Oops!... I Did It Again! (1-2 iulie 2006) (Muntii Bucegi)

Echipa: 25 de persoane, atat de numeroasa incat cred ca este un record din acest punct de vedere. Cel putin pentru turele organizate de nea Nae. Din motivul aratat mai sus nu ii voi mai enumera, ci voi indica doar: vezi http://img.carpati.org/jurnal/rt_1_2_iul_2006_bucegi_de_la_busteni_la_bran/268/

Traseul:

30 iunie: Braila, Ploiesti

1 iulie:Ploiesti , Busteni, Cabana Gura Diham, Poiana Izvoarelor, La Prepeleac, Malaiesti

2 iulie: Padina Crucii, Saua Tiganesti, Clincea, Bran, Brasov, Braila

Britney, fata asta, a spus o vorba mare! Probabil singura!

De cand s-a postat tura am stiut ca voi veni indiferent cat de complicat de realizat se profila aceasta intentie. Malaiestiul din iarna cerea clar si un Malaiesti de vara.

Cu tristete am observat ca din mica, dar inimoasa echipa de la Braila am fost desemnati doar eu si Alois sa indeplinim misiunea.

Plecati de vineri, cu escala peste noapte in Ploiesti (ce bine e sa ai neamuri!), usor ingrijorati de niste prognoze mai mult decat sumbre, sambata 1 iulie pe la 7 a.m. am pornit spre gara Ploiesti Vest. Asa cum am spus, prognozele meteo au anuntat pentru acest sfarsit de saptamana ploi interminabile care prin cantitatea lor ne-ar fi putut oferi posibilitati certe de a practica, nu drumetia montana, ci un alt sport minunat si anume river raftingul.

Drumul pana la Busteni a fost facut cu un personal ce a intarziat aproximativ o ora, pe o ploaie cu personalitate si in compania placuta a bucurestenilor celor mai tari, din simplul motiv ca au ales aceasta tura si nu altceva in acest week-end.

In jur de 10.30 in gara Busteni erau 25 de carpatisti, ploaia se speriase la vederea unei echipe atat de hotarate si a plecat spre alte zari.

Incurajati de acest mic succes am ajuns fara sa simtim la Cabana Gura Diham si apoi la Poiana Izvoarelor. Dupa o scurta dar eficienta pauza de masa am strabatut Capatana Porcului si poteca Tache Ionescu, care mie personal mi-a placut foarte mult.

Spre Poiana Izvoarelor

La Cabana Poiana Izvoarelor

Acele Morarului

Pe Tache Ionescu

Floricelele de pe Tache

Cei de acasa au tot dat telefoane si sms-uri vizibil ingrijorati de soarta noastra in aceste zile considerate ca fiind sub rele auspicii. Dar vremea a fost "dupa sufletul nostru" :P si ne-a oferit o zi fara ploaie, fara soare canicular, cu o vreme numai buna de mers fara sa te murezi sau sa faci insolatie.

Evolutie libera pe Tache Ionescu

La un moment dat, intr-o pauza, atunci cand ne asteptam mai putin, nea Nae a trecut la chestii teoretice. A scos din rucsac o cartulie si in cateva minute citeam traseul ce urma sa-l parcurgem unei audiente extrem de atente. Atat de atente ca, dupa vreo zece minute, pe cand ne deplasam deja, la testarea fulger pe care ne-a facut-o nea Nae, nimeni nu stia raspunsul. Dar a fost probabil, din cauza ca am citit prea incet si nu s-a auzit bine :P

La Malaiesti am ajuns la ora 16.30. Si asta fara sa facem un efort deosebit, ci din contra, avand timp de haiducit, admirat si fotografiat tot ce ne-am dorit.

Caldarea Malaiestilor

Dupa ce am umplut golurile din stomacurile noastre am trecut imediat la sedinta de lucru carpati.org. Pe ordinea de zi au fost trecute multe probleme, una mai importanta decat alta. O sa va pun la curent cu ce imi mai aduc aminte pentru ca la un moment dat, din cauza gravitatii lor cred, s-au incurcat in mintea mea.

Ne facem incalzirea

Cea mai serioasa chestiune a fost dezbaterea oportunitatii noului echipament pentru carpatiste, POLAR100. Au fost discutii foarte incinse din aceasta cauza: cat este de eficienta folosirea lui, care sunt avantajele si mai ales obligativitatea introducerii lui scara larga. La un singur punct am fost toti de acord : POLAR100 revolutioneaza cu totul echipamentul montan si aduce cu el noi perspective spectaculoase pentru persoanele de sex feminin in drumetia montana .

O alta problema care a suscitat polemici cel putin la fel de serioase a fost cea despre ecologizare. Cum procedam intr-o posibila tura de ecologizare cu cutiile de bere care, in opinia noastra, ar trebui sa nu mai fie privite asa superficial ca pana acum. Si deoarece erau destul de multi incepatori care ne puneau o gramada de intrebari a trebuit sa demonstram practic de e de facut. Pentru asta am facut rost de multe cutii pline de bere care, dupa golire, au fost un excelent mod de a-i invata si pe tinerii nostri colegi ca natura e bunul nostru cel mai de pret si ca nu poti sa arunci continutul unei cutii de bere pe oriunde, ci numai intr-un singur loc. Partea proasta este ca novicii nu au inteles din prima si tare ne-am chinuit cu ei.

De la "lucrarile"din plenul sedintei

Am avut si invitati din afara grupului carpati. Musculitele Vodafone erau pe acolo si isi traiau din plin fiecare clipa din viata, scurtand-o pe a noastra cu niste ciupituri pe cinste. La un moment dat mi-am dat seama ca eram de fapt cunostinte vechi. Astea erau mustele de la Grind. Au avut o strategie foarte bine pusa la punct: ele urmaresc turele noastre spionandu-ne pe carpati.org. In felul acesta au migrat usor de la Grind la Malaiesti si s-au pus pe treaba. Pe chestia aceasta vom introduce data viitoare niste ture de diversiune, adica una vom anunta si alta vom face, ca nu se mai poate !

Si cum nu puteam sa inchidem ochii fara o cantare pe cinste imediat s-a gasit si o chitara si oameni specializati s-o foloseasca. Si au folosit-o la greu cam pana la 3 dimineata!

Grele turele astea initiate de nea Nae. N-ai o clipa de liniste! Dar nu pot sa spun ca nu ai si satisfactii. Una din cele mai mai mari, cel putin pentru mine, a fost castigarea marelui trofeu si anume o poza cu celebrul fesulet a lui nea Nae. Trebuie sa recunoasteti ca sunt putini cei care se pot mandri cu asa o amintire. Odata cu el, nea Nae mi-a predat si stafeta turelor de initiere zicand ca se retrage dupa o cariera glorioasa si ca nu se mai ocupa decat de carpatiste mai plapande, fara ajutor si foarte neexperimentate. Si apoi a facut si o cruce mare pentru cei care ar avea destula nebunie sa faca o tura cu mine. Chiar m-am mirat ce o fi vrut sa spuna!...

Intrebare: Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Raspuns: Nea Nae!

Trebuie sa recunoasteti ca sedinta a fost cat se poate de serioasa si a fost un progres vizibil pentru evolutia membrilor carpati.org care si de data asta au fost mai uniti ca oricand si la bine si la rau.

Dimineata de 2 iulie a debutat cu ploaie. Ne-am gandit ca oricum ziua de sambata a fost atat de frumoasa incat ceream probabil prea mult ca si cea de duminica sa fie tot la fel. Asa ca ne-am echipat corespunzator, foarte resemnati in ceea ce priveste vremea de afara. Dar in momentul in care urcam Padina Crucii ploaia a renutat sa ne chinuie si a facut loc doar cetii. Am pornit de la 7.30 a.m. si dupa 30 min eram in varf. Peisajul pana la Bran, as putea spune, a fost sublim, dar a lipsit cu aproape cu desavarsire datorita cetei groase si hotarate sa ne blocheze orice tentativa de a face fotografii sau de admira un peisaj pe care il intuiam fascinant. Asa ca eu cel putin, nu am cu ce sa-mi ilustrez aceasta parte din RT. Va las pe voi sa-l decorati in functie de imaginatie.

Aici e momentul sa-mi fac mea culpa si sa mentionez ca, pe aceasta parte de traseu, am avut "comportament de mercenar", am parasit echipa si am fost aspru sanctionata de nea Nae. Mi-am dat un vot de blam si m-am regrupat rezistand eroic tendintelor de a face opinie separata. Am mentionat acest sa-i spunem, incident, pentru ca, pe langa orientarea in teren, tehnica de mers adaptata pentru diverse situatii, am invatat ca foarte importanat e spiritul de echipa. Astfel, incercam, unii mai mult, altii mai putin sa ne comportam ca intr-o echipa atunci cand facem turele cu nea Nae. Deci, aviz amatorilor, aici nu e loc de tendinte individualiste!

Pana la urma, pe la 13.30 ne-am vazut si in centrul localitatii Bran, de unde a trebuit sa ne despartim fiecare in functie de destinatia pe care o doream. In Bran lume multa se foia in jurul castelului si noi prafuiti si obositi eram decisi mai mult ca oricand sa nu scapam autobuzul catre Brasov pentru ca astfel am fi pierdut si microbuzul catre casa si altfel cine stie cand as fi ajuns sa scriu acest RT.

Vedere din Bran

In statia de autobuz din Bran

In statia de autobuz din Brasov

Desi am ajuns pe la ora 21 in Braila stiam ca misiunea mea nu s-a incheiat aici. Pana nu terminam si RT-ul nu puteam sa consider ca am terminat tura definitiv si ca am trecut-o la capitolul amintiri. Am adormit cu creionul in mana pe la sfertul ei. Consolator, mi-am zis pe jumatate in lumea viselor: si maine e o zi!

Sa ne vedem cu bine in Crai la Plaiul Foii sau pe alte carari cu soare!

Vineri, 26 septembrie 2008 - 12:31 
Afisari: 2,045 


kya