Operatiunea Caltun sau Rasplata muntelui 2 (Muntii Fagarasului)

­­­­­­­

Am privit spre zarea albastra

Mi-am imaginat

­Pe un munte tot urcam

Drumu-l strabateam

Inaltimile ma cheama

Catre o cabana

Ca sa-mi pierd o zi si-o noapte

Undeva-ntr-o toamna…

 

Bun… totul a pornit de la o discutie purtata la intalnirea de vara a carpatistilor, unde printre alte proiecte a venit vorba si despre Refugiul Caltun care necesita unele reparatii. Atunci au fost ceva pareri contra actiunii, motivele principale fiind timpul prea scurt pana la venirea timpului urat si faptul ca nu merita efortul, pana la primavara fiind posibil sa nu mai ramana nimic din reparatii.

Am stat eu linistit pana cand primesc pe mail lista cu propuneri de activitati pentru Asociatia Montana Carpati. Acolo, ce vad:

2. Propuneri de activităţi pentru Asociaţia Montană Carpaţi

Masivul Făgăraş: refacerea refugiului Călţun

Activitatea trebuie desfăşurată împreună cu Serviciul Salvamont Argeş

Perioada: octombrie 2008

Responsabil: Gabriel Kiss (gabrielbv)

Materiale necesare: scânduri, cuie, lac

Ioi...cand am vazut, mi-am zis ca trebuie sa pun si eu umarul. JRepede il contactez pe Gabriel si ma inscriu pentru treaba…Au urmat apoi ceva discutii pe mail, planuri, Gabi ne-a trimis poze facute de el la fata locului, sa ne facem o idée despre ce e nevoie.

Cam asa aratau priciurile inainte:

 

Apoi au venit pozele cu materialele ce trebuiau carate, care recunosc ca m-au cam pus pe ganduri. Nu de alta, da’ la 1,88 m am 60 kg J)

“De carat 18 dulap - destul de incomod. 178 cmx4,5cmx17cm ( 2 buc = 11 kg )

3 scanduri usoare

2 corniere mari 5cmx5cm  - Unul  lung de 2 m - greu si unul de 117cm

2 profile mici de 126 cm , usoare

2 sisteme picior  destul de usoare ( se pot si demonta ).”

Cu ocazia asta am vazut si ce treaba buna a facut Gabi

 

Dar ‘incurajarile” primite m-au intarit ( “Las ca te calim noi”  ).

Alaturi de mine au mai raspuns chemarii muntelui urmatorii:

 

Ovidiu Cosma - ovidiu

Gabriela Varveri - varverica

Dorina Galea - dorina_fagaras

Floriana Boghez - floriana

Marius Coviltir - mariuadx

Cosmin Parvu - metalgreu

Eduard Csomortani - edics

Mihai

Vlad Lazar - vladonne

Vladut Avramescu - vladut

Nicolae Traisteanu - suru

Sorin Stegaroiu - valleanu

Codrin Berar - codrin_berar

Sorin Enache - aragonit

Ovidiu Martiniuc - monk

Andreea Rapa

Alex Dima

Gabriel Kiss - gabrielbv

Vestile de pe la TV & ziare nu erau prea imbucuratoare: zapada mare, cam 60 cm.

In sfarsit, vine si ziua plecarii, sambata...Drumul pana la Piscu Negru a decurs fara peripetii, a fost lejer, gratarele de pe marginea drumului, prezente pe timpul verii, lipseau acum .

Pfiu... sa zicem ca asta a fost introducerea, poate mai incolo o sa mearga mai usor cu scrisul.

Muntele ne-a intampinat cu niste peisaje de vis

 

 

Apare Gabi si incepe imparteala si organizarea bagajelor

 

­

 

Muntele azi ne cheama pe o frunza, in vant,

Bucurosi, catre creasta, de cu zori am pornit

 

In urma impartelii, unii s-au ales cu scanduri:

 

 

Altii cu fiare 

 

 

Insirati unul dupa altul, pornim la drum

 

 

 

"Obstacolele" intalnite nu reusesc sa ne opreasca

 

 

 

Sus, tot mai sus

 

 

 

Muntele ne rasplateste efortul, prezentandu-ne un adevarat spectacol de culori

 

 

 

 

 

Furnicute pe toata valea

 

 

 

Inca un obstacol depasit

 

 

 

O vara intreaga m-a tinut padurea

Cu fata in iarba si gandul aiurea

Iar acum in toamna, la plecare

Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare

 

 

Padure, padure nebuna

In fiecare noapte cu luna

Voi rataci fara tinta agale

Ca o frunza manata de vant pe potecile tale

 

 

In fiecare dimineata

Uneori ca o umbra, alteori ca o ceata

Ca o negura sau ca o bruma

Voi veni, voi veni, nu te mai tangui padure nebuna

 

 

Eee....si usor, usor peisajul incepe sa se schimbe

 

 

 

 

 

Poposim pe o stanca si privim catre cer

Soarele ne saluta dupa un nor stingher

Si poteca ne poarta catre varf, tot mai sus

 

Scandurile sunt ale mele!

 

 

­

Cam in 3 ore si jumatate ajungem sus la Caltun si ne punem pe treaba

Atmosfera de Caltun, sambata seara

Departe in munti, ascuns printre stanci

Se afla batranul refugiu

Acolo se-ntalnesc acei ce iubesc

Peretii de stanca si cerul

 Nu-i nimeni sa-i inteleaga

Nu-i nimeni la fel ca ei

Doar dorul, gandul ce-i leaga

Sa urce spre creste mereu

 In refugiu, aglomeratie mare, fiecare vrea sa contribuie cu ceva

Pana cand se enerveaza Gabi si ne da pe toti afara (glumesc, desigur  ). Si iata produsul final:

Trebuie facuta si o proba, nu?

Odata treaba terminata, a venit si rasplata - vinul fiert si ceva de care a uitat Gabi sa va spuna - tuica fiarta, tot la primus

Apoi, ce sa va zic, felicitari, discutii, povestiri, pana destul de tarziu in noapte...

Afara a fost un vant foarte puternic toata noaptea, ceata de nu vedeai mai nimic...ne cam luasem gandul de la plimbarea de a doua zi pe Negoiu . Numai o singura persoana era optimista cu privire la vremea de a doua zi, dar nu prea a fost crezuta .

Intr-un moment de liniste Lacul Caltun s-a aratat un pic din ceata

Expozitie de bete la Caltun

Usor, usor, lucrurile se potolesc in refugiu si ne pregatim de culcare. Cam greu, 19 persoane, dar pana la urma ne gasim locurile, urmand sa ne trezim a doua zi la 6:30.

La 6:30 suna ceasul si ce sa vezi: cer senin, fara vant si un rasarit ca la carte, vorba lui Gabriel

 

 

Poze...fara numar 

Primele raze peste refugiul Caltun

Negoiul in flacari

 

 

­

Varful Negoiu de aproape

 

 

Si mai aproape

 

 

 

Soarele ne oferea de la clipa la clipa alt peisaj, alte culori

 

 

 

Uite o capra neagra. Unde? Uite ca nu-i

 

 

Grupul de Negoisti (sau Ne-egoisti ) in bataia soarelui

 

 

Ce diferenta fata de ziua de ieri... asta da rasplata

 

 

 

Umbre pe lacul inghetat

 

 

Primele raze la Caltun

 

 

 

"Capul" Operatiunii Caltun la pozat

 

 

Si tot nu ma satur de pozat

 

 

 

 

 

In oglinda

 

 

Prin paduri si printre creste

Ma afund ca-ntr-o poveste...

Si usor- usor am pornit-o spre Negoiu. Suntem si noi pe acolo, se vede?

 

 

Nu ?!? Bine... hai mai de aproape

 

 

Veniti cu noi acum la munte

Pe cararile carunte

Veniti cu noi acum, aici

Pe creste-nalte, imparatii

Hai, hai, veniti cu noi

Sus la munte pe Negoi

 

Toata ziua colindam

Pe cararile de munte

Si-nspre seara noi urcam

Inspre crestele carunte

 

In mars spre Strunga Doamnei

 

 

 

 

Vizibilitate pana hat-departe...

 

 

Creste

 

 

­

Din Strunga Doamnei grupul s-a impartit: o parte a ales sa urce spre Negoiu pe un traseu un pic mai spectaculos

O alta parte a ales traseul normal

Iar cei care mai urcasera pe Negoiu au ales de data asta Vf. Lespezi

Ce sa mai zic, muntele ne rasfata din plin: soare, vant mai deloc si vizibilitate maxima

O prezenta neasteptata pe covorul de zapada

Si tot urcand noi ne-a cam prins inserarea...

De fapt asa era, v-am pacalit?

Pe pantele inca ferite de lumina soarelui zapada era inghetata si coltarii ne-au prins bine

Pan' la Moldoveanu, departe...

In cautarea locului perfect pentru pozat

Vf Lespezi si Caltun

­

 

Intalnirea cu al doilea grup de Negoisti

 

 

O privire in jos, din apropierea Negoiului

 

 

Undeva, departe se vede si lacul Vidraru

 

 

Cam pe acolo­

 

Asa vreme destul de rar prinzi in Fagaras. Zarile ne erau deschise...cat cuprinzi cu ochii

Varful Moldoveanu

­

De sus, inapoi de une am plecat

Zoom

Zoooom

Acolo ar trebui sa se vada o mica avalansa, pornita in timp ce noi eram pe Negoiu

Eeeeee... si am ajuns si pe varf , deasupra tuturor, deasupra norilor

 

La munte pe creasta Noi suntem acasa Hai vino cu noi Pe creste in nori

Pe varf, bucurie, felicitari (scuze, vrajit de magia momentului, nu am mai facut poze de grup , asta e singura)

Dupa ce  ne-am umplut sufletul de bucurie, a trebuit sa o luam la vale. Si normal ca nu pe acelasi drum . Am ales sa coboram pe partea opusa "Lespezilor".

La coborarea de pe Negoiu

Ajunsi aproape de Strunga Doamnei, in locul unde ne-am lasat rucsacii, incercam sa vedem cum se descurca grupul care a plecat spre Lespezi. Si reusim sa ii vedem

 

Varful Caltun

Inca o privire la ce lasam in urma

Si cum trebuia sa apara si ceva peripetii...

... pe drumul de intoarcere, o veche problema a mea, cu genunchiul, a inceput sa ma chinuie .

Incet, incet am ramas la urma. Si bine am facut

Ma uit eu pe jos, ce vad - o pereche de coltari.

Strig la cel din fata "Ovidiu... ai tai sunt? Da, multumesc!" 

Mai merg eu  ce mai merg, cand... gasesc un cutit. Iar: "Ovidiu! al tau e? Aaaa, da,  multumesc!" In momentul in care ii inapoi cutitul imi dau seama ca nu mai am aparatul foto... (Nikon D60)

Pfoai de mine....ma chinuisem mult sa il cumpar. Si acuma mi-am dat seama ca l-am uitat in ultimul loc de popas. Las rucsacul jos si o pornesc iar la deal... Stiam locul exact unde l-am uitat  dar nu il mai nimeream .Caut eu ce caut...degeaba. Am hotarat sa cobor unde ma astepta toata lumea.

 Ajuns la grup, Gabriel si Dorina s-au oferit sa urce iar si sa caute aparatul foto. Era deja cam 16:30 - 17:00, in curand urma sa se intunece, in plus treaba venea dupa o zi de drumetie...nu cunosc multa lume care ar fi facut gestul asta. Gabi si Dorina au plecat sa caute aparatul. 

Si acum...ce credeti?!? L-au gasit?

Normal ca da!!!  Muntele a fost cu noi pana la final ! 

Acum, la final, ce sa mai  zic: am cunoscut oameni minunati, suflete mari!!! Multumesc tuturor !!!

PS: cu cine credeti ca era ultima foto facuta de mine, inainte sa pierd aparatul? Cu Dorina, ea a fost cea care l-a gasit 

Pe curand.

Joi, 16 octombrie 2008 - 22:26 
Afisari: 5,839 


ad078
(admin)