Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Februarie 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Parang : incursiune solitara (part.2 - 2008) (Muntii Parang)

Inainte sa incep jurnalul, vreau sa atentionez cititorul:

Acest jurnal, contine detalii despre un traseu inchis temporar, pentru dificultatea si lipsa marcajelor pe anumite portiuni.

Scuzati dragi carpatisti, dar, cu toate ca stiam de dificultatea traseului, totusi, m-am incumetat sa-l strabat singur. O experienta as zice... unica... In decursul celor trei zile, am trecut prin mai multe stari sufletesti. Simplificat, de la agonie la extaz. Poate exagerez putin... dar, tu draga carpatistule, dupa ce vei citi cele scrise de mine, vei sti daca am exagerat sau nu, daca ma critici sau nu...

Legat de tura solitara, imi vine in minte un citat:"Singuratatea nu te invata ca esti singur - ci singurul!!" Nu de putine ori, m-am simtit ca Amundsen in Antarctica(pastrand proportile, totusi)... singur in puerilitatea proprilor ganduri, departe de lume, de persoanele dragi, dar alaturi de minunata natura. Eh! Gata cu introducerea, sa "atacam" problema Din nou iau teapa, din nou prietenii la nevoie (nu) se cunosc! Promisiuni din partea catorva prieteni pentru tura aceasta, dar seara, inainte de plecare ma anunta rand pe rand ca din varii motive renunta. Eh! ... m-am obisnuit cu persoane de gen, nu pun la suflet, si decid sa plec totusi de unul singur in tura mult asteptata. Totodata, vroiam sa fac o recunoastere asupra acestui traseu, care stiam ca e prost marcat.


Prima zi (26 iulie) : Lainici - Fata Babei - Vf. Cheafa (1204m) - Piatra Argelelor. Marcaj:punct rosu (prost si foarte prost, in multe portiuni inexistent)



Carpati.org

Duminica la ora 12:30 sunt in autogara Tg-Jiu. La 13:30 am autocar (Normandia) spre Lainici. Pretul biletului --> 5 lei. Fac cateva cumparaturi si cand sa ma indrept spre autocar, un taximetrist ma intreaba: ... la Petrosani?? Da! ... adica nu, numai pana la Lainci. No bine! ... hai urca... ... da' cat ma costa? Poi... 6 lei... - E bine! Urc in taxi si la drum.


Carpati.org

Pe drum facem conversatie,ma intreaba,il intreb.Chiar intr-un final il rog sa-mi dea numarul lui de telefon, ma gandeam,cine stie,poate vreodata am nevoie urgent de un taxi in zona vaii Jiului. Ajungem la mansatirea Lainici in jurul orei 14:00. Aici lume-lume.Mai are rost sa va spun ca se uita la mine ca la urs?! De la manastire, mai am aproape un kilometru pana la intrarea in traseu, drum care-l fac pe marginea "europeanului".


Carpati.org


Dupa un kilometru dau de un vechi pod.


Carpati.org

Cam pe unde se vede masina, e intrarea in traseu.

Deci,la drum!La 14:30 intru in traseu. Dau din cand in cand dau de marcaje.Desi nu este prea frecventat traseul, totusi poteca este inca clara. Urcus din prima, fara mila.Primii metri se fac pe marginea unei stanci,asa ca,atentie mare.Dupa ce scap de portiunea stancoasa,poteca intra in padure,unde dupa numai cativa zeci de metri pierd traseul furat de poteca care serpuieste in fata.Chiar de la inceput,traseul impune atentie si spirit de orientare.

Prima portiune ma solicita din plin.

Carpati.org Am mers vreo 10 minute pe poteca accesibila,dar mi-am dat seama ca nu sunt pe drumul cel bun,asa ca,fac cale intoarsa.Observ in sus niste stanci si urc spre ele,unde dau si de un marcaj vechi plus o conducta de apa care ma va ghida pe o portiune.

Dupa cca 20-30 minute urucusul ia sfarsit,iar in stanga dupa cativa metri,dau de un punct de belvedere.

Manastirea Lainici(in centru)

Carpati.org

Spre Petrosani.

Carpati.org


Gara Lainici.

Carpati.org



Nu radeti de husa viu colorata, e opera mamei :)) Mda... parca incarcatura nu e bine centrata. De asta ma tragea 'planetara' stanga? Dupa aproximativ o jumatate de ora de urcus neintrerupt, ajung la un mic luminis. In stanga dupa cativa metri, am un punct de belvedere.

Revin pe traseu, dau de o stanca si ma intind.

Carpati.org Somn usor! Ha! Ha! Ha! ... v-am pacalit, nu dormeam... Gata cu pauza, la drum ca se face tarziu.

Dupa 5 minute, dau de o poiana,si aici, m-am dezorientat putin. Niciun marcaj sau stalp. Urc pana in capatul poienii si de acolo ma orientez. Las rucsacul si plec in recunoastere.In stanga,in dreapta,sus,jos...pierd timp pretios si nu gasesc iesirea. Vegetatia abundenta in unele locuri este cat mine.

Carpati.orgCu chiu cu vai, gasesc iesire prin partea de N-E a poienii.Deci partea N-E a poienii.In mod normal, partea de S-E. Poteca nu e clara, dau de urzici mari,picioarele sunt afectate, dar gasesc si un marcaj.

Carpati.org Putin mai incolo vad inca un marcaj, si in 5 minute am ajuns la antena.

Carpati.orgDe aici. . pe unde???Vad un drum forestier dar nu stiu in ce parte s-o iau. Sunt salvat de un marcaj pe o stanca.

Carpati.orgAh! Ce bine...

Dupa aproximativ 100-150 metri drumul se bifurca, si eu merg drept inainte. Dupa cativa metri, ma lovesc cu palma peste cap: Vai!!!... da' prost mai sunt. Trebuia sa fac dreapta... Ca sa nu ma mai intorc la semnul de pe stanca, ma uit pe displayul camerei foto si vad sageata: Da! Asa-i! La dreapta trebuia sa fac.

Carpati.orgNu se vede bine in poza, dar drumul corect era in sus.Poate si cel drept inainte era bun.Nu stiu.Deci, m-am intors si am ales drumul ce urca. Hmm... (gandeam)... trebuie sa fiu mai atent la detalii. Totul este important. Intre timp picura... Offf! Nuu... nu ploaie acum te rooog! Ruga mi-a fost ascultat si pana la urma a fost doar cativa stropi.

Carpati.orgPrind usor altitudine pe drumul forestier care este inundat de vegetatie. Nu prea este frecventat bag de seama.Toate bune si frumoase, pana la bifurcatie: Acum e acum imi zic:pe unde???Niciun reper. Arunc rucsacul si plec in recunoastere. Aleg prima data drumul din dreapta. Consult si harta.Urc pe drum si iar urc si la un moment dat aud un fosnet.Tsuhti! ... o vulpe se pierde in padure.

Drumul prinde o curbura si apoi se vede cum prinde altitudine. Cred ca asta-i varianta buna. Ma intorc si consult si varianta de stanga dar nu prea mi-a placut traiectoria. Aleg varianta "de dreapta" care intr-un final a fost cea buna.De la antena si pana aici n-am mai gasit niciun marcaj.

Incet incet am prins altitudine si defileul Jiului cu imprejurimile ma incanta cu privelistile.

Carpati.org

Carpati.orgLa un moment dat, tresar puternic:un zgomot infernal, ceva fuge mancand pamantul... crengi rupte... fosnete... si pana la urma se pierde in intunericul padurii. Ce a fost asta m-am intrebat cu o fata miloaga (presupun)?Mistret?Urs?Cerb?... si facand haz de necaz... Elefant?Rinocer? :))Oricum, a fost ceva mare si puternic. Depasesc momentul neplacut si la drum.Unele portiuni sunt dificile din cauza 'balariilor' care sunt cat mine. Reusesc sa ma strecor, cu urme vizibile pe picioare.

Mai am putin si ajung la cota 1000.

Carpati.org La 17:10 am o priveliste frumoasa din punctul maxim al Fetei Babei.Sunt la aproximativ 1.000 m altitudine.Imi permiteti o juma de ora pauza?!Si daca nu imi dati voie,tot ma intind putin la soare :)

Carpati.org

Pe varf, un copac ma informeaza ca a fost vreme rea candva.

Carpati.org

Reincarcandu-mi bateriile,ma uit putin ingrijorat la ce ma asteapta:saua dintre Fata Babei si Vf.Cheafa e o adevarata jungla.Nu e mare portiunea,dar,m-a solicitat din plin.

Cobor de pe varful de 1. 000 metri si portiune pana unde am facut poza este un adevarat calvar. Reusesc cu greu sa me strecor prin aceasta jungla.

Carpati.org Pfuuuaaaaaiiiiii!!!!!!!!!!!!!!! ( Mai bagati drujba/coasa/sabia pe aici domnule Sabin Cornoiu... optional, si o festeala rosie ) Am trecut pana la urma si in sfarsit, dupa o lunga bucata de traseu fara marcaje, dau de punctul rosu aici.

Carpati.orgInaintea urcarii pe varful Cheafa (1204m), picioarele dau semne de oboseala. Apar carceii.N-am luat pauza de mancare si chiar nu mancasem nimic pe ziua respectiva. Ciudat, dar nu mi-era foame. Totusi, iau o pauza si infulec cativa biscuiti. Beau apa cu dopul, fiindca pana aici n-am intalnit niciun izvor. Ma gandeam cu groaza la episodul de anul trecut cand am tras de 2 litri de apa toata ziua. Asa sa fie si acum?!

Apaaaaaaaaa!

Carpati.org Optional, aveam o sticla de jumate cu whisky. Primisem cadou o sticla de whisky, si, ca sa n-o sparg in rucsac, am pus continutul intr-un pet de jumatate.Facand haz de necaz, ma gandeam ca ramanand fara apa, musai sa ma dau la whisky.

  - Sa vezi nene ce fulger urc daca ma dau la whisky... in zig-zag merg!!

Cu whisky sau fara,musai sa gasesc apa.Gata pauza si ma uit la poteca. E pronuntata si continua un mic urcus pana pe Cheafa.Ma solicita putin.Pe la jumatatea urcusului, din nou aud un fosnet si apoi simt ca se rupe padurea in doua.Crengi rupte, zgomot de copite.Ce mai!!!... am tresarit... Ce sa fie(din nou ma intreb)? Cerb? Mistret? Cal? Urs?Ha! Ha! Ha! ... poi ce, ursul are copite?!! Incep sa-mi plac fazele acestea, desi nu sunt totusi indicate intalniri cu animale salbatice.

Iar nu gasesc nimic?Baaiii! . . da' chiar niciun marcaj?!!!

O floricica im zambeste,indulcind amarul situatiei.

Carpati.org

Sus pe varf pierd cel putin o ora... Inainte... inapoi... la stanga... la dreapta... si nu gaseam calea de iesire. Cu rucsac... fara rucsac... Ca la nebuni!! Padurea e deasa pe varf, se innorase, era ora 20 si ceva... si eu nu gaseam traseul. Cam sinistra atmosfera. Ce sa fac? Sa cobor si sa campez urmand a doua zi sa continui cautarea?Sa pun cortul chiar pe varf in mijlocul padurii dese?Hmm... sincer, nu prea imi suradea ideea.Ma hotarasem sa raman pe varf desi nu prea aveam unde sa pun cortul. Eventual, cu zgomete suspecte, faceam focul toata noaptea. Nu uitati, sunt singur si cat de curajos as fi fost, imaginea zonei era lugubra.

   - Ce mama dracului mai Eli, chiar n-ai tupeu sa inaintezi?Ce risti?Doar nu esti in Amazonia sa te ratacesti.Curaj!!! Auto-incurajare cu efect. Este aproape ora 21:00. Poi da, asa-i... cu toate ca padurea deasa ce se intindea dupa varf, apropierea noptii si singuratatea ma descuraja, totusi imi iau inima in dinti si inaintez. Aveam lanterna, deci nu era asa de speriat. Am vrut aventura, aventura am avut! Depasesc varful si incerc sa ma orientez dupa copacii scrijeliti de oameni semn ca pe acolo a fost odata traseu marcat. Pana la un moment dat, acest mijloc de orientare are efect, dar in fata, padurea era deasa incat de abia puteam sa trec cu rucsacul printre copaci. In stanga mi se parea ca zaresc un luminis... fac stanga, si pe acolo intr-adevar calea e mai accesibila. Cobor... cobor... si nu stiu unde... Dupa zece minute:

   -Sa fie marcaj acela? -Daaaaaaaaa!!!!

Carpati.orgMa credeti ca m-am simtit putin mai usurat?? De aici, marcajele sunt mai dese si pana in apropierea Pietrei Argelelor n-am mai avut probleme, doar pe o portiune cu jnepeni care au cresc si au ocupat poteca. Mai conta cateva zgarieturi in plus? Dau si de indicatoare.

Carpati.orgCarpati.org Cautarea marcajelor si implicit a traseului m-a obosit psihic si fizic. De la aceste sageti pana la Piatra Argelelor, mai mult de 10 minute nu faci, dar eu cred ca am facut o jumatate de ora sau poate mai mult.

Strabatand mica padurice dinaintea punctului final al zilei, picioarele nu mai raspund la comenzi, carceii isi fac de cap si pur si simplu raman blocat. Cad pe spate... las cu chiu cu vai rucsacul... si imi masez coapsele si gambele. Dureri ingrozitoare.Nu stiu cat am stat si am admirat cerul dar carceii m-au parasit (temporar).Intr-un final, incerc un ultim strigat de lupta...o ultima fortare... mai aveam putin si ajungeam in poiana de langa Piatra Argelelor.Inaintez cu greu fiindca carceii revin,ma tin cu mainile de coapse,indur cu stoicism durerile.

Ajung sus... Daaa!!!!!... Victorieeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!! Am impins limitele corpului pana aproape de extrem. Conditia fizica precara si-a spus cuvantul. Reusesc sa instalez cortul grabit de vantul puternic si de norii fiorosi ce s-au adunat deasupra mea.

Carpati.orgDoar o alarma falsa.Furtuna se pierde in zare.Am timp de o inspectie zonala.Consult harta si imi indica un izvor,de fapt un parau in zona. Aveam sa-l descopar a doua zi dimineata. Mai aveam o inghititura-doua de apa plus whisky-ul. O gura de whisky merge?Hai noroc!

Carpati.orgCarpati.org

Stana de sub Petriceaua.

Carpati.org

Intru in cort si adorm instantaneu. Nici ursul de venea nu ma mai trezea.



A doua zi : Piatra Argeleleor - Petriceaua - Mt. Reci - Saua Prisloapelor - Mormantul Florii - Ciocarliul Grivelor - Vf. Mandra (2360m) si reutr pana la Ciocarliul Grivelor.

Carpati.orgDe ce retur?O sa vedeti...

Odata cu venirea diminetii, la primele semne de lumina, fac si eu ochi. Cobor sa caut apa, si dupa numai 5 minute gasesc un paraias. Fac totusi un mic ocol, fiindca in fata mea e o stana si se aud caini. Fac plinul si ma intorc la cort. Micul dejun, un ness si o tigara si apoi la drum din nou.

Piatra Argelelor in dreapta.

Carpati.org

Petriceaua 1421 m.

Carpati.org

Putin mai sus de Petriceaua,am ocazia sa vad mai bine pe unde am urcat.

Fata Babei(stanga) si saua care face legatura cu Vf.Cheafa(dreapta,plan apropiat)

Carpati.org

Marcajele sunt rare, dar sunt totusi sunt cateva.

Am si o panorama cu partea de sud-vest a Parangului.

Carpati.org

Dupa vreo 10 minute ajung la indicatoare:

Carpati.org

Carpati.org

Caii zburda pe pasuni... ii admir de la distanta si mai fac cateva poze.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

De aici se vede creasta invaluita de nori.

Carpati.org

Inaintand, am in stanga mea Muntele Gropul (1559m) si in dreapta varful Recii (1468m).

Carpati.org

Se vad si Valcanii.

Carpati.org De la Petriceaua si pana la Stana (fosta) Mormantul Florii se poate ajunge si cu masina. Este un drum forestier care l-am urmat si nu am mai avut probleme de orientare pana la Ciocarliul Grivelor.

Mai jos de varful Recii dau de sursa de apa.

Drumul e pitoresc.

Carpati.org

Carpati.org

Verdeata.

Carpati.org

Ajung in Saua Prisloapelor (1286m) si iau pauza de masa.

O privire inapoi.In dreapta Gropul.

Carpati.org

O vulpe scoate capul dintre brazi si se sperie de mine. Pacat ca nu am putut s-o fotgrafiez.

Intre timp, se apropie nea Viorel (cioban la o stana) cu magarul numit Calu.

- Buna ziua!

- Buna sa-ti fie inima fecior...

Socializez putin cu nea Viorel... pana mi-o taie scurt:

- Da' nu vrei mata sa urci ranita aia pe Calu si sa mai povestim pe drum?

- Cum sa nu, nea Viorele...

Carpati.org

Carpati.org

Urcam si povestim... Aflu ca e din Orastie, are 60 fara un an si ca doi copii il asteapta acasa.Imi zice ca-i angajat la o stana, ca ia vreo 12 mil/luna,bani putini comparativ cu munca depusa.Mi-a placut mult nea Viorel.Avea un zambet sincer, foarte comunicativ.Am un respect aparte pentru oamenii de varsta a treia.

Pe drum ne-am oprit la o tigara (si el fuma).Eu nu-mi gaseam tigarile in rucsac si s-a oferit sa-mi dea o tigara. Am refuzat, stiind ce rau e ca fumator sa fii sus si sa-ti arda buza dupa un fum.Dar el mi-a spus ca are la stana destule pachete, ca nu fumeaza mai mult de un pachet pe zi, deci nu e nicio probleme.Iau o tigara si stam de vorba. Imi povesteste cum vine ursul la stana, cum fura oi sau berbeci.Cum arunca cu pietre dupa oameni (am mai auzit asta la alti ciobani).

Incet incet prindem altitudine.

Calu lider de expeditie.In fata,Ciocarliul Grivelor invaluit in nori.

Carpati.org

Mai sus, la o stana (nu unde lucra el) am oprit pentru inca o tigara.

Carpati.org

Il recompensez pe Calu pentru ajutor cu niste biscuiti care ii infuleca cu pofta mai-mai sa-mi prinda si degetele.

Dupa pauza de tigara si o gura de whisky, urcam pe langa Ciocarliul Grivelor.

Priveliste spre sud.Culmea Tartarau

Carpati.org

Intre timp, norii s-au adunat deasupra noastra. Cand senin... cand innorat...

Vine si momentul despartirii de nea Viorel. Ii multumesc si ne luam la revedere.

Sanatate nea Viorel, ramai cu bine. Incet incet,dispare in nori.

Carpati.orgDin nou singur. Din cand in cand, se mai vad marcaje,cam sterse.

E ora 14:24 la despartirea de nea Viorel. Desi vremea nu e buna, totusi, hotarasc sa incerc urcarea pe Parangul Mare, si de acolo jos la lacuri,la Mandra sau Rosiile unde sa pun cortul. De la despartirea de nea Viorel n-am mai gasit niciun marcaj.

Nimic nu prevestea furtuna. Doar nori care veneau si plecau. Totusi, intelept era daca amanam urcarea. Am facut o graseala care ma putea costa chiar viata. Ma orientez printre nori si zaresc varful Mandra (asa credeam atunci... ) Harta imi arata ca traseul il ocoleste prin dreapta.Asa si fac.Urc si iar urc.Ba senin... ba nori... Depasesc varful si mai sus se vede altul.Sa fie Parangul Mare?Nu! ... Deci asta e Mandra.Maresc ritmul cu gandul de a ajunge cat mai repede sus pe Parangul Mare.Dupa 15-20 minute Vf. Mandra (2360m) ramane in spate. Vad si zapada.

Carpati.org Imediat dupa ce am facut fotografia asta aud tunete in departare.Ioooi! E de rau! Incepe si ploaia, cu piatra.Scot repede folia suplimentara si o pun peste mine. Ca sa ma incurajez si sa ma incalzesc (eram in pantaloni scurti si tricou) iau o gura de whisky. Scot si sticla de apa,desfac dopul si il pierd printre stanci. Offf! ... acum trebuie sa iau dopul de la whisky.Stau ghemuit,ploaia continua,piatra.Mi-e frig dar nu indraznesc sa scot hainele groase din rucsac. Daca mi le uda si pe acestea, nu mai aveam altele. Fulgere si tunete in apropiere. Mi se face pielea gainii.Imi acopar urechile. Singur la 2400 metri altitudine sub o folie.Pentru prima oara (... cred... ) in viata gandul mortii imi da tarcoale. Din nou trasneste deasupra mea de am crezut ca se rup muntii in doua. Desi am prins vreme urata la munte de atitea ori, niciodata nu m-a prins sus la peste 2300 metri furtuna cu fulgere. Simteam ca ma sufoc,simteam cum vine moartea fara sa ma opun,trebuia sa fac ceva.Dintre doua rele, am ales (asa am crezut pe moment) raul cel mai bun. Iau rucsacul in spate, folia in brate si alerg in jos.Alerg??Nu... pur si simplu alunecam... levitam... ba pe spate... ba pe fund... ba cu capul inainte... ba salturi de cativa metri... Trante si iar trante... rostogoliri... Ajung intr-o zona cu lespezi,n-am ce face trebuie s-o strabat alunecand de mai multe ori si ma lovesc la picior. Curge sange! (n-am simtit nimic, mai jos un cioban mi-a atras atentia)In momentele acelea de panica, nici daca-mi rupeam mana nu ma opream, chiar si o intalnire cu ursul mi se parea o banalitate.Cred ca aratam ca o stafie alunecand la vale.Faza tragico-comica.

Continui sa alerg... sa cobor... Ajung in scurt timp la Ciocarliul Grivelor unde ma intalnesc cu doi ciobani.


     - Tuuuullllai domn'e... da' ce tat alergi asa?Cin' te urmareste? (va dati seama cum aratam?cu folia in mana si alergand de mancam pamantul,julit pe picioare si pe maini,cu sange... )

     - Furtuna bade... fulgerele... (gafaind incercam sa-i explic)...

     - No ce zici fecior... ca nu te aud...

     - FUUURRRRTUUUUUNNNNAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA...

     - No stai bland, c-o trecut.


Stau bland pe dracu'!!!(in gand)Nu se mai aude nimic,doar norii care nu-mi ofera vizibilitate.Ajung cu chiu cu vai la stana (unde am fumat cu nea Viorel o tigara).Cad secerat pe un bustean.

Ufffffff... ce spaima am tras.Dupa ceva timp imi revin, caut un loc pentru cort si ma apuc sa-l fac. Intru in el si ma arunc in sacul de dormit adormind aproape instantaneu. M-a dat gata furtuna. Ma trezeste mai pe seara unul dintre ciobani invitandu-ma la masa.Da,mamaliga,branza,lapte.Suna bine,nu-i asa?!Smiley

Fac si cateva fotografii.

Carpati.org

Carpati.org Ii fac o poza si lui Petrisor.

Carpati.org

Seful stanei.

Carpati.org

Seniorul si juniorul.

Carpati.org

Cortul si cainele.

Carpati.org

Si eu:

Carpati.org

Valea Jiului seara.

Carpati.org

Bineinteles, dupa aceea, am dormit ca ursu' (cum vine vorba... )



A treia zi : Ciocarliul Grivelor - Vf. Mandra (2360m) - Vf. Parangul Mare (2519m) - Saua Gruiu - Lacul Mandra - Lacul Rosiile - Lacul Lung - Zanoaga Stanei - Refugiul Agatat - DN7A - Petrosani.

Carpati.org

Dimineata la prima ora am fost in picioare. Dupa patania avuta ma uitam putin cu ingrijorare spre Parangul Mare. Daca ma prinde iar vreme urata???Mai sus nu mai este niciun marcaj si prin nori cu greu gasesti traiectoria ideala.Vreme a fost frumoasa,soarele a aparut pe cer de dimineata si mi-a lasat oportunitatea unor fotografii.

De dimineata vine la cort Petrisor cu o bucata mare de branza.Imi ureaza drum bun si imi da adresa ca sa-i trimit fotografiile.El locuia undeva prin judetul Alba.Ii multumesc si ne strangem mainile.

Impachetez totul si urc voiniceste sa profit de vremea buna.Ca sa-mi fie ziua mai frumoasa,din nou,o floricica imi face cu ochiul.

Carpati.org

De pe versantul Grivei,izvorasc parauri,deci problema apei este rezolvata.Numai bine,caci soarele dogoreste de dimineata fara mila.

Inaintez pe poteca pronuntata dar fara marcaje...sau putine.Daca nu ma insel,numai vreo doua semne am vazut de la stana pana aici.Dar vremea frumoas imi arata drumul spre altitudinea maxima din Parang,varful Parangul Mare,2519 m.

Ca sa ajung pe Mandra(2360m,al doilea din poza) trebuie sa trec de primul varf:prin dreapta,mai lejer dar imi lua mai mult timp,prin stanga,mai repede dar cu o portiune de lespezi,sau direct pe el,dar cu un urcus sustinut de la baza.Cu o zi in urma,alesesem varianta de dreapta,dar acum ma hotarasem sa urc direct pe el,chiar daca asta insemna un efort suplimentar.

Carpati.org

Intorc camera si spre sud.Culmea Tartarau in prim plan.

Carpati.org


In scurt timp,sunt perpendicular cu Culmea Tartarau.

Carpati.org



Spre vest se intinde Ciocarliul Grivelor.

Carpati.org

Depasesc primul varf fara sa iau o pauza prea mare,imi propusesem sa stau mai mult pe Mandra.Dupa vreo 20 de minute ajug si pe Vf.Mandra unde ma astepta o iarba moale,numai buna sa ma intind putin.In sfarsit,aveam in fata colosul Parangului.Desi era vizibil inainte de urcare pe primul varf,care,nu stiu cum se numeste,de aici pare mai impunator.

Carpati.org

Uitandu-ma in sus,spre varf,am recunoscut stancile unde ma adapostisem cu o zi in urma.Simteam un gol in stomac privind de unde am coborat ca nebunul in ziua precedenta.Oare imi mai gaseam whisky-ul care l-am pierdut in fuga nebuna de fulgere?!Nu stiu daca am mentionat,dar,pierdusem dopul la petul unde aveam whisky-ul.Fara dop,nu mai avea rost sa-l iau fiindca se varsa prin rucsac,asa ca,am luat o gura zdravana de whisky si l-am aurncat.Oricum,vroiam sa recuperez petul,ca sa nu-l las aruncat,nu pentru continut.


Pfuai! Ce urucus! Marcaje bineinteles... ioc!!Dar cu vremea aceasta n-aveam cum sa ma ratacesc.

Pauza de 10 minute s-a terminat si continui nerabdator spre varf.

Gasesc si locul unde m-am adapostit de furtuna... si de unde am coborat cu "viteza luminii".Va dati seama ce sentimente ma incercau?!

Uite si zapada de ieri.

Carpati.org

Un fluturas.


Carpati.org

Urcand aproape fara intrerupere,prind altitudine,si spre est zaresc saua Gruiu cu Vf.Gruiu(2345m) si Vf.Paclesa(2335m)

Carpati.org

Si in sfarsit,am sub picioare titanul Parangului.La 10:40 ajung pe varf dupa un urcus sustinut.

Vedere spre nord.

Carpati.org

Spre sud.In stanga jos e varful Mandra iar in dreapta Ciocarliul Grivelor.

Carpati.org

Intre timp,trei turisti maghiari ajung pe varf.

Carpati.org


Ne salutam si unul dintre el admira spunand :

    - That's life!!!Smiley

    - Indeed my friend! Smiley


Mi se face pofta de o tigara, dar bricheta refuza sa faca flacara,repede unul dintre ei imi sare in ajutor si imi da o bricheta. Multam fain! ... sau Koszenem (parca asa se spune, nu-i asa?)

Ce liniste,ce frumos,ce curat.Cum sa nu admiri?!

Carpati.org

Intre timp, maghiarii se intorc la Rusu pe cand eu trebuia sa cobor in saua Gruiu si mai apoi la lacuri.

Norii se aduna amenintator asa ca nu mai zabovesc mult.

Cobor spre saua Gruiu si prind cele 3 lacuri,de fapt numai 2 si jumatate.Mai am de invatat la capitolul incadrare,si nu numai,desigur.

Jumate din Mandra,Rosiile si Lung.

Carpati.orgDupa 10-15 minute ajung in saua Gruiu si de aici, cu toate ca nu e nicio sageata, gasesc repede coborarea la lacuri.

Carpati.orgLa lacul Mandra intalnesc si doi timisoreni (sot si sotie) ce veneau de la Groapa Seaca,si care vroiau sa ajunga pe Parangul Mare. N-aveau cort si saci de dormit, doar rucsaci mici pentru o tura de zi. Ii rog sa-mi faca o poza.

Carpati.org

Le arat locul pe unde trebuie sa urce in saua si ne despartim.

Ocolesc lacul prin partea dreapta si imediat ajung deasupra lacului Rosiile.

Carpati.org

Din saua Gruiu pana la lacul Lung nu este niciun marcaj.

Ajung si la lacul Lung.

Carpati.orgDe aici incepe marcajul punct rosu pana la sosea. Dupa 10-15 minute ajung si la Zanoaga Stanei

Carpati.orgIntalnesc un grup de 3-4 persoane care urca pana la lacuri si inapoi. Mai jos, intalnesc alt grup de 8-10 persoane, si mi-a atras atentie unii dintre ei care erau echipati in adidasi, trening de fas subtire si in loc de rucsaci aveau... GENTI!!!

Carpati.org Maresc ritmul fiindca a inceput sa ploua,si dupa spusele ultimului grup nu mai e mult pana la refugiul Agatat. In sfarsit,se vede in zare.

Carpati.org

Urmeaza apoi o portiune frumoasa de jnepenisi si un "look back".

Carpati.org

... si mica cadere de apa de langa refugiu.

Carpati.org

Ajung la refugiu la ora 14:30.

Carpati.org

Carpati.org

Pauza bine meritata.

Sunt servit regeste cu un nes si National Geographic!!! Smiley

Carpati.orgApare al doilea grup cu care m-am intalnit. Nu se opresc, coboara de urgenta.

Intre timp incepe ploaia... torentiala... fapt ce ma ingrijoreaza gandindu-ma la timisoreni si la ceilalti.

Desi s-a dat cu spuma printre barne, totusi in partea dreapta, in zona mesei si sobei ploua inauntru. Zona priciurilor este neafectata.

Neavand ce face, citesc jurnalele. Mi-a atras atentia o pagina, cu scuzele de rigoare autorului, am fotografiat fiindca este interesanta:

ATENTIE!!!URSUL DA TARCOALE... daca cumva nu e o gluma proasta.

Carpati.org Dupa o jumatate de ora, ploaia se opreste.Vin si timisoreni uzi leoarca care nu mai asteapta si coboara. Eu mai stau sa vad cum evolueaza vremea.Dupa 20 de minute plec si eu.Ii prind din urma,schimb o vorba si ii salut fiindca am viteza. Ma asigura ca (daca) ma prind din urma o sa ma ia cu masina pana in Petrosani. Aveau masina la Groapa Seaca si urma sa pelce spre casa in seara respectiva.

Poteca se termina si urmeaza un drum forestier de 4 km. Ajung la sosea repede si fac stanga spre Petrosani. Nu fac semn niciunei masini fiindca nici nu mai prea aveam bani, si pana la urma, de asta am venit la/pe munte,pentru miscare. Continuam spre Petrosani, pana unde puteam,acolo puneam cortul si inoptam.Totusi dupa 4-5 km un papuc opreste in dreptul meu.


   - Buna ziua.Mergeti la Petrosani?Ma uit la sofer,un om pe la 40 si ceva de ani... cu ochelari... si ii raspund: 

   -Buna ziua! ... da...spre Petrosani.

   -Urcati va rog.


Arunc rucsacul in spate si urc in masina. Aflu ca este Dl. Bogdan Mihai, proprietarul cabanei Groapa Seaca. Un om iubitor de munte,un om minunat. Vorbim tot drumul despre munte si cand ajung in Petrosani ii cer numarul de telefon, spunandu-i c-o sa-i dau o mana de ajutor candva.Ma lasa aproape de autogara, numai bine, in 20 de minute aveam si autocar la Tg-Jiu.In autogara se incheie tura de Parang, zambindu-i soarelui.

Carpati.org Vine si autocarul, portofelul se usureaza de 10 lei. Poi ce, numai rucsacul?! A doua tura solitara in Parang s-a terminat cu bine, cu toate ca am avut parte de evenimente inedite mie. Va urma? Cu siguranta da, turele solitare au un farmec aparte. Dar pe viitor, voi renunta la turele solitare pe trasee prost marcate.

Toate bune tuturor!!



Miercuri, 8 iulie 2009 - 17:58 
Afisari: 10,379 


Postari similare:





Comentariile membrilor (37)

cibotarum
cibotarum
Coarda
 
1
Interesant, palpitant, frumos. Deosebit de frumos. Trebuie sa ai curaj, vointa si dragoste de munte pentru asa trasee solitare. Asa-i, turele solitare au un farmec aparte. Acum vreo 8 ani eram iarna singur in Ceahlau cand m-a speriat de moarte un ... caine, aparut in viteza de dupa niste brazi plini de zapada (zapada de un metru). Dupa ce m-am linistit de aparitia cainelui, asteptam curios sa vad daca mai apare ceva, ceva de dupa brazi ce-l speriase pe caine Carpati.org. dar nu a aparut nimic, iar cainele m-a insotit pana la cabana. Numai bine


Sâmbătă, 2 august 2008 - 08:06  

ruga
ruga

 
2
N-am citi eu poate multe jurnale dar asta mi s-a parut superb-sincere felicitari. Ai reusit sa traspui f bine momentele traite, am citit pe nerasuflate jurnalul sa vad ce intamplari a mai avut "Amundsen-ul Parangului". Sfaturi ....cred ca le-ai tras singur dupa aceasta tura de "balaureala" (solitudinea e buna dar in doze mici ) Carpati.org Precum spui si tu "a fost o experienta...unica"-multumesc ca ne-ai impartasit-o.
PS. Totusi nu inteleg de ce a fost desfiintat (chiar si temporar) traseul!?


Sâmbătă, 2 august 2008 - 08:37  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
3
Deosebita expeditie ai facut si frumos ai povestit. Mi-au placut intalnirile cu ciobanii, cu salbaticia si cu furtuna si mai ales ca ai fost singur . Si mi-a mai placut faptul ca singuratatea ai impartit-o cu altii.


Sâmbătă, 2 august 2008 - 09:11  

veteranul1
veteranul1
Coarda
 
4
Un jurnal bine scris despre unele trasee pe care astazi mai nimeni nu le foloseste. Inainte de 1989 au fost "actiuni" mai mult sau mai putin impuse care au pus in valoare foarte multe trasee, dar si atunci Lainici-Vf. Parang era un traseu putin frecventat. Imi place ca esti curajos si putin "inconstient". Imi aduc aminte ca acum mult timp am practicat si eu turismul solitar, iarna si vara. Acum dupa multi ani sunt mai intelept si imi permit sa-ti dau un sfat pe care cred ca nu-l vei urma pentru ca nici eu nu l-am urmat , dar tot ti-l dau: nu parcurge trasee lungi si mai ales pentru prima data singur. Incaodata felicitari!


Sâmbătă, 2 august 2008 - 09:40  

alexus
alexus
Busola
 
5
Of, ce pofta de ness baut la munte, mi-ai facut. Parca este mai gustos, baut sus, intr-o poienita sau pe o piatra.

Esti si curajos dar si putin "inconstient". Se pot intampla multe. Aluneci sau te impiedici si cazi cu capul de o piatra, sau iti rupi mana, piciorul, te imbolnavesti, faci febra, frisoane ... Un partener de drum este indispensabil.

Cum "ulciorul nu merge de multe ori la apa", acelasi sfat: nu mai pleca singur.

Oricum, a fost o tura frumoasa.

Felicitari!


Sâmbătă, 2 august 2008 - 20:13  

eaglefree
eaglefree

 
6
Multam fain tuturor.

Intr-adevar,am fost si putin (sau mai mult?) inconstient...constientizez asta la rece.Si da,multam de sfaturi,e de evitat turele solitare mai ales pe trasee prost marcate,sau care nu le cunosc.

Puteti citi aici despre acest traseu:
http://alpinet.org/download/adresagiurgiu.doc
(Seful Salvamontului Gorj,Sabin Cornoiu clarifica problema)

Desi este mai veche problema,ea ramane totusi de actualitate.
Pacat ca nu este intretinut,fiindca este superba zona.
Ar fi si un bun punct de intrare in trasee pentru cei din sud(si nu numai).In felul acesta,se poate evita 'rechinii' din Petrosani.


Sâmbătă, 2 august 2008 - 21:13  

oleg
oleg
Coarda
 
7
Cred ca te-ai distrat de minune. Ai trăit intens, cu toată ființa ta fiecare clipă din ,,hoinăreala" asta minunată. Se vede clar, de la o poștă, plăcerea pe care o ai când urci pe munte. Jurnalul ca și tura foarte frumoase. Felicitări!


Sâmbătă, 2 august 2008 - 23:39  

maria
maria
Caraba
 
8
Este primul jurnal de la o incursiunea solitara, pe care-l citesc. Mi-au placut foarte mult fragmentele acelea cu ciobanii, mai ales cel cu Nea' Viorel, ca doar era primul om pe care l-ai intalnit, dupa o zi traita in pustietate; astia da oameni, adevarati oameni ai muntelui. Parerea mea... ai putea sa faci mai multe expeditii solitare, sa devii survivor( e o sugestie, sa n-o iei foarte in serios), desi cred ca esti in devenire. Apreciez taria, curajul si bunavointa de care ai dat dovada! Felicitari pentru tot!


Duminică, 3 august 2008 - 16:35  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
9
Tu nu esti normal ! Daca te mâna lupu' ? Te-ai gândit ?
;D


Duminică, 3 august 2008 - 19:56  

eaglefree
eaglefree

 
10
Lupu?Poi...aveam un briceag la mine... Carpati.org

Stiti replica din filmul Point Break:"E placut sa mori facand ceea ce-ti place".Traducere aproximativa.....
Decat in accident de masina,mai bine sus pe munte.Vorba batranilor,cand ti-e scris,atunci ti-e scris.E drept,omul isi mai forteaza destinul.

Si cine stie,cu putin sau mai mult noroc,in vreo 2-3 ani veti citi un mega-jurnal din tura sud americana.N-am renuntat la vis.
Speranta moare ultima,nu-i asa?!

Multumesc frumos tuturor pentru vorbele frumoase.

Cam ai dreptate Maria...Aceste doua ture solitare din Parang nu sunt singurele...Mai sunt cateva si poate o sa mai scriu si alte jurnale.
Tin minte una din Bucegi,de prin 93-94 cand am urcat pe Valea Cerbului,Vf.Omu..apoi Babele,Caraiman,Jepii Mici si Busteni in 6-7-8 ore.Nu mai stiu exact.Am facut putin jogging montan.
Eh!Aveam conditie fizica buna atunci,nu fumam....


Duminică, 3 august 2008 - 20:44  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
11
Felicitari pentru modul cum ne faci sa traim alaturi de tine ,,peripetiile " turelor.Oricum ai un curaj demential de pleci cuc pe astfel de trasee. Asteptam si urmatorul R.T.( de ce nu cel din America de sud )


Duminică, 3 august 2008 - 21:15  

maria
maria
Caraba
 
12
Wooowww......nu-mi vine a crede, dar e pe cat se poate de adevarat. Ce sa mai... o data ce-ti patrunde in sange placerea de a merge la munte si de a fi la o altitudine cat mai mare...ajungi si-n ipostaza de a iti testa limitele. Apropo de tigari, poate ca experienta din Bucegi te face sa te lasi de fumat. Carpati.org


Duminică, 3 august 2008 - 21:24  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
13
Dupa ce ore-n sir m-am strofocat sa elimin spatiile dintre paragrafe si câteva ( mult prea multe! ) semne de "suspendare", ceva mi-a sarit în ochi si m-a scandalizat : ce ai dom'le cu damele cu genti ? Sau nu-ti plac damele ?
Carpati.org


Duminică, 3 august 2008 - 21:41  

maria
maria
Caraba
 
14
Ati vazut niste cuvinte care v-au scandalizat. Din cate stiu eu, site-ul carpati. org este pentru oamenii pasionati de MUNTE. Carpati.org (comic comentariu ca de obicei)


Duminică, 3 august 2008 - 21:48  

eaglefree
eaglefree

 
15
Ah!Tu erai vinovatul?! Carpati.org ..nu stiam ce se intampla cu jurnalul.
Am lasat mai mult spatiu ca sa fie mai facila lecturarea jurnalului.Se pare ca am exagerat.
Dame?Genti?N-am nimic domn'e....n-am nimic.Chiar sunt sensibil in fata sexului frumos Carpati.org

No bine,inteleg aici,dar cu part.1 ce ai avut?Redimensionare pozelor e microscopica Carpati.org Sau nu tu esti vinovatul?


Duminică, 3 august 2008 - 21:58  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
16
La poze nu m-am bagat !


Duminică, 3 august 2008 - 22:16  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
17
Apai nu stiu ce-o facut Mihai prin text Carpati.org ca eu stiu ca l-am facut frumos aseara.. Carpati.org

Fapt e ca avem cel mai inalt varf in lume (varful Cheafa 91204m) Carpati.org si Mihai nu a trecut asta la stiri! Ru-si-ni-ca!


Duminică, 3 august 2008 - 22:19  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
18
As putea sa te învat multe despre frumusete Carpati.org


Duminică, 3 august 2008 - 22:23  

eaglefree
eaglefree

 
19
91204 m Carpati.org Carpati.org
S-a mutat Himalaya! Carpati.org
Da!Da!Da!Treceti-ma la stiri..ascensiune solitara si in premiera pe vestitul Cheafa de 91.204 m Carpati.org Carpati.org
Mi-a scapat eroarea asta,in loc de ( am pus 9.N-am tinut bine shiftul.
Scuze.

Pt.Mihai:zici ca frantuzoaicele.... ? Carpati.org


Duminică, 3 august 2008 - 23:02  

satov
satov
Caraba
 
20
Ce ai nene mustacios cu ce-i place si ce nu-i place lui eaglefree .. sau e vreo-un interes la mijloc ? Carpati.org

Si tu, in fuga aia la vale tocmai sticla de whiskey ai scapat-o ? poi eu uitam si de furtuna si de tot si ma intorceam dupa ea Carpati.org.

Mi-a placut jurnalul, si sunt sanse bune sa-mi fie util vara urmatoare. In special acu, a devenit un "must" Parangul. Multumesc de relatare, numai bine.


Luni, 4 august 2008 - 00:06  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
21
Nu, nu, nu e vorba de frantuzoaice ci de notiunea de "frumos" a "frumosului" de la Sacele ! Mai e cale lunga pâna va pricepe ceva. Daca va pricepe...
Carpati.org


Luni, 4 august 2008 - 00:10  

eaglefree
eaglefree

 
22
Carpati.org Oricum,nu-mi pare rau ca te-am intrebat de frantuzoaice....si oricum,nu mi-ai raspuns Carpati.org
Si oricum,am fi fost in afara subiectului....

Pt.satov: asa mi-a spus si fratele meu...."-Fraier ai fost mah...sa lasi tu minunatia de whisky acolo.Hai dupa ea!" Carpati.org
Nu stiu daca am specificat,dar ca sa prind tupeu,am luat o gura strasnica si apoi am aruncat sticla.


Luni, 4 august 2008 - 01:00  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
23
A la la Michel... Vous êtes un vrai cauchemar!


Luni, 4 august 2008 - 10:49  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
24
Pe acest sait exprimarea se face în limba româna Carpati.org


Luni, 4 august 2008 - 10:51  

sweetlittleada
sweetlittlea..

 
25
Hey, superba tura ai facut. Felicitari! E foarte frumos sa te plimbi singur, intr-adevar. Si mie-mi place. E altfel atunci cand esti numai tu, cu natura.poate ne strangem mai multi, totusi, candva, sa facem un traseu pe undeva. Ma gasiti pe-aici Carpati.org


Luni, 4 august 2008 - 15:38  

eaglefree
eaglefree

 
26
....si tu ne gasesti pe-aici Carpati.org
Saru'mana...saru'mana....
Intr-adevar,e palpitant sa hoinaresti singur.


Luni, 4 august 2008 - 17:40  

sweetlittleada
sweetlittlea..

 
27
Hai si tu in Bucegi pe 16-17. E traseu propus de dancione Carpati.org


Marți, 5 august 2008 - 12:21  

varverica
varverica
(admin)

 
28
Faina tura, chiar asa, cu peripetii.

Refugiul Agatat este unul dintre putinele refugii ramase in care gasesti "de toate". Senzationala treaba cu NG Carpati.org


Miercuri, 6 august 2008 - 12:49  

eaglefree
eaglefree

 
29
La refugiu gasesti destule:topor,lemne taiate,trusa medicala,jurnale ca sa-ti clatesti ochii..si altele.Mai sunt lasate din cand in cand conserve,baterii si altele de catre cei care coboara din creasta.E de apreciat.Cum am gasit..asa am si lasat.
Scuzati-ma ca n-am mentionat:revistele le aveam in rucsac,de acasa...Deci senzationalul consta in faptul ca le-am adus de acasa Carpati.org
Ma gandeam c-o sa fie ceva timp ploios si care ma va imobiliza in cort.Din plictiseala,imi clateam ochii.Dar,n-a fost cazul...doar la refugiu,cand am luat pauza de ness si tigara,am citit pe fuga cate ceva.
Am avut in prima tura de Parang "Lupul de stepa" cu mine,dar,bineinteles,n-am apucat sa-l citesc....
Ciudat,nu-i asa?!....sa mergi cu lectura la munte....


Joi, 7 august 2008 - 20:33  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
30
Vez Gabi, si pe tine te-a dus cu zaharelu, faza cu NG vreau sa zic Carpati.org


Joi, 7 august 2008 - 20:38  

eaglefree
eaglefree

 
31
Nu asta a fost intentia mea....dar lasa Mihai,fac abonament si urca postasul pana la refugiu Carpati.org


Joi, 7 august 2008 - 20:57  

adrianfrangu
adrianfrangu..

 
32
O experienta senzationala. A fi unul cu natura. Felicitari.


Marți, 21 iulie 2009 - 11:10  

amos_and
amos_and
Coarda
 
33
Superba tura,felicitari!Am fost si eu de cateva ori prin zona Pietrei Argelelor,dar am urcat pe alte variante si anume:1.Urcare prin plaiul Bumbestilor,de la uzina mecanica Sadu.2.Pe valea Chitiu,am mers pe drumul forestier pana s-a terminat apoi spre stanga apare o poteca care te duce direct in Argele.Pe Parangul Mare am mai ajuns odata si din valea Polatistei,pe la stana Ciocarliul Grivelor,apropo vf.despre care ai spus ca se vedea Parangul Mare,inainte de vf.Mandra si nu stii cum se cheama te ajut eu:Este vf.Tapul(2110m).Oricum ai facut o tura de vis, cam nasol singur dar a meritat.In aceeasi situatie ma aflu si eu,am atatia prieteni spun ca merg si pana a doua zi renunta!Si eu tot singur hoinaresc!Toate cele bune!Felicitari!


Sâmbătă, 26 iunie 2010 - 20:00  

eaglefree
eaglefree

 
34
Mersi Alin,de informatie.Chiar nu gaseam pe nicio harta cum se numeste primul varf din apropierea Ciocarliului Grivelor.
Nu contest,o mica (sau mare?) doza de inconstienta zace in mine.Este intr-adevar,putin periculos sa te aventurezi de unul singur pe trasee necunoscute.Totusi, nu agreez turele solitare,dar au un farmec aparte.


Duminică, 27 iunie 2010 - 22:11  

leovit
leovit
Busola
 
35
Frumoase jurnale ...amintiri placute..carari insorite...


Sâmbătă, 5 februarie 2011 - 20:29  

leovit
leovit
Busola
 
36
Revin...dupa vreo doua ture prin Paring ....incep sa ma indragostesc de el...(nu te mai vezi ..auzi..) ")


Marți, 18 decembrie 2012 - 15:41  

siriso21
siriso21
Coarda
 
37
Tare fain jurnalul tau, o aventura pe cinste. Cautand pe net descrieri ale traseului dinspre Lainici spre Parang am ajuns si pe pagina asta. De vreo 3-4 ani tot am in plan sa fac si eu traseul asta si speeer ca anu acesta sa reusesc. Oricum, zona asta de mai sus de Lainici spre Argele nu o voi uita niciodata, fiind tura cea mai lunga din viata mea, de 21 de ore, o adevarata nebunie la -25 de grade. Daca vrei sa citesti si peripetia noastra te invit sa te uiti la comentariile lungi de aici: http://www.carpati.org/planificator_ture/2_in_1_muntii_parang_si_
muntii_valcan_/2006/
Sau probabil ca oricum stii povestea de la prietenul nostru comun Mircea (micro).... Carpati.org

Referitor la traseul Parangu Mare - Lainici...eu ma gandesc sa il abordez la coborare, macar de sus as avea o alta perspectiva in orientare, ca de marcaje nu incape vorba. Creasta si vaile nordice le-am facut...asa ca ma gandesc sa aprofundez Parangul si pe partea de sud...poate poate ma mâncă ursu' sau viperele Carpati.org

Ture faine in continuare iti doresc si poate cine stie, ne nimerim vreodata pe munte, in vreo tura.

Toate bune iti doresc!


Vineri, 3 iunie 2016 - 10:43  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0891 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org