Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Aprilie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Piatra Mica
Muntii Piatra Craiului

Pe carari bucovinene: Rarau si Giumalau (Muntii Rarau - Giumalau)

Anii au trecut in zbor si privind in urma am costatat ca vizitele mele prin Carpatii Orientali erau putine si subtirele. Bineinteles ca acest lucru trebuia remediat numaidecit. Si asa am ajuns sa fac un plan de mai multe zile prin muntii Moldovei si Bucovinei. Doua zile le-am rezervat pentru Rarau.


Si uite asa doi brasoveni cam obositi ajungem intr-o zi cu soare la Cimpulung-Moldovenesc. Intram pe o vale in zona Garii de Est. Chiar la inceput intilnim o placuta indicatoare in care apar doua marcaje: crucea galbena, pe care vrem noi sa urcam, urca pe Valea Limpedea iar punctul rosu merge spre Cabana Rarau de-a lungul Izvorului Alb. Dupa acest panou insa apare doar punctul rosu care ne face sa credem ca pe undeva am ratat poteca. Nici localnicii nu reusesc sa ne lamureasca prea bine. Orele fiind relativ inaintate hotarim sa urcam pe punctul rosu considerind ca nu are rost sa mai cautam crucea galbena.


Tinem drumul pe vale, casele incep sa se rareasca si deodata gasim doua sageti:Cruce galbena spre Cabana Rarau pe Valea Limpedea - 3orePunct rosu spre Cabana Rarau vara - 4 ore iarna - 5 ore si jumatate


Ne aflam asadar la confluenta paraului Limpedea cu Izvorul Alb. Este ora 12:10 si suntem foarte incintati ca ne putem urma planul stabilit de acasa. In plus vestea ca traseul e doar de 3 ore nu face decit sa ne bucure. Noi ne asteptam la vreo 5 ore de mers, ceea ce ar fi insemnat ca am ajunge la limita.


/Rarau/imgp2368.jpg


Ne angajam pe Valea Limpedea pe un drum forestier si ne deplasam intr-un decor frumos si mioritic, cu dealuri abrupte strajuite de paduri. Zona seamana cu ceea ce erau acum foarte multi ani satele branene actualmente invadate de pensiuni. Probabil si aici se va intimpla la fel dupa ce va trece criza. Deja sunt in constructie citeva stfel de stabilimente.


De pe deal mai multe vacute ne privesc curioase: ce-o fi cu astia doi pe aici? Unde se duc?


Trecem apa si deodata drumul devine din ce in ce mai noroios. Motivul e lesne de observat: pe acest drum se trag busteni cu TAF-ul. Padurile Bucovinei sunt rase fara mila. Niciodata si nicaieri nu am vazut atitea camioane cu lemne cum am vazut noaptea pe soselele Bucovinei.


Namolul devine din ce in ce mai consistent ceea ce ne forteaza sa pendulam pe o parte si pe alta a drumului dar fara succes. Ne-am facut ca porcii asa ca de acum incolo nu mai conteza daca ne mai murdarim. Zgomotul padurii e inlocuit de motorul TAF-ului si de drujbe. Nu le vedem dar le auzim. Pe vale apar mici caderi de apa iar panta incepe sa se inaspreasca. Urcam intr-un ritm foarte bun, mergem fara pauza prin padure tot ochind cite un luminis si asteptind sa iesim in golul alpin. Drumul insa merge tot pe zonele impadurite. Poteca este foarte bine marcata, te poti rataci daor daca vrei cu tot inadinsul. Mai trecem apa odata si o lasam undeva in stinga mai departe continuind urcusul din ce in ce mai greu.


/Rarau/imgp2380.jpg


Incepem sa ne pierdem rabdarea. Urcam de doua ore in ritm bun si ar trebui sa fim in Saua Ciobanilor. De acolo stiu ca mai este o ora pina la cabana. Ajungem intr-o zona ce seamana cu o cariera de piatra. In fata noastra se inalta un zid stincos, inalt cam de 40-50 de metri dupa care urmeaza iara padure. Aici facem o pauza de hidratare si de glucoza, scot harta lui Danut Calin si ma uit dar nu ma lamuresc cam cit ar mai fi pina in Saua Ciobanilor.


Plecam cu forte proaspete dar cu moralul scazut( low spre very low ) si, ocolind pe undeva prin dreapta, urcam abrupt acel perete. Trecem pe linga un firicel de apa ce cade de la citiva metri de pe o stinca ( ultima sursa de apa pina la cabana ) si ajungem deasupra peretelui stincos intr-o poienita neteda linga care se afla niste cladiri dezafectate. Urcind dinspre nord si pe vale nu am prea vazut soarele asa ca privelistea e destul de sinistra.


Ies pe buza stincii si ma uit spre nord, spre Cimpulung si spre Obcinele Bucovinene care sunt luminate blind de soarele blind de noiembrie. Urmeaza o noua bucata de urcus dupa scenariul descris mai sus: padure, luminisuri si din loc in loc senzatia ca padurea se termina. La un moment dat ma gindesc ca daca nici acuma nu iesim in gol pe poteca o sa o iau de-a dreptul unde vad ca se termina padurea sa vad ceva. Asa e cind mergi prima data pe un traseu. Dupa aproape 3 ore iesim in golul alpin si implicit in Saua Ciobanilor. E soare dar e si vint. Aflam de pe un indicator ca mai este o ora pina la cabana. Privelistea e frumoasa. Aproape de noi sunt Popii si Coltii Raraului si citeva adaposturi pastorale. In departare troneaza muntele cel mai faimos din Moldova, Ceahlaul.


/Rarau/imgp2399.jpg

In locul acesta e intersectie mai apar citeva marcaje:

crucea rosie care vine de la Cimpulung pe Valea Caselor si pe la Moara Draculuitriunghi rosu care vine de la Slatioara prin codrii secularibanda rosie care vine dinspre Puzdra


Nu stam pea mult caci vintul ne cam biciuie. De aici reintram pe un drum forestier care urca tare la inceput apoi ocolese pe curba de nivel zona Virful Rarau si cu relee.


Cam dupa o jumatate de ora ajungem intr-o poiana mare unde gasim Cabana Meteo, iar in spatele ei Pietrele Doamnei vazute dintr-un unghi interesant si aflate acum contra luminii. Ramona o confunda cu cabana Rarau( e drept cele doua constructii sunt asemenatoare ) si o conving cu greu ca mai avem de mers. Coborim urmand marcajele si intram din nou in padure. Facem slalom printre citeva pietroaie si ajungem in sfirsit la cabana unde sintem intimpinati de o satra de caini care latra de complezenta.


Studiem un pic sagetile indicatoare, apoi ne cazam( 60 de lei camera dubla cu chiuveta in camera, conditii decente ) si iesim din noua afara pentru a urca Stinca Soimilor in speranta de a mai prinde un apus de soare. Din pacate soarele a apus insa asta nu ne-a intristat fiindca locul de belvedere este absolut superb si ne-a permis observarea Giumalaului in luminile rosiatice de dupa apus. Si stind acolo ne-a incoltit un gind: ce ar fi daca..?


SI ne apucam sa ne sunam prietenii, mamele sa aflam cum va fi vremea in urmatoarele doua zile. Dupa ce ne convingem din mai multe surse ca urmeaza inca doua zile fara ploaie incpem sa vedem cum stau treburile cu Giumalaul. Sagetile de linga cabana sunt contradictorii: una da 5 ore pina in virful Giumalau, cealalta 4ore. Cam la limita. Privim si harta si vedem ca avem mai inatai de coborit pina pe la 1200-1300 de metri pina unde se face trecerea spre Giumalau. Asadar timpii de dus si cei de intors vor fi relativ apropiati.


Cerem citeva informatii cu Claudiu Birliba din Iasi, om de munte si de nadejde care ne mai ajutase cu un traseu in Ceahlau. El afla de la un prieten de-al sau citeva informatii pe care ni le comunica: ne spune ca drumul e cam de 4 ore si ar fi bine sa nu mai trecem si sa ramanem la Cabana Giumalau.


Multumim frumos si ne mai uitam pe harta luind cazul cel mai defavorabil. Marcajul merge pe drum forestier pina la trecerea spre Giumalau, asadar daca am pleca pe la ora 8 ar fi bine ca pina la ora 17 sa fim inapoi in drumul forestier.


Ziua 2


Nu reusim sa plecam chiar la 8, intirziem vreo 10 minute. Coborim pe banda rosie insotiti de 4 caini de la cabana doi predominant albi si doi cenusii. De pe drum, privind inapoi observam din alt unghi Pietrele Domnei. In fata e Giumalaul si pe masura ce avansam ne este din ce in ce mai clar pe unde se va face urcarea: e vorba de o muchie impadurita care iese in zona crestei, citeva sute de metri mai jos de virf.


/Rarau/imgp2490.jpg


Intre timp am pierdut doi caini. Am ramas cu doua frumuseti albe ce aduc cu cainii ciobanesti si care nu se dezlipesc de noi. Mai jos constatam ca se lucreaza de zor la drum, s-au refacut o gramada de podete si s-au creat citeva ziduri de sprijin. Chiar ma uitam ca in anumite curbe panta e mare, drumul nu e asfaltat si ae destule gropi deci nu prea poti sa mergi pe aici chiar cu orice masina.


Salutam din mers pe muncitori si mai jos dam de o zona nivelata si de un indicator: ne place ce scrie pe el, am mai avea 2 ore si jumatet pina la virf, dar dupa experienta de ieri suflam si-n iaurt. Tot aici mai gasim o cruce galbena care face legatura intre Pojorita si Cabana Zugreni ( tot 2 ore si jumatate in ambele directii ).


Pina in acest loc am coborit de la Cabana Rarau in 50 de minute. O luam voiniceste pe un drum forestier noroios cu urme proaspete de TAF si incepem sa urcam in zgomotul vesel al drujbelor puse la lucru. Mergem pina la capatul drumului forestier. Marcajul este la fel de bun ca si ieri. Apoi urcam usor pe poteca printre copaci uscati.


Poteca se lateste la un moment dat si incepe sa coboare spre surprinderea noastra. Cintam si fluieram ca suntem singuri prin toata pustietatea asta si ar fi frumos sa ne semnalam prezenta. Urmeza citeva pasaje de urcus mai abrupt care ne scot intr-o poienita ci vatra de foc si indicator:- banda rosie pina in Virful Giumalau - o ora si jumatate- cruce rosie pina la Cabana Giumalau - maxim o ora si jumatate


De sus se aud voci. Si nu, nu avem halucinatii. Urcam din nou doua pante mai abrupte si iesim dimpreuna cu cateii insotitori in golul alpin. De pe virf vine un grup de trei persoane din Cimpulung. Cum de la intrarea in Giumalau nu am gasit apa deloc intrebam de un izvor. Oamenii ne spun ca ar fi un izvor insa daca nu cunoastem zona ar fi bine sa nu il cautam. Ne ofera apa lor si le tare multumim.


- Nu mai este mult. Noi coborim de 20 de minute, voua la urcare nu trebuie sa va ia mai mult de 30. Se urca de-a coasta si virful o sa va apara asa..deodata..fara sa il vedeti mai de departe.


/Rarau/imgp2517.jpg


Si asa a fost. Cainii nostri nu mai au rabdare si o iau inainte tinind strict marcajul care se strecoara printre jnepeni desi sunt multe alte poteci. Noi ne mai oprim intr-un loc unde gasim afine si ne uitam dupa caini. Ar fi pacat sa ii pierdem.


Urmeaza ultimul asalt. Se urca usor printre jnepeni si deodata ne trezim in fata cu o cruce mare si alba de ciment cu o masa de asemenea alba in fata ei. Aproape de aceasta cruce se gasesc citeva bancute si mese dar si borna care marheaza Virful Giumalau( 1857m ).


Privim ceasul si constatam ca ne-am descurcat mult peste asteptari: 3 ore si 10 minute de la Cabana Rarau. Facem pozele de virf si stam un pic la soare. E placut si nu prea e vint.Ne odihnim putin alaturi de prietenii necuvintatori. Privim spre NV si in departare e o creasta falnica. Fara indoiala sunt Muntii Rodnei din care reusesc identific cu precizie doar Virful Ineu. In partea Opusa e Raraul in toata splendoarea sa: cu colti, cu popi, cu virf si cu Pietrele Doamnei. Vedem si Muntii Stanisoarei, din pacate Ceahlaul nu ni se arata azi. Pe vai mai dainuie doar citeva zdrente de ceata.


/Rarau/imgp2542.jpg


Interesant mi s-a parut si traseul de creasta al Muntilor Giumalau marcat cu punct albastru intre Mestecanis si Valea Punei, traseu pe care mi-am propus sa il parcurg cindva in viitor.


Si pentru ca ne-a placut asa de mult am luat-o pe creasta o bucata spre Valea Putnei urmand sa coborim pe nemarcat in dreptul muchiei pe care am urcat. Mai atingem doua piscuri fiind mereu cu privirea in departari.

Gasim destul de usor calea spre banda rosie pe care am urcat si insotiti de prietenii nostri necuvintatori coborim repede. Setea ne chinuie destul de rau. Ochisem o sursa buna de apa in prima partea a zilei dar se afla in preajma drumului ce duce la Cabana Rarau. Cainii nostri sufera alaturi de noi dar nu sunt atit de disperati incit sa bea apa din balti.


Ajungem repede la drumul forestier. De aici avem numai de urcat. Nici nu ajungem bine pe drum ca gasim un sarpe mort si pierdem un caine. Ma sui pe niste gramezi de pietris sa-l vad unde este. Il identific,il strig si vine reprede-repede plin de entuziasm.Putin mai sus gasim un paraias unde cateii isi ostoiesc setea. Mai sus este o adapatoare unde vine pe un jgheab apa buna si rece. In locul asta facem o pauza cu totii, oameni si caini, bind apa ca niste camile care tocmai au gasit o oaza.


Revenim pe drum pe care nu il mai parasim pina la cabana. Din cind in cind ii recompensam pe insotitorii nostri cu biscuii de casa facuti de mama Ramonei. La intoarcere am facut 2 ore si jumatate.


Avind in vedere ca am depasit serios asteptarile privind timpul de parcuregere a acestui traseu( noi estimam ca dus-intors ar fi 8-10 ore ) hotarim sa facem si circuitul Pietrelor Doamnei marcat cu cruce albastra care se parcurge cam intr-o ora si jumatate.


Cei de la cabana ne spun ca rar au mai vazut turisti ca noi:- De regula cei care merg pe Giumalau se intorc asa de obositi ca nu le mai trebuie nici de mincare.


Plecam asadar sa cunoastem indeaproape Pietrele Doamnei. La inceput mergem prin padure apoi urcam printre bolovani mari. Intre cele doua stinci mai inalte exista un fel de canion, din cite se pare abordabil. Traseul insa nu merge pe aici si ocoleste pe undeva prin dreapta. 


/Rarau/imgp2645.jpg


Descoperim ca Doamna are mult mai multe Pietre decit credeam. Sunt tot felul de stinci si stinculite, mai mici si mai mari, aparute de nicaieri dar doate dorind sa atinga cerul. La un moment dat parasim marcajul pentru a urca pe piatra cea mai lata si a treia ca inaltime. Efortul ne este rasplatit pe deplin chiar daca nu reusim sa ajungem pina in virful ei.


Vorbesc la telefon cu Claudiu Birliba multumind inca odata pentru toate informatiile si spundu-i ca am reusit sa facem ce ne-am propus. Cine stie poate odata vom merge pe munte impreuna.


/Rarau/imgp2663.jpg


Coborim din nou in traseul marcat, dar pe un jghebulet frumos. De aici urmeaza o parte ceva mai salbatica. Intai se coboara abrupt pina la baza unor stanci apoi se urca la fel de tare. Trecerea mai departe se face printr-o crapatura strinta. Prin stinga se vede clar un alt culoar de urcare. Si bineinteles ca il urmam. Mergem pe pamant si pe radacini in prima parte pina ajungem la o crapatura interesanta intre stanci. Seamana cu intrarea intr-o pestera, dar pare inabordabil. Oricum nu avem frontalelel la noi. Continuam si dupa citeva minute suntem sus. Soarele mai are un pic pina la apus.


/Rarau/imgp2690.jpg


Ne bucuram de aceste ultime minute de lumina si apoi incepem coborirea pina la marcaj. De aici nu prea mai urmeaza zone spectaculoase. E doar de mers in padure si inchidem cercul inceput la Cabana Rarau.


Ziua 3


Astazi va trebui sa ne dam jos de pe munte. Si pentru asta am ales un traseu foarte spectaculos si pitoresc: Cabana Rarau – Virful Rarau - Saua Ciobanilor - Popii Rararului - Coltii Raraului - Cheile Moara Dracului - Valea Caselor – Cimpulung.


Dupa ce facem bagajul si ne luam ramas bun de la gazdele noastre urmam punctul albastru care ne va duce pe Virful Rarau aflat intr-o zona cu multe relee. Drumul e partial stiut. Vremea este in schimbare, e cer noros si vint. Urcam virful cam intr-o jumatate de ora tot oprindu-ne spre a privi Marea Alpina, adica norii si ceturile adunate pe vai.


/Rarau/imgp2801.jpg


Nu stam prea mult pe virf fiindca bate vint rece si urmam creasta matematica( nemarcata ) spre Saua Ciobanilor. Inspre Popii Raraului cerul pare a se mai limpezi. Ajunsi in sa avem doua variante de vizitare a popilor si coltilor: pe sus, pe creasta sau pe la baza.


/Rarau/imgp2819.jpg


Noi alegem drumul ce trece pe la baza Popilor, marcat cu triunghi rosu ce duce la Slatioara. Si uite asa popii ne privesc de sus. Apoi, pe o serpentina larga venim in sens opus si ne urcam pe Coltii Raraului. Acum este rindul nostru sa ii privim de sus pe popi.


/Rarau/imgp2888.jpg


Pentru a reveni pe crucea rosie trebuie sa urmam creasta matematica spre Saua Ciobanilor. Gasim repede marcajul si coborim spre o stina. Din acest traseu se desprinde un altul marcat cu cruce albastra care merge la Slatioara in doua ore si jumatate.


Mai jos de stina, la capatul poienii intram in padure. Continuam pe poteca gasim un izvor amenajat aflat intr-o poiana. Parcurgem toata poiana si ne angajam din nou in coborire. Din cind in cind trecem pe linga citeva stanci solitare. Poteca da intr-un drum forestier mocirlos in care rotile tafurilor au sapat santuri adinci care ajung si pina aproape de 1 metru. Iara ne facem ca porcii.


La un moment dat drumul trece pe linga o poiana unde se afla niste case de lemn. O sageata ne arata ca trebuie sa ne deplasam inspre acea casa. Din pacate poteca nu e clara si zona e mlastinoasa. Nu mai vedem marcajul. E primul singurul loc in care avem probleme de orientare. Din fericire, coborind, regasim macajul pe un copac si pe un finar.


De la casa ne intimpina un badie bucovinean cu parul alb si cu mustata iesit parca din povesti. Ne spune ca e singur de 20 de ani de cind i-a murit sotia. Averea lui consta in citeva oi si un caine mare si strasnic.


Reintram padure si coborim pe poteca insotiti de simfonia drujblelor care se aude stereo. Adica din doua parti. Peste putin timp ajungem in vale la partea superioara a cheilor.


/Rarau/imgp2938.jpg


Cheile Moara Dracului, desi scurte la lungime ( pina in 100 de metri ) sunt deosebit de frumoase si spectaculoase. Peretii stincosi sunt foarte apropiati fiind despartiti in unele locuri doar de 3-4 metri. Apa are citeva caderi frumoase iar pozitionindu-se apoi pe un jgheab subtire. Portiunea e destul de delicata de traversat. Apa se trece de citeva ori, problema e stinca uda. Am gasit in chei citeva trunchiuri de copac extrem de utile pentru traversari.


/Rarau/imgp2954.jpg


Mai jos, la finalul jgheabului de care vorbeam apa cade citiva metri formind o cascada mica. Trecem iarasi apa si mai jos casim o ultima cascada. De aici in jos este drum forestier. Peste putine minute intilnim citiva oameni adunati in jurul unui TAF. De aici in jos drumul e mocirla adevarata. Nu ai pe unde sa mergi pe unde sa ocolesti.


Incet incet valea se deschide, apar primele finare, primele case. Cam dupa o ora de mers ajungem la soseaua nationala. Suntem cam la 2-3km mai jos de gara Cimpulung-Est. Problema transportului o rezolvam elegant fiindca exista o linie de autobuz care merge putin mai incolo de Valea Caselor inspre Gura Humorului.


Drumurile nostre prin Rarau si Giumalau s-au sfirsit aici. Excursia a fost o reusita, am gasit aici niste locuri extraordinare pe care am avut privilegiul sa le exploram in liniste si singuratate.


Mai multe poze gasiti aici:


http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Rarau-Giumalau%20-noiembrie-2010



Duminică, 19 decembrie 2010 - 18:21 
Afisari: 3,308 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

oanacamelia
oanacamelia

 
1
ce traseu frumos. Carpati.org


Duminică, 19 decembrie 2010 - 21:39  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
2
Foarte, foarte fain, si vreme starsnica ati prins, mi-ai trezit nostalgii cu Moara Dracului, de acum 10 ani, intr-o toamna pe timp de ploaie (ne-o plouat tot traseul), cu sotia. Ne-am oprit si noi in acea zona mlastinoasa la o casa de om, si tot un om singur ne-o intampinat si atunci cu un caine, avea o soba cu plita, un cuptor parca un hol mic si o singura incapere cu o mas asi un pat, acolo isi ducea veacul, poate o fi fost acelasi om, singur, trist dar si vesel cand ne-o vazut. Noi eram rupti de ploaie si eram poate un pic speriati de bunavointa omului, dar era asa de bine la caldut ca nu ne mai dadeam dusi.

Mi-ar face mare placere sa mergem impreuna pe munte si sper ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne sincronizam ceasurile.


Luni, 20 decembrie 2010 - 09:44  

baltighost
baltighost
Coarda
 
3
oanacamelia: ai dreptate, traseul a fost minunat. Iar vremea a tinut cu noi asa ca ne-am putut pucura de munte nu doua zile, cit planuisem initial, ci trei.

Claudiu: Cel de Sus a fost cu noi si ne-a daruit probabil ultimele zile frumoase din aceasta toamna. Badia ce sta in amonte de Moara Dracului cred ca era acelasi pe care l-ati vizitat si voi. Ne-a spus ca sotia lui a murit in urma cu 20 de ani si de atunci e singur. Am vorbit cu dinsul citeva minute si se vedea ca duce mare lipsa de cineva cu care sa vorbeasca. Un om simplu si trist cu un destin si mai trist.


Luni, 20 decembrie 2010 - 11:41  

laeksutzu
laeksutzu
Caraba
 
4
salutare!

crapatura a doua despre care vorbeai,la urcarea pe piatra mica,eu o diaclaza ce se infunda dupa vreo 20 m.e destul de frumoasa,deorece la un moment dat este foarte surplombanta.

la prima incercare de urcare,trebuia sa o iei pe ofata de stanca si ajungei pe piatra,la final traversand jenpeniiCarpati.org

in alta ordine de idei,ma bucur ca v-a placut aceasta zoneCarpati.org


numai bine,
alekz


Luni, 20 decembrie 2010 - 18:00  

baltighost
baltighost
Coarda
 
5
laeksutzu: multumesc pentru informatiile suplimentare, data viitoare vom tine cont de ele. Zona este foarte frumoasa si merita vazuta. Pacat ca pentru noi este destul de departe.


Marți, 21 decembrie 2010 - 11:50  

misu58
misu58

 
6
Un traseu super si o relatare pe masura. Ture faine !


Miercuri, 16 februarie 2011 - 13:58  

baltighost
baltighost
Coarda
 
7
misu58: ma bucur ca ti-a placut jurnalul si iti doresc sa ajungi si tu pe acolo.


Miercuri, 16 februarie 2011 - 14:33  

catacris
catacris

 
8
Interesante informatii! As ava nevoie de o lamurire. Am dori sa urcam din Campulung Moldovenesc spre Popii Raraului, prin Cheile Moara Dracului. Ma intereseaza durata acestui traseau, tinand cont ca vrem sa facem returul in aceeasi zi, avem cu noi un copil de 14 ani si avem o conditie fizica medie...adica ne deplasam mai lent...Mii de multimiri!


Marți, 3 septembrie 2013 - 19:58  

baltighost
baltighost
Coarda
 
9
Sunt suprins placut ca dupa atitia ani sa mai existe un comentariu la un jurnal de-al meu.

Revenind la intrebarea ta: sincer imi este destul de greu sa estimez corect timpul. Eu am facut traseul doar pe coborire. Bucata Hotel Rarau - Drumul National ne-a luat 5 ore si jumatate cu pauze generoase pe Vf. Rarau, pe Popii Raraului si Cheile Moara Dracului.

Eu zic ca fara 5 ore la urcat nu scapati pe bucata Drum National Popii Raraului.

Va intoarceti pe acelasi traseu?

Aveti masina? Daca da puteti scuti o parte din drumul catre Moara Dracului.

Daca faceti circuit sa imi spui pe unde preconizati coborirea.

Oricum ati aborda traseul eu va sfatuiesc sa plecati dimineata devreme. Asta va va permite sa stati mai mult in locurile frumoase de pe platou.


Marți, 3 septembrie 2013 - 22:56  

catacris
catacris

 
10
Multumesc! Mai exact, intentionam sa plecam din C Moldovenesc din dorinta de a vedea in mod deosebit Cheile Moara Dracului. Am fost la Popii Raraului anul trecut, cand am facut si Pietrele Doamnei si Vf Rarau, deci nu ar fi musai sa ajungen chiar pana la ei, dintr-o eventuala criza de timp. Am vrea sa ne intoarcem pe acelasi traseu, caci vom lasa masina in oras, astfel incat sa putem innopta prin zona, ideal la cort...Evident, ne trebuie timp ptr pauze, caci sunt o zanatica, fotografiez peste tot, spre disperarea sotului si a fiului, deci trebuie sa iau in calcul si acest lucru.
Cat priveste comentariile la jurnalele tale, probabil vor mai fi, caci urmeaza sa ajungem prin locuri necunoscute, deci este nevoie de informatie reala, nu de cea trecuta pe indicatoarele intalnite pe unele trasee, care ne-au indus in eroare mult, oricand de lenti am fi. Asta e...Multumesc mult pentru sfaturi! Numai bine!


Miercuri, 4 septembrie 2013 - 17:24  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0689 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org