Pe Valea Bacea (Radita-Manzu). (Muntii Capatanii)

Cum concediul este aproape, iar caldura de afara este insuportabila ma retrag usor catre padurea din zona statiunii balneo-climaterice Baile Olanesti. O zona mai putin cunoscuta care ofera un areal pentru toate tipurile de ture montane, de la plimbari scurte in jurul statiunii pana la incursiuni catre Buila-Vanturarita si Mt. Capatanii.

O zona foarte frumoasa este Valea Bacea sau Valea Cainelui (Rarita). Aceasta vale incepe de la intersectia paraului Olanesti cu paraul Bacea (in zona unui pod betonat si se merge catre dreapta in sensul de urcare). Aici se intalnesc munti de marime mujlocie care se dispun in partea estica a Mt. Capatanii fiind delimitati la vest de bara calcaroasa Buila-Vanturarita, la nord de masivul Naratu, la est de Valea Oltului.

Dupa ce dau ocol de cateva ori prin Baile-Olanesti cu masina, gasesc drumul astfaltat ce ma poarta pe partea dreapta a paraului Olanesti (in sensul de urcare), pana in zona podului de lemn ce este dispus peste paraul Olanesti.

Traseul zilei mele incepe de aici, unde am parcat masina. Dupa consultarea ceasului si a unei mici sedinte tehnice, incep deplasarea catre primul punct al zilei : confluenta paraului Olanesti cu paraul Bacea.

Troita cu marcaj BG si TG.

Pe harta Mt. Capatanii traseul are partial pana la podul betonat ce are confluenta dintre paraul Olanesti si Bacea, DG (catre Buila-Vanturarita pe la cantonul Manzu prin saua Prislopel) plus TG (Vf. Folea prin Cheile Manzului/Folea). Asa ca ma pun incet in miscare iar in apropiere de Livadia apar primele marcaje pe o troita DG si TG, semn ca sunt pe drumul cel bun.

Drumul este mai mult decat lejer si incerc sa ma bucur de acest peisaj absolut mirific, ascuns parca trecatorilor. In urcusul meu usor, trec pe langa Schitul Comanca. Este unul dintre vechile schituri din Valcea, din care s-a mai pastrat astazi biserica si pictura ei originala.

Schitul Comanca.

Biserica schitului a fost construita din bolovani de rau si caramida, pe tencuiala de var, in forma de corabie, fara turla. Asa ca nu pierdeti timpul, vizitati-o.

Dupa scurta pauza cu trecerea in observatie a locului cu pozele obligatorii ale acestui loc, imi continui drumul iar in scurt timp ajung aproape de Cantonul Nr. 16 Comanca. De aici in partea dreapta (in sensul de urcare) incepe drumul catre satul Comanca catre Dosul Pamantului (marcat CA).

Cantonul Silvic Nr. 16 Comanca.

In scurt timp ajung la un pod de beton ce are marcajele aplicate in partea dreapta DG plus TG. Aici este confluenta paraului Bacea cu paraul Olanesti iar drumul mea se indreapta in partea dreapta. Pana aici sa tot fi trecut o ora de mers. In prima parte a traseului drumul incepe sa urce usor, fara mari dificultati.

Zona este foarte frumoasa si din fericire interventia omului prin aceasta zona pot spune ca este minima. Drumul forestier este mai bun aici si putin circulat de catre masini si alte persoane.

Dupa o trecere a raului pe partea stanga, drumul serpuieste usor stanga-drapta si incepe sa urce usor. La un moment dat acesta se inscrie usor intr-un viraj in partea stanga care se intalneste cu un drum ce vine dinspre Valea Gaurilor. Si astazi avem timp destul de umblat, asa ca facem dreapta brusc si ne inscriem pe aceasta vale.

La inceput este un drum intens circulat de TAF-uri, usor umed dupa ploaia ce a trecut acum doua zile pe aici. Dupa ce urca la inceput cateva mici denivelari, incepe sa urce in inaltime si se poate observa cealalte parte a dealurilor dinspre Olanesti.

In scurt timp aceasta se ingusteaza si ajunge la o fosta exploatare forestiera unde se afla si o cabana din lemn parasita, dar in stare destul de buna. De langa aceasta drumul se sfarseste, din cauza ploilor acesta se pierde in iarba iar natura aduce din nou salbaticia asupra lui.

Cabana din lemn la capatul drumului de pe Valea Gaurilor.

Dupa o scurta consfatuire cu harta, incepem sa mergem pe poteca ce se lasa in spatele acestui drum. Poteca este umblata, iarba este culcata in cale,iar in scurt timp ajungem la o hranitoare de animale cu Nr. 22 de unde poteca noastra se si termina, dar se poate vedea o continuare in partea stanga si cea dreapta la baza unui mic deal (posibil catre Vf. Cainelui 1221 m).

Ne intoarcem inapoi la cabana din lemn, admiram peisajul apoi facem cale intoarsa pana la drumul principal de unde reincepem drumul nostru.

Intrarea in Rezervatia Radita-Manzu.

Dupa scurt timp ajungem si la panoul de la intrarea in Rezervatia Nationala Radita-Manzu (Zona Paraul Cainelui). De aici peisajul incepe usor sa se schimbe, parca pasesti intr-o alta lume.

Valea incepe sa se ingusteze iar in partea dreapta a sensului nostru de urcare apar pereti cu tafoni, varfuri dintre cele mai semete si mai accidentate. Relieful acestor munti este din ce in ce mai accidentat.

Aceasta zona este o rezervatie complexa (geomorfologica, forestiera, peisagistica) situata de o parte si de alta a Vaii Bacea, numita mai mult Radita sau Paraul Cainelui. Altitudinea acestora este intre 650-950 m.

Varf semet pe Valea Bacea.

Din Vf. Dosu Pamantului se desprinde o culme sudica ce se indinde pana in Vf. Piscul Cainelui (sau impropiu Vf. Paraul Cainelui 1221 m) care separa bazinul paraului Adancioara de izvoarele paraului Moristita Mare.

Aici se formeaza Creasta Cocosului precum si pereti cu tafoni ce constituie nucleul rezervatiei naturale Bacea, una dintre cele mai spectaculoase din Romania. Zona este mai accidentata in partea dreapta, si varfurile sunt aproape ca niste turturi acum.

Dupa o perioada de timp relieful incepe sa revina la normal, semn ce denota ca ma indepartez de aceasta zona mirifica. Timpul trece foarte usor pe langa si simt din ce in ce mai mult nevoia de o pauza. Dupa consultarea cu mica mea harta, observ pe aceasta un canton silvic pe aceasta vale. Maresc pasul si dupa parasirea acestor chei se poate observa un canton silvic, parasit si nu intr-o stare foarte buna.

Puntea din lemn catre Cantonul Silvic Valea Cailor.

Traversarea catre el se poate face fie prin trecerea albiei raului fie prin trecerea unei lungi punti lungi si destul de periculoase.

Dar ce loc mai splendit si mai frumos poti sa ai de pe treptele lui ? In fata acestui canton silvic, pe nume Valea Cailor se poate vedea maret Picuiul Manzului strajuit de catre trei varfuri mai mici de statura.

Cantonul Silvic Valea Cailor cu vedere spre Picuiul Manzlui 1007 m.

Sfarsitul acestei zilei nu se putea sa se sfarseasca mai bine decat printr-o mica pauza prin ograda lui.

Dupa pozele absolut necesare sunt nevoit sa imi reiau drumul. Cobor incet prin fata acestuia, pe un mic drum apoi sunt nevoit sa trec albia raului. Incerc sa maresc pasul deoarece seara incepe sa se apropie destul de repede. Dupa aproximativ doua ore si jumatate ajung din nou la Olanesti, dar in apropiere de Livadia trec podul catre Tisa si cobor incet pe faleza Olanestiului pana ajung la masina.

Astfel ziua se incheia cu o tura destul de lejera si cu multe planuri pentru viitor.

Miercuri, 3 august 2016 - 07:01 
Afisari: 3,473 


blackseagrou..