Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Baicu
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Pe-un picior de plai, pe-o brana de rai - Brana Portitei (Muntii Bucegi)

12 septembrie 2012


Uraaa! Începutul anului școlar se amână cu o săptămână, iar vara nu se lasă urnită din loc. Combinație perfectă pentru încă o drumeție la munte fără stresul temelor care-așteaptă pe birou să fie terminate până duminică seara. Cu câteva zile mai înainte Iulia urcase Valea Albă, o reeditare a turei de-acum un an. Tură lungă, dacă punem la socoteală și coborârea pe Valea Jepilor, destul de solicitantă după o zi plină. Dacă acum un an o obosise lungimea turei, de data aceasta ceea ce a supărat-o pe final a fost mărimea bocancilor. După o zi de mers piciorul se umflă puțin, iar dacă dimineața intră aproape ca turnat, seara nu prea mai încape confortabil. Drept urmare, ca să mai tragem de bocanci o lună-două, pe finalul lor de mandat, vom aborda ture mai scurte, de toamnă. Vremea însă ne face cu ochiul și nu ne lasă inima să abandonăm deja Bucegii pentru vecinii lui mai mici. Dar pe unde să mergem ca să nu ne obosim prea tare, și să și privim din primele rânduri spectacolul de piatră și lumină al împărăției stâncilor? Cât mai aproape de Bușteni? Evident, Portița nu are contracandidat.


/bucegi12d/bucegi12d_00.jpg

Muntele Caraiman și Portița


Și ca să fie o tură lejeră cu adevărat, nu ne-am mai trezit în toiul nopții pentru a prinde primul tren. O oră în plus de somn, o oră în plus și pentru acumulatorii ce-au dormit în priză, eu amintindu-mi abia seara târziu că nu mai am combustibil în aparatul foto. Bine odihniți, Iulia, acumulatorii și cu mine, coborâm la 9 în Bușteni, oră la care soarele de vară târzie își ambalează deja centrala termică. Conform tradiției, tura începe în părculețul copiilor din fața cofetăriei.


/bucegi12d/bucegi12d_01.jpg

Toboganul dintre Clăi (Valea Seacă) și toboganul din fața cofetăriei


La telecabină e liniște. Miercuri fiind, nu prea sunt clienți. Tot fără clienți stau la taclale pe marginea străzii șoferii zecilor de jeepuri ale firmelor ce fac ture la Babele, Sfinx și Cruce, via Șaua Dichiului. O afacere în plin avânt, cu acordul PNB. O fi bine, o fi rău? Intrăm în traseul arhicunoscut ce urcă la cabana Caraiman, crucea albastră presărată cu cruci de metal pe margine. Prin luminișul drumului ce duce spre fosta carieră se întrezărește obiectivul nostru, Brâul Portiței.


/bucegi12d/bucegi12d_02.jpg

În vizor - Portița. VS - Valea Spumoasă, VÎ - Vâlcelul Înspumat


Din unghiul acesta, noi fiind la poale, brâul foarte sus, nu prea este clar pe unde vom umbla. Linia de brazi care se vede coborănd în diagonală la stânga Portiței este creasta ce coboară spre Vârful Înflorit. Brâul Portiței este ascuns în spatele acestuia, la fel și o bună parte a peretelui ce-o străjuiește, căruia i se vede doar creștetul. Poteca părăsește drumul carierei, intră în pădurea de pe versantul Jepilor și doar arareori mai ghicim printre frunze câte ceva din avanpostul sud-estic al Caraimanului, Colțul Berbecului, de fiecare dată din unghiuri inedite.


/bucegi12d/bucegi12d_03.jpg

Valea Jepilor - zona de mijloc


Urcând pentru a treia oară Valea Jepilor, pe care a mai parcurs-o și la coborâre nu mai departe decât în ultimul weekend, Iuliei îi sunt deja foarte familiare locurile, astfel că mă anunță din timp când vine prima traversare a pârâului (sec la vremea asta din an, și mai ales după atâta secetă), a doua traversare și apoi a treia. Unde ne și oprim pentru gustarea de dimineață.


/bucegi12d/bucegi12d_04.jpg

După atâta urcuș, merge un sandwich.


Tot aici ajungem din urmă singurii oameni pe care-i întâlnim la urcare. O familie, tot cu un copil de vârsta Iuliei, ce urcă spre Babele. Este mijlocul săptămânii, este liniște deplină pe Valea Jepilor, numai bună de admirat una din cele mai frumoase văi ale Bucegilor, atunci când nu e poluată de răcnetele, praful și manelele gâjâite pe mobil ale umblătorilor cu pantofi de ocazie. În timp ce stomacurile sunt ocupate cu recepția pachețelelor cu mâncare, ochii se plimbă nestingheriți peste locurile pe unde vom umbla curând. Surpriză! De sus ne veghează, cu arcadele încruntate, o fisură frumoasă dar uitată, de care am aflat abia de curând: 


/bucegi12d/bucegi12d_05.jpg

Fisura de la Scări (4A)


Nu ratez ocazia de a o înhăța în memoria aparatului foto, căci, deși am colindat de nenumărate ori pe Valea Jepilor, nu am remarcat-o niciodată până astăzi, nici n-am găsit vreun portret de-al ei prin pozele mele, și nici pe net nu am găsit vreo imagine măcar. Așadar iat-o! Pe platoul de pe creștetul peretelui cu fisura vom servi la întoarcere prânzul. Cu stomacurile și ochii deopotrivă de mulțumiți, după câteva minute pășim pe scările de piatră de lângă care se înalță fisura. Curând atingem firul Șiștoaca Dracilor, adică Vâlcelul lui Beldie. Părăsim serpentinele pline de praf ale traseului marcat și urcăm pe lângă firul vâlcelului căutând din priviri poteca brâului.


/bucegi12d/bucegi12d_06.jpg

Vâlcelul Beldie


Ne angajăm pe potecuța firavă, dar totuși clară, care urmărește întreg Brâul Portiței. O vom urma cu fidelitate pentru că altfel pantele de iarbă nu sunt prea confortabile la mers și pe deasupra sunt și destul de înclinate, suficient cât să-ți taie pofta de admirat din mers împrejurimile. Încă de la început brâul este vegheat de contraforturile Caraimanului, pe sub care se strecoară din vâlcel în vâlcel.


/bucegi12d/bucegi12d_07.jpg

Creastă stâncoasă în dreapta Vâlcelului Beldie


Pe măsură ce înaintăm pe brâu înspre est, Valea Jepilor coboară din ce în ce mai mult, și curând nu îi mai vedem firul și poteca, ascunse de pragurile abrupte pe care se desfășoară Brâul Portiței. Cei cu care ne-am întâlnit cu o jumătate de oră mai înainte sunt acum simple punctulețe colorate ce se mișcă încet de tot pe serpentinele Vâlcelului Zăpezilor. După prima unduire a brâului surpriză! La câțiva metri înaintea noastră, fix în potecă, se odihnea la umbra unui pâlc de zade o familie fericită, două capre negre adulte și un ieduț. Vântul abia adie, dinspre creastă, de aceea nu ne-au remarcat decât după ce am apărut de dincolo de micul prag înierbat.


/bucegi12d/bucegi12d_08.jpg

Doamnă capră, ne dați voie să trecem?


Am apucat două instantanee. Până să mai potrivesc reglajele aparatului, țuști, au tulit-o pe brâu. De la înălțimea brâului, Valea Jepilor se vede mult mai frumoasă decât din poteca turistică, răsplătindu-ne îndrăzneala cu panorame pitorești. Cred că primăvara aici este locul ideal din care se poate admira întreaga Cascadă a Caraimanului ce pare că joacă special pentru spectatorii așezați pe brâu.


/bucegi12d/bucegi12d_09.jpg

Valea Jepilor, zona superioară


Traversăm apoi un picior mai larg și ceva mai ridicat desprins din pereții Caraimanului, pe creștetul contrafortului dintre firele vâlcelelor Beldie și Înțepenit, cel cu Fisura de la Scări. Zadele și brazii se avântă din laterale pe pereții contrafortului asaltându-l până sus de tot. Poteca trece printr-un pâlc de zade mângâietoare, dincolo de care reîntâlnim mica familie, ce din nou o zbughește din loc, de data aceasta în jos, înspre vâlcelul împădurit. Intrăm și noi în bazinul Vâlcelului Cuminte (Vâlcelul Înțepenit).


/bucegi12d/bucegi12d_10.jpg

Polița lui Dan Oprescu


Poteca taie vâlcelul pe curba de nivel, urmărind sinuozitățile acesteia. Deși traseul brânei este scurt, fiecare vâlcel vine la întîlnire cu lumea lui inedită de stâncării, astfel că sărind mereu dintr-un univers în altul, mereu diferit, drumul până la Portiță nu pare scurt.


/bucegi12d/bucegi12d_11.jpg


Zona superioară a Văii Jepilor rămâne în urmă; nu se mai zărește de după muchia pe care am ocolit-o. Alte locuri îmi captează atenția, dar și admirația pentru cei care le-au bătut cu piciorul. Revăd imagini ce-mi sunt familiare din pozele unor carpatiști ce-au urcat toamna trecută din vale până aici direct pe vâlcel:


/bucegi12d/bucegi12d_12.jpg

Vâlcelul Cuminte


Aici pare într-adevăr cuminte, dar panta lui crește pe măsură ce privirea fuge spre vale și se pierde la un moment dat, semn că nu-i o simplă plimbare abordarea lui, ca să nu mai vorbesc de datul la vale. Din firul Văii Jepilor vâlcelul se prezintă fioros rău, numele de Înțepenit fiindu-i mult mai potrivit pentru buștenii înțepeniți în lungul horn stâncos prin care debușează.


/bucegi12d/bucegi12d_13.jpg

După traversarea Vâlcelului Cuminte


Trecem pe sub Polița lui Oprescu printr-un alt pâlc de conifere ce urcă din vale până aici. Ieșim din mica pădurice fix în Creasta Brânelor, în șaua lungă a Târlei Berbecilor. Creasta Brânelor separă bazinul Văii Jepilor, înspre care se lasă în jos de aici Vâlcelul Țițeica, de cel al Văii Spumoase. Ceea ce impresionează cel mai mult călătorul ajuns în acest loc este priveliștea care i se dezvăluie brusc spre nord:


/bucegi12d/bucegi12d_14.jpg

Peretele Portiței


Un perete vertical masiv ce poartă pe umeri un univers de țancuri, scocuri și brâne. Potecuța ne va duce drept spre acesta. Yes! Până la el avem de traversat mai întâi o scurtă vîlcea împădurită și dosită la umbra versantului Crestei Brânelor. Pentru câteva clipe zărim Bușteniul prin adâncitura vâlcelei flancată de brazi înalți. Ceva mai încolo intrăm în amfiteatrul însorit al Spumoasei.


/bucegi12d/bucegi12d_15.jpg

Valea Spumoasă în amonte de Brâul Portiței


Încă un pic și iată-ne la baza Peretelui Portiței! Poteca se ține strâns lipită de perete, de teama Văii Spumoase ce vrea parcă să muște din brâul firav ce-l încinge.


/bucegi12d/bucegi12d_16.jpg


Înclinarea consistentă și constantă a pantelor înierbate, tăiate de potecuța firavă, pune la încercare atenția noastră. Micile obstacole din potecă, oricât de inofensive ar părea, trebuie abordate cu grijă, căci gura larg deschisă a hăului din vale e gata să înfulece orice neatenție sau dezechilibru.


/bucegi12d/bucegi12d_17.jpg


Toată atenția și toate gândurile trebuie concentrate la pașii pe care-i facem. O rog pe Iulia să amâne ce are de povestit, și are mereu multe să-mi povestească, până se domolesc locurile sau până la prima pauză. Pauză binevenită pentru a admira în voie sălbăticia Văii Spumoase, cea a cărei gură prăpăstioasă se cască încă amenințător la noi. Iulia profită de pauză pentru a-mi relata cu lux de amănunte ceea ce avea să-mi povestească.


/bucegi12d/bucegi12d_18.jpg

Deasupra unui fir secundar al Văii Spumoase (Vâlcelul Tremuriciului)


Valea Spumoasă, deși este în prezent puțin umblată, a fost multe decenii, până la construcția telecabinei, protagonista multor știri din ziarele vremii. Vechi traseu al buștenarilor spre platou - alături de clasica potecă de sub funicularul fabricii fraților Schiel de pe Valea Urlătorii - are un parcurs întortocheat, care ocolește capcanele dinspre Valea Jepilor, săritoarea lui Magheriu și cascadele vecinului Înspumat. Crucile de la Magheriu au pecetluit neatenția celor care au căzut în capcanele acestea.


/bucegi12d/bucegi12d_19.jpg

Tremuriciului, Spumoasa. În plan secund Târla Berbecilor, de unde am venit.


La capătul peretelui poteca începe să urce repejor spre un mic picior al brânei. Ne strecurăm printre doi, trei brăduți și deodată, ajunși pe mica ridicătură, se ivește la numai câțiva metri în fața noastră, Portița.


/bucegi12d/bucegi12d_20.jpg

Portița Caraimanului


Dar mai avem un hop de trecut. Între noi și Portiță brâna este întreruptă și traversarea se face pe niște trepte înguste deasupra unei pante amețitoare. Prize pe stânca din stânga sunt din belșug, dar numărul lor trebuie împărțit la cantitatea de adrenalină pe care o livrează prăpastia din dreapta. Acest pasaj cheie al brânei a fost recent asigurat cu un cablu trainic, o mană cerească pentru cei care ajung pe-aici pe vreme rea. Reformulez pentru Iulia regula celor trei puncte de sprijin. Două mâini țin cablul și-un picior pe brâna lată doar cât să stea bocancul comod pe ea, sau ambele picioare convenabil pe trepte de stâncă și-o mână încleștată pe cablu. Al patrulea membru al ecuației, fie mână, fie picior, este singurul liber să zburde. Și așa, o mână, un picior, o mână, un picior, traversarea se face fără teamă. Mi-au revenit însă în minte aventurile ei de la doi-trei ani, din parcurile de joacă, când mă-ngrozeam privind-o cum își desprinde ambele mâini de pe leagăn, sau rămânea atârnată de vreo bară a schelei strigând după ajutor. Iulia, prinde leagănul cu ambele mâini! Iulia, ține-te de scară cu mâna! Iulia, nu apleca capul fără să te ții! Acum, mai mare fiind, a respectat indicațiile mele și-a pășit apoi victorioasă pe mica platformă a Portiței.


/bucegi12d/bucegi12d_21.jpg


Portița Caraimanului, avanpostul estic și cel mai înalt al brânei, ne oferă o panoramă frumoasă asupra întregii Văi a Prahovei și a munților de dincolo.


/bucegi12d/bucegi12d_22.jpg

Panorama Baiului, Buștenilor și Poienii Țapului


Vâjâie binișor vântul prin gaura Portiței. Ne punem polarele, să iasă și poza în culori vesele.


/bucegi12d/bucegi12d_23.jpg


Îmbrăcați bine, altă viață. Să tot stăm ore întregi la Portiță și tot nu ne-am sătura de privit! Întoarcerea - pe drumul pe care am venit, pe sub Peretele Portiței.


/bucegi12d/bucegi12d_24.jpg


O privire în sus:


/bucegi12d/bucegi12d_25.jpg

Peretele Portiței


Peretele vertical, plin de fisuri și surplombe, a atras lumea cățărătorilor, care au deschis mai multe trasee alpine. Cred că este tare faină senzația pe care o trăiesc aceștia când de pe la jumătatea peretelui în sus li se dezvăluie Bușteniul la picioare! Atârnați în surplombă deasupra Bușteniului. Descățărăm privirea și o focalizăm pe poteca de la baza peretelui. Grija de la venire trebuie păstrată intactă și la întoarcere, căci panta înclinată a rămas între timp aceeași. Poate și mai multă grijă acum, după o jumătate de zi de umblat:


/bucegi12d/bucegi12d_26.jpg


Pentru moment Portița s-a ascuns după colțul Peretelui Portiței. Suntem în intrândul firului principal al Văii Spumoase, cel ce vine tocmai de sub Șaua Caraimanului.


/bucegi12d/bucegi12d_27.jpg


Ascuns și el, dar după muchia înaltă desprinsă din Portiță spre Vârful Înflorit, Bușteniul iese pas cu pas din culise arătându-se prin despicătura Văii Spumoase.


/bucegi12d/bucegi12d_28.jpg

Ținta următoare - cofetăria "Floarea de Colț"


Încă puțin pe pantele împădurite ale Spumoasei și un urcuș scurt printre brăduți ne scoate în orizontala odihnitoare din șaua Târlei Berbecilor. Berbeci ioc, bordeiul asemenea. Zăbovim minute bune pentru a ne încărca cu imaginea splendidă a locurilor de unde tocmai am venit. Cu cât stăm mai mult la încărcat, cu atât acumulatorii vor avea mai multă energie pentru zilele următoare. Și-avem nevoie de multă energie căci va începe școala și năvălesc temele peste noi!


/bucegi12d/bucegi12d_29.jpg

Brâul Portiței, Portița, Vârful Înflorit


Ne luăm rămas bun de la Portiță, cu promisiunea de a reveni într-o altă zi cu soare, și cotim dreapta părăsind Valea Spumoasă pentru a intra pe flancul Jepilor. Deja se văd locurile rezervate la separeu încă de dimineață, pentru masa de prânz. Mai avem un pic până acolo: pe deasupra lui Țițeica, pe sub polița lui Oprescu, tăind apoi bazinul mijlociu al Cumintelui, regăsim în fine orizontala pierdută la Târlă pe un picior desprins din pereții Caraimanului.


/bucegi12d/bucegi12d_30.jpg

Sub Cheia Brânelor


Înainte de prânzul festiv, o poză pentru marcarea drumeției de azi, să nu zică lumea că am lăsat fata să umble de capul ei singură pe brâu.


/bucegi12d/bucegi12d_31.jpg

Poza de grup


Locul unde am poposit este un mic platou deasupra peretelui vertical brăzdat de sus până jos de Fisura de la Scări. Arunc o privire în vale. Ea cade mai mult de o sută de metri. Brrrrrr! Noroc că aparatul foto are ecranul rabatabil, să pot vedea și eu încadrarea când stau pe buza prăpastiei, ținând aparatul cu mâna întinsă deasupra hăului și îndreptat spre fundul văii.


/bucegi12d/bucegi12d_32.jpg

Deasupra intersecției Brâului lui Răducu cu Valea Jepilor


După un prânz savuros (cu garnitură de cipsuri - bucuria Iuliei) odihnă binemeritată în iarba tomnatică dar încă moale, la umbra zadelor. Toate lucrurile frumoase au însă un sfârșit. Ne urnim greu, cu părerea de rău că trebuie să părăsim locurile astea fermecate. Mai avem un pic până în Valea Jepilor. Trecem prin pâlcul de zade la umbra cărora se odihneau dimineața locatarele patrupede ale brâului. Zade plăcute ochiului, prin verdele lor crud, dar mai ales la atingere, cu acele lor catifelate.


/bucegi12d/bucegi12d_33.jpg


Ajunși în Vâlcelul Beldie preferăm coborârea peste bolovanii din fir decât să inhalăm praful serpentinelor ce coboară dinspre cabană. Vâlcelul este o simplă joacă aici, spre deosebire de brațele lui superioare care se înalță amețitor spre Brâul Mare al Caraimanului printr-un amfiteatru de piatră cu rânduri de bancuțe de iarbă, Brâurile Mici. Iulia este fericită că a adăugat încă un nemarcat în poșetuța ei cu trasee alpine.


/bucegi12d/bucegi12d_34.jpg


Este abia ora 4. Coborârea pe Jepi va fi mult mai relaxată, nemaifiind presați de timp cum am fost cu trei zile înainte. Astfel că Iulia ajunge în Bușteni veselă și cu gândul numai la cofetăria din fața părculețului. Comanda: un Foret Noire si, bineînțeles, un Caraiman! Vă las pe voi să ghiciți cine a mâncat Caraimanul. Deși fiecare am gustat și din prăjitura celuilalt, să nu fie niciunul din noi supărat. În zilele ce au urmat, ca și după turele precedente, am bătut-o la cap pe Iulia să scrie o compunere, așa, ca un exercițiu la Limba Română. De data asta au ieșit două pagini (cu tot cu ștersături):


Plimbare pe Brâul Portiței

Tata îmi promisese o plimbare în Bucegi, pe Valea Jepilor și pe Brâul Portiței. Trebuia să urcăm Valea Jepilor. Urcarea a fost puțin interesantă deoarece era a patra oară, dar o veveriță sprintenă m-a înviorat, apoi o băncuță ... un mic popas nu ne-ar strica, doar un minut. Continuând urcarea, ieșim din pădure și trecem râul, care e secat. În sfârșit am ajuns! Ne despărțim de Valea Jepilor. Pe brâu este liniște. Trei capre negre stau și pasc. Ne ia cam o oră și jumătate până la portiță. La Portiță facem popas o jumătate de oră, mâncăm un sandviș și facem câteva poze. Ne întoarcem pe unde am venit, și facem iar o pauză de masă. Cipsuri, sandviș cu carne, niște suc. Apoi coborârea. La coborâre o capră neagră la numai câțiva metri de noi [nota editorului: pe asta o uitasem!], altă surpriză! Până să ajungem la poale ne-au trebuit vreo două ore. Dar prăjiturica promisă? După multă mișcare merită o prăjitură! Miam! Apoi cu trenul înapoi acasă.

A fost o zi perfectă!

Iulia.



Un Photogoogleshop al zonei:

/bucegi12d/bucegi12d_35.jpg

Brâul Portiței și versantul sudic al Caraimanului.

VB - Vâlcelul Beldie (Dracilor); VC - Vâlcelul Cuminte (Înțepenit); VȚ - Vâlcelul Țițeica;

PO - Polița lui Dan Oprescu (Poiana Babelor); TB - Târla Berbecilor; Tr - Vâlcelul Tremuriciului; PP - Peretele Portiței;

VÎ - Vârful Înflorit; BMC - Brâul Mare al Caraimanului; CB: Colțul Berbecului;


În documentarea jurnalului de față am folosit informațiile prețioase ale împătimiților zonei, cărora le mulțumesc pentru ajutorul lor indirect întru lămurirea universului alambicat al Caraimanului: în primul rând Mircea Ordean, apoi Adi Costache, cele două Laure, Bejenaru și Matei, și ultimul de pe listă, dar de foarte multe ori capul de coardă, Mugurel Ilie.



Joi, 18 octombrie 2012 - 03:33 
Afisari: 10,710 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

xoreax
xoreax
Coarda
 
1
Un jurnal fantastic! Lectură placută imbinată cu informații amănunțite.. sper să ajung și eu cândva pe acolo!


Joi, 18 octombrie 2012 - 12:54  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
2
Fain jurnal, frumoasa descrierea, multumesc Carpati.org


Joi, 18 octombrie 2012 - 14:01  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
3
Portita e locul care-mi e cel mai drag din muntii astia; de ceva vreme, am incercat sa nu treaca vreun an fara sa-i dau "buna ziua!"

Ma bucur pentru plimbarea voastra si va multumesc pentru randurile si imaginile pe care ni le aratati! Carpati.org


Joi, 18 octombrie 2012 - 14:21  

odin
odin
Rucsac
 
4
Ce frumos mai ales ca vad si tineret! Carpati.org


Joi, 18 octombrie 2012 - 15:15  

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
5
Foarte frumos! Continuati, continuati, continuati.... Carpati.org


Joi, 18 octombrie 2012 - 20:00  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
6
Felicitari c-o duci pe aia mica pe asemenea trasee ! Carpati.org La mai multe !


Joi, 18 octombrie 2012 - 21:34  

claudiu_plescan
claudiu_ples..
Busola
 
7
Compunerea Iuliei este una dulce Carpati.org
Jurnalul tatalui, ca de obicei, frumos si dupa toate regulile.
Tinta pe cofetarie, inspirat. Mi-a amintit de motanul ce-si rasucea un fir din mustata in aceeasi forma si... in acelasi scop Carpati.org


Joi, 18 octombrie 2012 - 22:27  

bunicu
bunicu

 
8
Maestre , da-mi voie sa-ti spun asa, m-ai facut cu 25 de ani mai tinar . Amintirile m-au coplesit. Asa umblam cu fica mea Alina care acum are 37 de ani, si tot pe drumuri d-astea Ca sa nu mai zic nimic de calitatea si frumusetea jurnalului.Eu apar foarte rar pe carpati.org din motive pe care unii administratori le stiu. Felicitari sincere de la un bunic care stie cu ce se"mamanca muntele"!


Vineri, 19 octombrie 2012 - 11:20  

tomcat21
tomcat21

 
9
Superb jurnal ! Excellente poze ! .... Felicitari !!!


Vineri, 19 octombrie 2012 - 13:50  

wanderlust
wanderlust
Caraba
 
10
Excelent, atat jurnalul cat si compunerea Iuliei ! Felicitari !
Sper sa ajung si eu intr-o buna zi la portita.

Multumesc pentru informatiile detaliate despre acest traseu minunat.


Vineri, 19 octombrie 2012 - 20:57  

dragos39
dragos39
Busola
 
11
bravo pt. mica cataratoare...iar jurnalul este admirabil si plin de detalii binevenite celor care va vor calca pe urme.


Vineri, 19 octombrie 2012 - 23:49  

zoly
zoly
Busola
 
12
Ma bucur ca v-a placut tuturor Portita si sper ca celor care nu au vazut-o inca sa le fi transmis dorinta de a o intalni.

Cosmin, iti impartasesc alegerea. Si cred ca vom adopta si ritualul tau anual. Carpati.org

Claudiu, imi amintesc perfect genericul si melodia, si ca se vedea tinta ca din turela unui tanc, totul sfarsindu-se cu soarecele atarnand de coltul gurii motanului. Da' nu-mi amintesc deloc-deloc titlul serialului de desene animate si nici al cui era.

Domnule Moldoveanu, daca aprecierile vin din partea dumneavoastra sunt si mai onorat. In paranteza fie spus, aveti cel mai potrivit nume pentru un montaniard roman. Carpati.org


Duminică, 21 octombrie 2012 - 01:36  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
13
Exceptional!


Vineri, 22 februarie 2013 - 20:18  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1074 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org