Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2021
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Iunie 2021
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Vremea
Varful Papusa
Muntii Iezer-Papusa

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Pe ,,Acoperișul României” într-o singură zi, cu dormit acasă (Muntii Fagarasului)

  

   Nu e o platitudine afirmația că Fagărașul e un munte mare...

   Am experiența unor munți mai înalți din țările vecine, dar niciunul dintre aceștia nu a avut asupra mea trăiri mai puternice decât cele născute în suflet de Făgaraș.

   Asta poate și din cauza faptului că ,,Alpii Transilvaniei” sunt munți ai mei, nu în sensul patriotard, ci ca o proprietate venită din cunoaștera bună a lor, a numelor locurilor, a alcătuirii în amănunta reliefului, a numelor lacurilor și pâraielor de munte.

   Făgarașul chiar e un munte supradimensionat!

   Despre asta am să dau samă în acest jurnal al unei ture făcute în forță, de la poalele transilvănene ale muntelui și până pe cel mai înalt vârf al său.

 

   O ascensiune pe Vârful Moldoveanu cu urcare si coborâre pe Valea Viștei în aceeași zi e o intreprindere care solicită din plin o zi lungă de vară...

   Fixasem alarma telefonului la patru fără un sfert, dar la 3 și 10 eram deja cu ochii în tavan și cu gândul la traseul de azi.

   La asemenea ore mici te trezeși doar pentru ,,ziua vârfului” de pe Nanga Parbat, când ești deja în tabăra a IV-a.

   Mi-am pregătit singur micul dejun, atent la fiecare mișcare, știind că peste zi tocami această atenție la orice pas va fi cheia unei ture reușite.

   Am plecat din Predeal pe un cer înstelat, pe care doar nopțile de la munte îl poate așterne peste lumea adormită.

   O semilună subțire alături de două dintre stelele acelea care nu sclipesc au născut pe un fond negru imaginea unui stindard din lumea musulmană...

   La cinci fară douazeci eram deja în Brasov, la Marcel Filip, iar cu puțin înainte de ora 5 ne organizam pe mașini în parcarea din Bartolomeu.

   Întâlnirea cu prietenii și promisiunea unei zile cu vreme bună a făcut din drum o mică petrecere, cu glume și vorbe pline de spirit.

   Pe câmpurile dinainte de Sâmbăta de Sus oprim să fotografiem răsăritul.

 

 /Articol/107516478_3029603273801535_476908128063-j22510282_n.jpg

 

   Ocolim Mânastirea Brâncoveanu pe drumul forestier de pe deasupra sa, apoi pe drumul pietruit de sub munte, cel care face legătura cu localitatea Viștișoara, urmând ca dincolo de acest sat să intrăm pe drumul forestier de pe Valea Viștei Mari.

   Doar că imediat după ce depășim zidurile de incintă ale mânastirii gasim drumul bloct de un excavator postat deacurmezisul drumului.

   Facem un ocol mare, dar nici în Viștișoara nu putem ajunge pe drumurile blocate peste tot, așa că mergem vrem-nu-vrem până în orașul Victoria.

   Aici cerem ajutor chiar de la postul de poliție, unde agentul de seviciu ia legatura cu cei de la șantierul de lărgire a drumului de sub munte și doar așa putem identifica o cale liberă de a intra pe Valea Viștei.

   Drumul forestier de pe vale e și el blocat de o barieră încuiata la doar 2km de la intrare.

   Lăsăm mașinile aici și ne pregătim să pornim la drum.

 

/Vistea/img_4616-j2.jpg

 

   Cu toate că speram să mai înaintăm pe drumul forestier cu mașinile, ceva mai încolo ne-am dat seama că acestea nu ar mai fi putut înainta pe drumul rupt rău de apele mari și acoperite în multe locuri de pietrele aduse de torenți de pe versanții înclinați.

   Pentru început e răcoare bine pe vale, iar drumul nu e deloc plictisitor. Pe ambele părți peisajul e dinamic, impresionant chiar, cu torenți și pâraie bogate, ce se scurg pe versanții aproape verticali, imagini care te duc cu gândul la cascadele înalte și parcă nemișcate de pe malurile fiordurilor norvegiene.

   Cand drumul se termină, continuăm sa mergem pe o potecă ascunsă de brusturi mari și plini de apă.

   Nici poteca nu e așa cum te-ai aștepta, adică cumva pe malul apei, ci urcă puternic pe versant, astfel că ajungem repede să privim torentul vijelios de jos de la mai bine de 100m înălțime...

   Doar în trei rânduri ajungem la nivelul apei, doar când trebuie să trecem de pe un mal pe celalalt, pe poduri mai bune ori mai precare, adică pe bușteni jupuiți și alunecoși.

   Debitul apei impresioneaza prin volum, dar mai ales prin viteza de curgere.

 

/Articol/108013911_3029603340468195_337409719943390916_-j2n.jpg

 

   Sus de tot, la mai bine de două ceasuri de la plecarea de la mașini, locurile se mai liniștesc, iar mușchiul care îmbracă deopotrivă trunchiuri și pietre parcă vrea sa facă un perete fonic pentru a mai atenua urletul apelor care se prăvălesc de peste tot.

 

/Articol/107842421_3029603413801521_334561115994588885_-j2n.jpg

 

   După exact două ore si jumătate ajungem la Refugiul Viștea Mare.

   Acesta se află încă la nivelul pădurii, astfel alegându-se pentru el un loc ferit de vânt, dar mai ales de avalanșele iernii.

 

/Articol/108005773_3029603490468180_7804544506686615410-j2_n.jpg

 

   Refugiul ,,Izvorul Viștei”se află la altitudinea de 1550m, așa că în față încă mai avem o diferență de nivel de aproape 1000m de urcat.

   În dreapta refugiului e un izvor sub o piatră. Nu are țuțuroi, dar poți umple ușor un pet de 2l.

 

   Fotografia de grup de lângă refugiu.

 

/Vistea/img_4628-j2.jpg

 

   Mai urcăm jumatate de oră prin pădure, iar peisajul care ni se arată dinainte la ieșirea în golul alpin e copleșitor...

   Privirea e atrasă în primul rând de Vârful Viștea Mare, după care ochiul încearcă să se obișnuiască cu dimensiunile muntelui, căutând amănunte ale reliefului pentru a înțelege pe unde ar putea urca poteca noastră.

   Deocamdată urmăm firul apei, când pe un mal, când pe altul, prin iarba mare și printre cei mai cutezători dintre brazi, care au urcat, iată, până la aproape 1700m alt.

 

/Vistea/img_4639-fb-j2.jpg

 

   La început am perceput versantul muntelui ca pe un ecran de cinema, dar iată că acum, printr-o iluzie optică, el pare că se departeaza continuu în loc să se apropie odată cu înaintarea noastră.

 

/Vistea/img_4645-fb-j2.jpg

 

   Pe dreapta văii, o coamă masivă coboară din Vârful Hârtopul Ursului, din creastă, și se așterne peste munte ca o spinare de dinozaur.

 

/Vistea/img_4650-fb-j2.jpg

 

   Deja e cald, pentru că e trecut de ora 10. Firul de apă a secat și clipocitul lui e înlocuit acum de țârâitul lăcustelor.

 

/Vistea/img_4656-j2.jpg

 

   Înaintăm și muntele parcă se departează tot mai mult, în loc să se apropie.

   Valea Viștei Mari are un singur culoar glaciar, acesta lung, dintre pădure și abruptul de sub creastă.

   Astfel că valea de apropiere e lungă și deosebit de frumoasă, profilul ei alungit fiind remarcat de mine și vazut de sus, din creastă, cu ocazie celor cateva ture de creastă făcute în Fagaraș cu ani în urmă. Poate de atunci îmi doream ca odată-și-odată să ajung să urc pe aceasta vale.

 

/Vistea/img_4668-j2.jpg

 

   Pe versantul stâng al văii (geografic) e cresta ce coboară din Vârful Vistea Mare.

   Aici, mai jos, aceasta are o impresionantă spintecatură, la început de iulie încă plină cu zăpadă.

   Se pare că un hățas ciobanesc urcă pe acest versant în diagonală spre dreapta, până la Șeuța din Muchie. De aici coboară până la un adăpost de vânătoare situat în zona împădurita a Muchiei Viștei Mari.

 

 /Vistea/img_4676-j2.jpg

 

   După ce trecem de urmele unui fost bordei ciobănesc, ne înscriem pe serpentinele potecii ce urcă pe o vastă zonă de prăbușiri, cu pietre mari si mici fixate acum de vegetație.

 

/Vistea/img_4689-j2.jpg

 

   Acum ne dăm seama că poteca nu e chiar atăt de grea și nici panta atât de abruptă așa cum o vedeam de jos.

   E clar că era un efect de perspectivă, lucru care poate înșela ochiul atunci când vede un versant din față, frontal, nepercepând și adâncimile peisajului, și astfel pare că peretele e aproape vertical.

 

/Vistea/img_4696-j1.jpg

 

   Mai sus ne dăm seama că serpentinele nu ne-au urcat decât pe o treaptă glaciară intermediară.

   Așa că de aici amfiteatrul muntelui e și mai amplu...

 

/Vistea/img_4702-j2.jpg

 

   De pe acest prag glaciar valea își așterne la piciorele noastre frumusețea ei inconfundabilă.

 

/Vistea/img_4711-fb-j2.jpg

 

 

   Când ne apropiem de versantul drept, panta crește semnificativ și poteca începe să aibă trepte mai greu de trecut.

   În astfel de situație am fost neviot să bag geanta cu aparatul foto în rucsac, deoarece mă incomoda semnificativ la urcare.

   Lipsa de fotografii din aceasta porțiune a potecii e rezultatul acestei concesii pe care mi-am făcut-o pentru a putea face față ritmului impus de echipă.

 

/Vistea/img_4699-j2.jpg

 

   Într-o scurtă pauză de hidratare mai scot aparatul să trag câteva cadre...

   Peisajul a căpatat un puternic aspect alpin. Vedem acum versanți de Făgăraș, cu cețuri gata-gata să te învăluie...

 

/Vistea/img_4709-j2.jpg

 

   Sus de tot, sub pereții crestei, traversăm o limbă înclinată de zăpadă, lată de vreo 30m, dar care aici pare că o poți sări cu piciorul...

 

/Vistea/img_4717-fb-j2.jpg

 

   Depășim alt ,,ghețar” pe deasupra unei ,,crevase” adânci, după care ne oprim pentru câteva fotografii pe un dinte pe piatră aninat dasupra abruptului.

 

/Vistea/img_4724-j2.jpg

 

   La apropierea de creasta locurile se mai domolesc, dar se pare că sus vom fi învăluiți de nori...

 

/Vistea/img_4726-j2.jpg

 

   Ieșirea în creasta principală se face printr-o strunguliță foarte frumoasă, numita foarte sugestiv Portița Viștei.

 

/Vistea/img_4732-j2.jpg

 

   În Portița Viștei suntem la altitudinea de 2310m, iar până pe Vârful Viște Mare 2527m alt. mai avem exact 217m diferență de nivel de urcat.

   Această porțiune din Creasta Făgărașului e una dintre cele mai solicitante, pentru că urcarea e abruptă și susținută.

   Deasemeni e de remarcat aici și impresionantul perete nordic ce se lasa sub creasta, din imediata apropiere a potecii, astfel că, dacă dorești senzatii tari, poți privi spre Valea Viștei prin ferestrele potecii...

 

/Vistea/img_4730-fb-j2.jpg

 

   Dincolo de Portița Viștei zarea se deschide larg spre Valea Rea și Muntele Dara, cel de dincolo de Valea Fundul Bândei.

   Se vede că acest ultim circ glaciar de pe Valea Rea e la o mai mare altitudine decât cel de pe Valea Viștei.

 

/Vistea/img_4736-fb-j2.jpg

 

   În partea de sus a urcării spre Vârful Viștea Mare poteca se mai depărtează puțin de peretele nordic.

   În spate cețurile mângâie dinții ca de fierăstrău ale Crestei Zănoagei, cea care separă spre nord Valea Viștei de Valea Viștișoarei.

 

/Vistea/img_4762-fb-j2.jpg

 

   După aproape 6 ore și 30 minute de la plecarea de la mașini, ajungem pe Vârful Viștea Mare 2527m alt., pe o vreme excelentă, numai bună pentru o prima poză de vârf.

 Ia să vedem și coechipierii din tura de azi: Gabriela, Dan, Marcel, Cristina, eu, Lizi, George și Liviu. Cu Deny la aparat...

 

/Vistea/img_4765-j2.jpg

 

   De pe Vârful Viștea Mare avem un adevărat regal de peisaje...

   Spre est vedem jos șaua largă unde am ieșit în creastă prin Portița Viștei și Refugiul Viștea ceva mai încolo de aceasta.

   Mai departe poteca de creastă urcă în diagonală și ocoleste puțin prin dreapta Vârful La Padina Oțelei 2461m alt.

   Încercăm să identificăm în zare vârfurile Hârtopul Ursului, Gălășescu, Fereastra Răcoarelor...

  

/Vistea/img_4769-fb-j2.jpg

 

   Spre vest poteca coboară la fel de abrupt și direct din Vârful Viștea Mare până în Șaua Orzănele 2305m alt, deci cam la același nivel cu Portița Viștei.

   Dina șaua adâncă poteca de creastă ocolește prin sud Vârful Orzănelei (numit și Văgăuna, sau Ucișoara) 2418m alt. și iese în Șaua Ucișoarei la 2312m alt.

   În planul de mijloc admirăm puternica Muchie a Gârdomanului desprinsă din Vârful Ucea Mare 2434m alt. spre nord.

 

/Vistea/img_4771-fb-j2.jpg

 

   De pe Viștea Mare pornim pe creasta de legatura a acestuia cu Vârful Moldoveanu.

   Nu știu daca trebuie să mai precizez și eu că acest sector de creastă laterală, dar cea mai înaltă din Carpații românești poartă numele de ,,Acoperișul României”, și asta odată pentru că este la înălțimea maxima din țară și apoi pentru faptul că, privit dinspre toate zările, acest monolit Viștea Mare-Moldoveanu are exact forma unui acoperiș de casă în două ape...

   Segmentul de creasta laterală spre sud are exact 421m lungime și este marcat separat cu punct roșu.

 

/Vistea/img_4768-fb-j2.jpg

 

   Dinainte de Spintecatură Moldoveanului, unde creasta coboară sub 2500m (2496m alt.), vedem spre vest o adevarata mare de vârfuri și de creste, în prim-plan fiind căldarea glaciara Podul Giurgiului.

 

/Vistea/img_4773-fb-j2.jpg

 

   Trecem de Spintecatură și vedem că aceasta mai adăposteste încă pe fața sa estică o limbă de zăpadă, dar care nu ajunge sus până în potecă.

   În spate rămâne vârful svelt al Viștei Mari.

 

/Articol/108013911_3029604773801385_1670686868185324910_n.jpg

 

   Dacă pe fețele nordice se vălătucesc mai mereu norii, spre sud totdeauna vremea e mai senină, așa ca Vârful Moldoveanu ne întâmpină cu  un cer însorit.

 

/Articol/107554152_3029604690468060_207037914770036-j2324_n.jpg

 

   Poza de vârf de pe Moldoveanu 2544m alt.

   E ora două a după-amiezei, așa că în urcare am făcut puțin sub șapte ore...

 

/Articol/107378313_3029604870468042_725679844674489565-j22_n.jpg

 

   Pe Vârful Moldoveanu ne îngăduim o jumatate de ceas pentru a ne bucura de reușita ascensiuni, de masa de prânz și de tot felul de ,,fotografii pentru mama”...

   Dar suntem conștienți că acum e doar jumatate din tură efectuată și poate că partea cea mai grea deabia de acum începe, la coborâre. Asta pentru că suntem deja obosiți și entuziasmul ascensiunii deja consumat induce în subconștient un fel de relaxare.

   Coborârea de pe Viștea Mare ne încinge frânele și tâmplele zvâcnesc și dau în clocot...

   În Portița Viștei luăm un mic răgaz înainte de a începe coborârea pe versant și fotografiem printre altele și Iezerul din Valea Rea, numit și Lacul Triunghiular.

 

/Vistea/img_4813-j2.jpg

 

   În spate rămâne versantul estic al Vârfului Viștea Mare învăluit din nou în ceață.

 

/Vistea/img_4820-j2.jpg

 

   Din păcate la traversarea limbilor de zăpada a trebuit să bag din nou aparatul foto în rucsac, primordială fiind siguranța coborârii pe acest sector greu.

   Doar amintesc aici că pe hornul cu zăpada din dreapta s-a produs la un moment dat o avalanșă de pietre, noi fiind totuși la o distanța sigură de eveniment...

   Abia mai jos mai fac o fotografie, dar eram prea obosit ca să-mi mai dau seama ce am fotografiat...

 

/Vistea/img_4826-j2.jpg

 

   Când ajungem pe marginea treptei glaciare de pe la mijlocul văii, vedem cum umbrele se lungesc dinspre versantul din stânga.

   Se apropie înserarea...

 

/Vistea/img_4821-fb-j2.jpg

 

   Ajungem la zona de pădure pe lumină bună.

   Când am început coborârea, teama noastră era să nu ne prindă întunericul pe poteca din pădure. Asta pentru că, atât la urcare, dar mai ales la coborâre, această porțiune a traseului de azi a fost cea mai grea și mai periculoasă.

 

/Articol/107841181_3029605443801318_3292445348476850886_-j2n.jpg

 

   Și la mașini ajungem bine, iar adevăratul asfințit îl fotografiem din drumul principal după ce am ieșit din dreptul Munților Făgaraș.

 

/Articol/107599018_3029605640467965_7108147-j251328344123_n.jpg

 

   Totuși în Brașov intrăm pe întuneric, ora fiind aproape 22,30.

   Ne despărțim în parcarea de la Bartolomeu încântați de ziua superbă petrecută împreuna pe Valea Viștei și pe ,,Acoperișul României”.

   Pentru că sunt prea obosit ca să mai descurc toate străzile întortocheate ale Brașovului, Marcel mă îndrumă pe Strada Lungă și prin Centru, pe un drum cu prioritate și relativ liber la acea oră târzie.

 

   Din experiența de șofer cu multe curse lungi la activ, curse de noapte, știu că mă pot relaxa doar odată ajuns acasă, când scot cheia din contact.

   ...Pentru că pe DN1, între Timișul de Sus și Predeal e un adevărat infern... După ora 22,00 tir-urile pot circula și ele pe Valea Prahovei, și cum la curbele strânse nu se pot încadra două deodată, sensul de coborâre e blocat complet, prioritate având noi, cei care urcăm.

   Am ajuns la Predeal la ora 23,30 și nu am putu să mă relaxez odată cu scoaterea cheii din contact. E grija să nu dau nas-în-nas cu ursălăul care își facuse un obicei din a vizita containerele de gunoi de pe strada noastră la primele ore ale nopții...

   Totuși la 25-30m în spatele mașinii s-a oprit un vulpoi să vada dacă eu scot din portbagaj doar un rucsac, sau am și ceva bun pentru el.

   A doua zi am aflat că vulpoiul schiop de un picior din spate e și el un obișnuit al străduței noastre din marginea padurii...

 

 

   P.S.-Această zi de Făgăraș a avut și o altă poveste, dar am ales ca textul să nu fie și mai stufos decât și așa l-am prezentat eu...

   Astfel, odată ieșiti în Portița Vistei am întâlnit doi băieți din Iași care erau cam speriați, pentru că între Fereastra Mare a Sâmbetei și Portița Viștei găsiseră o persoană decedtă, căzută la circa 20m sub creastă. Spuneau ei că victima era doar în pantaloni scurți și șlapi...

   Semnalul era slab la telefon și ei nu știuseră nici să explice Salvamontului unde e zona cu decedatul. Din ce ne-a povestit nouă, am reușit să identificăm cam pe la Curmatura Racoarelor ar fi zona.

   Probabil că echipa Salvamont din creastă a ajuns acolo, pentru că în vreme ce noi coboram abruptul Văii Viștea, un elicopter SMURD a survolat de vreo trei ori creasta din dreapta noastră.

 

   Mai amintesc faptul că pe Moldoveanu am întâlnit o pereche de tineri care spuneau că au urcat tot pe Valea Viștea, de la mașinile noastre, iar de pe vârf, chiar dacă au venit după noi, au plecat în coborâre înaintea noastra și asta pentru ca astă-seara trebuiau să mai ajungă și până la Cluj...

   Din Portița Viștei au coborât cu noi și cei doi din Iași, doar că nu știau cum vor ajunge seara până la Victoria, unde trebuiau să declare la poliție descoperirea decedatului de pe munte.

   În abrupt am strigat la clujenii care erau mult sub noi să-i aștepte și pe cei doi din Iași pentru a-i duce cu masina lor până în Victoria..

   Și pe traseu ne miram de ce cei doi bărbați zdraveni din Iași (ei înșisi polițisti de meserie) nu se grăbesc să ajungă din urma pe clujeni...

   Pentru că nu mai puteau nici ei să grăbească ritmul... Erau rupți și nu mai aveau nic apă!...

   Deja socotisem cum să ne înghesuim noi  9 în cele doua mașini ale noastre, pentru a-i lua și pe ei, când, la sfârșitul turei, la mașini, am constatat că tinerii clujeni, deși ajunseseră de o oră și trebuiau să ajungă în noaptea asta până la Cluj (noi am făcut și o baie în pârâu, sus, la soare), îi așteptaseră pe cei doi ieșeni, asa cum promiseseră în mod tacit.

   Frumosul lor gest se datora faptului că erau ardeleni, sau pentru că erau oameni de munte, sau pur și simplu că aparțineau unei noi generații de oameni educați și cu mult bun-simț?!

   Atitudinea lor de toata lauda ne-a facut să uităm pentru o clipă oboseala turei de aproape 14 ore de ,,Făgăraș supradimensionat”!

   Și moldovenii hâtri și ei: ,,Sperăm ca morul să nu fie ieșean și astfel să nască ipoteza că l-am fi omorât noi!”

 

 

   Fotografii:

                    Marcel Filip

                    Gigi Cepoiu

 

  

 

  

 

  




Vineri, 24 iulie 2020 - 13:27 
Afisari: 871 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

doina68
doina68
Coarda
 
1
Mi-a placut mult jurnalul, felicitari Gigi, uitasem cat de frumos si curat relatezi trairile clipelor petrecute pe munte...Si ce tura, pe cat de solicitanta pe atat de ofertanta !


Vineri, 21 august 2020 - 13:06  

emicicu
emicicu

 
2
Foarte faină drumeția și povestirea eiCarpati.org Mulțumiri! Pe baza relatării mi-am propus să urc și eu pe Moldoveanu prin Valea Viștea Carpati.org


Vineri, 4 septembrie 2020 - 18:27  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1496 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org