Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2020
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Iulie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Pe urmele pionierilor din Piatra (Muntii Piatra Craiului)

Jurnalul urmator a fost postat la sfirsitul lunii august 2008. Din motive tehnice a fost sters. Si pentru ca fotografiile erau deja in baza de date, mi-am zis sa pun si textul


*****


Cazusem de acord sa facem ceva trasee clasice din Piatra Craiului. Eu asteptam de vreo 2 saptamini, Paciu se framinta la Crai de luni bune din Londra iar Leo cine mai stie de cind...



Pornesc asadar vineri seara, 22 AUGUST 2008, spre Brasov. Pe drum incerc sa ma gindesc la ultimele ture in Crai si pina dimineata dorm undeva in zona Bartolomeu.


Simbata dimineata, marea zi de 23 AUGUST 2008), pornim in echipa completa spre orasul Stalin (Zarnesti). Simtim caldura si atmosfera prieteneasca, ne facem planuri unde vom dormi la noapte; se anuntau ceva schimbari meteo si nu ne doream sa raminem in refugiul 7 Noiembrie = Karol Lehman.


Lasam "atelajul" in centrul orasului, renuntam la o coarda si pe la 10 plecam spre Coltul Chiliilor. Marsaluim prin soare si citeva adieri de vint. Zorim prin finete in cautarea umbrei din Valea Crapaturii. Mergem pe banda albastra, aplicata pe citeva pietre si pe copaci.


La 10:55 facem un prim popas la apa rece a Crapaturii (980 m alt). Aprovizionam toate pet-utile cu apa, nefiind siguri pe izvorul din Chilii. Pe parcurs intilnim si alti turisti/pelerini.


Lasam marcajul cruce albastra spre Padina Hotarelor (1015 m alt) si se pare o mica grota "La Cuptor" (160 m de bifurcatie) unde zarnestenii ardeau piatra calcaroasa. Sarim un vilcel slab definit (Padina Chicerii) si trecem pe linga citeva adapatoare (acum broscarii!). Mentinem ritmul si la 11:20 sosim la schit unde sint citeva masini).


In Valea Crapaturii.Carpati.org


La Manastirile din Coltul Chiliilor.Carpati.org


Sintem la 1080m si trebuie sa retinem ca este ultima sursa de apa. Ne umezim buzele cu apa din ranite si continuam pe o panta accentuata, enervanta din pricina caniculei. Intr-o poiana este o tabara de corturi frumos amplasata. Dupa vreo 450m din Coltul Chiliilor (1240m alt), intersectam crucea rosie spre Padina Sindilariei.


Continuam prin padure peste un mic vilcel pe care-l confundam cu Padina Inchisa. Aici Leo pleaca in amonte sa cerceteze locurile iar Paciu pe banda albastra spre Diana pentru a gasi intrarea corecta in Padina.


Intr-un final (12:25) sintem si noi in Padina Inchisa (1290m alt, 650m din Padina Sindilariei). Este o vale plina de vegetatie, umede se pare. Incercam sa zarim peretii vaii. Sus in creasta citiva nori sint profilati pe cer. Cautam iarasi umbra, racoarea padurii si ceva poteca.


Carpati.org


"Pătrunzînd pe vale trebuie să alegem între ascensiunea ei completă pînă la creastă sau parcurgerea ei numai pe jumătate, adică pînă deasupra marii săritori de sub Găvan, de unde vom ieși în Brîul Caprelor puțin mai jos de izvor, pe un vîlcel cu iarbă. În primul caz, ascensiunea oferă cele mai interesante perspective alpine, escaladarea părții finale a văii fiind de un apreciabil interes alpin; în celălalt caz, nu ne alegem decît cu oboseala și cu mulțumirea, destul de slabă, de a fi escaladat pragul de 25 m al „Săritorii de sub Găvan". Panta devine tot mai accentuată, fără să depășească însă mijlocia; ceea ce ne obosește este grohotișul care se întinde de la un perete la altul, obligîndu-ne să mergem numai pe margine, pe lîngă zidul de piatră."(I.I. Dunareanu 1958)


12:50 ne aflam la racoarea Grotei La Izvor, acum sec locul, in dreptul unui traseu de 6A, destul de uitat si al unei sararii pentru capre (1360m alt). Mai avem mult pina in creasta si nu putem ramine sa ne coboare pulsul. Mergem in sir indian, mentinind distanta intre noi.


Carpati.org


Grota la Izvor din Padina Inchisa si Traseul Izvorului.Carpati.org


Paciu si Leo urcind pe linga perete.Carpati.org


În fund, firul văii se rupe; sîntem la Săritoarea de sub Găvan, unde trebuie să ne oprim din două mo-tive: întîi pentru ca să ne pregătim pentru escaladarea celor 25 m de stîncă aproape verticală care separă valea în două bazine diferite; al doilea, ca să privim un peisaj în care nu știi ce să admiri mai mult: grotele săpate în peretele din dreapta, încununate de o frunte de piatră atît de netezită încît nici colții ascuțiți ai bocancilor, nici asprele espadrile nu prind pe ea, sau fisurile verticale, care dau peretelui Padinei închise aspectul atît de caracteristic de „Mare Orgă".


In asteptarea marii saritori.Carpati.org


La 13:40 sintem la baza Saritorii Gavanului, pe moment nu sintem siguri pe denumiri si locatia noastra. Leo urca primul si fiind mai inalt o trece relativ repede. Portiunea se ataca pe partea stinga pe linga 2 pitoane-lama de un real folos pt cei cu bagaje grele. Eu inchei sirul si dupa ultimul cui la o traversare ma opresc si cer un mic ajutor de sus, o coarda, se mai intimpla!


Ne găsim în prezența unui ținut alpin puțin cercetat, cu întregul lui alai de basme săpate m piatră; este comoara alpinismului nostru, regiunea care seamănă atît de mult cu marea podoabă a Alpilor Dolomiți.


Pragul cu care se termină săritoarea este un prilej pentru noi surprize (1610m). Da, am depasit Saritoare de sub Gavan, valea a cotit dreapta si acum poposim pe niste brine de iarba nu foarte primitoare. De sus, din Gemsenteig (Brina Caprelor) sint cadderi de pietre provocate de trecerea turistilor. Avertizam ca sintem pe vale si totul se rezolva. Mincam, priponim bagajele si plecam in sus cu echipamentul tehnic si ceva apa.


La 15:30 urcam iar pe grohotis. Sintem doar noi trei si nici urma de capre. Aici este bifurcatia vilcelului principal (1635m) care conduce in Brina Caprelor (la dreapta, traseu usor si scurt, poate o retragere pe vreme nefavorabila sau o proba de iarna!) si a vilcelului secundar, o cale mai grea pt continuarea Padinei Inchise (asa zisa Padina Izvorului). Noi alegem sa urcam secundarul, un traseu mai atractiv dar mai dificil; imediat lasam pe stinga Hornul Negru(grad 2A).


La bifurcatia cu vilcelul principal care duce in poteca Caprelor.Carpati.org


Noi continuam pe vilcelul secundar, care de fapt este continuarea Padinei Inchise...


Urcam o saritoare (8m) cu prize transversale. Continuam peste mici praguri cu grohotis si sosim la o mica confluenta. Se pare ca pe partea stinga sintem blocati de un perete. Leo a intrat intr-un horn (Hornul Mare, grad 1B, 150m dif nivel, urcat in 5 aug 1936 de II Dunareanu si Dem Teodoru).


Peste saritori.Carpati.org


Sintem siliti sa intram in hornul care ne va scoate in creasta dupa un efort neintrerupt de 3 ore.


Pe principiul ca nu trebuie sa riscam toti, mai intindem si coarda. Descrierea avuta de noi(textul realizat in 1936) nu ne mai poate fi de folos in totalitate.


Lăsăm în urmă două săritori cuplate, fiecare de cîte 5-6 m și luptăm apoi cu o mare ruptură de pantă de circa 12 m, înclinată și avînd o mică grotă în stînga; pe dreapta, un prag fără nici un punct de sprijin ne dă totuși speranța că ne-ar putea conduce către valea principală, scoțîndu-ne din îngustimea hornului.


Întrucît locul nu permite o piramidă în doi, sîntem nevoiți să atacăm fețele din dreapta, deși ne găsim într-o situație destul de critică, lipsiți de orice asigurare. Sperînd să ieșim, pe un brîneag mai ospitalier, dăm aici de o dublă deziluzie: brîneagul se rupe la cîțiva metri de săritoare, așa încît ne uităm cu jale la perspectiva de a mai lupta cine știe cît, cu acest horn care nu făcea impresia, la început, să fie atît de accidentat, iar grota de deasupra săritorii este atît de mică, încît abia poate adăposti două persoane.


Continuînd ascensiunea, trecem peste o ultimă săritoare și ne oprim în fața surprizei hornului: o grotă cu o deschizătură prin care se poate strecura o persoană și cu un interior ceva mai ospitalier; alături, un pinten, o mică strungă și dincolo labirintul de țancuri, fisuri și hornuri din abruptul Padinei închise; deasupra grotei stînca surplombează, luînd o formă rotundă bine precizată.


În lipsa unei cît de mici platforme, piramida este imposibilă; prizele cedează la toate încercările, căci roca este mult prea slabă pentru astfel de probe, iar pitoanele nu țin. Trebuie să recurgem la un procedeu special: „asigurarea în contragreutate".


Deschidem o ferestruică în fruntea grotei, scoțînd din alveolele lor slabe cîteva bucăți de piatră; trecem prin această gaură un capăt al frînghiei care servește celui rămas în interiorul grotei pentru asigurare; legat în frînghie, te poți angaja pe fruntea bombată a săritorii, cu oarecare sorți de izbîndă.


Prizele sînt nesigure, dar soluția este singura posibilă; în schimb, spectacolul este minunat; complet expus deasupra hornului, ți se desfășoară la picioare un peisaj sălbatic, lăsînd să se vadă dincolo de Săritoarea Găvanului, firul alb al Bîrsei. Pînă să scăpăm de zona surplombantă, măsurăm pe frînghie vreo 15 m, apoi facem încă vreo 10 m pe un prundiș mărunt și foarte mișcător; ieșirea spre creasta nordică apare ca o nouă problemă, deoarece regiunea cuprinde o serie de țancuri izolate și hornuri lipsite de continuitate, așa încît avem senzația că ne-am angajat pe un traseu fals.


Vedere spre Orga Mare.Carpati.org


Atentie la pietre.Carpati.org


Panta e inspăimîntătoare si tot timpul trebuie să te ajuți cu mîinile in horn și să sari de pe o stîncă pe alta. Curind ajungem in zona jnepenilor, peisajul se deschide si putem sa recunoastem Grota La Gavan. Ei, dar sintem incintati de prezenta afinelor, desertul dupa hirjoneala cu hornul.


Intilnim garofițe (Dianthus spiculifolius sau Dianthus callizonus). Ne ajutam de iarba si jnepeni.Carpati.org


Analizind traseul reiese ca: lipsesc puntele de asigurare, roca e friabila (de aici necesitatea castilor pt secunzi), timpul de parcurgere e ceva mai scurt, cam 2ore pt cei antrenati si echipa de 2). La ora 18 ne sflam in poteca BA cam la 5 min de creasta. Leo merge in creasta iar eu cu Paciu coborim la gindul izvorasului de la Gavan.


Este atît de apăsătoare lipsa de apă în cuprinsul masivului, încît izvorul ce se ivește, în inima abruptului pe care-l vom străbate, i-a obligat pe obișnuiții acestor locuri să înlocuiască prin „Quellenschlucht" denumirea locală, atît de bine inspirată, a văii Padina Închisă, căreia i-au mai zis și Padina Izvorului.


Carpati.org


Gavanul SEC!!! Izvorul care nu seaca, a secat.Carpati.org


Acum 12 ani m-am racorit si eu aici. Ce vremuri, domne! Dar acum… izvorul fără moarte, a cărui apă limpede și înviorătoare nu seacă niciodată- acel Gavan e sec!


ATENTIE! Tura ni se da peste cap… ne doream sa facem bivuac pe undeva in jnepeni, sa vedem apusul si rasaritul de sus…


Pe Brina Caprelor, Gemsenteig. Carpati.org


Coborim dezamagiti spre “Casa Diana” din Curm Prapastiilor. Dupa vreo 2 limbi cu grohotis (ora 18:30), Leo si Paciu se duc sa recupereze bagajele. Intirziem destul, pe aici sint multe hatase, sper sa le gasim. Banuiesc ca ratacesc pe acolo.


Carpati.org


Dupa vreo ora ne intregim si pornim spre Diana, trecind pe linga Grota Caprelor (1630m alt). La refugiu (cca 1500m) e curat si pustiu. Se intuneca, colegii isi pun lanternele, eu incerc sa ma descurc fara.


La 9 seara sosim in poiana Chiliilor. Acum e mai usor, coborim pe drumul auto. Pe v Birsei oprim o caruta cu lemne si pornesc cu Paciu sa recuperam masina din oras. Uf, ce usurare, am scutit vreo 5 km. Noaptea dormim la marginea drumului.



24 AUGUST 2008, DUMINICA.


Ne resimtim obositi dupa tura din Padina Inchisa care nu a fost chiar o joaca. Poate era mai lejera fara bagaje. Ma trezesc pe la 5:45 si ma foiesc cu gindul ca se trezesc si baietii. Nici un rezultat. Din cauza vintului, Leo a intrat si mai mult in sac, iar Paciu se amageste pe scaunul soferului. Numai eu sint nerabdator sa urc iar… Asa ca pe la 8 incepem sa stringem bagajele si sa plecam spre Plaiul Foii.


Se pare ca azi se va strica vremea. Voi urca doar cu Leo spre Spirla si Padina Lancii.


Plecam de la bariera de pe V Spirla si in cca 5 min incepe o ploaie marunta. Ne oprim sub niste crengi in asteptarea unui semn ceresc… Da, in 10 min, pornim spre Abruptul vestic. Nu sintem chiar singurii. Razele soarelui strapung perdeaua de nori, semn bun pentru noi.


Carpati.org


La 9:50 capatul forestierului, si ultima sursa de apa. Dupa inca 15min poposim la Ref Spirla. Aici e aglomeratie insa ne facem loc pe un capatii de iarba. Grupuri de scolari vor merge pe Lanturi, o piatra de incercare si un impuls sper pentru multi de a mai reveni in Westwand.


Pe la 11:05 lasam traseul spre creasta (bif Zaplaz) si trecem prima limba cu grohotis. Sint si 2 baieti de vreo 20 ani cu bagaje mari. Continuam spre Umeri, zona deschisa din care se vad imense suprafete defrisate. Ne dorim sa ne retragem prin Curm Foii. Sa vedem cit intirziem pe grohotisuri.


Popas la Spirla, Dan si Leo. Carpati.org


Vedere spre Umeri. Carpati.org


Scoc din Tamasel. Carpati.org


11:50 baza Umerilor, vintul a pus stapinire pe zona, trebuie sa ne grabim pentru a iesi din “cadru”. Traseul TA este usor si la 12:15 coborim in firul principal al Padinei Lancii sub Coltul Carugelor. Ne odihnim pe niste scinduri ce tin loc de banci. Urcam pe vale, pe linga peretele din dreapta. Inca de la inceput valea prezinta grohotisuri instabile. O prima saritoare mare e ocolita pe dreapta pe fete cu pamint negru. Ajungem la o saritoare mica cu palarie (bun adapost impotriva caderilor de pietre).


Depasim alte pinze de grohotis si inca o saritoare in bavareza. Aici am putea face o piramida. In patul vaii gasim un cui de retragere/asigurare secund. O capra si-a sfirsit firul vietii in bolovani. Intimplarea ne face mai atenti si ne intrebam ce cautam noi aici, pe tarimul antilpoelor carpatine, noi niste bipezi de oras.


Vedere spre Marele Grohotis. Carpati.org


Padina Lancii scris cu vopsea albastra. Carpati.org


Urcam pe Padina Lancii, grad 1A, cica traseu de pantofari, sa vedem. Carpati.org


Imparatia caprelor, Coltul Carugelor. Carpati.org


Leo trecind o saritoare. Carpati.org


La 13:40 valea ne blocheaza ascensiunea: un prag nu foarte greu care se termina intr-o potecuta la baza unui perete. Depasim obstacolul si ne indreptam pe o potecuta cu grohotis pe linga crucea lui Pirvu Florin (parca!) si pe linga o momiie. Sintem incurajati de vederea ei si urcam, insa locul nu e deloc primitor. Este ora 14 si ii strig lui Leo sa batem retragerea deoarece am tren din BV la 8 seara. Se pare ca am ales aiurea poteca si acum sintem nevoiti sa ne asiguram la coborire. Luam hamurile si ii dam la vale incet, incet pe brine suspendate.


Pregatim sfoara...Carpati.org


Avansam si noi cu ochii la ceas. Carpati.org


Aici am ratacit, cred ca trebuia sa fim pe celalalt versant. Carpati.org


Cina caprelor, mergem incet. Carpati.org


„O tăcere de început de veac", cum spune poetul,se lasă acum asupra ținutului, îmbrăcînd în haina ei molcomă sufletul obosit al drumețului evadat din vîltoarea civilizației citadine, în aceste străfun duri de munți unde nu se aude decît fluierul ciobanului de la mioare sau susurul izvoarelor limpezi ca ochii frumoși ai iubitei.


Sintem atenti la pietre, sectiunea de coborit e tariceanu. Facem un mic rapel pe statica dupa un colt cit juma’ de palma. Urmeaza cele 2 saritori cu piton si una dupa care Leo trece semicoarda mea pe sub un bolovan incastrat. Coborim repede, dar ca de obicei cind sint in echipa coarda face nazuri cind o chemam. Am mentinut paralelismul dar degeaba… Dupa vreo 20min de lupte plec pe traseul de urcare, pe care se putea cobori lejer! Aviz necunoscatorilor, recuperez greu sfoara care intrase intr-un unghi mai mic decit diametrul ei si ii dau la vale.


Catre Tamasel si Plaiul Foii e negura si tuna. Fortam, si pe la ora 18 intram in poteca TA spre Umeri si Spirla, traseul urcat. Vorbim si cu Paciu care e la un pas de a trimite echipa salvamontului.


Vremea se schimba si in zona Umerilor apare ceata. Ne-am retras la timp...


19:00 scurt popas la ref Spirla, apoi alergam cit se poate spre forestier. Tuna si fulgera, sintem bucurosi ca am coborit la timp, nu mai conteaza ca am pierdut trenul. Pe ultimele 5 min incepe si ploaia dar nu mai punem pelerinele.


20:00 facem jonctiunea cu Paciu, la bariera de pe V Spirlei. Acum poate sa ploua, nu ne mai intereseaza.


22:00 gata, sint in gara BV, ma salut cu baietii si merg sa aflu ce tren am spre Ploiesti.



25 AUGUST 2008, LUNI.


Surpriza turei: am un accelerat la 2:53 care ar putea avea intirziere. Minute si ore grele pt mine. Nu e de joaca cu somnul, nu acum, in gara! Timpul trece greu.


5:00 Ploiesti, dupa inca 30 min sosesc acasa(luni 25 aug), iar la 7 plec la munca.


Foto: Claudiu Loghin, Hiker.

Text: Hiker.

Textul italic: Ion Ionescu Dunareanu, Monografie Piatra Craiului, 1958.

Harti: Emilian Cristea, Monografie Piatra Craiului, 1982.



Duminică, 25 ianuarie 2009 - 22:05 
Afisari: 3,672 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Faina tura. Mare pacat ca a secat Gavan-ul.


Luni, 26 ianuarie 2009 - 18:05  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9336 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org