Pentru ca toate au un inceput, RT- Prin munti cu AMC 1 (Muntii Bucegi)

- Nu ar fi frumos daca...?

- BA DA!

- Atunci hai sa!

- ..................

- ..................

Asa se poate spune ca a inceput ideea turelor "Prin munti cu AMC", o idee care pana la urma a devenit realitate. Voi incerca sa descriu, in cateva cuvinte, aceasta idee si aceasta tura."Prin munti cu AMC" poate fi descrisa ca o incercare a membrilor AMC de a socializa in cel mai firesc loc, adica la munte, cu iubitorii de munte - cu membrii portalului carpati.org.

Cum e bine ca, atunci cand vrei sa mergi la munte, sa te informezi si sa te documentezi cat mai bine, sa iti faci temele de acasa, am studiat traseul. Am avut norocul sa il avem alaturi de noi pe colegul nostru mai experimantat, care ne-a si propus o tura interesanta, si anume Gara Azuga (~950 m) - Vf. Grecului (1432 m) - Șaua Baiului (1363 m) - Cab. Diham (1320 m) (TG) - La Șipote (~1100 m) (PR) - Vf. Fitifoiu (1292 m) - Predeal (~1000 m) (CA). Noroc – pentru ca avea mai multa experienta in materie de organizare a unor ture similare.

Si daca tot am inceput cu introducerea, o sa trec in revista toti participantii:

- AMC-isti de serviciu: vasile.popescu, baumwolle, tudor_sid, alex29, dragois

- carpatisti: delia, ceiuc, revoltator, madalin, luque, ad.rian, mela, radek, gmang, inetrom, mihai_taz, ienu, speedy, griff13, usd_07, oby, teodora88, tteodora, marian_yxs, emil_chelariu, lizuk, catalin, isabelac.man, dragos39, ionela, Ioana Marica, joao, griff13

Sper ca nu am omis pe cineva.

Dar cum o poza uneori face cat 1000 de cuvinte, cred ca poza de mai jos arata cel mai bine componenta grupului.

Pentru ca nu ne cunosteam, a urmat prezentarea - fiecare dintre noi a luat pe rand cuvantul, s-a prezentat, a zambit, iar unii mai curajosi au mai completat prezentarea cu cateva cuvinte...

Apoi am pornit la drum, constienti ca ne asteapta o zi frumoasa, de care am spus ca trebuie neaparat sa profitam, o zi care anunta multe surprize, o zi in care lumea avea asteptari, sau poate o zi de care unii dintre noi aveau nevoie...

Inceputul a fost mai timid, cu cateva pregatiri suplimentare (sau cel putin din partea mea), mai ales ca find la prima incercare de acest fel nu stiam cum vor decurge lucrurile. Am avut si un mare aliat printe noi, acela s-a numit pasiunea - daca nu cea de munte, atunci cea de natura. Asa ca am inceput sa urcam, putin cate putin, am inceput sa formam un grup, care a fost linistit, grup in care nu m-am simtit deloc strain: un grup interesant!

Perioada de acomodare a trecut si am inceput sa vorbim liber, sa comunicam, sa ne cunoastem, desi, fiind un grup destul de mare, nu a fost o sarcina usoara. Dar, la urma urmei, lucrurile frumoase nu sunt usor de obtinut asa ca grupul se uneste, lumea spune bancuri, povesteste experiente, discuta despre planuri, impartasesc idei, cauta, intreaba, raspund, se ajuta...

Prima parte a traseului o parcurgem destul de repede, mai ales ca vremea se supune neobositului Vasile care o prevesteste cu o precizie elvetiana ("Vor fi 2 ore de soare", si cam asa a fost), apoi urmeaza o portiune mai abrupta si putin mai solicitanta, unde, din cauza zapezii si a pamantului umed, intampinam mici dificultati peste care trecem insa cu bine. Suntem pregatiti si totul merge bine.

Inaintam, mai facem cate o mica pauza de regrupare. Este frumos ca oamenii se inteleg bine, discuta, se pun multe intrebari, se dau multe raspunsuri (nu numai despre AMC, ca doar am venit sa ne si cunoastem:P). Imi aduc aminte de o intrebare amunzanta din tren, "Da' ce e domne AMC asta?", bineinteles a aflat de la cineva (care s-a amuzat copios de intrebare) ca AMC este Asociaţia Montană Carpaţi.

Am uitat sa precizez ca pe jos se asternuse un strat considerabil de zapada, o zapada proaspata si placuta la mers.

Nu apucam bine sa ne obisnuim cu urcusul, ca ne trezim in saua Grecului, unde facem o mica pauza de relaxare, odihna, admirare, contemplare, geografie, si nu numai... Si, cum pentru fiecare lucru pozitiv trebuie sa existe si un lucru negativ, soarele parca ne spune ca s-a aratat destul pe ziua de azi, si ne arata ca are si spate, asa ca vantul incepe sa se faca si el prezent. Astfel, luam si noi masuri si ne echipam corespunzator.
Iar dupa ce se aud termeni precum 'Caraiman', 'Costila', 'Morar', 'Bucsoiu', 'Neamtului', 'Bauiului', iar curiosii isi primesc lectia de geografie ne indreptam incet spre cabana, si anume cabana Diham .

Si, daca tot vorbim de lectia de geografie, poate ca imaginile de mai jos sunt elocvente.

Saua Grecului

Coltii Morarului, Bucsoiu

Acele Morarului

Costila

Vedere spre Muntii Baiului

Parca ceva s-a intamplat de la acea pauza, lucrurile au devenit mai intense, vantul a inceput sa bata mai tare. Dar s-a compensat cu faptul ca incepusem sa ne obisnuim unii cu altii, asa ca drumul spre cabana a fost interesant si presarat cu discutii mai aprinse - nu in intensitate, ci in calitate si complexitate.

Cum vantul a inceput sa isi faca simtita prezenta din ce in ce mai mult, am continuat drumul spre cabana, am mers usor, pentru ca nu era nicio graba - veniseram sa admiram din "frumusetiile patriei".

Cine a spus ca nu s-au facut poze? Avem dovada mai jos. Mai clar de atat nu cred ca se poate

Si... spre cabana am pornit, cu mic cu mare, care mai de care...

Iar ca sa stim sigur ca ne aflam pe drumul cel bun, am intalnit si semne care ne-au confirmat directia.

La cabana nu stam mult, avem o ora in care sa savuram un ceai, un vin, o ciorba calda sau... fiecare ce pofteste. Afara nu e tocmai vreme de poveste, e destul de frig, si profitam de aceasta pauza de pranz ca sa ne reincarcam bateriile, mai ales ca suntem totusi la jumatatea zilei si mai avem cateva ore de mers.

Dupa binemeritata pauza incepem sa strigam adunarea si in cateva minute suntem toti pregatiti sa pornim din nou la drum, de aceasta data mult mai bine asezati si organizati decat de dimineata - cele 4 ore de mers impreuna si-au spus cuvantul.

Dupa un timp, pozele noastre au inceput sa fie similare celor de mai jos...

Am continuat drumul spre Vf. Fitifoiu, insa nu aveam cum sa nu observam, in zare, un munte tare drag mie, si anume Piatra Craiului. O noua lectie de geografie, o mica regrupare, cateva discutii, astfel ca organizatorii iau o decizie putin surprinzatoare, si anume, simtind ca o parte din grup doreste sa se relaxeze mai mult, grupul se imparte in doua - cei cere vor sa mearga intr-un ritm putin mai alert si sa continue traseul stabilit si cei care vor sa mearga mai lejer si sa se indrepte spre gara. Se lanseaza propunerea, grupul isi da acordul, se face impartirea - cei care au ridicat mana au continuat pe traseul stabilit, cei care nu au ridicat-o au mers spre gara.

Grupul fiind impartit, eu am ales sa fac parte din grupul ce merge spre gara, asa ca a urmat un traseu foarte relaxant pentru mine, in care am apucat sa discut mai pe indelete cu toti cei care au dorit sa mearga spre gara. Deja nu se mai punea problema ca nu ne cunoastem, am inceput sa discutam si la alt nivel, lasand la o parte aspectele care poate au parut mai formale la inceput. Asa ca am aflat detalii despre oamenii cu care am iesit la munte, am aflat idei, viziuni, planuri, lectii de viata si nu numai...

Insa poate aceste aspecte e bine sa le tin pentru mine :)

Ajunsi la gara grupul s-a reunit, am luat bilete si am asteptat cuminti trenul ce ne duce spre casa. In tren, atmosfera a inceput sa fie exact asa cum ne-am dorit, adica placuta si calda, s-au spus multe bancuri, lumea a fost vesela, iar noi am continuat sa ne cunoastem mai bine...

In tren, dupa o zi frumoasa si o tura reusita, ne-am permis sa le dam un extemporal colegilor nostri de tura , un extemporal pe care surprinzator l-au primit fara sa ezite, si pentru care le multumim, pentru ca impresia lor conteaza pentru noi!
Iar ca sa vedeti (avem dovada) cat de constiinciosi au fost, o sa imi permit sa pun o poza care arata daca colegii nostri au fost deranjati sau nu de acesta initiativa.

O sa completez acest jurnal cu cateva idei pe care nu le-am omis, insa am considerat ca e bine sa le scriu la sfarsit. Pentru mine a fost o tura surprinzator de placuta. Initial m-am speriat cand am aflat numarul mare de participanti, m-am speriat de responsabilitatea pe care o aveam, insa din fericire totul a decurs foarte bine. Mai bine decat ma asteptam - cu unii dintre participanti am purtat discutii foarte interesante, de parca ne stiam de un an, si nu de cateva ore. Personal o consider ca fiind o tura de care o sa imi aduc aminte cu placere.

Credeam ca o sa fie mai dificil, insa tin sa le multumesc participantilor pentru ca au venit si pentru ca au transformat tura intr-una placuta. Sper ca le-a placut si le urez cat mai multe ture senine! Nu in ultimul, multumiri colegilor mei AMC-isti, care au fost la inaltime si care m-au surprins placut inca o data.

Marţi, 11 decembrie 2012 - 23:21 
Afisari: 3,988 


tudor_sid
(admin)