoarce spre ultimul marcaj văzut. Ana e nehotărâtă. Eu spun că, atâta timp cât terenul se menține accesibil, prefer să continui în sus. Alex mă însoțește. Curând se dovedește că "E marcaj?" era de fapt afirmația fetelor care, sus, erau înapoi în punctul galben care venea de undeva din stânga.


Bucuroși de revedere ne aducem aminte de Ana. Alex coboară un pic după ea și ne spune apoi că ea nu mai e acolo unde o văzusem ultima dată. Între timp o altă parte a grupului (Claudiu, Dani, Mugurel) ajunge la noi. Ne sfătuim și decidem s-o luăm ușor în sus și apoi s-o așteptăm pe Ana care, credea Mugurel, s-a întors la ultimul marcaj și urma să apară curând. Ei bine, Claudiu și încă câțiva au luat-o în sus, eu cu altă parte a grupului am așteptat un pic. Curând, din ceața deasă, a apărut Ana. Din nou bucuroși de revedere ne propunem să fim mai atenți de acum încolo. După cum am mai spus/ scris, am partea mea de vină în legătură cu mica rătăcire. Îmi cer scuze că s-a întâmplat și, în același timp, mă bucur că nu au existat urmări grave.


Curând ajungem în banda roșie, loc în care ne ajung din urmă și cei care dormiseră un pic mai departe de noi, în cortul albastru. De aici tura nu prea a mai avut istoric. Am stat printre primii din grup pentru o vreme.


Carpati.org


Carpati.org


Ne-am regrupat din nou la harta instalată de cei de la ProParâng, la telescaun ne-am tot sfatuit până am ajuns la concluzia că vom coborî cu el aproape toți (deși pe mine mă teroriza ideea, am scăpat cu bine și de data asta :D). În locul în care poteca părăsește către stânga linia telescaunului, am remarcat-o pe Ana. Deci am mers cu viteze relativ egale până aici. La stația de jos a telescaunului ne-am oprit la o cafea în așteptarea taxiurilor care, grup cu grup, ne-au dus la gară. De data asta am călătorit în mașină cu Elena, Florin și Mugurel. Nu mai știu ce s-a discutat pe drum, dar țin minte că m-am simțit tare fain.


Daniel era deja jos. La gară ne-am regrupat din nou, inclusiv cu cei care plecau către Pitești - Târgoviște cu mașina. Oamenii deja luaseră biletele pentru tren și se interesaseră de un loc unde să putem mânca. Prin urmare, am ajuns la Restaurantul Medieval, situat aproape de gară.


Carpati.org


Aici am mâncat/ băut, ba chiar unii și-au luat papa (pizza) și la pachet. Informativ, prețurile sunau cam așa: mici- 3 lei/ bucata (ceva mai mari decât micii din Miorița), cartofi prăjiți- 3 lei/ porția, Heineken la sticlă- 5 lei.


Cu burțile pline ne îndreptăm spre gară. Până să luăm câte ceva de băut pentru tren (se anunța căldură mare) acesta a și sosit. Trecem repede liniile, ne urcăm în vagonul unde aveam locurile, reușim să facem loc rucsacilor (în spațiile mici de bagaje și sub banchete) apoi ne punem din nou pe taifas.


Printre altele s-a discutat despre Pădurea Baciului și ciudățeniile care se zice că s-ar petrece acolo, despre folk ("În 5 minute ai pomenit o grămadă de nume care îmi sunt cunoscute" îmi spunea Claudiu… iar mai târziu cineva mă întreabă dacă doar ascult folk… ei bine, din păcate da, doar ascult folk… chiar dacă ar mocni în mine cine știe ce talent, nu cred că aș avea curaj să pun mâna pe chitară și să ies în față…).


Cât despre "am fost dat afară de la grădiniță", ideea respectivă nu a fost continuată deși noi ne-am exprimat dorința de a afla detalii. Dar cum nu poți să scoți cu forța cuvinte din gura omului ne-am împăcat cu ideea că nu vom ști detaliile poveștii.


Carpati.org


Ajungem în București cu ceva întârziere și apoi, rand pe rand, ne despărțim. Întâi am rămas fără ice, mai târziu ne-am despărțit și de alții. La final ajunsesem 4, Elena, Florin, eu și Daniel. Și apoi am rămas doar 2… Și o tonă de amintiri…


La final, puțină cronologie:


18 iulie.


09:41 debarcăm la stația superioară a telescaunului.


10:07 facem pauză pentru poze de grup la harta instalată de ProParâng.


11:01ajungem la ramificația marcată cu punct galben către Lacul Mija.


11:18 plecăm pe punct galben.


11:45 ajungem la izvor.


12:14 ajungem la Lacul Mija.


13:30 plecăm cu bagaj ușor către Custura Cârjei.


14:45 vedem Lacul Înghețat.


15:10 intrăm pe Custura Cârjei.


16:27 ajungem pe Vârful Cârja.


16:29 opresc track-ul la un stâlp de marcaj de sub vârf.


16:49 Refugiul Cârja (scurtă staționare).


17:30- 17:54 pauză la izvorul de pe punctul galben.


18:16 ajungem înapoi la tabăra de corturi.



19 iulie.


09:30 plecăm de pe malul Lacului Mija


09:47 depășim izvorul.


10:06 - 10:18 ne regrupăm în marcaj după mica rătăcire.


10:39 ajungem în banda roșie.


11:22 scurt popas lângă harta celor de la ProParâng.


11:32 depășim Piatra Crinului.


11:45 ajungem la stația superioară a telescaunului.


12:23 debarcăm la stația de jos a telescaunului.


13:17 ne lasă taxiul la gară.


13:33 trecem strada și ne pregătim de masă la Restaurantul Medieval.



Altă poveste pe aceiași temă: Parâng – Custura Cârjei 18-19 iulie 2009 (clic pentru detalii).


Jurnalul este legat de tura postată aici (clic pentru detalii).



Închei mulțumindu-le organizatorului și participanților la tură pentru cele două zile plăcute.


Poate ne revedem cândva!Smiley



Foto: Adrian Negoiță. Aparat: HP PhotoSmart 735



Miercuri, 22 iulie 2009 - 22:43 
Afisari: 3,047 


Postari similare:





Comentariile membrilor (19)

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
1
Mi-a placut jurnalul tau cat si al lui Florin, felicitari ! Prin cele scrise m-am simtit si eu aproape de acele locuri...


Miercuri, 22 iulie 2009 - 23:09  

mflorin
mflorin
Caraba
 
2
felicitari pt jurnal !! Carpati.org
ai scris ceva, nu gluma !!
o gramada de detalii pe care le uitasem.
tura asta chiar ca merita cat mai multe jurnale, cu povestea vazuta din cat mai multe ,,unghiuri,,


Miercuri, 22 iulie 2009 - 23:31  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
3
@ conrad: claudiu,sper sa nu te superi ca-ti zic,dar nu cred ca e ok sa cantaresti pasiunea,sensibilitatea oamenilor dupa cat de evident se manifesta.De multe ori,vedem in jurul nostru gesturi ieftine,de faztada...si pe de alta parte mi s-a intamplat sa descopar oameni frumosi si profunzi,doar dupa ce am cautat muuuuuult mai adanc in sufletul lor...Nu trebuie neaparat sa urli de incantare daca esti extrem de incantat,e suficient sa ti se taie un pic respiratia si sa simti fiori.....si poate exact cand esti mai incantat,iti vine sa taci..........sa pastrezi secunda aia,sa n-o sperii.......Nu trebuie sa te urci pe o stanca anume ca sa arati cat de patruns esti de munte si de frumusete.Am fost intre cei 43 care nu au urcat cu tine pe munte,si-mi aduc aminte bine de tot momentul acela.Nu stiu altii ce au simtit,dar chiar am cumpanit atunci ce sa fac si am vrut sa vad si eu cum e acolo......dar sincer,au fost cateva motive care m-au retinut:si cel mai important a fost gandul ca daca tu ai facut asta si lumea toata se uita la tine si ai iesit asa de tare in evidentza,ei bine,eu nu vreau sa fac la felCarpati.org.As face-o eu ,singura,fara 43 x2 ochi ce ma urmaresc,numai atunci m-as fi bucurat intr-adevar de moment,ar fi fost un fel de intimitate,dar asa,trairea ar fi fost atenuata de senzatia incomoda de a ma afla sub lumina reflectoarelor.Si apoi,te-ai mai fi bucurat tu ,daca veneau acolo 44 de oameni? Carpati.org
N-ai vazut pe nimeni visand? Fiecare viseaza in sine,fiecare merge pe munte si in viata cu gandurile si sperantele lui,fiecare se simte una cu muntele in felul sau,nu toti oamenii se manifesta la fel si nu cred ca sunt manifestari standard care trebuie sa ne uniformizeze.Fiecare are universul sau interior.Si fiecare se abate in felul sau,cand crede,de la potecile batute....uneori e o sclipire de geniu sa te abati in viata de la poteca batuta,alteori iti poate fi fatal,deci nu e mereu cel mai bun lucru sa te abati cu orice pret,doar ca sa fii deschis si special.Putem descoperi lumea in multe feluri,nu neaparat urcand pe o anumita stanca.
Faina tura,faine jurnale,poze...Mi-ar fi placut sa vin cu voi,dar am avut un alt program in zilele acelea.Daca veneam,nu ma urcam pe stanca aceea nici acumCarpati.org,si as fi fost dezamagita sa descopar ca cineva judeca profunzimea trairilor mele dupa gestul asta atat de comun si banal.
Poate in vreo tura o sa ne extaziem impreuna de frumusetea muntilor,fiecare in felul sau,si ai sa vezi ce bine va fiCarpati.org


Joi, 23 iulie 2009 - 05:47  

conrad
conrad
(admin)

 
4
Intradevar, frumoasa descriere, pacat ca nu am gandit mai mult inainte de a face publice gandurile mele, motiv pt care am cerut administratorilor sa-mi stearga comentariul.
Imi cer iertare tuturor celor care au fost afectati in orice fel, de gandurile mele.


Joi, 23 iulie 2009 - 09:44  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
5
N-am apucat să văd comentariul lui Claudiu dar, din cele spuse de Laura, înțeleg că era vorba de acea stâncă de care n-am amintit eu deși, dacă o localizez corect, îmi aduce aminte de alte două zile (destul de) fericite din toamna 2004. Nici eu n-am urcat pe ea, dacă n-ar fi sesizat cineva din grup unde a urcat Claudiu probabil nici n-aș fi văzut acea stâncă. Dar acum, că o știu, din dorința de a vedea Parângul și de acolo, la următoarea tură voi încerca să o urc și eu. Asta nu înseamnă totuși că aș considera greșeală dorința altora de a nu urca.

Între timp bănuiesc că s-a făcut pace între Laura și Claudiu așa că, fiecăruia în felul său, nu ne rămâne decât să ne bucurăm în continuare de munți, de oameni, de soare, vânturi sau ploi...

Indiferent pe unde vă vor purta pașii, vă doresc ture minunate! Carpati.org


Joi, 23 iulie 2009 - 10:47  

alexus
alexus
Busola
 
6
Ce frumos este sa mergi in grup!
Felicitari!


Joi, 23 iulie 2009 - 11:50  

kya
kya
Coarda
 
7
Un jurnal muncit si scris cu talent pentru o tura reusita! Felicitari!


Joi, 23 iulie 2009 - 22:21  

mihaiburo
mihaiburo
Busola
 
8
Al doilea jurnal si prima data in Parang! Mi-a placut ca ai pastrat acelasi stil si ritm care face sa citesti toata povestea. Si plusuri pentru "nota", "meteo" si "cronologie". Tura de initiere din Parang (probabil) a deschis ture catre acest munte.

@conrad - felicitari pentru prima tura organizata. Si administratorii sunt oameni, chiar daca unii ii considera altfel. Eu nu ti-as fi "sters" comentariile. Le-ai scris crezand in ele. Si cei ce ti-au raspuns au crezut in ceea ce au scris. "Stergerea" comentariilor tale a atras si "stergerea" comentariilor altora ... care au dorit sa iti raspunda. Probabil multi nu se mai "regasesc" in comentariile de acum o saptamana, o luna sau un an. Asta nu inseamna ca daca ei nu se mai "regasesc" ACUM in acele fraze, acestea trebuie "sterse". Sa va bucurati in Retezat Carpati.org

PS Minunata fotografia premergatoare propozitiei: "Apă limpede, rece dar suportabilă."


Vineri, 24 iulie 2009 - 01:10  

conrad
conrad
(admin)

 
9
@ adriannegoita: Eu raman cu nedumerirea mea: ce numesti tu Piatra Crinului? personal, nu am cunostinta de nici un loc in Parang, care sa poarte acest nume.
Si felicitari pt felul cum te-ai comportat in tura, precum si pt acest jurnal. Ai retinut si reinviat in mintea mea, multe lucruri pe care aproape ca le uitasem (exemplu, despre ce s-a vorbit seara, la foc).

@ muhaiburo: multumesc. cat despre acel comentariu, acest jurnal este prea bine facut pt a ne indrepta comentariile spre alte directii, iar acel comentariu al meu, a fost scris intr-un mod neinspirat si se putea intelege din el cu totul altceva decat ceea ce am dorit eu sa spun si deja incepusera sa apara comentarii "agresive" ca raspuns, din partea celor care s-au simtit in vreun fel "vizati". Vina imi apartine pt ca s-a inteles altceva. Intentia mea a fost cu totul alta, dar nu tot timpul conteaza doar intentia.. Si nu am dorit transformarea acestui jurnal intr-un loc pt alte dispute, fara legatura cu textul. Pentru asta, e loc destul pe forum. Poate ca intr-o zi voi reedita acele ganduri, le voi face mai clare si le voi pune pe forum... si acolo fiecare va putea sa isi spuna parerea, fara sa afectam in vreun fel munca unui alt membru al acestui site, care trebuie respectata.


Vineri, 24 iulie 2009 - 09:03  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
10
Excelent scris Adrian. Si multumesc Claudiu inca o data pentru ideea si organizarea turei. Si ai facut bine cu retragerea comentariului, cel mai destept cedeaza. Nu te cunosc toti cum te cunoastem noi - chiar daca au fost doar doua zile.
Adrian "la mai multe jurnale !"


Vineri, 24 iulie 2009 - 13:43  

mike
mike
Rucsac
 
11
...N-am sa o iau pe aratura asa a o sa scriu scurt si la obiect...Jurnalul mi-a placut mult, bine organizat si foarte detaliat iar din el cea mai tare este poza cu Claudiu...iti sta bine in postura aceea de fotomodel Carpati.org.


Luni, 27 iulie 2009 - 23:29  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
12
Salutări! N-am mai trecut de mult pe aici... Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care, din motive extrem de subiective, răspund.

Legat de posibilitatea ca acest jurnal să provoace, indirect, comentarii dispută pot spune că treaba asta nu m-ar fi supărat pentru că fiecare are dreptul să-și exprime opiniile, chiar dacă uneori se deviază spre off topic. Dar, așa cum spunea Mihai, și adminii sunt oameni așa că pot lua uneori decizii mai mult sau mai puțin fericite ștergând comentarii care ajung în bălării...

Legat de întrebarea lui Claudiu despre Piatra Crinului, am reținut denumirea asta de pe un panou plasat un pic mai sus de stația de debarcare a telescaunului. O piatră monument al naturii sau ceva de genul acesta.

Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii, pentru răbdarea de a citi o poveste atât de lungă, pentru aprecieri și încurajări. Nu în ultimul rând, îi mulțumesc lui Ștefan pentru editarea jurnalului. Legat de editare, observ totuși că unele link-uri din acest jurnal și din cel cu Baiului nu funcționează. Dacă întâmplător este cineva care dorește neapărat să le acceseze îmi poate comunica asta prin mesaj privat.

În acest moment mă tot gândesc să postez la rândul meu o tură pe site. Poate că a venit timpul să fac și treaba asta...


Vineri, 16 octombrie 2009 - 15:13  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
13
Salut Adrian.
Mai ai track-ul? Vreau sa ajung si eu pe custura.


Vineri, 16 iulie 2010 - 10:25  

leovit
leovit
Busola
 
14
Frumos mi-am zis sa citesc cateva jurnale din Paring...am mai retinut niste chestii interesante chiar si din...comentarii.


Joi, 9 iunie 2011 - 16:07  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
15
@ leovit: ți-ai propus să vizitezi Parângul în perioada următoare?


Joi, 9 iunie 2011 - 17:52  

rhadoo
rhadoo

 
16
Ai povestit foarte frumos. Mersi ca ai postat acest jurnal.

Imi doresc de mult sa ajung in zona si sper ca peste vreo 10 zile sa se iveasca ocazia. Sper sa fie la fel de frumos cum a fost si in 2009.


Miercuri, 3 august 2011 - 11:27  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
17
@rhadoo: Dacă ai în plan și Custura Cârjei ai nevoie de vreme bună și bagaj ușor. Altfel este dificil de urcat pe acolo.

Tură faină să ai! Carpati.org


Miercuri, 3 august 2011 - 18:34  

leovit
leovit
Busola
 
18
Adrian,am facut pana la urma Custura..saratii in fagarasi ..ca ma tot gindeam de muult timp la ea .ture frumoase in continuare Carpati.org


Luni, 19 decembrie 2011 - 21:15  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
19
Custura Sărății n-am făcut-o eu... Poate îi vine și ei rândul, când mă fac mare. Carpati.org


Marți, 20 decembrie 2011 - 11:40  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0762 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org