Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2024
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Carja
Muntii Parang

Pe ,,Via Transilvanica”, peste Obcinele Bucovinei (Muntii Obcinele Bucovinei)


   Sunt unii munți care își acaparează total oamenii de care sunt iubiți. Altfel spus, sunt oameni care iubesc în mod special un anumit munte și revin doar pe cărările lui de câte ori asta e cu putință.

   Ei bine, eu cred că nu sunt unul dintre aceștia... Mai mult, mie mi-ar fi plăcut să fiu prieten cu unul ca Marco Polo, venețianul chemat permanent de drumul fără de capăt al Asiei, de depărtările necunoscute ale estului.

   Și pe mine mă încântă de fiecare dată planurile unei noi călătorii și, odată ajuns pe cărările unui munte încă neumblat de mine, mă cuprinde ,,febra descoperitorului”, acea trăire acută, care subjugă total și de care simți că devi dependent.

   Și, la fel ca venețianul de acum opt secole, scriind ,,Diversitatea lumii”, și eu trăiesc încă o dată povestea drumului parcurs atunci când vin aici, iată, cu jurnalul turei...

 

   ,,Via Transilvanica”este ea însăși o poveste fascinantă, odată prin felul în care s-a născut visul unui ,,Camino românesc”, dar și cum acesta devine realitatea unui drum de peste 1000 km. Toate acestea pot fi înțelese prin datele relevatoare ale site-ului ,,Via Transilvanica”.

   Noi am ales să fim parte din poveste odată prin parcurgerea traseului propus de acest itinerariu, drum apucat de noi din capătul său nordic, de la ,,borna zero” de lângă Mânăstirea Putna și în al doilea rând venind aici cu povestea zilelor petrecute în peisajul minunat al Obcinelor Bucovinei.

 

   Un personaj feminin din piesa de teatru ,,Titanic vals” a lui Tudor Mușatescu spunea că ,,cel mai al dracu lucru pe lumea asta e norocul altuia”...

   Norocul meu, cred că demn de toată invidia, e acela că de această dată am pornit la drum cu două doamne extrem de dedicate, amândouă profesoare de geografie la colegii de top din Galați: Smaranda Enică și Elena Dobrin.

   Așa că rolul meu în echipă rămânea doar acela de mijlocitor în relațiile publice cu câinii de la stâne, cu urșii din parchetele cu zmeură, de pază bună în fața priejdiei rele a fructelor de matrăgună, de tisă, de boz, ori a feluritelor soiuri de ciuperci ,,nebune”.

  

   Am ajuns la Putna coborând dintr-o minune de tren, cu un singur vagon, care ne aducea de la Suceava pe o linie abia repusă în circulație.

   De la gară am mers întins la Mânastirea Putna și am căutat pe părintele Victorin, care ne-a oferit cazare la arhondaricul de la prima poartă de intrare spre mânastire.

   Ne-a surprins plăcut pe toți trei dialogul cu părintele, care nota datele din buletinul meu în catastiful de primire și în același timp ma spovedea: ,,Văd că ești din Prahova, te-ai dus la Galați după nevastă?” ,,Nu, părinte, m-am dus de copil, am vrut să mă fac marinar.” ,,Și te-ai făcut?” ,,Așa-și-așa...” ,,Cum adică!?” ,, Fac vapoare pentru alți marinari.” ,,Trebuie cineva să le faca și pe astea... Nu-i nimic, data viitoare...”

 

   Arhondaricul Mânăstirii Putna, unde am fost primiți de catre parintele Victorin.

 

/Aviatrans/img_6625-j1.jpg

 

   Scăpați și de această măruntă grijă a zilei, am pornit să vizităm Mânăsirea Putna și împrejurimile.

   Chiar dacă nu se află în grupul mânăstirilor din Patrimoniul UNESCO, ea nefiind pictată la exterior, biserica Mânăstirii Putna e o dovadă a desăvârșirii arhitecturii moldoveneși din sec.15 și după acesta.

 

/Aviatrans/img_6641-fb-j1.jpg

 

   Biserica ridicată de Ștefan cel Mare la sfatul lui Daniil Sihastru a fost sfințită în anul 1471, aceasta fiind și prima dintr-un șir de ctitorii ale marelui voievod.  Doar că din vremea aceea a ajuns până la noi doar Turnul Tezaurului, de pe partea de vest a zidului de incintă.

   Deasupra porții de intrare se afla Turnul lui Eminescu, nume luat de respectiva construcție după ce în cămăruța de sus a poposit poetul Mihai Eminescu în vremea marii sărbători de aniversare  din anul 1871.

 

/Aviatrans/img_6642-fb-j1.jpg

 

   La mânăstire e vremea slujbei de vecernie...

 

/Aviatrans/img_6637-j1.jpg

 

   De la mânăstire ieșim prin cele două porți monumentale și cotim spre dreapta pe un drum local. Repede ajungem la un pod peste râul Putna și pe interfluviul dintre Putna și Putnișoara urcăm pe Dealul Crucii.

 

/Aviatrans/img_6655-fb-j1.jpg

 

   De aici de sus, din buza pădurii, spune legenda că a tras Ștefan cel Mare cu arcul pentru a rostui locul altarului bisericii acolo unde a căzut săgeata...

   Puțin mai jos, sub coasta dealului, sunt brazii cu care a fost scris numele ,,ȘTEFAN”, numai că vremea i-a înălțat atât de sus, că doar un cunoscător mai poate distinge acum literele vii...

 

/Aviatrans/img_6656-fb-j1.jpg

 

   Nu puteam rata și o vizita la Chilia lui Daniil Sihastru, cu toate că mânăstirea și chilia pusnicului fuseseră vizitate si răzvizitate și cu alte ocazii, fiecare din noi trei fiind și ghid ocazional la Agentia de turism ,,Montana”-Galați.

 

/Aviatrans/img_6678-fb-j1.jpg

 

   Și cum niciodată nu poți avea pretenția că le-ai văzut pe toate, iată că mergem acum să vizităm, în premieră, Biserica de lemn Dragoș Vodă, aflată într-un cimitir din apropiera mânăstirii.

   După legendă și letopisețe, această biserică a fost ridicată în vremea lui Dragoș-Descălecătorul, în jurul anului 1346, în satul Volovăț, ea fiind adusă la Putna din porunca lui Ștefan cel Mare.

 

/Aviatrans/img_6684-j1.jpg

 

   A doua zi de dimineață suntem gata să pornim în marea aventură: Smaranda, Giliola...

 

/Aviatrans/img_6687-j1.jpg

 

   Și cu mine...

 

/Aviatrans/img_6688-j1.jpg

 

   Mai întâi ne reîntoarcem la mânăstire, pentru a ne ruga pentru îmbărbătare și hotărâre neabătută în fața locului de odihnă veșnică a marelui domn român...

 

/Aviatrans/img_6639-j1.jpg

 

   Ne înduhovnicim și cu un sfat scris pe poarta de la ieșirea din mânăstire...

 

/Aviatrans/img_6627-j1.jpg

 

   După care trecem și la treburile pentru care ne aflăm acum în acest capăt de țară: ne fotografiem lângă prin bornă a traseului ,,Via Transilvanica”.

 

/Aviatrans/img_6629-fb-j1.jpg

 

   Pentru început coborâm spre centrul localității Putna și la Primărie facem dreapta, ca după mai puțin de 1km să ajungem la podul pe care am trecut și aseară, la urcarea de pe Dealul Crucii.

   Mai departe mergem pe drumul ce însoțește Valea Putnișoara, casele localnicilor fiind înlocuite spre capatul satului cu cateva vile și case de vacanță.

 

/Aviatrans/img_6691-fb-j1.jpg

 

   Dupa vreo 4km părăsim Putnișoara și mai urcam puțin pe Valea Strujinoasa.

   Scăpăm cu greu din capcana tufelor de zmeură coaptă și când pârâiașul rămâne atât de mic... că îl poți zăgăzui cu palmele, trecem un podeț și prindem cărarea din padure, marcată și ea cu cruce albastră.

 

/Aviatrans/img_6700-fb-j1.jpg

 

   Ieșim cumva în culmea împădurită de pe Bâtca Corbului, urmând ca pe versantul dinspre Sucevița să coborâm pe valea Pârâului Bercheza. Spun asta, și arăt și în fotografie, ca să se înțeleagă că traseul nu se desfășoară tot timpul pe drumuri și cărări de munte...

   Așa că bicicleta va fi în multe locuri doar un companion relativ incomod, iar calul cu care te-ai hotărât să împarți bucuriile și mai ales greutățile drumului, te-ar putea bombăni bine prin aceste locuri...

 

/Aviatrans/img_6703-fb-j1.jpg

 

   Pe Valea Strujinoasa tocmai se construiește un drum. Nu i-aș spune forestier, pentru că va fi mai lat decât o autostradă...

   Ieșim la Sucevița exact în dreptul mânăstirii, așa că pentru a ne caza la Pensiunea Karisma Kriss mai mergem vreo 2km spre amontele drumului, spre satul Poiana Mărului, desigur, sat al comunei Sucevița.

   Fară bagaje și fără griji revenim la Mânăstirea Sucevița.

   Biserica mânăstirii este ultima, ca timp, pictată la exterior, dar și o culme a artei bisericești medievale în Moldova. (Patrimoniul UNESCO).

   A fost ridicată în vremea mitropolitului Gheorghe Movilă (1586) și desăvârșită cu pictură în vremea fiilor săi, Ieremia, Simion și Petru, primii doi ajungând și ei pe tronul țarii, iar Petru  Mitropolit la Kiev...

 

/Aviatrans/img_6722-fb-j1.jpg

 

   Legenda spune că pe locul mânăstirii era deja un schit din vremea unor ucenici ai părintelui Daniil Sihastru de la Voroneț.

   Unul dintre acești pusnici se chema Pangratie, nume pe care îl poartă și acum dealul din spatele mânastirii, deal pe care noi am urcat pentru o perspectivă mai cuprinzătoare  asupra Mânăstirii Sucevița, o imagine asemănătoarea cu cea  a Putnei vazută de pe Dealul Crucii.

 

/Aviatrans/img_6737-fb-j1.jpg

 

   Coborâm de pe Dealul lui Pangratie și facem un ocol prin exteriorul zidurilor.

 

/Aviatrans/img_6763-j1.jpg

 

   Aici avem surpriza să descoperim un lac cu sălcii plângătoare pe maluri.

 

/Aviatrans/img_6771-j1.jpg

 

   De la mânăstire traversăm drumul și urcam din greu (din foarte greu) pe Dealul Furcoi.

   Aici se află un paraclis ridicat pe locul unor sihastrii din vremea ucenicilor lui Daniil Sihastru.

  

/Aviatrans/img_6797-j1.jpg

 

   Crucile de langă paraclisul de pe Dealul Furcoi.

 

/Aviatrans/img_6801-j1.jpg

 

   Mânăstirea Sucevița, Dealul lui Pangratie, Valea Suceviței și satul Poiana Mărului văzute toate de pe Dealul Furcoi.

 

/Aviatrans/img_6795-fb-j1.jpg

 

   Biserica din cimitirul Mânăstirii Sucevița.

 

/Aviatrans/img_6811-j1.jpg

 

   Turnul-clopotniță din cimitir și Dealul lui Pangratie în spate.

 

/Aviatrans/img_6812-j1.jpg

 

   Clipe de tăcere în liniștea grea a serii...

   Să rememorăm locurile prin care am tot trecut în această primă zi și lucrurile deosebite pe care le-am văzut.

 

/Aviatrans/img_6823-fb-j1.jpg

 

   21 august 2020. A doua zi de traseu.


   Gata, astăzi suntem pregătiți să trecem peste Obcina Mare...

 

/Aviatrans/img_6833-j1.jpg

 

   Când ești pornit la drum cu două profesoare ai dezavantajul că tu nu te mai auzi deloc peste zi, ele vorbind tot timpul, și tare, să se audă până în fundul clasei...

   Dar ai și avantajul că pe traseu poți să înțelegi multe din lucrurile pe care altfel doar le-ai vedea...

   Spre exemplu, geologia foarte spectaculoasă a subsolului Obcinei Mari.

 

/Aviatrans/img_6839-fb-j1.jpg

 

   Când drumul forestier de pe Valea Mărului este închis de o barieră, traseul nostru cotește 90 de grade la dreapta și se angajează într-un urcuș tare, pe un vechi drum de TAF.

 

/Aviatrans/img_6840-j1.jpg

 

   Mai sus pătrundem într-o pădure nesfârșită de fag.

   Obcina Mare e cea mai întinsă dintre toate Obcinele, cea mai joasă ca înălțime și cea mai împădurită.

   Dacă nu ar fi marcajul și entuziasmul nostru... ne-am putea crede pierduți în imensitatea pădurii.

 

/Aviatrans/img_6845-j1.jpg

 

   Prin luminișuri, pe lângă zmeura coaptă, ne ademenesc și bobițe negre de mătrăgună.

 

/Aviatrans/img_6842-j1.jpg

 

   Crenguțele abia înflorite ne dovedesc și ele că avem de-a face cu temuta plantă toxică...

 

/Aviatrans/img_6843-j1.jpg

 

   După alte porțiuni de urcuă prin pădure, ieșim în Poiana Ovăzului de pe culmea principală a Obcinei Mari.

 

/Aviatrans/img_6855-j1.jpg

 

   Pe culme prindem direcția spre sud și dacă am ține-o așa mai multa vreme am ieși la Gura Humorului.



/Aviatrans/img_6863-j1.jpg


   Doar ca în dreptul unei trioțe vechi noi părăsim drumul de culme și imediat ajungem în coborâre într-o poiană cu livada de pruni părăsită.

   Aici întâlnim un localnic, pe nume Cosma Crăciunac, plecat prin pădure după ciuperci.

 

/Aviatrans/img_6868-j1.jpg

 

   Acesta ne spune că locul se cheama Poiana Calului, iar spre nord se poate observa Pasul Ciumârna, locul în care drumul DN17A trece peste Obcina Mare. În pas e și monumentul închinat drumarilor, cel numit în mod curent ,,La Palmă”.

 

/Aviatrans/img_6870-fb-j1.jpg

 

   Domnul Cosma ne propune ca din Poiana Calului să ne abatem din traseu spre stânga pentru că în cărarea de scurtătură, nemarcată, vom întâlni și un izvor cu apă foarte bună.

   Mai jos de izvor revenim la poteca marcată. A traseului nostru.

 

/Aviatrans/img_6875-j1.jpg

 

   Îndată ajungem și la casa dumnealui, huțul din satul Ciumârna, gospodărie ce se află pe culmea dealului, în Poiana Rija, chiar pe traseul nostru. Ne oprim în poartă și ne prezintă nepoțeii, micile vedete de pe internet, cei care oferă apă turiștilor de pe ,,Via Transilvanica”.

 

/Aviatrans/img_6897-j1.jpg

 

   Smaranda împreună cu doi dintre cei trei nepoței.

 

/Aviatrans/img_6895-j1.jpg

 

   Din grădina domnului Cosma se vede bine varta satului Ciumârna. Acolo am vizitat cu alta ocazie Biserica în scânduri, cea care are, și ea, o minunată poveste...

 

/Aviatrans/img_6877-fb-j1.jpg

 

   Tot gazda noastră ne arată și casa cântăreței de muzică populară Angelica Flutur.

 

/Aviatrans/img_6881-j1.jpg

 

   Dincolo de culmile cu fânețe de la Ciumârna, Obcina Mare iși arată din nou sălbaticia.

 

/Aviatrans/img_6906-j1.jpg

 

   O porțiune de coborâre ne poartă printr-o pădure de molid întunecoasă și tăcută ca un templu rămas fără slujitori...

 

/Aviatrans/img_6907-j1.jpg

 

   Ieșim într-un colț de luminiș numit Poiana Lupoaia.

   Aici suntem prinși din urmă de un grup de turiști-alergători din Suceava și Iași.

   Le fotografiez grupul de 10 băieți și fete, iar unul dintre ei ne întoarce serviciul și ne fotografiază și el pe noi.

 

/Aviatrans/img_6914-j1.jpg

 

   După o pânză de pădure se deschide o poiană și mai întinsă.

 

/Aviatrans/img_6922-j1.jpg

 

   Pierduți în peisaj, găsim ,,T”-ul nostru chiar pe fața unei stâni...

 

/Aviatrans/img_6930-j1.jpg

 

   Cărarea bine conturată se ține aninată pe deasupra poienii înclinate.

 

/Aviatrans/img_6936-j1.jpg

 

   După alte cărări și drumuri pierdute prin padure ieșim spre seară pe un bot de deal care pare că ne va conduce până în localitatea Vatra Moldoviței.

 

/Aviatrans/img_6948-j1.jpg

 

   Înaintăm mult și pierdem și altitudine, astfel că în partea dreaptă încep să se vadă zidurile de incintă și turlele bisericii de la Mânăstirea Moldovița.

 

/Aviatrans/img_6959-fb-j1.jpg

 

   Spre nord se deschide o vale adiacentă și un alt picior de munte, paralel cu cel pe care coborâm noi.

  Fotografiem  imagini iconice pentru frumusețea ținutului bucovinean...

 

/Aviatrans/img_6977-fb-j1.jpg

 

   Ajunși în centrul localității Vatra Moldoviței, trecem pe lângă o mocăniță de pe traseul numit ,,Huțulca” traseu de decovil care urcă paralel cu drumul până spre satul Argel.

 

/Aviatrans/img_6980-j1.jpg

 

   Ne cazăm la Pensiunea Alexandra, din apropierea mânăstirii, după care mergem să vizităm Mânăstirea Moldovița, ctitorie a domnului moldovean Petru Rareș.

   Pictura exterioară e realizată sub forma unor registre orizontale, valoroase fiind reprezentările ,,Asediul Constantinopolului” și ,,Arborele lui Iesei” (tatăl regelui David) de pe peretele sudic.

 

/Aviatrans/img_6995-j1.jpg

 

   În curtea mânăstirii se află și un bust al voievodului, cripta sa știind că se află la Mânăstirea Probota, prima dintre ctitoriile sale (1530).

 

/Aviatrans/img_6984-j1.jpg

 



   Ziua a treia.

   Dimineața am plecat spre Obcina Feredeului pe un drum cufundat în ceață.

   Trecem pe lângă zidurile tăcute ale mânăstirii cu încrederea că ceața matinala nu e decât un preambul al unei zile însorite.

 

/Aviatrans/img_6999-fb-j1.jpg

 

   Chiar dacă nu îl vedem încă, e clar că soarele a răsărit deja și se joacă cu cețurile ce dansează peste casele satului...

 

/Aviatrans/img_7004-fb-j1.jpg

 

   Drumul nostru traversează Raul Moldovița, după care se strecoară printre pajiști scăldate în soare.

 

/Aviatrans/img_7007-j1.jpg

 

   Într-o intersecție de drumuri găsim repede marcajul care se angajeaza spre stânga și repede ajunge pe drumul îngust din cătunul Spărturi.

 

/Aviatrans/img_7019-j1.jpg

 

   În spate vedem fânețe trecute bine de vremea cositului, punctate în tot locul de fânare în care deja s-a adăpostit prima coasă din vara aceasta.

 

/Aviatrans/img_7023-fb-j1.jpg

 

   În câteva rânduri avem surpriza ca drumul să ne poarte chiar prin gospodăriile oamenilor.

   Ni se răspunde la salut cu bunătate și vorbe frumoase, iar noi închidem din urmă toate porțile pe care le-am dat în lături la trecere.

 

/Aviatrans/img_7029-j1.jpg

 

   Sunt gospodării locuite, de unde vacile abia au plecat la pășune după mulsoarea de dimineață.

 

/Aviatrans/img_7036-j1.jpg

 

   Din spate avem lumina prelungă a soarelui de dimineață.

 

/Aviatrans/img_7039-fb-j1.jpg

 

   Peisaj cu fânețe pe piciorul de munte din partea stângă.

 

/Aviatrans/img_7041-fb-j1.jpg

 

   Zăbovim mult pentru poze în lumina bună a dimineții.

   Totuși vedem pe fundal profilul înalt al Obcinei Feredeului, semn că astăzi vom avea de urcat și mai mult decât în Obcina Mare.

 

/Aviatrans/img_7044-fb-j1.jpg

 

   O fotografie de generic, în care Giliola merge hotărâtă în direcția indicată de sageata ,,Via Transilvanica”.

 

/Avia/img_7049-fb-j1.jpg

 

   Ne place mult peisajul prin care mergem, așa că facem multe fotografii...

 

/Avia/img_7064-j1.jpg

 

   Poze din genul ,,pentru mama”...

 

/Avia/img_7065-j1.jpg

 

   Fânețele necosite încă sunt adevărate grădini cu flori...

 

/Avia/img_7069-j1.jpg

 

   După o proba nesfârșita de ,,100 km-garduri” ajungel la o stână de vaci.

 

/Avia/img_7081-j1.jpg

 

   În stână trebăluiește o familie din satul Spărturi.

   După ce au muls cele 15 vaci, plecate acum la umbră, în pădure, și după ce au scos deja cașul din laptele proaspăt, acum în ceaunul de pe pirostrii se află la fiert jintița, cea din care se obține la final urda dulce.

   Până una-alta, după ce suntem lămuriți cum decurg treburile la stână, suntem invitați la câte un castron cu jintiță proaspătă...

 

/Avia/img_7086-j1.jpg

 

   Nu plecăm mai departe înainte de a scoate o găleată cu apă din fântâna de lângă stână.

 

/Avia/img_7088-j1.jpg

 

   Lăsăm în urmă stâna unde am servit gustarea de la oara 10.

   Suntem încântați atât de peisaje, dar și, iată, de ceea ce ni se întâmpla pe traseu!...

   Dar nici nu bănuiam ce urcuș ne aștepta prin pădure, dupa stâna din poiana... Și asta, bineînțeles că nu ne mai încânta...

 

/Avia/img_7089-j1.jpg

 

   După urcușul tare pe un drum de TAF rupt de ape urmează o coborâre pe o pantă cu grohotișuri de gresii.

 

/Avia/img_7093-j1.jpg

 

   Urcăm și coborâm ca într-un ,,montain russe”, după care pierdem orice potecă, drum sau cărare și ne declarăm pierduți în spațiu, rătăciți, la cheremul hazardului geografic...

   Nu ne pierdem cu firea și o luăm ușurel cu orientarea în teren.

   Trebuie să merg de fiecare dată mai înainte pentru a căuta semnele de marcaj, după care să dau un chiot de victorie...

 

/Avia/img_7096-j1.jpg

 

   Într-un sfârșit ieșim la un gol alpin și ne minunam de marea de munți de care suntem înconjurați dinspre toate zările!...

 

/Avia/img_7108-j1.jpg

 

   Ajungem pe Vârful Cremeneșu 1287m alt., vârf care precede pe mai înaltul Vârf Ioreșu 1380m alt., dar pe care noi nu va trebui să îl urcăm.

 

P7116/Avia/img_7116-j1.jpg

 

   Prin poiana înclinată din Șaua Coreta ajungem la o altă stână de vaci.

 

/Avia/img_7125-fb-j1.jpg

 

  Suntem văzuți de departe și se poate observa și în fotografie că deja unul dintre ciobani ne așteaptă în fața stânii pentru a ne feri de colții dulăilor.

 

/Avia/img_7134-j1.jpg

 

   Vasile a gonit cu greu câinii masivi, care aici, în Bucivina, la stânele de vaci, nu merg peste zi cu turma (cireada), ci rămân cu toții, iată,  pe lângă stână.

   Apoi ciobanul ne arată un exemplar uriaș de ciobanesc caucazian și ne povestește că cu doar câteva seri în urmă abia l-a înduplecat pe dulău să nu se lupte cu un lup și mai mare decât el. Și și mai priceput în strategia și tactica luptei...

 

/Avia/img_7142-j1.jpg

 

   Poveștile continuă în stână. Astfel Vasile ne spune ca a patricipat și el săptămâna trecuta la montarea unor indicatoare ,,Via Transilvanica’ în locurile din golul alpin unde drumeții s-ar fi putut ratăci. Deci noi suntem printre primii care beneficiem de aceste îmbunătățiri ale marcajelor de pe traseu.

   Și, as zice eu, printre primii ,,pionieri’ ai ,,Viei Transilvanica”...

 Apoi trecem în cealalta camera a stânii, în celar, unde vedem că stau la scurs cășuleții din această dimineață.

 

/Avia/img_7144-j1.jpg

 

   Ne place în stână ,unde miroase a fum de lemn de brad și a jintiță dată în clocot.

   Doar că până la Sadova mai avem drum lung și noi nici macar nu am ajuns până la această oră în culmea principală a Obcinei Feredeului.

   Suntem conduși de gazdă până dincolo de gardurile stânei.

 

/Avia/img_7155-j1.jpg

 

   După o culme îngustă și împădurită cărarea face la dreapta și iese în lunga Poiană Vesnarka. (Băi, parcă am ajuns deja în Polonia!...)

 

/Avia/img_7165-j1.jpg

 

   În spate nici nu se mai vede de unde am venit.

 

/Avia/img_7174-j1.jpg

 

   Ajungem la o altă stână plină doar de câini, unde suntem întâmpinați de o băciță.

 

/Avia/img_7176-j1.jpg

 

   Și aici trecem prin mijlocul curții, dar până să intrăm noi, cineva cheamă toți câinii în pădure și aceștia se duc toți, grămadă, lătrând ca la urs...

   Stăm doar puțin de vorbă la stână, pentru că suntem asigurați că de aici nu mai avem de cât un urcuș până în culmea principală.

   Deci hai la ultimul salt înainte!... Parcă prindem aaaripi!...

 

/Avia/img_7187-fb-j1.jpg

 

   Uau! Ce în urmă a rămas Vârful Ioreșul, cel de 1380m alt!...

 

/Avia/img_7189-fb-j1.jpg

 

   Ajungem într-un sfârșit pe plaiul lung și domol al culmii principale din Obcina Feredeului.

   Fiecare își dorește o ,,fotografie-trofeu” din aceste locuri prin care nu a ajuns nimeni-niciodată...

   Deci, Smaranda...

 

/Avia/img_7201-j1.jpg

 

   Hai, și Gili!...

 

/Avia/img_7206-j1.jpg

 

   Și io!...

 

/Avia/img_7199-j1.jpg

 

   Pentru scurtă vreme mergem pe Obcina Feredeului spre sud, prin locuri foare frumoase.

   Aici am întâlnit o pereche de tineri care urmau traseul ,,Via Transilvanica” în sens invers, dar luându-ne cu vorba, am uitat să facem și o fotografie împreună...

 

/Avia/img_7211-j1.jpg

 

   În Vârful Pietriș de pe culmea principală părăsim traseul de creastă și coborâm pe un drum plin de pietre de gresie.

   Aș zice că această coborâre a fost cea mai puțin placută (ca să nu spun nesuferită) de pe întregul segment al Obcinelor.

   Poate doar abundența tufelor cu zmeură coaptă ne-a făcut să mai uitam de coborâșul prin grohotiș și de căldura de foc a zilei...

 

/Avia/img_7221-j1.jpg

 

   Nu mai știu cât am coborât noi așa, în cotorogeală, și deodată am ieșit la lumină, având în față oglinda de apă a Lacului Iezer.

 

/Avia/img_7228-fb-j1.jpg

 

   Spre lac urcau cu mașinile mulțime de tineri, băieții deasupra, probabil grijulii să nu se prăfuiască fetele...

 

/Avia/img_7236-j1.jpg

 

   La Sadova ajungem destul de devreme, pe un timp însorit, unde frumusețea peisajului e sporită de albul ca de vată al norilor.

 

/Avia/img_7237-fb-j1.jpg

 



   Ziua a patra.

 

   Pentru ziua a patra aveam de terminat bucățica de Obcina Feredeului dintre Sadova și Fundul Moldovei, după care să urcăm în Obcina Mestecănișului pe Valea Arseneasa.

   Doar că la meteo anunța că e posibil ca în jurul orei 12 să vină ceva ploi slăbuțe, iar după orele 14 să se pună pe plouat mai serios.

   Vești care pe noi ne-au făcut să pornim în traseu la cât de devreme putem.

   Am intrat la primii zori pe drumul forestier de pe Valea Ioanei.

 

/Avia/img_7243-j1.jpg

 

   În răcoarea dimineții drumul ne poarată prin plantații tinere de brad.

 

/Avia/img_7247-j1.jpg

 

   Ieșim într-o zonă cu fânețe cosite și vedem că soarele încă nu a ieșit de dincolo de culmea împădurită a Vârfului Muncelul.

   În fața avem Vârful Răchitiș de 1227m alt.

 

/Avia/img_7260-fb-j1.jpg

 

   Spre sud distingem cu greu Vârful Rarău, cu câteva relee pe vârf și mai în dreapta profilul inconfundabil al Pietrelor Doamnei.

 

/Avia/img_7264-fb-j1.jpg

 

   Ieșim la soare și mergem prin rariștea de molizi.

 

/Avia/img_7279-fb-j1.jpg

 

   În urma rămâne plaiul pe care am urcat din Valea Ioanei.

 

/Avia/img_7280-fb-j1.jpg

 

  Trecem pe deasupra unei stâne se vaci asezată într-o înșeuare, la marginea pădurii.

   Răzbate pană la noi freamatul clopotelor și mugetul vreunei vaci poate tocmai ieșită de la muls...

 

/Avia/img_7296-fb-j1.jpg

 

   În spate observam o klippă de calcare triasice numită Piatra Calului.

 

/Avia/img_7301-fb-j1.jpg

 

   În loc să coboare la stână, marcajul nostru cotește brusc spre dreapta, în urcare, printr-o fâneața cu gard și poartă prinsă cu sârmă.

   Doar că dincolo de gard ne așteaptă să intrăm, ca pe trei prăjituri savuroase, vreo 4-5 dulăi apăruți parcă de nicăieri.

   Îmi dau seama că nu sunt prea răi, nici ei nu sunt atât de convinsi de lătratul lor, așa că trec cu curaj în grădina lor, mă așez cu un genunchi în pământ și scot din geanta aparatului foto punga de plastic în care e al doilea obiectiv foto.

   Știam din alte experiențe că foșnitul pungii îi face pe câini să creadă că le scot ceva de mâncare...

 

/Aviatransilvanica/118307046_3282250578464670_264925864278982513-j18_n.jpg

  

   Lucrurile se limpezesc repede, pe doi îi mângâi pe cap, iar câinii nu-mi poartă pică pentru pacăleală. Poate că au gustat și ei gluma...

 

/Avia/img_7305-fb-j1.jpg

 

   Din vârful culmii pe care tocmai urcăm începe să se vadă în vale casele din localitatea Fundul Moldovei.

   Cât mai avem de coborât! Și noi nici măcar nu am terminat de urcat...

 

/Avia/img_7310-j1.jpg

 

   Aici ne bucuram în continuare de soarele dimineții, dar peste Obcina Mestecănișului parcă încep să se strânga nori și să se mai întunece...

 

/Avia/img_7312-fb-j1.jpg

 

   Pe vârful muchiei găsim un indicator care să ne confirme că încă suntem pe drumul cel bun, chiar daca potecă nu mai avem de mult și traseul nu se mai hotărăște o data ca să coboare...

 

/Avia/img_7321-j1.jpg

 

  Apoi în coborâre întâlnim un localnic ce urca la un sălas de vară însoțit de o vacuță care tot zbiera (avea vițel la grajdul de sus, ne-a spus omul) și de un câine foarte circunspect, care ,,n-a pus botul” la pacăleala cu punga de plastic.

   Gospodarul nu merge niciodată cu mâna goala spre casă...

 

/Avia/img_7327-fb-j1.jpg

 

   Grăbiți cum eram, am trecut repede prin localitatea Fundul Moldovei și primul popas mai consistent l-am făcut la un izvor de la ieșire din sat spre Valea Arseneasa.

 

/Avia/img_7351-j1.jpg

 

   O bornă e chiar la ieșirea din sat și intrarea pe drumul forestier.

 

/Avia/img_7354-j1.jpg

 

   Trecem pe lângă heleșteele cu pește de la un canton silvic.

 

/Avia/img_7362-j1.jpg

 

   Și cum de ce ți-e teamă, d-aia nu scapi, odată ajunși pe Culmea Arseneasa a început să picure mărunt.

 

/Avia/img_7372-j1.jpg

 

   Trecem la hainele de ploaie gândind că până la ora 14, când vine ploaia mare, să ajungem macar la unitatea militară de pe Vârful Mestecăniș...

 

/Avia/img_7359-j1.jpg

 

   Pe drumul de pe culme ne întâlnim cu o pereche de drumeți care mergeau pe ,,Via Transilvanica” în sens invers și nici ei nu pareau deranjați prea mult de ploaia asta, doar sâcâitoare deocamdată.

 

/Avia/img_7374-j1.jpg

 

   Până la urmă, asta e, pe Obcina Mestecanișului e frumos și pe ploaie!...

 

/Avia/img_7378-j1.jpg

 

   Gata, parcă s-a oprit!...

 

/Avia/img_7382-j1.jpg

 

   De prin văi, de prin păduri, au început să se ridice cețurile, ca după ploaie...

 

/Avia/img_7384-j1.jpg

 

   Începe să se vadă spre satul valea Putnei, dar nu și spre Vârful Giumalău, care rămâne cufundat în nori.

 

/Avia/img_7386-j1.jpg

 

   Ne păstrăm optimismul și încântarea în fața peisajelor frumoase...

 

/Avia/img_7389-j1.jpg

 

   Liniște. Nu mai bate nici vântul... Poate că asta a fost toată ploaia prognozată pentru astăzi.

 

/Avia/img_7390-j1.jpg

 

   Traseu ,,Via Transilvanica” de pe Obcina Mestecănișului e deosebit de pitoresc.

 

/Avia/img_7396-fb-j1.jpg

 

   Ba chiar ne iese în drum gospodarul întâlnit de mine toamna trecută exact prin aceste locuri.  Bineînțeles că ne amintim fiecare întâlnirea din toamna trecută.

 

/Avia/img_7397-j1.jpg

 

   ...După care a început dezastrul...

   Plouă din ce în ce mai tare și eu abia mai reușesc să fac o ultimă fotografie...

 

/Avia/img_7398-j1.jpg

 

   Grăbim pasul în speranța că vom ajunge măcar până la stâna pe care eu o știam că e chiar sub Vârful Mestecăniș

 

/Aviatransilvanica/118245630_2496091133973776_646310187523339719-j18_n.jpg

 

.

   Nu ne-a ieșit!...

   A plouat atât de tare că în mai puțin de 10 minute eram uzi până la piele. Cu toate pelerinele, goretexurile, suprajambierele și bocancii impermeabili...

   În ușa stânii ciobanul ne făcea semne de încurajare, dar n-aveam cum să mai zburăm cu aripile ude...

   Am intrat în stână ca trei murături...

   Fără să stea pe gânduri, gospodarul a aprins repede focul în soba de tablă și imediat am început să ne înmuiem la căldură.

   După jumatate de ceas potopul de afara a luat sfârșit și noi am plecat mai departe lăsând în urma stâna oarecum salvatoare...

 

/Avia/img_7410-j1.jpg

 

   Cu bocancii smiorcăind înduioșător am continuat sa mergem pe drumul ce ocolește Vârful Mestecăniș prin stânga.

 

/Avia/img_7416-j1.jpg

 

  Am ajuns  în Pasul Mestecăniș dupa alte doua reprize de ploaie.

  Ne-am cazat la Pensiunea Lucefarul și am întins hainele ude la uscat.

   Spre seară o rază de soare a străpuns covorul de nori dându-ne speranța că a doua zi vremea se va îndrepta și noi vom putea continua traseul și pe segmentul din Munții Giumalău, dintre Pasul Mestecăniș și orașul Vatra Dornei...

 

/Avia/img_7436-j1.jpg

 

   Doar că a doua zi ploua din nou, iar cețurile acopereau mai toti munții...

 

/Avia/img_7431-j1.jpg

 

   Cum spunea și parintele Victorin la arhondaricul Mânăstirii Putna: ,,Poate te vei face marinar data viitoare...”

   Poate...

 

  

   În schimb acum noi spunem că sigur vom continua pe ,,Via Transilvanica” data viitoare!

 

 

   P.S. Socotim că în cele 4 zile de traseu noi am parcurs peste 85km.

        

           Mai multe date tehnice se pot găsi pe site-ul ,,Ghidul drumețului/Via Transilvanica”.

 

 

 

   Drum întins, tuturor drumeților pe ,,Via Transilvanica”!

 

  

 

    

 

  

 

  

 

  




Vineri, 25 septembrie 2020 - 11:13 
Afisari: 1,214 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

andy79
andy79
Busola
 
1
Frumos relatat si documentat! Am batut (acum) mult timp plaiurile acelea, cand eram la facultate, si chiar voiam sa stiu mai in detaliu cum este "Via Transilvanica". Ma tot intreb daca va deveni si acesta un "must have" al oamenilor mai mult sau mai putin de munte (gen Camino del Rey sau Lycian Way) ce vor face cei cu stanile si cainii, pentru ca am vazut ca drumul trece prin gospodariile lor.....


Joi, 1 octombrie 2020 - 13:14  

gigicepoiu
gigicepoiu
Rucsac
 
2
Cred ca drumul va capata notorietate destul de repede, asa cum repede vor aparea si cei care au parcurs intreg itinerariul. Cum ne dorim si noi...
Am observat ca in Bucovina se cresc indeosebi vaci pe la stani. Acestea pasc singure peste zi, asa ca dulaii vor fi intalniti pe langa stani, unde va fi mereu si cate un cioban.


Miercuri, 7 octombrie 2020 - 13:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0696 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org