Pe munte cu ,,Real Madrid” (Muntii Hasmas)
După aproape 40 de ani de activitate în
Clubul montan ,,Mecanturist” din Galați, atunci când am hotărât să mă transfer
la Asociația de turism montan ,,Cocoșul de Munte” din Brașov, am trăit emoțiile
unui fotbalist trecut peste noapte de la ,,Oțelul” Galați la ,,Real Madrid”.
Spun asta pentru că la chiar primul concurs
montan sub culorile noii echipe am ocupat locul întâi la toate categoriile și, bineînțeles, locul întâi și
la nivel de echipe.
Și totuși nu posibilele rezultatele la
concursurile montane m-au determinat să fac pasul, ci oportunitățile pe care le
poate oferi o echipă de oameni minunați din Brașov, pentru care muntele nu e
doar un mod de a petrece week-end-ul, ci unul aproape cotidian, atât vara, dar
și pe întreg parcursul anului.
De fiecare dată eu pornesc din Predeal, dar
cei 25de km până în Brașov trec repede sub nerăbdarea de a revedea prietenii și
de a ne vedea porniți cu toții din nou la drum.
Pe Calea București, înainte de punctul de
întâlnire de la ora 5,00, prin întuneric zăresc siluiete de oameni de munte, cu
rucsaci în spate.
Mă gândesc că la Galați la o astfel de oră
matinală doar pescarii înrăiți pot fi întâlniți pe faleza Dunării, ori pe
drumurile ce duc spre Dunăre.
Aici la munte ,,pescuiesc” repede brașovenii
de pe la Spitalul județean și de prin Răcădău și sub indicațiile lor ieșim pe
la Bartolomeu, astfel încât răsăritul soarelui ne prinde aproape de Sfântu
Gheorghe.
Pentru că astăzi vom merge în Masivul
Hășmaș, cu plecare din orașul Bălan, din Valea Oltului.
Urcușul spre Cabana Piatra Singuratică e
tare încă de la început, astfel că până la izvorul de sub stânci nici nu simțim
răcoarea dimineții.
Suntem primii care ajungem la cabană și nici
cei ai casei nu dau niciun semn de viață. Suntem doar noi-ai-noștri: Ion
T.Curpan, Gabi Filip, Marcel Filip și Gabriela Olărescu.
Și că tot vorbeam de cluburile noastre,
descoperim pe o fereastra a cabanei siglele cluburilor.
,,Cocoșii”...
...Și ,,Mecanturiștii”.
De la cabana pornim spre Vârful Hăsmașul Mare,
coborând mai întâi în cele două vaste depresiuni carstice de pe culmea
principală a muntelui.
În spatele nostru se ridică grupul de stânci
din care face parte și olostoitul de calcar numit Piatra Singuratică.
Spre răsărit priveliștea se deschide spre
Valea Trei Fântâni, Valea Rece și Munții Tarcăului.
În colțul celălalt al poienii, la stâna de
sub Muntele Ecem (Fratele) se aud behăiturile oilor care n-au plecat încă la păscut.
Urcăm prin golul alpin și înspre vest se
deschide zarea spre Depresiunea Ciucului.
Vedere spre orașul Bălan, care se întinde pe
valea îngustă a Oltului.
Dincolo de Depresiunea Ciucului se ridică
lanțul de munți vulcanici dinspre Transilvania, aici cu sectorul Vârfului
Harghita Mădăraș.
Marginea abruptului vestic al muntelui e
neregulat, cu adâncituri sub forma unor doline agățate la mare înălțime.
Fiind o zonă calcaroasă, cu bună expunere la
soare, pe marginea prăpăstiilor găsim firave flori de colț.
Oricât ar fi de mici, ne bucurâm totdeauna
când găsim astfel de nestemate ale muntelui și ne grăbim să le fotografiem.
Mergem cu grijă prin neregularitățile
reliefului, transforând drumeția într-o adevărată tură fotografică.
Mai urmăm pe poteca marcată o zonă de
pădure, după care revenim pe marginea abruptului, pe un platou și mai înalt.
O adevărată cucerire de etapă...
În abrupt se deschide și gura unei peșteri,
sau poate doar o boltă formată în urma unor prăbușiri din perete.
Pe brâna din zona prăbușirilor reușim să
numarăm vreo 33 de capre negre.
Ion a copilarit la Bălan și e un bun
cunoscator al locurilor.
De aici de sus ne arată Trecătoarea Oltului,
locul de unde izvorăște marele râu.
Dincolo de culmea împădurită ar trebui să se
vadă și Izvorul Mureșului...
Drumuri forestiere și un canton silvic pe
valea superioara a Oltului. Un loc numit La Coada Lacului.
Caprele negre ne-au văzut și se departează mergând
cu atenție pe stâncile aproape verticale.
Aici numarăm 24...
Ajungem la crucea din preajma vârfului și ne
trecem în caietul din cutia metalică numele noastre și data excursiei.
Între cruce și vârf ne taie calea o turmă de
oi.
Numărăm și aici mai bine de 10 câini, dar
sunt dulăi blânzi, obișnuiți cu drumeții.
Ba unul vine înapoi cu noi, la cruce, pentru
o poză de grup.
Din preajma vârfului avem o frumoasă
perspectivă spre partea sudică a masivului.
Dincolo de Piatra Siguratică e Vârful
Hășmasul Mic, numit în ungurește Ecem, adică Fratele.
Abruptul stâncos de acolo are o zonă de
grohotiș numită Moara Dracului.
Poza de vârf de pe Hășmasul Mare (Hăghimașul
Mare) 1792m alt., alături de prietenii Ioan T. Curpan, Gabriela Olarescu și
Gabriela Filip din Brașov.
Dincolo de vârf, în jumătatea nordică a
masivului se deschide larga depresiune carstică numintă și Poiana Albă.
Aceasta e traversată atât de traseul de
creastă, marcat cu bandă roșie și care duce până la marginea de nord a masivului,
în Pasul Pângărați, după care continuă pe culmea principală a Munților Giurgeu,
dar și marcajul cruce albastră care conduce spre stațiunea Lacul Roșu.
Masivul Hășmaș e bine individualizat în
teren, astfel că de pe vârf avem pespective în toate direcțiile, remarcându-se
în mod special imaginea părții sudice a Muntelui Ceahlau.
Aici Gabriela fotografiază peisajul dinspre
sud-vest.
La întoarcerea de la vârf urmăm tot marginea
abruptului vestic.
La
intrarea în primul sector împădurit vedem că unul dintre dulăi s-a alăturat
echipei noastre.
În vreme ce oile urca pe promontoriile
dinspre abrupt.
Pe traseul de întoarcere ne întâlnim cu un
grup de doamne din Targu-Mureș, oameni dedicați muntelui, cu care Gabriela
Olarescu se conoaște foarte bine...
Depresiunea din platoul somital e foarte
întinsă, așa că trebuie să urci pe un pinten pentru a cuprinde în fotografie
cât mai mult...
După-amiaza lumina e mai bună pentru a
fotografia grohotișurile din calcare dolomitice de la Moara Dracului.
Pe drumul de întoarcere nici nu am băgat de
seamă că Ion a luat-o înainte și acum ne strigă de pe Piatra Singuratică...
Mergem și noi după el...
Poza de vârf de pe Piatra Singuratică.
De aici avem o altă perspectivă spre
abruptul cu grohotișuri colorate.
Între timp la cabană a ajuns și un grup
masiv de cicliști montani.
Și împreuna cu Gabi Filip ne fotografiem cu
o doamna venită în Hășmaș din Republica Moldova, care ne povestește ca are o
dragoste târzie pentru Carpații Orientali de la noi...
După numai câteva zile, lucru cel mai frumos
care mi se putea întâmpla a fost că am mai facut încă o dată parte din echipa
,,Cocosul de Munte”-Brașov, la o altă ediție a concursului ,,Ștafeta Munților”,
cand am luat, cu clubul, tot locul intâi.
După care ne-am reunit și pentru o tura doar
de plimbare în Clabucetul Taurului.
Poza de vârf de pe Clabucet.
De la Cabana Gârbova urcăm spre Vârful
Clabucetul Taurului.
Este știut că muntele acesta e o grădină cu
flori în toata perioada mai caldă a anului.
Acum e vremea narciselor.
Flori cu un parfum deosebit...
E vremea și a celor Trei frați pătați.
A Poroinicului.
A Bulbucilor de munte...
Dar și pentru cele câteva specii de
Vulturică.
Pe Varful Clabucetul Taurului 1520m alt.
găsim mai nou ridicată o troiță, dar și un monument funerar din marmură albă în
amintirea eroilor căzuți pe acet munte în luptele din Primul razboi mondial.
Noi mergem mai în dreapta pentru poza de
vârf.
Iar după masa la iarbă verde ne jucăm puțin
cu aparatele de fotografiat...
După care ne pregătim să coborâm spre Azuga
pe Plaiul lui Șos Mihai.
Cu convingerea că ne vom întâlni și pentru
alte drumeții împreună.
Duminică, 19 ianuarie 2020 - 14:26
Afisari: 1,114
gigicepoiu