Padina 1 Mai 2011 (Muntii Bucegi)

   Programasem demult tura asta, nu atat cat pentru a face un traseu dar cat sa ne limpezim creierii de Bucuresti. Am dat telefon la Centrul National Salvamont Padina pentru a face rezervari ne-am urcat (Cristi, Luci, Iulian si Georgiana) in masina ( opel astra H, 1.4) si am plecat pe traseul Bucuresti - Targoviste - Moroieni - Sanatoriul Moroieni drum forestier Padina. Ajunsi aici nu imi venea sa cred ochilor si urechilor bunatatea gazdelor + conditiile de cazare = super oferta. Eu si  Luci am zis sa ne incercam norocul pana la Varful Omu' ca doar nu am venit sa "stam". Ne-am echipat iar ca varianta am ales traseul Telecabina Padina - Cascada Obarsia Ialomitei - Vf. Omu (dunga albastra). Peisajul a fost frumos. Cei de la Salvamont au reinoit semnele (vopsit, ridicat stalpii cu semne in picioare, rebatuti in pamant, etc.)

Noi eram echipati sa induram ploaie pe tot parcursul traseului fara a fi udati, dar afara era asa de cald, nori albi grosi si „pufosi” si un soare zambitor. Pe parcursul ascensiunii noastre se vedeau pe munte fasii de zapda din ce in ce mai des si mai anevoiase. Unele dintre ele le-am fi traversat mai usor daca am fi avut coltarii.

Inainte de Coltii Obarsiei incepuse sa ploua. La aproape 800 de metri de intersectia drumurilor ce vin dinspre creasta Bucegilor si Babele ne-am intalnit cu un cuplu grabit care in ciuda echipamentelor lor s-au dat batuti sa mai ajunga la Vf. Omu datorita viscolului care se starnise din ploaia care ne insotise la urcus. Dupa o scurta discutie cu Luci am hotarat ca ar fi bine sa ne reintoarcem la cabana si sa lasam ascensiunea pana la Varful Omu pe alta data. Ca motive am avut: ora tarzie aproape 16:00,iar Lucia,colac peste pupaza era si racita, frigul care ne intrase in oase ( nu ne asteptam la viscolul asta).

Deci a urmat coborarea care sa dovedit mai dificila pe straturile de zapada decat urcarea insasi. Intr-un final am iesit din zona de viscol si cea de ploaie si am putut zari hotelul Pestera. Totusi in locul vremii senine si insorite, ii luase locul una mohorata si plina de nori gri. La ora 17:30 eram sub telecabina. Ne-am suit in masina cu gandul la o ciorba fierbinte si poate de ce nu la un foc de tabara si apoi un binemeritat somn. Ajunsi la Centrul National Salvamont Padina aici zarva mare. Se pare ca un grup de „pantofari de dambovita” descoperisera acest colt de rai pe ritmuri de manele, mici si bere, (ca deh doar maine ce era sa fie??) 1 Mai. Dupa o discutie cu cabanierul suntem asigurati ca la 24:00 se va da stingerea, nu doar pentru ca este Centru Salvamont, sau pentru ca am fost noi pe munte, sau pentru ca si alte 20 de persoane se intorsesera dupa o ascensiune prin Bucegi ci pentru ca era normal sa ne odihnim. Eu ce-i drept l-am crezut. Prost am fost. Dupa ce „pantofarii” nostri sau imbatat bine au chiuit si s-au luat la misto cu cabanierul pana la ora 3. Nici eu nici Luci, Iulian sau Georgi nu am putut pune geana peste geana pe ritmuri de „I-ati mireasa ziua buna” sau alte „hit-uri” din lumea lor. Zadarnice ne-au fost incercarile de ai convinge pe petrecareti ca nu se afla intr-un club, ci intr-un loc unde cei care urca pe munte se retrag spre noapte pentru a se odihni. Insa ne-a fost cu neputinta, pentru ca au inceput sa bata cu pumnii in pereti, spunand: ”M-a trimis tata sa ma distrez, fac ce vreau !!!!”. A doua zi nu mai aveam chef de nimic altceva decat de liniste si un ceai. Si cum la Cabana Bolboci mai fusesem si stiam ca le pot avea pe ambele am decis ca este timpul sa plecam cat mai repede de la cuibul asta de pantofari denumit pompos Centrul National Salvamont Padina, cu promisiunea solemna de a nu mai reveni niciodata. Cu gandul de a plati noaptea de cazare m-am indreptat catre sala de mese sa ii spun cabanierului ca nu si-a tinut cuvantul pe care mi l-a dat cu o noapte in urma. El mi-a raspuns cu un „respect” la care nu ma asteptam: „Daca vroiai sa te linistesti trebuia sa iti iei camera la popi, poate iti tinea si o slujba”. Deh vorba lu’ Mircea Badea „Trăim în România şi asta ne ocupă totul timpul”. Totusi ii multumesc Domnului Cabanier de la Centrul National Salvamont Padina, pentru ca a avut amabilitatea de a nu-mi da chitanta pentru cazare, astfel ii pot face o seziare la Direcţia Generala a Finanţelor Publice Dambovita. 

Luni, 2 mai 2011 - 10:15 
Afisari: 3,986 


sucitu