Parang - traseu Cabana Mija-caldarea Carjei-lacul Mija (Muntii Parang)

Parangul intotdeauna o provocare, o maretie care te atrage atunci cand il vezi. Am avut si noi o zi la dispozitie asa ca am ales sa facem un traseu mai spectaculos. Am pornit din Petrosani si am mers cu masina spre satul Jiet de unde am mers mai departe spre cheile Jietului si pe chei pana la cabana Mija unde ne-am lasat masina. De aici am pornit pe drumul forestier Mija Mare. La pornire avem indicator pentru statiunea turistica Parang 3-4 ore de mers cu marcaj triunghi rosu. In prima faza am urmat marcajul pana la al 3 pod unde am continuat sa urcam paralel cu raul Mija Mare. Deoarece tinta noastra a fost lacul Mija am facut un calcul logic, daca urcam pe rau nu avem unde sa ajungem decat la lac. Plecarea am facut-o pe la 8:45 de la cabana. Traseul nostru paraseste marcajul si astfel continuam pe poteca ciobaneasca care este destul de vizibila si usor de urmat.

Urcam prin padure si in doua ore am ajuns la o cascada deosebit de frumoasa unde am facut o pauza si am facut fotografii. Chiar inainte de a ajunge la cascada am ajuns intr-o zona in care padurea era doborata la pamant din cauza unei alunecari de teren. De la cascada am continuat pe poteca si  in asteptarea regruparii au inceput sa se auda zgomote chiar deasupra noastra. Spre bucuria ochilor nostrii am vazut o caprioara care fugea speriata  de noi care am venit in imparatia muntilor ei. De aici nici dupa 100 de metrii am reusit sa ratacim cararea ceea ce ne-a facut sa o luam prin jnepenis dar s-a dovedit a nu fi cararea noastra si am fost nevoiti sa ne intoarcem. Cu o mica ezitare am continuat in sus pana ce am dat de cel mai bun marcaj touristic: o punga. Da, o punga ne semnaliza faptul ca suntem pe poteca care trebuie, foarte ingenioasa idea oricum a celui care a avut-o. La un momendat cararea a facut stanga si am observant in bradul tocmai pe sub care treceam, legata o punga iar de acolo cu putin noroc si atentie in directia in care merge cararea se putea observa la 200 de metrii in alt copac legata o punga albastra ce ne semnaliza corectitudinea directiei.

Aceasta trecere am facut-o in cateva minute si am ajuns la raspantia a doua rauri. Am hotarat sa urcam pe cel din stanga deoarece era mai spectaculos prin prezenta cascadelor care le puteam vedea de jos. Am tot urcat si am fost placut impresionati de frumuseta ce ni se deschidea atat in fata noastra odata cu inaintarea pe micul canion pe care l-a format raul cat si in spatele nostru prin deschiderea spre muntii Sureanu.

Desi acest canion a fost creat de catre natura aceasta a facut posibila inaintarea noastra pe marginea apei chiar daca a mai trebuit sa ne mai si ajutam in unele locuri pentru a inainta.  Am uitat sa va spun despre tufele cu flori rosiatice pe care le vedeam inca de la urcarea prin jnepenis si care ne doream foarte mult sa le vedem mai de aproape dar asta doar daca o sa ne continuam urcarea.

Iata-ne iesiti de printre stanci unde suntem intampinati de golul alpin care ne face sa ne incarcam retina cu imagini care mai de care mai frumoase. In fata avem o portiune cu zapada, pe care trebuie sa ajungem neaparat, dar inainte de asta suntem intampinati de floricele care mai frumoase si mai multe.

Dar ochii ne sunt atrasi de bujorul de munte(rhodendron) care acum este aproape de noi si ne incata cu frumusetea si cu mirosul sau care ne face sa ingenunchem pentru a pastra cat mai mult cu noi acest miros.

Dupa o scurta pauza de joaca in zapada si o simulare a schiului ne hotaram sa lasam joaca si sa ne continuam drumul spre caldarea Carjei pentru a vedea cat mai mult din frumusetea muntelui. Era ora unu si am hotarat sa ajungem pana in spatele Varfului Carja dupa care ne-am intors inapoi pe cararea cu marcaj galben pentru a continua spre lacul Mija. Deoarece joaca noastra s-a prelungit pe pajistile alpine ne-am vazut ajunsi la lac doar pe la 3:15. Inainte de a ajunge ne tot gandeam cum o sa fie, intotdeauna inainte de a ajunge la un colt de rai ne imaginam cum este dar se pare ca natura ne face sa exaltam si sa simtim intradevar frumusetea deosebita a lacului inconjurat de crestele semete.

La lac totul a incremenit parca, vantul nu mai bate, soarele arde parca mai tare, nici de mancare nu ne arde ci parca ne dorim sa contemplam sa respiram fiecare secunda sa luam cu noi cat mai mult si sa nu pierdem nici o secunda cu altceva. Incercam sa fotografiem cat mai mult dar se pare ca atunci cand nu incarci setul de acumulatori ramai fara poze. Exact asa am patit dar cu ajutorul soarelui si al numarului de acumulatori mare pe care l-am avut la noi(10), am reusit sa mai facem vre-o 30 de fotografii.

Dupa o pauza de liniste si dupa o masa care trebuia sa o luam deoarece nu mancasem de dimineata si aveam nevoie de energia necesara pentru a ne intoarce din nou pe plaiuri mai joase.

Nu am zabovit si am reusit sa plecam de la lac pe la ora 4:00, dar de aceasta data la coborare am ales variant directa pe raul Mija. Dar se pare ca a fost variant mai abrupta care ne punea la incercare genunchii cat si mainile deoarece ne sprijineam tot mai mult in bête. Tot coborand am ajuns pe marginea raului intre stanci iar inaintarea nu ar mai fi fost posibila decat pe malul drept, dar se pare ca natura si de aceasta data a lasat loc si pentru oameni. Reusim cu putin efort sa trecem peste o saritoare si iata-ne pe partea cealalta a stancilor dar intr-o pajiste plina de bujor de munte. Mai facem cate o pauza de miros si continuam spre raul ce vine din caldarea Carjei deoarece aici este mai lina coborarea.

Dar la aceasta coborare suntem pe partea dreapta dar noi trebuie sa trecem pe partea stanga ca sa ne continuam coborarea pe cararea marcata cu pungi. Dar iata ca suntem nevoiti sa improvizam o punte deoarece nu ni se arata nici o trecere naturala. Aruncam doi bolovani mari si iata ca suntem pe malul celalalt dupa ce ne sprijinim in bête si ne ajutam unul pe celalat.

Coborarea a fost mai rapida decat ne asteptam, am trecut rand pe rand de cascada, de padurea doborata de alunecarile de teren apoi de poteca lejera ce ne coboara spre jonctiunea cu traseul ce duce spre staiunea Parang si de aici pe forestier spre cabana Mija unde am ajuns la ora 18.30.

A fost o zi solicitanta mai mult pentru ochi deoarece a trebuit sa retina atatea frumuseti. A fost unul dintre traseele care cu siguranta vor fi greu de indepartat de pe primul loc ca si frumusete. A fost euforic.

Pentru poze: http://mysfan.wordpress.com/2011/06/17/parang-traseu-cabana-mija-caldarea-carjei-lacul-mija/

Cu bine, M&A.

Vineri, 17 iunie 2011 - 15:57 
Afisari: 4,970 


mysfan