Pe creasta Cindrelului (Muntii Cindrel (Cibin))

Am hotărât împreună cu un coleg să mergem la o tură de creastă pe Munții Cindrel. Ne-am propus să mergem de ceva timp dar doar acum am reusit sa ne mobilizăm. Ne-am pornit de vineri, 8 iun 2012, după-amiază din Sibiu si am ajuns la Păltiniș pe la orele 17:20. La Păltiniș din statia de autobuz doi câini veseli si din păcate fără stăpân s-au alăturat aventurii noastre după ce le-am dat ceva de mancare. Bineînteles că au fost bine primiți având în vedere că vroiam sa înnoptăm pe munte :).

La 17: 30 am pornit pe traseul cu cruce roșie optimiști si plini de energie hotărâți să mergem cât mai mult in seara aceea.

Putină orientare in Poiana Găujoara:

 După peripeții cu cei 4-5 câini ciobănești de la un cârd de oi ce se afla aproape de Vf. Surdu și care ne-au dat ceva emotii, am reusit sa trecem de celelate 2 cârduri de oi fără probleme schimbând și traseul pe cel cu dunga roșie. 

Seara se apropia cu pași repezi si am grăbit pasul pentru a gasi un loc bun de campat.

Până la orele 20:00 am ajuns la Șaua Șerbănei și ne-am hotărât să montam cortul fiind putin și în criză de timp . Am găsit un loc ferit de vânt prin jnepenis, am montat cortul la aproximativ 1900m altitudine iar pe la 21:00 când a apus soarele am mâncat și ne-am băgat în cort păziți fiind de cei doi bravi străjeri ai noștri care ne-au însotit în permanență. Ne-am mirat fiindca chiar si-au luat în serios rolul de paznici stând lângă rucsaci cât timp am fost in cercetarea împrejurimilor.

A doua zi pe la 8:00 ne-am pus iarăși în mișcare și după aproape 3 ore am ajuns la Iezerul Mare unde ne-am bucurat de priveliște si am luat o binemeritată pauză coborând lângă lac. Zăpada nu prea iși avea locul acolo fiindcă era destul de cald insă nu ne-am supărat pe ea și am lăsat-o in pace...bineinteles dupa ce ne-am bulgărit puțin.

Dupa ce ne-am alimentat cu apa cristalină de la izvoarele lacului, ne-am răcorit puțin speriind si puieții de păstrav care au dispărut rapid de sub ochii noștri. Am schimbat o vorbă cu un pescar ( a cărui activitate nu știu cât de legală era) și dupa ce s-au răcorit si însoțitorii nostri patrupezi am urcat la rucsaci de unde ne-am continuat drumul spre vârf pe care l-am atins pe la 12:00.

 Aici ne-am acordat mai mult timp pentru a ne delecta cu priveliștea incantătoare și să respiram prima gură de aer de la 2244 de m din viața noastră fiind cel mai înalt vârf atins de noi până acum dar cu siguranța nu ultimul. 

Cu gândul tot mai sus am gasit niște oameni din București, care erau în trecere cu ATV-urile, să ne facă și nouă "O poză de grup" :))  care a inclus bineînteles și tricoul meu care era pus la uscat pe izopren :D și turbanul improvizat al lui Ionuț :P

Ne-am continuat drumul dupa ce am mai zăbovit puțin lângă vârf părăsindu-l cu părere de rău și ajungând în scurt timp pe Platoul Diavolului,  lângă Iezerul Mic. 

Si pe partea cealaltă o vedere cu Muntii Șureanu în depărtare: 

De pe Vârful Oașa Mare am și alergat puțin intersectându-ne cu niște motocicliști de enduro care aveau probleme cu niște copaci căzuți ajungând la Cabana Oașa pe Transalpina la orele 16:30. Am luat masa acolo care a fost cam scumpă( preț de restaurant) și am campat într-o parcare de pe marginea drumului. Din păcate companiile noastre canine nu au mai fost de găsit după ce am ajuns pe Transalpina. Nu ne-a fost mare mirarea când pe la 23:00 am auzit porci mistreți ronțăind la rădăcini într-o râpă pe la 15 m de cort. Dar nu au fost probleme fiindcă am ieșit și s-au speriat de vocile noastre. 

A treia zi dimineața ne-am pregatit fizic si psihic fiindcă vroiam sa ajungem la Păltinis la timp pentru a nu rata ultimul autobuz . Am început în forța si ne-am cam epuizat până pe Dealul Domnilor rămânând si fără apă. La primul izvor a trebuit să ne oprim, să ne hidratăm si să mâncăm. Ne-am revenit rapid și cu vârful in fată am luat-o la drum.

 De acolo nu am prea respectat traseul scurtându-l pe alocuri mai ales după Vf. Frumoasa de unde am ocolit Vf. Cindrel ajungând deasupra Iezerului Mare la 10:30.

 Pe lângă Vârful Rozdești am întâlnit câțiva oameni care culegeau Bujori de Munte iar norii negri începeau sa ne dea târcoale însa ploaia a avut binevoința de a ne ocoli spre surprinderea noastră. În ultimul luminiș se observă si puțină negură în departare in contrast cu prima fotografie pe care am luat-o la începutul drumeției noastre, care nu a putut decât să ne pună un zambet pe față și să ne de-a un sentiment de mulțumire că am reușit să vedem și aceasta mică parte din munții nostri dragi.

Am ajuns in Păltinis la 14:00 obosiți, cu mâinile arse de soare dar fericiți că am reusit să parcurgem traseul de 11-12 ore in doar 8. Am mâncat bine având la desert  niste gogoși cu zmeură și am prins o ocazie spre Sibiu strângandu-ne mâinile si felicitându-ne reciproc pentru aceasta mică aventură ce a adus doi prieteni și mai aproape unul de celălalt.

Luni, 18 iunie 2012 - 18:33 
Afisari: 3,284 


sergiu.dsi