Pe vreme buna, pe vreme rea, eu el si ea (Muntii Rodnei)

Buna tuturor din nou!

Am stabilit cu Nicu ca in fiecare an facem o tura de iarna intr-un masiv unde inca nu am umblat iarna.

 

Muntele de anul trecut l-am ales inca de la intoarcerea din Parang, 300 km cale lunga din Petrosani pana in Brasov, aveam timp suficient de a cugeta in acest sens.

 

Era deci timpul pentru tura noastra de iarna, iarasi in doi, cu Nicu.

 

Acest munte pentru mine este un munte tare ciudat. Dupa prima tura in Rodnei, am ramas cu sentimentul ca e un "sus-jos" toata creasta, vedeai hat departe de cate ori trebuie sa urci si tot atatea ori sa cobori si asta dupa ce ai urcat pana la statia meteo, iar de acolo pieptis pana pe Pietrosu, urcus care scoate din tine si ultima suflare.

 

O alta tura ciudata, tot in Rodnei a fost cand ne-am ratacit in ultimul hal din cauza cetii, nici acum nu am aflat oare unde si cum a fost posibil. Atunci am ajuns prima data la concluzia ca pe timp de ceata nu-i de mers pe munte.

 

O alta tura a fost cu copiii, cand am luat la pas usor spre Lacul Stiol, porma in Saua Gargalau, a fost frumos doar ca nu am stiut ca cabana Puzdrele nu mai exista si am facut greseala sa ne indreptam spre ruine si sa coboram foarte anevoios pe valea Negoiescu ( parca ) care a fost distrusa in urma cu cativa ani de o viitura. Cu copiii a fost chiar dificil.

 

Un munte unde nu prea intalnesti marcaje, indicatoare, pare un munte parasit. Acum dupa ninsorile astea eram tare curios ce ne v-a astepta acolo Sus.

 

Reusim sa plecam vineri seara. Pe tren am mai atipit oleaca, cele 8 ore de mers au trecut relativ usor.

In Viseu de Jos am prins o cursa direct pana in Borsa, porma la Borsa statiune unde trebuia sa ne adunam minim 10 sa se dea drumul la telescaun.

Am ales sa urcam cu telescaunul, mai castigam din diferenta de nivel, dar adevaratul motiv a fost sa ne obijnuim cu zapada, zona stiam bine, nu reprezenta risc de avalansa - de ratacire, stiam si faptul ca duminica se pune iarasi pe nins si in caz de zapada mare si proaspata sa putem sa ne retragem pe unde am urcat. Din directia statiei meteo/Pietrosu, in padure banuiam ca e zapada mare, urcusul anevoios si iesirea pana in varf cu siguranta ne punea muschii la treaba serioasa, porma eventuala retragere ar fi fost la fel dificila.

 

Am planificat 4 zile pline. In prima zi eram multumit daca ajungeam pana in creasta si un pic spre vf Puzdrele, fiind dupa o noapte nedormita pe tren. A doua zi planul era sa ajungem aproape de vf Pietrosu , a 3 -a zi sa coboram la statia meteo si a 4-a zi sa prindem maxi-taxiul pana in Viseu si trenul de noapte. Eventual, din cauza ninsorii, mai puteam zabovii si o zi in cort, cu conditia ca in ziua urmatoare sa avem vizibilitate buna si sa putem recupera, daca nu asta e, retragerea si data viitoare.  Ar fi fost bine daca puteam pleca cu o zi mai repede , dar nu se putea, vineri trebuia sa fiu in Brasov. Noroc cu turistii din Cluj, veniti la schi de tura , ne adunam 10 persoane se da drumul la telescaun.

 

Sambata zi senina, exact ce ne trebuia. Eram tare curios si nerabdator sa vedem ce ne va astepta. Sus e zapada mare, fara urme. Intru barbateste pe traseu dar zapada mareeeee, recunosc nici nu am vazut vreun marcaj, chiar nu stiam directia, pe zapada neatinsa poteca putea fi in orice directie :)).

10 pasi si stanga imprejur, nu pe aici!!

Eu:

 

Mai sus de telescaun era un teleschi si zapada era batuta, asa ca urcam sus sub teleschi , macar prindem altitudine pe zapada inghetata si in poiana vedem noi ce si cum. Zapada excelenta, chef aveam, treptat ne si incalzeam , in concluzie suntem sus in poiana un-doi. Spre norocul nostru gasim si o urma de snowmobil, porma urme de shiori venind dinspre pasul Prislop. Ritmul e bun , zapada buna, elanul nostru creste odata cu pulsul nostru:)).

 

Peisaj de vis!

Spre creasta:

 Caldarea Gargalaului:

Nu am urmat traseul de vara , vazand o muchie cu zapada inchetata si urme de schiori am ales si noi urmele schiorilor. Probabil pe traseul de vara era zapada mult mai mare si efortul pe masura. Urma ultima zi sa aflam cat de mare e zapada in vai.

Sus in creasta deja uitam de hrana, vremea buna parca ne da putere si vointa sa mergem cat mai departe azi si sa ne bucuram de priveliste. Nu tu foame, nu tu oboseala. Si uite asa mai mergeam pana la primul varf, la prima sa, la prima stanca fara sa ne odihnim. Aveam speranta ca daca reusim sa ajungem cat mai departe, putem zabovi si o zi la cort daca duminica ninge.

Zapada ce sta sa cada:

Am discutat cu Mihai Diac (Satov) din Iasi sa vina si el cu un prieten in Rodnei sa ne revedem, ei insa cu schi de tura doar pt 2 zile. Pe traseu m-am tot uitat dupa ei dar nu se zareau.

El:

De ar fi fiecare pas la fel:

Portiuni din creasta:

 

Forme interesante:

Vizibilitate cat cuprinde:

Spre Gargalau:

Zapada pornita la vale:

Urcus anevoios:

Sus in deal:

Intr-un final ajungem sus pe un varf - nu e trecut pe harta - si zarim doi turisti: unul avea schi, altul nu, or fi ei? Aveau o viteza incredibila cei drept aveau deja urmele facute si zona buna de dat cu schiurile.

Clar de acum incolo turele noastre de iarna vor fi pe rachete. Altfel mergi, scapi de un efort mare cu batutul urmelor in zapada mare. Nicu nu stie sa schieze iar eu doar pe partie de schi ma descurc, asa ca nu e pentru noi schiul alpin, probabil doar pe culmi mai domoale.

Dam la vale, soarele incepe sa se apuna, trebuie sa gasim loc pt cort si sa ne pregatim pt a innopta. Gasim un loc ferit sub Negoiasa Mare, nu aveam noi un loc bine definit, doar ca ne afundeam pana peste genunchi in zapada si asta a si pus capat turei din ziua respectiva. Vedem noi maine ce si cum.

 

Activitati gospoderesti:)).

Dupa o zi lunga mai trebuie energie si pt a sapa loc pt cort.

Apus peste munti:

De abea punem cortul apar si cei doi, si da, ei sunt. Mihai pe schiuri, Lucian la bocanci. Ei sunt mai barbati, hotarati sa se antreneze pentru cazuri mai extreme, dorm la "hotelul cu mii de stele".

Hotelul:

Urma noapte linistita, somnu-i dulce, urma sa ne trezim cat se poate de repede sa mai parcurgem o parte din creasta pana se lasa ceata , vine zapada.

Mihai foarte optimist, vrea sa ajunga duminica seara inapoi in Borsa, noi cel mult pana la statia meteo unde as fi dormit in podul constructiei de langa statia meteo. Dimineata relativ rapizi ne strangem cartafusele si dam pe curba de nivel, vremea deja incepe sa se strice, asa ca nu-i de zabovit.

Nori se aduna:

E o intrebare buna care traseu ar fi cel corect, pe curba de nivel sau urcat pe Negoiasa Mare, urcusul care e destul de abrupt. Pe curba de nivel totusi e riscant avand muntele deasupra ta, o urma mica de avalansa era vizibila. Mai la vale era zapada mare dar era o zona mai sigura. Ce bune ar fi fost rachetele...

Cei drept acum a mers si pe curba de nivel, era dimineata, fata vestica, totul inghetat bocna. Ajungem in sa, urcam varful Repede unde ne ia vantul in primire, clar se strica vremea.

Singurul indicator intalnit in tot masivul:

Ajunsi pe varful Cormaia, avem deja white-out total. Gasind un loc ferit de vant, astept pe ceilalti si ma gandesc la alternative. Pe ceata nu-i de mers mai departe e si vant puternic, urmeaza zona tehnica din creasta Rodnei. Cam pana aici ne-a fost. Uimit sunt caci si ceilalti sunt de acord ca nu are rost sa mergem mai departe.

Variante!? De coborat in valea Izvorul Repede, pe harta ar exista traseu, plus ca schiorii care au descis drumul cu o zi inainte au coborat si ei acolo. Zapada insa cu siguranta e mare, valea e lunga pana diseara sigur nu ajungem.

Stabilim impreuna ca nu e de mers mai departe.

Pana ceilalti se hidrateaza merg in recunoastere, spre norocul nostru ceata inca nu s-a lasat in vale, avem vizibilitate si putem cobora.

Ce nu stim:

1. Cum e panta?

2. Cata zapada e jos?

3. Sunt sau nu saritori?

4. Zona cu risc de avalansa?

 

O fi decizia ce mai buna asta cu coboratul in vale? Nimeni nu cunoaste traseul, dar la momentul respectiv era decizia cea mai buna. Ma intorc , comunic cu ceilalti ce am vazut si pornim spre vale.

Peste nici 50 m, se insenineaza din nou, iese un pic soarele, deci vremea inca nu s-a stricat de tot. Yesssss!

 

Si urma sentimentul ce ma framanta tura de tura, suntem aproape, destul de aproape, sa renuntam la creasta , la planul initial?

Stiu ca trebuie sa fiu ferm si sa-i conving sa mergem mai departe pe creasta. Avem o bucata mica pana la Tarnita cu cruce si de acolo putem ajunge relativ repede pana in saua dintre Pietrosu si Rebra, curmatura Pietrosului. Este doar ora 12, avem timp berechet.

Colegii sunt cam derutati de schimbarea mea brusca, vom vedea daca a fost sau nu alegerea potrivita. Pana in saua Tarnita la Cruce ajungem relativ repede si urma urcarea pe Buhaiescu, urmand vf Rebra, clar trebuia urcat matematic.

Ceata e mare, incet dar inaintam. Lucian stia ca coborarea de pe Rebra va fi problematic pe timp de ceata.

Nu stim exact daca traseul de vara merge pe curba de nivel, dar noi clar nu avem ce cauta acolo. GPS-ul de data asta ne-a fost de mare folos. Avand harta din 2008  cu curba de nivel si multe varfuri, chiar stiam exact pe unde suntem si in ce directie ne indreptam.

Sentimentul ca stii unde esti e important in asemenea cazuri. Ajungem pe Rebra, nu urcam chiar pe varf  astfel va trebui sa coboram mai putin, ocolim prin laterala varful si coboram in Curmatura Pietrosului.

Desi distanta de la Tarnita la Cruce pana aici nu e mare, totusi din cauza vantului si a cetii am facut aproape 3 ore. 

Coborarea de pe Rebra a fost una inceata, asta clar.

 

Ajunsi in curmatura stiu ca mai departe am exagera. Suntem la adapost, nu bate vantul , loc pt bivuac exista, timp avem, mancare avem.

Recunosc ca, personal, eram cam obosit, dar nici nu vroiam sa cobor pe un traseu necunoscut, pe timp de ceata unde ne mai prinde si noaptea. Ziua, desi era un alb total, ici colo mai vedeai o stanca , o piatra si marginea prapastiei/cornisele de pe Rebra.

Mihai e dezamagit ca nu au cort si semnal GSM, ar fi vrut sa mergem mai departe - ar fi fost o solutie sa urcam la cladirea fostei statii meteo, dar nu stiam daca este sau nu acoperita, daca sunt cornise sau nu.

Nicu pune punctul pe i si-l convinge pe Mihai repede zicand ca aici orice risc e eliminat.

Lucian e deacord cu noi. Mihai porneste sa caute semnal GSM in zona, spre mirare si binele nostru exista.

Avea si Mihai dreptatea lui, caci daca se depunea un strat gros de zapada, pe stratul vechi inghetat si peste noapte se faceau placi de vant, ar fi fost mult mai rau, dar na, ziua e totusi altfel.

 

Urma o poveste draguta cum se pot intelege pe dos anumite informatii, aici insa permiteti-m sa nu divulg detalii.

"Metereologul" meu personal ( fiul ) imi da detalii de pe meteoblue...ninsoare pana marti :D.

Noi tragem cortul, Mihai si Lucian se pun la  sapat bivuac.

Bem un ceai cald, eiiii ce dulce ar fi fost o gura de vin fiert :)), dar ramane frigul si ninsoarea in schimb.

Ciudat ca totusi simt o placere, o bucurie ca am ajuns aproape de Pietrosul iarna, chiar am chef de glume, parca frigul nu ar exista.

Cum s-or numi placerea de a transpira in sus pe deal, de a merge pe frig si viscol, pt 2-3 minute cat zabovim pe un varf? O fi pasiunea pt mersul pe munte?

Da, Ea este, Pasiunea pentru munte! ( Ok, ma opresc ca o iau in "balarii".)

Urma o noapte lunga, dar mult mai cald ca in noaptea precedenta. Dimineata nu prea aveam de gand sa pornim prea devreme , trebuia sa coboram doar pana la statia meteo, dar pana la urma tot o urnim din loc, dorinta de a ajunge pe Pietrosul este mult prea mare.

Un alt hotel:

Iesim repede in creasta, fara rucsaci mergem pana in varf, caci trebuie completat pozele de pe facebook-ul :P.  ( Crede

cine ce vrea :))! )

O poza pentru colectia noastra:

Pe varf nu stam mult caci ne dam seama ca ar fi sanse sa ajunem chiar pana acasa azi. Desi eram cu ceva emotii daca vom gasi muchia corecta de a cobora pana la statia meteo, coborarea a fost una simpla si rapida, cei drept zapada inghetata si coltarii ne-au fost de folos.

Un ceai fierbinte servit la statia meteo si directia in jos spre Borsa unde insa zapada era enorma.

Desi cu o zi inainte au coborat schiori, urmele lor desigur nu se mai vedeau. Sincer eram cam derutat , nu mai tineam minte unde era traseul de vara, eram cam dezorientat.

Radeam caci parusera ca ne-am "inecat la mal". Pe alocuri zapada era pana la sold. Intr-un final gasim urmele cainlor urcati la statie, cei drept domnul meteorolog ne spusese sa urmam urmele lor, dar na asa caini destepti!? Si totusi mare adevar a zis.

In padure, drumul forestier ne conducea clar, in nici 3 ore suntem jos, urma o bere, o tuica, o ciorba terminata in cateva secunde, muraturile mancate mult inainte de a fi servit friprutica, cine avea rabdare mai ales ca in 30 minute pleca cursa.

Culmea culmilor, tot am pierdut maxi-taxiul, macar de mancam linistit si eu ceafa aia afurisita, excelent gatita de data asta, sau cel putin asa mi s-a parut atunci si stateam pe strada pierdut printre straini si ma gandeam la "si acum !?"

Pare ciudat, dar ma simteam mult prea ratacit/pierdut in lume aici in centrul Borsei ca pe ceata sus pe munte.

Intrebarile erau multe la numar, cum ajung in Viseu, cand ajung in BV, o noapte lunga  in tren, maine la servici?

Cum orice detaliu conteaza , imi aduc aminte ca am luat numarul de telefon al soferului. Il sun, ii explic cine suntem si ce dorim. As da eu si bani numai sa se intoarca, dar  masina e  plina cu calatori si are un traseu bine definit. Totusi e Domn!!! si ne indruma spre un taxi si ne promite ca ne asteapta.  Astfel dupa 500 m mers cu taxiul ajuns la maxi-taxi, viitorul apropriat ni se contureaza ( nu mai e asa de incert cum parea cu cateva minute inainte ) si viata noastra revine astfel la normal, din fericire sau din pacate.

Cam asa a fost.

Nicu, un Calimani?

Multumesc pentru atentie.

Marţi, 13 martie 2012 - 18:50 
Afisari: 3,573 


gabrielbv