Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Aprilie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Ursu
Muntii Capatinii

O tura speciala - Prima de 2 zile (Muntii Bucegi)

,,De-i veni din orice parte,

La Rasnov sa te opresti,

De o tura speciala,

O tura ca in povesti,

Vei avea parte,

La Cabana Malaiesti" 5-6 iulie 2008  

(Busteni, Glajarie, Malaiesti, Glajarie, Busteni)


  Contrar obiceiului meu de pana atunci, ce consta in plecari spontane si de maxim cateva ore, pregatirile incepeau deregula seara sau noaptea inainte de plecare, de data asta decid cu mult timp inainte, cam cu 3 saptamani, ca dupa sesiunea de vara sa merg pe munte 2 zile, niciodata nu am mai plecat pe undeva 2 zile reale (adica cu cazare, nu intors seara acasa si dimineata plecat inapoi), si nu doar la munte, perioada era in plina vara, adica inceputul lui iulie, o alta provocare pentru mine tinand cont ca pana atunci ii auto-interzisem sa merg la munte vara din cauza caldurii si a transpiratiei in exces cum am eu obiceiul sa merg cat de repede pot. Nu in ultimul rand a fost greu, dar nu imposibil (asa ca in anii anteriori) si cu negocierile si convingerile cu ai mei sa ma lase.     Apoi am avut de ales o destinatie, un traseu, intial am vrut sa aleg Varfu Omu, dar am decis ca ,,ma depaseste", prea multe necunoscute erau. Iau in calcul ideea de a merge cu un grup/tura de initiere de pe site, dar renunt repede la ea, pentru ca nu vreau sa incurc pe nimeni ori sa fiu oaia neagra a vreunui grup, mai bine pe cont propriu, fie ca iese bine fie rau. Rapid am decis ca voi merge la Malaiesti, deoarece era cel mai frumos si lung traseu din Bucegi pe care il mai facusem (iarna, cu o ,,intalnire a unui portal cica") si nu eram chiar ,,strain" de situatie. Apoi incerc sa ma pregatesc, cam cu 4-5 zile inainte, citesc traseul si descrierea din ghidul de pe carpati.org


  Odata stabilita destinatia, si data a trebuit sa ,,trec la treaba", sa ma gandesc ce sa iau si ce nu cu mine, sa ma gandesc cat de subtire o sa merg imbracat (nu ma gandeam ca e nevoie sa ma imbrac gros in luna iulie, chiar si pe munte. Intr-o seara cam cu 3 zile inainte de plecare o intreb pe singura persoana din lista de messenger ce era online si imi putea da un raspuns (unu din organizatorii turelor de initiere de aici), daca e nevoie de rezervare la cabana si cam cat de frig poate fi, mi s-a raspuns ca e nevoie de rezervare telefonica, dar mi-a zis si ceva la ce nu ma asteptam: e suficient de frig incat sa fie inca zapada, in mai multe locuri in vale, tot accea persoana mi-a sugerat sa merg in bocanci, chiar daca e vara, e munte. Am mai vorbit cu cineva ulterior tot pe messenger care mi-a zis cam accelasi lucru, deci a inceput sa mi se ridice semne de intrebare ca ar putea fi adevarat (desii mi-am zis ca pana nu vad zapada in iulie, in plina perioada caniculara cu ochii mei nu cred). Apoi am sunat pentru rezervare la cabana si dupa ce am facut rezervarea am intrebat daca mai e zapada in zona cabanei (asteptandu-ma sa fiu luat la misto), si din nou am primit ca raspuns ca sunt limbi destul de mari de zapada si putin mai sus e si zapada mai mare. Auzind una ca asta, am zis cand doi zic gresit mai e cum e, dar cand si al treilea zice si ala fiind chiar cabanierul, trebuie sa iau in calcul varianta sa ma intalnesc cu zapada mult placuta mie, in plina vara, in luna iulie. Am decis sa merg imbracat in asa fel incat sa nu mor prea tare de cald nici daca e soare, dar totusi sa nu deger daca chiar sunt temperaturi negative, am renuntat la ideea de a merge doar in pantaloni scurti si tricou. Am cumparat o lanterna ieftina cu acumulator, care credeam eu ca e de 6 volti, lanterna de la care am vrut sa folosesc acumulatorul pentru a alimenta telefoanele pe perioada turei, stiind ca urma sa vorbesc mult timp la telefon si ca iese urat daca raman fara baterie indiferent de motiv, si ca la cabana nu pot sa incarc telefoanele sau cel putin nu ma pot baza pe prizele de acolo. Cand ajung acasa insa, surpriza lanterna desii avea acelasi format cum stiam eu ,,din copilarie" cand le foloseam pentru alimentat casetofonul pe munte, acum tensiunea nu mai era 6 volti, ci 4,5 volti. Puteam folosii telefoanele doar conectate permanent la bateria lanternei, nu se incarcau si odata la 15-20 de minute se opreau de tot si le puteam pornii iar doar dupa 5-10 minute (cand revenea voltajul la normal), am facut un test am vazut ca are autonomie mare, peste 2 zile cu o incarcare, asa ca am decis ca poate sa ramana asa (greseala, o sa se vada mai tarziu de ce). Apoi am inceput facerea rucsacului, care pentru prima data pana atunci s-a dovedit a fi neincapator (rucsac mic, pentru ture de o zi, recent cumparat). Apoi am facut un topic pe forum in ideea ca poate mai primesc ceva sugestii referitor la cea ce ma speria cel mai tare, caldura: http://www.carpati.org/forum/altele-12/probleme_cu_caldura_la_munte-1434/4/ si am plecat sa imi iau bilet la tren, pentru a doua zi, ca nu puteam ajunge cu noaptea in cap la gara sa prind personalul 3001 datorita problemelor legate de transport in zona mea, urmatoarele ore fie de acasa fie din oras de pe telefon citeam intr-una articolele si topicurile de pe carpati.org. Toata noaptea nu am putut dormii deloc, datorita emotiilor. Ma uitam pe gps unde urma sa merg, ma uitam pe harta, imi imaginam fel si fel de situatii placute sau nu, una din imaginatiile mele de care acum rad fiind accea ca o sa ,,mor" de caldura pana sa ajung la cabana, ca ventilatorul mic pe usb nu o sa ma ajute cu nimic, etc.


Rucsacu pregatit de Malaiesti

Carpati.org



   Trece noaptea, merg in statia de tramvai mult mai repede decat ar fi trebuit, dar tot am asteptat cam o jumate de ora pana sa vina, am ajuns la gara cu 25 de minute inainte sa plece trenu, dar surpriza, toate locurile ocupate, trenu avea vagoane cu compartimente mici, nu vagoane etajate asa cum ma asteptam. :( Asta e, nu aveam timp de pierdut deoarece inca mai venea lume si riscam sa nu mai am loc nici in picioare, asa ca ma duc la unul din primele vagoane si incerc sa imi gasesc o pozitie confortabila pe culoar. Pana sa plece se umple si culoarul, totusi eram bucuros ca macar nu erau babalaci care sa nu ma lase la deschid geamu la ce caldura se anunta. Ca ,,tacamu" sa fie complet trenu stationeaza la Campina aproape 2 ore, timp in care am vrut sa scot ventilatorul sa ma racoresc si am constatat ca l-am uitat acasa (nasol de mine ma gandeam, ca nu mai am nici o sursa de racoare pe munte), apoi si in urmatoarele halte mai mult decat ar fi trebuit, intr-un final ajung in Busteni cu mai bine de 2 ore si jumatate intarziere (cap pe la 12 si ceva). Fac niste poze cu Bucegii din departare, Caraimanul, apoi repede la drum catre Gura Diham ca deja eram in intarziere.


Carpati.org


Pe drum vad Valea Cerbului cu multe corturi, masini gratare, mai multe decat ma asteptam, era prima data cand treceam pe acolo vara pe vreme buna, deregula prinzand doar nori si ceata. Dupa ce merg cam 2 km constat ca nu e cald asa cum ma asteptam eu, desii transpirasem umpic, eu ma asteptam sa fie mult mai cald. Ajung la Gura Diham, ma opresc doar cateva secunde la bazar, apoi ceva mai incolo pentru a pornii muzica, frumoasele cantece de munte (recent descoperite pe atunci) ce imi tin de urat in orice tura facuta de unul singur. Trec de panta prostului, singura portiune unde chiar m-am incalzit destul de tare, mai ales ca am urcat-o in viteza, scot sticla de cola rece, beau umpic, apoi din nou la drum. In doar cateva minute ajung la ,,cabana vanatorilor", fac niste poze, printre care si cu releele de telefonie mobila, dupa care din nou la drum.


Cabanuta parasita

Carpati.org


Peisajul

Carpati.org


  Mergand pe drum drept nu imi era cald deloc, si in departare vad hornurile cu zapada, huh, incep sa imi dau seama ca probabil voi intalnii pe bune zapada mai sus, si ca imi faceam griji degeaba referitoare la caldura. Inainte sa ies din poiana ma intalnesc cu un alt utilizator de pe acest portal, ce era intr-o tura de o zi cu parintii prin zona, merg cu ei pana la Diham, ocazie numa buna de redus pasu (si viteza de deplasare), eu singur mereu fiind tentat sa merg cat de repede pot. Totodata profit de situatie ca in sfarsit are cine sa imi faca poze, deregula eu mergand singur si in mare graba nu aveam nici o poza in care sa apar si eu, ci doar peisaje, neavand fotograf.


Carpati.org


  La Diham luam o pauza, dupa care ma despart de ei, multumind pentru companie si pentru poze. Dupa care din nou prind viteza catre Malaiesti prin Glajarie, dau de racoare placuta la coborare, totodata admirand muntele verde, ce nu il prea vazusem pana atunci, tinand cont ca vara nu mergeam pe munte. Ajung la Izvor (poiana Malaiesti-izvor), ma opresc putin, fac poze si ma pregatesc psihologic de urcat.


Carpati.org


   Pornesc la drum, dar pana sa ajung la belvedere ,,deraiez" de la traseu, lunand-o prin dreapta acestuia, dar nu apuc sa merg decat cativa metrii cand observ ca si GPS-ul zice ca nu e prea ok pe unde merg, la fel si marcajele lipsesc, ma uit in urma si inainte nu vad nici un marcaj, motiv pentru care ma intorc pe unde am venit si in ~ 100 de metrii dau si de marcaj apoi observ si urmatorul marcaj si poteca corecta. Ajung la belvedere, unde mai era un grup ce se odihnea ii salut, dar eu ma opresc doar cateva secunde sa beau umpic de cola, si sa fac poze la frumoasele peisaje verzi, dupa care la drum cu mare viteza mai ales ca nu era cald sa transpir si nici inclinatia mare sa ma incalzesc prea tare de la efort.


Privelistea de la Belvedere

Carpati.org


   Cum urcam, urcam, am trecut de cele 3 poieni, cand deodata vad ceva ce deodata ma bucura, si ce nu credeam ca voi intalnii cu cateva zile in urma, adica zapadaaa. Fac poze cu zapada in luna iulie, trimis mms-uri prietenilor sa le arat ca unde sunt eu e zapada, desii in majoritatea oraselor temperatura e aproape de 40 de grade, doar e luna lui cuptor, dupa care incep din nou sa urc, ultima portiune de drum.


Zapada intalnita pe traseu

Carpati.org


Dupa asta pana la cabana mai fac 2-3 pauze scurte pentru poze


Carpati.org


Inca 15 minute si am ajuns :D mi-am zis

Carpati.org


  Urc si ultima portiune de traseu, si vad cabana, zapada, stancile, pe de o parte verzi, pe de alta parte si limbi de zapada, experienta unica pentru mine pana atunci. Fac cateva poze, dupa care intru in cabana sa ma cazez si sa ma schimb.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


   Ma cazez, fara incidente (ma gandeam in zilele anterioare ca ,,daca nu ma primeste", daca ... multi de daca, evident nefondati, dar asa e cand te cazezi prima data undeva. Ma schimb, opresc GPS-ul, nu inainte de a vizualiza putin trak-ul, apoi imi zic ,,sa ies pe afara" pe la mese si sa merg catre hornuri. Vazand soare, si tinand cont de ce ma asteptam eu bineinteles ca ies din cabana doar in tricou, dar soarele aproape apusese, vantul incepuse sa bata (cum bate deregula la Malaiesti), si nu apuc sa merg decat vreo 50 de metrii cand realizez ca inghet de frig asa, si ca trebuie sa ma intorc sa imi iau si ploveru si geaca pe mine. Dupa ce iau hainele pe mine, si ies din nou afara ii anunt pe ai mei ca am ajuns la cabana cu bine, dar ... nu a fost asa de simplu, conversatia a durat peste o ora, timp in care am stat in iarba la cativa metrii de cabana, intr-o zona in care aveam semnal cat de cat bun (pe atunci nu ,,venea dupa mine" semnalul Zapp), cand aproape sa mi se termine bateria in sfarsit s-a incheiat si conversatia, insa doar pe moment. Incerc sa urc catre hornuri, cat mai aproape de zapada, sa vad mai bine privelistea, cabana, etc, si sa fac poze.


Carpati.org


Carpati.org


 Cabana acolo jos, iata cat am urcat !!!

Carpati.org

Carpati.org


   Dupa aceasta ,,mini-ascensiune", ma intorc la cabana, beau un ceai si stau putin in sala de mese si ma uit la pozele facute, apoi intru pe carpati.org neavand ce face (mass sms nu mai era necesar sa trimit, sms-urile cu salutari de la Malaiesti fusese deja trimise automatizat), prin cabana era lume putina, doar vreo 3-4 grupuri. Apoi ,,ca sa nu ma plictisesc" pe la 20 suna telefonul, ai mei, discutie nu prea ok si nici prea scurta, bateria nefacand fata, acumulatorul din lanterna nefacand nici el fata constant, ci cu pauze de 15 minute ai mei zicand ca trebuie ca am facut o traznaie mare, nu exista asa ceva daca sunt la o cabana sa nu fie curent sa pot incarca telefoanele si vorbii atat si daca chiar exista cabane fara curent nu am ce cauta eu acolo, trebuie ca sunt prin paduri sau cu cortu. Cu greu i-am convins ca se inseala, dar important e ca am reusit, cu toate ca mici dubii inca exista. Asta ,,a pus capac", mi-am zis clar, ca imi trebuie o baterie mare, zilele urmatoare venindu-mi ideea cu bateria de atv. Pe la ora 21:30 in sfarsit inchei discutiile telefonice, intru inapoi in sala de mese, un grup ma invita sa stau cu ei la masa, stam la masa, povestim ,,de-ale muntelui", apoi ei merg la somn, eu mai stau ce stau in sala de mese, dar era pustiu, nici o vorba, nici un sunet, desii era doar putin peste ora 22. Observ ca afara se canta langa foc, ies putin afara si eu, dar nu pot sta mai mult de un minut, deoarece inghet de frig chiar daca luasem pe mine tot ce aveam la mine, ahh unde era ventilatorul ala pe care il uitasem acasa, dar sa sufle cald, ma asteptam sa fie cald, cand-colo frig. huh. Beau o ceasca de vin fiert, foarte bun (nu sutnt alcoolic, rar beau cate o ceasca de vin fiert !!!), apoi merg in camera, ma pun in pat, si incerc sa postez o poza din zona pe carpati.org in galerie, dar nu apuc sa o uploadez ca telefonul se opreste sa isi ia pauza accea de un sfert de ora datorata problemelor cu bateriile, iar pana sa ,,revina la functionalitate" eu adorm, desii eu estimasem de acasa ca de emotii nu o sa dorm deloc toata noaptea, nu a fost asa, oboseala datorata efortului spunandu-si cuvantul, la fel si noaptea anterioara nedormita, nu a mai fost ca in excursiile cu autocaru sau turele de o zi, cand de emotia muntelui am uitat de oboseala. Pe la 3 noaptea ma trezesc, vad ledul la telefon si hub-ul usb aprinse, asa ca vreau sa opresc laptopul zicandu-mi in gand ,,am adormit cu laptopu aprins", intind mana, dar laptopu ... nu-i, cu lumina de la ecranul telefonului vad rucsacu si imi amintesc ,,sunt la munteeeee", laptopu nu e la mine, e acasaaaaa, hub-ul e pornit cu acumulatorul de la lanterna, iar telefonul apucase sa se incarce complet. Opresc hub-ul si dorm mai departe. Ma trezesc pe la 7, am dormit cum nici nu se putea mai bine, ,,ca la munte", afara era ceata. Ceata groasa, nu vedeai la distanta prea mare.


Refugiul salvamont pozat de aproape

Carpati.org


   Am papat o ciocolata si baut un ceai, si dupa ce am mai stat putin pe afara prin imprejurimile cabanei, un cuplu s-a bagat in seama cu mine, stand cu ei de vorba aflu ca au fost cu un grup, grupul a urcat din ziua anterioara la Omu, ei insa mai inceti de picioare au ramas in urma si i-a prins intunericul asa ca au decis sa ramana la Malaiesti, ma intrebau ce parere am, daca sa urce sau nu la Omu sa se intalneasca cu restul grupului. Le zic ca nu le recomand sa mearga la Omu, in conditiile in care abea au urcat pe zi senina pana la Malaiesti si au facut o zi lumina aproape pana aici, in plus si fara bocanci (baiatul era intr-un fel de pantofi, iar fata in tenisi, nici macar adidasi). Mai intreaba ei cabanierul, primesc accelasi raspuns, cum ca traseul acela nu e de ei. Asa ca imi propun daca nu vreau sa cobor impreuna cu ei pana in Busteni, accept propunerea mai ales in ideea ca asa aveam si eu o ,,frana" sa nu merg chiar cat pot de repede :P si mai aveam cu cine discuta pe traseu despre munti. Intreg traseul, a fost invaluit in ceata, nu vedeam aproape nimic. In prima parte nu am facut multe opriri ca oricum coboram incet pentru viteza mea. La belvere am mai facut poze, dar mai mult invaluite in ceata, singura cat de cat vizibila e cea cu mine, de aproape.


Carpati.org


   Dupa care continuam coborarea, dar nu fara peripetii, tenisii fetei incepand sa dea semne ca aveau sa cedeze, dar ne gandim ca ,,o duce cumva pana jos", dar nu a fost asa. Urmatoarea pauza o facem la izvor, unde ne odihnim putin si pregatim psihologic de urcus, si deasemenea mai facem si poze. Una din ele a fost mult timp la avatarul meu.


Carpati.org


   Apoi urcam destul de repede diferenta de nivel pana la Diham, unde mai luam o pauza de cateva minute la un ceai, dupa care iar la coborat, cu viteza destul de mica. La intrarea in padure insa tenisii fetei aveau sa cedeze aproape total, talpa desprinzandu-se de tot la unu, si la celalalt aproape de tot, am cautat sa ii reparam, eu prin rucsac o sarma in plus la sistemul improvizat de incarcat telefofoanele, dar pana la urma am apelat la banda adeziva si o bucata de siret si cumva au mai rezistat pana la Gura Diham, dar nu fara emotii. Ajungem la panta prostului, iar fix cand ajungem la baza ei, tenisii cedeaza de tot, nemaiavand nici o posibilitate de ai ii mai lega cumva sau a mai face ceva cu ei, altceva decat a ii pune in tomberon, fata urmand sa mearga desculta pe marginea drumului pana la masina, moment in care mi-am luat adio de la acel cuplu, nu inainte de a le ura ture placute in continuare, si altadata sa nu mai mearga cu astfel de incaltaminte pe munte. Eu dupa ce am ,,admirat" multimea de corturi din zona, am observat ca treptat ceata incepe sa se ridice si in departare se vedea muntele, locurile pe unde am fost. Mi-am continuat drumul catre oras cu viteza maxima, ca de obicei, dupa care am mai fost pana la Manastire, asa cum fac ori de cate ori pot sa merg si pe la o manastire/schit cu ocazia deplasarilor mele (nu neaparat la munte), dupa care merg la tren, personalul Brasov - Bucuresti Basarab.


O ultima poza facuta inainte de plecare. Ceata se risipise total intre timp se pare.

Carpati.org


  In tren simt din nou caldura, deloc placuta, si ventilatorul uitat acasa de care aproape uitasem in perioada cat am fost pe munte, desii ma temeam ca voi avea parte de ea pe intreg traseul. Ajuns in capitala, apoi acasa, trimit pozele prietenilor si parintilor, ,,lamuresc" cu ei cateva lucruri, dupa care m-a luat somnul de rigoare.



  Cam asa a decurs prima mea tura pe munte de 2 zile, si totodata si prima mea iesire de mai mult de o zi, indiferent unde fi ea. Reusita turei insa a avut si un efect la care nu prea ma asteptam, am inceput sa ma cred/consider batran, in ideea ca daca eram tanar nu prea aveam cum sa fiu lasat la munte (fara ai mei). Totusi mi-a ,,mai trecut" ulterior dupa ce am vazut 2-3 persoane mai mici ca mine in varsta pe carpati.org ce au fost pe munte mult mai mult decat mine. Tura a fost o realizare a uneia din dorintele vechi ale mele, speram ca in perioada urmatoare sa imi indeplinesc macar o parte si din urmatoarele mele dorinte (sa ajung la Omu, ture mai lungi de 2 zile, ture cu cortu, revelionu la munte, ziua mea la munte). Nu prea ma gandeam eu atunci ca un an si cateva luni mai tarziu (octombrie 2009) aveam sa nu mai stau in Bucuresti si odata cu asta sa imi iau adio de la turele pe munte, fie de o zi sau doua, dar uite ca s-a intamplat.



Invataminte trase:

- la munte nu e cald sau cel putin nu insuportabil, dar frig aproape sigur e;

- aveam nevoie de un rucsac mai mare pentru ture de 2 zile - zilele urmatoare am luat un Safari cu 25 lei, de la un chiosc de la Gara de Nord de care m-am folosit urmatoarele ture de 2 zile;

- aveam nevoie de baterie de atv (supradimensionata) pentru urmatoarele iesiri la munte, pentru a putea vorbii cu ai mei, cat vor ei si a nu trezii suspiciuni - in perioada urmatoare mi-am luat si baterie de atv si adaptat-o la telefoane ;

- nu strica o pereche de adidasi/tenisi usori de rezerva in turele de 2 zile, sa fie in rucsac sau macar bocancii cat de cat ok, ca sa nu patesc ca fata accea si eu altadata, la fel nu strica un tub de lipici picatura in rucsac;

- Coca-Cola in exces nu face bine, in special pe munte, mai buna e apa plata.



Marți, 20 aprilie 2010 - 05:52 
Afisari: 3,288 


Postari similare:





Comentariile membrilor (20)

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
1
Un jurnal foarte complet! Felicitări! Carpati.org

Il aștept și pe cel cu instalația de pom de Crăciun! Carpati.org

Și ca un concluzie a mea: în turele de inițiere, și nu numai, înveți foarte multe chestii interesante de la ceilalți. Deci, recomand astfel de ture, unde sunt sigur ca nu o să încurci pe nimeni, și sigur lumea o să fie uimită de invențiile tale! Carpati.org

Mult succes in continuare!


Marți, 20 aprilie 2010 - 09:13  

cuceresccreste
cuceresccres..

 
2
imi place poezia de inceput: foarte profunda in complexitatea ei perplexatoare:>


Marți, 20 aprilie 2010 - 09:55  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
3
desii, folosii, dormii, pornii, metrii, intalnii, vorbii, trezii, umpic.
In rest, e bine ca incepi sa-ti spui cuvantul in familie Carpati.org


Marți, 20 aprilie 2010 - 11:49  

luna
luna
Busola
 
4
@vasile.popescu Care cu beculetele ? Ca in aproape toate turele am avut beculetele pe undeva prin rucsac. Iar la o tura de initiere am participat deja de la data turei pana in prezent, insa nu fara fara peripetii, de a asteptat grupul vreo 10-15 minute dupa mine. Nu stiu daca in prezent as mai fii primit intr-o astfel de tura.
@cuceresccreste Multumesc.
@florinbalan Asa e cand scrii mult noaptea intreaga, oboseala isi spune cuvantu.


Marți, 20 aprilie 2010 - 15:06  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
5
Vrea sa para oltean dar nu e asa usor.
Luna, inca nu erai producator de energie electrica pe baza energiei solare?


Marți, 20 aprilie 2010 - 15:14  

luna
luna
Busola
 
6
Nu, la data turei, un an mai tarziu am inlocuit bateria de atv cu panou solar. O sa mai iau bateria de atv doar la prima tura cu cortu, doar atunci o sa am nevoie de beculete si internet multtt, nu ?


Marți, 20 aprilie 2010 - 15:31  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
7
"fii". Acu nu mai e noapte. Carpati.org


Marți, 20 aprilie 2010 - 15:33  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
8
De ce iti trebuie mult internet la cort? Cu mai putin nu te descurci?
Tura cu cortul inseamna cel putin 3 kilograme in plus si asta conteaza la orice varsta. Nu stiu daca mai poti cara tot ce am vazut eu in rucsacul tau.


Marți, 20 aprilie 2010 - 16:03  

luna
luna
Busola
 
9
Pai ca sa fiu online toata noaptea, seara sa nu ma plictisesc, sa trimit poze real-time prietenilor virtuali si mai ales ... oare mai cui. Si nu cred ca o sa mai pot cara (doar) tot ce a fost in rucsacul meu, ci si mai multe de atat. Carpati.org Fac antrenament de acum, desii cine stie cand va fi accea tura.


Marți, 20 aprilie 2010 - 17:37  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
10
esti fantastic...desii...Carpati.org


Marți, 20 aprilie 2010 - 17:38  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
11
Se apropie seara, eu nu-l mai trag de limba.
Luna, mult succes in prima tura cu cortul.


Marți, 20 aprilie 2010 - 17:52  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
12
Prima mea noapte pe munte tot la Malaiesti a fost, pe la vreo 15-16 ani cu un prieten,si de atunci Malaiestiul a ramas marea dragoste.Prima cu cortul a fost la Bolboci cu vreo 15 prieteni.


Marți, 20 aprilie 2010 - 22:43  

ratza
ratza
Busola
 
13
Și eu care credeam că drumețiile pe munte se fac tocmai pentru a scăpa de tehnologie...


Miercuri, 21 aprilie 2010 - 07:39  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
14
De asta umblam cu echipament de inalta tehnologie... Carpati.org


Miercuri, 21 aprilie 2010 - 10:00  

ratza
ratza
Busola
 
15
M-am exprimat eu greșit (sau insuficient de precis). Voiam să zic că plimbările au scopul de a scăpa de știri, net, telefoane, mașini etc. De a-ți liniști mintea și sufletul. Am observat tendința asta de a "socializa" peste tot, însă pe net și mai puțin față în față, cum ar fi normal.


Miercuri, 21 aprilie 2010 - 10:34  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
16
Si tehnologia este necesara, Imbracaminte mai buna, incaltaminte mai buna, GPS, telefon cel putin pentru 112, bete, frontale usoare cu consum redus de energie si altele. Limita pana la care merge fiecare e alta. Luna exagereaza, dar cu timpul va "evolua", e inca tanar, are timp.


Miercuri, 21 aprilie 2010 - 15:37  

luna
luna
Busola
 
17
Am evoluat deja, vezi ca de la data turei au trecut aproape 2 ani. Si cine a zis ca ma apuc sa vorbesc cu orele/stau pe net de pe munti, atata timp cat am ceva ,,mai bun" de vazut/facut ? Dar atata timp cat sunt singur sau aproape singur intr-o sala de mese a unei cabane, nu prea vad ce altceva pot face. Cel mult as fi putut sa citesc ceva, daca aveam la mine ce si daca aveam frontala cat de cat ok, dar pe atunci aveam una chineasca cu 3 lei, si abea vedeai unde sa calci cu ea, lumina in cabana a stat mai mult stinsa, cum nu prea era lume. Cand am cu cine socializez/am socializat si eu (pe munte doar, ca altundeva nu prea ma vezi stand de vorba cu necunoscutii), vezi chiar exemplul cu acel cuplu cunoscut in a doua zi a turei sau cu intalnirea cu acel user de pe acest portal in prima zi. Si nu in ultimul rand tineti cont si de faptul ca eram la prima tura mai serioasa, si singur !!!


Miercuri, 21 aprilie 2010 - 16:25  

rododendron
rododendron
Caraba
 
18
Tine-o asa prietene ! Felicitari pentru tura si la cat mai multe!


Joi, 3 februarie 2011 - 01:50  

attilaszasz
attilaszasz

 
19
Felicitari iti urez si eu...Si la cat mai multe si mai frumoase ture pe munte..Calde salutari de la Atti din Tg Mures


Joi, 22 septembrie 2011 - 23:03  

dorian
dorian

 
20
Cu toata sinceritatea iti urez mult noroc in urmatoarele ture.


Joi, 12 ianuarie 2012 - 23:15  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0809 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org