Parang si 15 cinefili de Anul Nou 2013 - Vf. Parangul Mic, Vf. Carja, puzzle, ski, sanius, gatit, uratura ! (Muntii Parang)

"...aş dormi mai puţin, aş visa mai mult, ştiind că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină..." (Gabriel Garcia Marquez)

29 Decembrie 2012 - 2 Ianuarie 2013. 15 oameni din Iaşi, de la Clubul Cinefililor. Parâng. Cabana Telescaun. Traseu spre Vf. Parângul Mic şi Vf. Cârja. Anul Nou. Gătit la comun. Puzzle. Ski. Săniuş. Urătură cinefilă. Voie bună! 

Anul 2012 se întinsese peste lume senin şi muribund: îşi trăise cele peste 300 de zile şi urma să îi  lase pe oameni moştenire unui frate cu 13 la încheietură. Montaniarzii cinefili din Iaşi nu aveau astâmpăr, nu îşi doreau să asiste la botezul noului an din propriile case sau de pe străzile oraşului, aşa că au plecat urechea spre o propunere lansată la final de toamnă - Daniela: "E noiembrie şi bate decembrie la fereastră în câteva săptămâni. Avem în plan să ne deplasăm la munte. Ne-am interesat de Retezat, am căutat variante optime, dar nu am găsit, aşa că am schimbat muntele şi ne-am orientat spre PARÂNG, la CABANA TELESCAUN - 350 ron, sejur de 4 nopţi. Ne mişcăm oasele spre munte, da? Şi poate la trecerea dintre ani suntem la 1.700 m, adică la ÎNĂLŢIMEEE!!!". La ceva timp după strigare, ne-am adunat 15 omuleţi-zâmbet: Ciprian, Evelina, Anamaria, Adrian, Ana, Gigi, Daniela, George, Irina, Ioana, Cătălin C., Ingrid, Silviu, Cătălin D. şi Ştefan.

"Un sfert de viață îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri și praf. Totul curge așa de repede și noi tot mai facem legături între subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drum vieții așa cum vine ea." (Marin Sorescu) - inimi şi group-hug, delicatese în ieşirile noastre (alături de săriturile în sincron!), şi-au găsit locul spontan în expediţia din Parâng. Chiar dacă de-a lungul anului sau în Iaşi, vieţile noastre au drumuri destul de separate, fiecare fiind aglomerat de slujbă, familie, pasiuni şi probleme, chiar dacă unii au fost plecaţi o bună bucată de vreme (George în Coreea, Evelina la Hanovra, Anamaria în Anglia), totuşi, atunci când organizez evadările spre munte, se instalează discret acea atmosferă specifică oamenilor-zâmbet cărora le place să stea împreună, care îşi amintesc nostalgic de celelalte ieşiri, care duc dorul revederii în aceste contexte simţite ca nuci de frumos!    

Chiar dacă organizarea a durat o lună şi jumătate şi am fost mai mulţi iniţial, unii s-au retras din motive întemeiate, alţii au stat în dubii, George ne-a dat de gândit prin stilul lui pseudo-nedumerit: "Pentru cei care sunteţi în dubii, în dubii veţi fi toată viaţa. Şi viaţa trece, amintirile rămân, cum se zice. Şi la fel e şi cu banii. Banii vin, pleacă şi revin. Dar ocaziile nu se întorc. Acestea fiind spuse, vă doresc să luaţi decizii înţelepte şi să vă petreceţi timpul alături de oamenii lângă care vă doriţi să fiţi." Noi, cei 15 care am purces în Parâng, am avut parte de un munte superlativ, cu apus şi răsărit în fiecare din cele 5 zile, cu lumină şi cer albastru, de care Anamaria s-a îndrăgostit iremediabil, cu temperaturi acceptabile, cu ski, săniuş, traseu spre două vârfuri de peste 2.000 m, cu voie bună, gătit la comun, puzzle de 2.000 de piese şi...cu mulţumirea de a fi plecat de acasă pentru a fi găsiţi de Noul An la 1.700 m altitudine!! 

În ieşirea aceasta s-au conjugat două vise mai vechi de-ale mele: Parângul şi Anul Nou la înălţime! Pot spune că ambele, împreună cu omuleţii veniţi, mi-au răsplătit din plin efortul organizării, iar ceilalţi cred că se simt la fel de încântaţi de rezultat, mai ales că au avut şi ei un cuvânt de spus sau o faptă de realizat pentru acesta. Din astfel de călătorii sufletul tău se hrăneşte o bucată bună de timp, căci muntele are capacitatea acesta de a strecura din tine tot ceea ce te împiedică să vezi clar lucrurile care contează şi te poate repune pe direcţia propriului sine, dacă acesta a fost prea sufocat de multe altele străine lui.

După ce le-am urat de Sărbători: "Crăciun fericit, Omuleţilor-Zâmbet! Să vi se întâmple în realitate tot ceea ce mintea şi inima voastră dospesc înăuntru, iar, atunci când nu se poate, să vă sară minunile în ajutor! Să vă tihnească din plin Crăciunul!", muntele a venit ca un (auto)dar de încheiat socotelile cu 2012. Anamaria a concluzionat după întregul traseu: "And what a lovely trip this was...climbing up to 2407 m when everyone back home was probably watching TV."! Şi uite aşa, în formaţie de 14 urcători de munte, căci Ştefan a rămas ca un urs în bârlogul de la cabană, sub lumina răsăritului, ne-am îndreptat spre pârtie şi de acolo am intrat direct în traseul spre Vârful Parângul Mic (2.074 m).

Voi alterna titlurile în engleză date de Anamaria pozelor făcute de ea, ca să îi includ pe omuleţi în poveste nu doar prin imagini. Având "Retezat Mountain Right Next Door", asistând la un veritabil "Sunrise Over Parâng", urmărindu-le pe Irina şi Ioana cu mişcările de "Feels Like Flying" şi întrebându-ne prin Ingrid - "What Can You See On The Horizon?", am ajuns repede la concluzia că era "Time To Sit Down And Enjoy The View". Oamenii-Zâmbet nu se prea pot abţine să stea cuminţi în pauzele de pe traseu şi nu s-au dezminţit nici de data aceasta, zăpăcind priveliştea cu râsul lor.

Precum "Giants In The Snow", ghidaţi de "Vegetation Which Started To Wither", am urcat agale şi foarte încântaţi de deschidere şi de soare toate "Steps Of Snow" care ni se întindeau în faţa ochilor. Ioana, surprinsa şi sărbătorita zilei, se profila pe un fundal când albastru, când alb, drept "So Small, Yet Capable Of Such Great Things!", iar Anamaria se bucura cu toată fiinţa ei, cu ambii plămânii şi cu ochii flămânzi de adevăratele păduri de la noi, de înălţimile care îi lipsiseră în Anglia şi de compania mai mult decât îndrăgită. Am făcut o poză cu dedicaţie pentru Ştefan - cea cu săritura în sincron - şi cred că e mândru de noi şi de ceea ce a ieşit la 2.047 de m, pe Vârful Parângul Mic...

"Zilele de iarnă erau niște zile polare, iradiind răbdarea lui Dumnezeu. Numai oamenii bucuroşi iubesc zăpezile. Chiar dacă, întâmplător, ei sunt acum abătuți ori obosiți. Zăpezile vin pentru ei. Criteriul e acesta: dacă te poți bucura de ninsori, poți ajunge la mulţumirea simplă, aşa cum e la toate femeile care poartă uimirea cu ele ca pe un motan alb și afectuos." (Şerban Tomşa) - în "Our Quest For The Sun" îmi veniseră în minte cuvintele acestui prozator şi îi dădeam dreptate, în condiţiile în care Luminosul de pe cer era în pereche cu zăpada şi ţinea vântul la distanţă!

"The Team" înainta încet şi sigur, trecea pe lângă Refugiul Cârja şi se insinua pe calea şerpuită, abruptă şi solicitantă de dinainte de vârf, precum nişte "Shadows In The SandIce".

"A Sun Ray Gone Astray" făcută de mâna omului dubla "The Wisdom Of The Mountain" înainte de momentul "The Great Wait", ne dădea senzaţia de "Feeling Happy!". Cătălin D. şi Irina jucau în scurt-metrajul "Oh, Those Colours Are So Cool!", când rămâneam în urmă eram ca un "Wanderer", dar ne stimula din plin ritmul de "Up, Up, Up, We Go" (indicat de Gigi!) şi ţineam firul întins. Nu am dat peste aşa multă zăpadă ca în Rodna anul trecut (excepţie a făcut urcuşul spre Cârja) şi în urma noastră se vedeau munţii ca o turtă dulce pudrată, încât Anamaria se întreba: "Looks Like Cake, Isn't It?". Pozele colorate, luările în braţe şi dârdâitul serios au fost rezervate pentru zona de vârf, pentru că acolo era...

..."The Place Where Mountains And People Speak", iar "Seven Wonderful People Ready To Fly" (în poza de deasupra) au deschis calea spre o surpriză maaaaree pentru un Om-Zâmbet cu o inimă şi mai maaareee! Ioana LaMulţiAni a fost în prim-plan: am făcut poza de grup şi apoi ne-am adunat într-o horă de îmbrăţişare, după care i-am urat cu mare draaag...La Mulţi Ani, urmat de 26 de pupături şi 13 îmbrăţişări (bună recoltă pentru o zi de naştere, Ioana!). 

Emoţionată, simplă şi delicată, discretă şi aparent firavă, cu gropiţe în obraji şi încântată de piesaje şi de oamenii frumoşi, Ioana ne-a transmis după aceea impactul pe care l-a avut asupra ei surpriza noastră: 

"Pentru că şi Ştefan şi Ana mi-au făcut o mare bucurie postând poze şi cuvinte/gânduri  din aventura noastrî la trecerea dintre ani şi pentru că e de ajuns să închid ochii şi să revăd muntele şi să retrăiesc zâmbind bucuria împărtăşită cu voi, vreau să mulţumesc şi eu tuturor pentru că mă simt un om mai plin de bun şi de frumos şi pentru că am învăţat că viaţa e frumoasă din lucrurile astea mărunte, dar cu suflet, din oameni care fac ceva frumos pentru tine fără să ceară ceva în schimb, doar din dăruire şi din preaplinul sufletului. 

Din 15 omuşteni câţi ne-am adunat, toţi mi-aţi dăruit amintiri ce astăzi mă definesc ca om şi îmi conturează viaţa. Vă mulţumesc pentru o zi de naştere pe care nu o voi uita, o îmbrăţişare caldă la + 2400, o zi în care muntele mi s-a oferit în dar, strălucind la înălţime, o zi de copil la săniuş, o zi cu Irina la ornat tortul, o zi cu dragi cadouri din partea unor dragi prieteni, o zi plină de discuţii savuroase, râsete, zâmbete, îmbrăţişări ce îmi dau curaj să cred mai mult în  viaţă. O zi, în care, cel mai probabil m-aş fi ascuns dacă se putea, într-un colţişor şi aş fi vrut ca nimeni să nu ştie de ea, doar aşa, pentru că aşa simt de fiecare dată că trebuie să fie - o zi oarecare..fără felicitari şi urări ce mi se par adesea superficiale, o zi fără aşteptări, fără prea multă importanţă. Departe de a fi un simplu obicei de a serba o zi de naştere, există bucuria celor din jur că eşti printre ei şi bucuria ta că ai avut şansa să asişti la aceasta şi să îi simţi aproape. Iar eu v-am simţit din plin aproape !!! Mulţumesc."

Ziua s-a încheiat blândă în apus cu "Geometry And Poetry" pe o "Zăpadă Galbenă" şi ne-a condus agale spre "Good Night, Tomorrow Is The 31st Of December"! Ultima zi a anului era la un pas distanţă!

Atât de darnic a fost muntele cu noi la nivel cromatic: absolut incredibil! Şi nu doar pentru o zi sau pentru câteva momente, ci pentru toate zilele cât am stat la cabană! Nu am fost nevoită să mă trezesc dimineaţa pentru răsărit căci se deschidea direct în faţa mea, fiind în pat, la căldură...like a boss!

"Cel mai mare bine pe care îl poţi face cuiva nu e doar să împarţi propria ta bogăţie, ci să i-o dezvălui pe a lui." (Benjamin Disraeli) - cam aşa a făcut Silviu pentru Gigi la lecţiile de ski pentru începători, categoria "De-O-Şchioapă". S-au distrat de minune, Silviu a avut răbdare să îi explice, iar Gigi a fost receptivă.

Săniuş. Deliciul de final de tură la munte. Pârtia Slima. 4 sănii şi 15 oameni. O experienţă cu viteză, porţiuni de evitat la coborâre, adrenalină, frână în călcâie, freză aerodinamică. Veritabil iernatic!

Piramida de cinefili montaniarzi a apărut din senin după poza de grup, atunci când i-am administrat lui George o lovitură de wrestling pe teren moale. Săracul de el, a intrat de tot în zăpadă şi a trebuit să fie asistat în mod serios pentru a reveni la poziţie bipedă, necesară pentru poza-inimă! 

Mi-a plăcut tare mult cum ne-am comportat pe munte şi cu nămeţii la picioare, am fost copii, fără inhibiţii sau frică de a fi judecaţi că ne facem de râs, băieţii ne-au tras cu sania (mulţam fain, frumoşilor!), experţii au skiat şi toţi ne-am încărcat bateriile prin această ieşire, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când înotăm în apele proprii! Până la urmă, chiar nu îţi trebuie foarte multe ca să simţi bucuria simplă de a respira cu folos pentru suflet şi a împărtăşi şi cu ceilalţi acest lucru!

Distracţia la trecerea dintre ani a fost pe măsura grupului nostru cu idei: George a pitrocit o urătură cu roluri ce a unit multe din călătoriile noastre din ultimii doi ani, Ana-Maria a pregătit un colaj cu trasee vechi şi noi, Silviu ne-a pus la muncă serioasă cu un puzzle de 2.000 de piese, Ioana şi-a sărbătorit ziua de naştere alături de noi, Irina a ajutat-o să facă un tort, Gigi a avut ca sarcină ciorba rădăuţeană, Ştefan a spălat toate vasele, Adrian şi Cătălin au făcut grătarul, Ciprian a intrat în competiţie cu George la "vin roşu" vs. "vin alb" şi cam toată lumea a avut ceva de bucătărit pentru cina de Anul Nou!

Urătura e aşa: "(George) În dealul Copoului Clubul Cinefilului./ Ei acolo se adună de mai multe ori pe lună./ Când filmul s-a terminat, hei/ La clătite am plecat.// Cor: Păi, lunca-i lungă, iarba-i verde,/ Ce-am iubit nu se mai vede,/ Ce-a fost verde s-a uscat, hei/ Şi-am venit la colindat."

"(Ştefan) Păi, filmu-i lung, zăpada-i albă,/ Ia mai toarnă, George, o halbă!// (George) Uite-ţi torn acum, Ştefan,/ Ca să mâne Ciprian!// (Ciprian) Ia mânaţi, cinefilaşi,/ Să se audă pân' la Iaşi/ Mânaţi, măi!/ Mândră floare trandafir,/ Bună seara, cinefil!/ Cinefili şi cinefile,/ Şi voi ce priviţi la filme,/ Daţi-vă pe la perdele/ Ş-ascultaţi vorbele mele,/ Daţi-vă pe la fereastră/ Ş-ascultaţi urarea noastră!"

"(Ştefan) Că noi nu venim de-aproape,/ Ci din locuri depărtate!/ Noi venim de la Seul/ Să vă spunem cântecul!/ Noi venim de la Hanovra/ Ca să vă urăm cu toba,/ De la Bournemouth din Regat/ Am venit la colindat/ Din alţi munţi, din alte ţări,/ Cinefili trimit urări/ Am venit cu cânt de laur/ În Parâng la telescaun./ Sus, acolo, în Copou/ Unde şade Clubul meu/ De la Stalker se tot pun/ Numai filme: Bun! Bun! Bun!"// Chiar şi filmele cu muţi/ Se aud dacă le-asculţi/ Până-n deal, la Rădăuţi!/ Trageţi plugu' aici în munţi!/ Roaaată, măăăăi!!!"// Cor: Habar nu ai, habar nu am/ Că timpul trece, se prea poate/ Până la ziuă să petrecem,/ Căci iarăşi suntem puşi pe fapte!"

"(George) Dar-ar naiba-n voi, măi şlagăre,/ Ce vă ţineţi scai numai de mine/ Că eu pe Pietrosul Bistriţei/ Nu am ajuns şi astăzi mi-e ruşine!// (Irina) Dar am ajuns, pe Ouşoru/ Şi-am trecut Bistriţa, cu hăul/ Şi am prietenii secreţi/ Care prin 'da' sau 'nu' ghicesc!// (Adrian) Şi v-amintiţi, odinioară,/ Urcam Ceahlăul la frontală/ Şi-i colindam noi culmea toată/ Chiar după maraton odată!// (Irina) Mergeam cu biclele la Breazu/ Ba chiar la Dobrovăţ e cazul/ Acum e iarnă, ştim prea-bine,/ DAR-AR NAIBA DRAGOSTE ÎN TINE!"

Gătitul şi masa de Anul Nou s-au lăsat cu multă alergătură, cu tăiat legume, cu amestecat şi păzit ciorba rădăuţeană, tochitura, mămăliga, cu triat farfurii şi sortat murături, cu mutat mesele pentru a sta toţi 15 împreună, cu aşezat vinul la loc de cinste, cu acoperit faimoasele ginseng-uri ale lui George cu alte dulciuri, cu aşezat masa festivă cu verde în mijloc pentru a se asorta cu ardeii iuţi. Totul a fost simplu, interesant, fără ifose, cu o atmosferă specifică muntelui şi Oamenilor-Zâmbet!

Şi uite aşa a prins contur serios visul meu de a trece dintr-un an în altul la înălţime, alături de oameni dragi şi de Oameni-Zâmbet! După cum îmi este caracteristic, acest vis are un puiet şi o să îi vină rândul şi acestuia: o trecere în An Nou la refugiu, pe o creastă, întâmpinând proaspătul răsărit de an nou-născut aproape de cer şi departe de gustul urban!  Cinefilii în latura lor gastronomică nu s-au dezis şi, alături de urătura lui George, au marcat teritoriul pe un vârf de pireu cu roşu de ardei în oţet: savuros din plin, artistic şi simetric!

2 ianuarie a ajuns mai repede decât credeam în curtea noastră şi zilele noastre în Parâng s-au încheiat: vremea a ţinut cu noi mai tot timpul, la traseu, la săniuş, la artificii, la plimbare, la răsărit, la apus şi se pare că muntele ne-a îngăduit pe lângă el cu dragă inimă. Bagajele ni s-au părut voluminoase şi la întors, deşi la dus am fost mai ceva decât cămilele şi parcă eram un regiment mutându-ne pe front!

Am mai crescut! Oamenii-Zâmbet au mai adunat un an în cârcă, s-a simţit că avem mai multe de dus pe umeri, purtăm mai multe întrebări, mai multe responsabilităţi, dar ştim să le lăsăm deoparte pentru a împărtăşi nişa aceea comună de comunicare, de râs şi voie bună, ca să ne destindem şi să fim cu cei care ne seamănă. Poate nu avem discuţii profunde, poate nu suntem mereu ceea ce se aşteaptă alţii să fim, poate putem mai mult şi mai bine, dar important este că ne mişcăm, că nu suntem comozi încât să acceptăm că nu se pot face lucrurile şi altfel şi că ne suntem dragi unul altuia în contextele turelor la munte şi al filmelor! Să sperăm că fratele anilor 2011 şi 2012 ne va mai aduce împreună de-a lungul său aşa cum am fost în primele lui două zile! Un An darnic, Omuleţii mei purtători de Zâmbet!

"Toţi ne naştem nebuni. Iar câte unii rămân." (Samuel Beckett în Aşteptându-l pe Godot)

Mai multe poze şi mai multe detalii se găsesc aici:

http://abagerudaniela.blogspot.ro/2013/01/29-decembrie-2012-2-ianuarie-2013.html

http://abagerudaniela.blogspot.ro/2013/01/29-decembrie-2012-2-ianuarie-2013_16.html

Duminică, 20 ianuarie 2013 - 16:31 
Afisari: 9,411 


danielaa