Penteleu: muntele din inima ţării (Muntii Penteleu)

   Dacă privim harta administrativă a României, observăm ca în Vârful Penteleu se întâlnesc judeţele Covasna, Vrancea si Buzau, care ţin respectiv de Ardeal, Moldova şi Muntenia. De aici şi sintagma din titlu.

   Mai mult de atat, când te afli pe vârf si priveşti întinderea nesfarşită de munţi, observi că din stânga vin spre tine Bucegii, Ciucaşul, Siriul direct pe directia vest.

   Apoi Creasta Carpaţilor se frânge în Penteleu la un unghi mai mic de 90 de grade, căci vârfurile Fagul Alb şi Crucea Fetii, Pasul Deluşor şi creasta principală a Munţilor Vrancei se îndreaptă spre directia NNV.

   Şi Penteleul e un munte frumos, svelt, cu necuprinse perspective de pe varf, dar puţin cam dosnic si izolat.

  Trei motive în plus pentru iniţierea unei ture în acest masiv...

   Îl sun pe Marin Baltă: ,,Zi un munte cu nume de caşcaval!"

   ,,Rarău."

   ,,Bun şi ăsta, dar eu m-am gândit la Penteleu."

    Tura în sine e de o zi, dar pentru apropierea de intrarea în traseu trebuie să mai alocăm înca o jumatate de zi.

   Ca sa nu mai luam cu noi cortul, sacii etc. plecam din Galaţi duminică dimineaţa, la ora 2.

   Pe un drum liber, luminat de luna plină, ne ajung zorile la ieşirea din oraşul Nehoiu. La 2km mai sus oprim să facem prima fotografie

   De aici trecem peste apele Buzăului pe un pod îngust şi insoţim spre est valea Râului Bâsca Rosilei, cale de vreo 12km.

   Drumul se desfaşoară pe malul drept, pe pantele răvăşite de alunecari de teren.

   Peste apele râului, din loc in loc, se întind punţi pe cabluri, care trec la mare înălţime spre aşezările ascunse prin văile Masivului Ivăneţu.

   Trecem prin numeroase sate ale comunei Gura Teghii, ultimul din ele fiind Varlaamul.

   Aici se afla confluenţa a doua râuri cu nume de surori: Bâsca Mare si Bâsca Mica.

   Noi ne orientăm spre stânga şi intrăm pe drumul forestier de pe Bâsca Mare.

   Râul taie deacurmezişul întreg laţul carpatic şi, dupa 44km, ajunge in localitatea Comandău din judeţul Covasna.

   După încă 3km străbătuţi cu atentie la pietrele mai mari, maşina noastră răzbate până la Cantonul Silvic Cernatu.

   Lăsăm maşina în curtea cantonului, în dreapta, mai la umbră şi până când coechipierii selectează lucrurile ce le vor lua în rucsaci, ies în drum să caut intrarea în traseu.

   În zonă se află trei marcaje: BA-continuă pe vale spre Comandau; TA-urcă pe Muntele Viforâta, iar BR-conduce spre Vârful Penteleu.

   Cum e desenată sageata pe stâlpul electric, ai impresia că trebuie să continui pe vale, spre amonte... Dar nu.

   Pentru intrarea în traseu ne întoarcem cca.100m pe drumul pe care am venit şi pe stânga dibuim cu atenţie intrarea în pădure.

   După lămurirea situaţiei aştept mai liniştit sosirea întregii echipe: baltarel, Lucian si caţelul de la canton.

  Pe stânga drumului, cum coborâm, dibuim intrarea potecii în padure.

   Fiind duminică şi la canton pustiu, sau doar încântat de mâncarea care i s-a oferit de la prima oră, căţelul e hotărât să ne însoţească.

   Traversăm o muchie de munte ascuţită, dar împădurită şi după un sfert de oră poteca întâlneşte un nou drum forestier, venit din stanga, parca de nicaieri.

   Urcăm câteva serpentine şi scurtături prin pădure şi ajunşi in dreptul unor tuburi de beton hotărâm să întindem pe ele micul dejun.

   După bucaţi de paine îi dăm cainelui o bucată de cabanos. Ne-a lătrat: ce-mi mai daţi pâine când aveţi asemenea bunatăţi!

   Pentru că îi bănuiam năravul...

   Spre sfârşitul cutiei de pateu.

   Poteca ne poartă încă doua ore pe drumul forestier cu multe serpentine şi pe scurtăturile din padure.

   La ieşirea în golul alpin vedem în marginea poienii stâna din Cernatu.

   Caţelul nostru răspunde unui lătrat din stână, care de altfel nu ne privea pe noi şi, tărăboi mare când ne-a descoperit mulţimea de caini...

   ­Suntem nevoiţi să ocolim prin ochiul de poiană din stanga. Mai traversam o pânza subţire de pădure şi ieşim pe culmea înierbată a muntelui.

   Mergem prin iarba mare, printre ştevii şi urzici, pentru a ajunge din nou la drumul pe care l-am părăsit pentru a ocoli stâna.

   Odată reveniţi la drum, până la sfarşitul ascensiunii avem în faţă în permanenţă tot traseul ce il vom urma.

   Aruncam o privire în dreapta, spre Culmea Viforâta.

   Lumina dimineţii aşterne umbre lungi pe feţele muntelui.

   Vedem în spate, mai jos, stana Cernatu pe care am ocolit-o prin stânga.

   Datorită fenomenului de perspectivă, sau poate lipsei de repere, e foarte greu de apreciat cât mai este de urcat pana la statia meteo: 20min.-1h-2h?

   Adevărul e undeva la mijloc şi după  circa 40min. suntem ajunşi pe platoul pe care se află amplasată clădirea staţiei şi platforma cu aparatele de masură.

   Ajungem la statia meteo.

­ 

   Decum ajungem lângă staţia meteo, câinele nostru vede un gâscan şi vrea sa-l alerge.

   Ce vorbesti!...

   Cand desface gânsacul 2m de aripi şi întunecă orizontul căţelului...

   Cursa se cam inversează şi vânătorul devine vânat.

   Salvarea e sub banca spre care ne-am îndreptat si noi. Ne odihnim pe bancile minunat asezate în faţa tuturor priveliştilor.

De la inaltime vedem drumul pe care am urcat,iar peste Basca Mare Masivul Podul Calului in mare parte impadurit.Mai departe,printre ceturile inca nerisipite ale diminetii,descoperim Muntii Siriului,Creasta Zaganului ,Ciucasul si releul de pe Costila.

La statia meteorologica suntem intampinati de personalul iesit din tura.Primim informatii despre grupul care poposisera peste noapte aici.Banuim ca printre cei patru a fost si harald,care postase tura pe Carpati.Ca si in zilele trecute nici acum nu raspunde la numarul de mobil lasat pe site.Aflam ca de dimineata numai doi dintre ei au continuat tura spre Muntii Vrancei.

  Intrebam si de marcajul TA de pe Culmea Viforata pe care intentionam sa coboram la intoarcere.Se pare ca marcajul e sters de tot,o plantatie tanara facand orientarea si mai dificila in partea de sus a padurii.Si in plus aflam ca in zona ,,sunt cam ursi".Facem poze cu totii.

Intre timp catelul nostru isi gasise un prieten mai apropiat pe linia regnului animal decat reptila aia de gascan...

Ce-ar putea fi? Cainele de la cabana speriat de aparatul foto.

De la statie continuam urcusul spre varf.Privim inapoi:vremea foarte frumoasa,cerul perfect senin.

Un urcus abrupt,printre tufe de afine inca verzi,ne da de inteles ca pana pe varf mai avem de tras...

Dupa inca o curba a potecii,pe versantul nordic,descoperim izvorul cu usa de care ne vorbea meteorologul.Imaginea lui ne duce cu gandul la Izvorul lui Pralea din Muntii Macin.

Umplem bidoanele cu apa si privim cat mai avem de urcat pana pe varf.

Privit de aici varful isi schimba infatisarea cu care ne obisnuisem pe traseul de urcare.Versantul nrdic e chiar stancos si in planul din spatele lui vedem poteca ce continua creasta trecand pe culmea Muntilor Vrancei.

  Poteca de creasta continua spre Muntii Vrancei, trecand prin varfurile Fagul Alb, Crucea Fetii si apoi coboara in Pasul Delusor, pentru a trece in aria Muntilor Vrancei.

Bineinteles ca nu ajungem noi primii pe varf.Inca putin si ajungem cu totii pe Varful Penteleu,1772m alt. Facem traditionala poza de varf.

Spre nord,pe o mare parte a orizontului,vedem impresionanta desfasurare a Muntilor Vrancei.Ceva mai in spate,cu binoclul s-a vazut mai bine,Varful Goru 1785m,statia meteo de pe Varful Lacauti 1777m,iar mai spre dreapta lor Culmea Verdele-Cateaua si Culmea Zboina Frumoasa

  Spre est privirea trece peste Basca Mica spre Masivul Ivanetu.

In plan mai apropiat vedem continuarea potecii de creasta ce trece din Penteleu in Muntii Vrancei strabatand mai intai Culmea Fagul Alb-Crucea Fetii.Denumirea aceasta vine de la o legenda,se pare reala,cu un haiduc ce si-a aflat sfarsitul impreuna cu iubita sa,pe aceste locuri de poveste.La crucea care puncteaza locul se merge in pelerinaj intr-o zi din an pe care n-am reusit sa o aflu.

Dupa ce ne saturam de privit intindem masa la care acum avem doi musafiri.Observam ca prietenul nostru mai vechi mananca din nou paine,din gelozie,ca nu cumva sa manance cel mare ceea ce refuza el.Dupa masa unii se odihnesc.

In timp ce altii fac poze:

  Campanule,

Vulturica,

Albastrele.

Cu ochii in aparat si mai ales la fluturii ce nu stateau deloc la pozat am ajuns la marginea nordica a platoului din varf unde isi avea cuibul un roi de viespi.Decolari si aterizari pe o lespede ca pe USS Regan.Niste viespi mari,numai bune de pozat...

  Ce poze,am luat repede rucsacii si am inceput coborarea.

Pe drumul de coborare intalnim nesuferitele de ATV-uri.Totusi ele au reusit sa sperie cainele de la statie si sa-l faca sa se intoarca acasa.

Ne apropiem de intrarea in padure si Marinica ia catelul in brate,ca sa nu mai starneasca inca odata stana.

La orice popas mititelul adormea instantaneu.Vorba ceea:,,fiecare clipa e pretioasa-doarme-o!"

La intarcere drumul e mai neplacut si din cauza soarelui dogritor.Din iarba cosasii si lacustele,greierii si alte zumzaitoare dadeau o coloana sonora specifica zilelor toride de vara.

  Mai surprindem fluturi pe flori imense de Iarba mare.

  Fluturii au tot felul de culori.

   Toate neamurile de lepidoptere!...

Ajungem la masina prafuiti.Mergem sa ne racorim la rau.La intoarcere gasim catelul dormind la umbra,sub masina noastra.Lucian il transfera usor,fara sa-l trezeasca,sub o remorca de tractor.Fojgaim pungi prin porbagaj si-l trezim.Ii dam de mancare pentru a rezista pana a doua zi cand vor venii muncitorii la canton.Pornim masina si plecam impacati,stiind ca am lasat catelul mancand.Iesim in drum si arunc o privire in urma.Prin colbul ridicat pe drum prietenul nostru alerga dupa masina.Acceleram,ce-am fi putut face?...

  Dupa toate cele vazute astazi si dupa cele intamplate,la sintagma din titlu as putea adauga ceea ce-mi statea de la inceput pe limba:

  Penteleu-muntele din inima tarii,muntele din inima mea.

      (Jurnalul a fost postat pe 01 iulie 2008 si ,,cosmetizat" pe 30 august 2009) 

Duminică, 30 august 2009 - 15:05 
Afisari: 21,529 


gigicepoiu