Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Ianuarie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Februarie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

O toamna ploioasa in nordul Suediei (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

In perioada 7-14 Septembrie 2011, am strabatut 85km de-alungul traseului Kungsleden altaturi de Britta, o colega de studiu din Hambug, si de Simon, bunul meu amic din Stockholm.


Acesta este primul meu RT pe carpati.org. Am benificiat de multe informatii utile de pe urma acestui site, iar acuma simt dorinta de a contribui si eu cu ceva.

Plecarea a avut loc in seara zilei de 6 septembrie cu trenul de noapte cu destinatia Narvik (Norvegia). Parcurgera celor 1200km din Stockholm pana in Kvikkjokk, punctul de start al traseului, dureaza ca. 18 ore (incl. timp de asteptare la schimbul a doua autobuze). Ceea ce este fascinant, este faptul ca in ciuda distantelor mari, caile ferate suedeze reusesc respecte timpii de plecare/sosire (in 2010 am parcurs cu trenul tot drumul pana in Abisko, 1350km din Stockholm, fara intarziere).

/kvikk/dsc_1541.jpg

in asteptarea autobuziului in Älvsbyn


Chiar daca pare mult sa calatoresti 18 ore pentru a ajunge pe traseul dorit, mie imi plac enorm aceste calatorii. Sa vezi cum se schimba natura pe masura ce te apropii de cercul polar. Aceste calatorii cu trenul pur si simplu fac parte din traseu, daca destinatia se numeste Laponia.

In Kvikkjokk am ajus in jurul orei 18. Cu o singura ora de lumina ramasa ne-am hotarat sa montam corturile la marginea satului langa raul Gamajåhka, nu departe de cabana unde am petrecut seara. Kvikkjokk se afla la jumatatea Kungsledenului, celui mai cunoscut traseu din Suedia, lung de aproape 440km, si inseamna tradus ”raul care curge repede”. Cei care se duc pana la marginea raului Gamajåhka vor integlege de ce satul poarta acest nume.

/kvikk/dsc_1545.jpg

Gamajåhka 

Urmatoarea dimineata am plecat pe traseu in jurul orei 9 - hai sa zicem 10 - deoarece am bajbait vreo jumatate de ora pana sa gasim marcajul de vara; pe cel de iarna il gasisem. Noroc cu niste localnici pe care i-am intaltnit pe drumul forestier; ei erau la vanatoare de elani, iar noi, in cautarea drumului, ne indreptam catre zona de vanatoare. Nu de alta, dar nu as vi avut chef sa fiu confundat cu un elan deoarece s-au petrecut destule accidente.Odata intrati pe traseu, cel de vara, padurea s-a schimbat drastic fata de ceea ce vazusem de-a lungul forestierului. O padure deasa, de conifere si mesteacan, care din cand in cand se deschidea in zonele de smarc.

/kvikk/dsc_1550.jpg/kvikk/dsc_1554.jpg


Pe masura ce castigam altitudine, culorile aurii de toamna a mesteacanilor deveneau tot mai dese, predominand peisajul. /kvikk/dsc_1553.jpg


Urcarea in prima etapa, 16km pana la lacul Sjabttjakjavrre (majoritatea denumirilor sunt in limba lapona; chiar si eu am probleme cu pronuntia), este una lina si nu foarte solicitanta…in mod normal. Dar datorita ploilor abundente care cazusera in saptamanile dinaintea sosirii noastre, poteca se transformasera pe mai multe portiuni intr-un parau prin care nu se putea mergea fara a lua apa la bocanci. Asa ca a trebuit sa ne strabatem drumul prin desis parallel cu poteca. Printre obstacolele majore se numara copacii cazuti si alunecosi peste care a trebuit sa trecem, sau doua portiuni in care a trebuit sa ne scoatem bocancii si sa trecem cu sandale prin apa. /toamna/dsc_1556.jpgpod natural


Desi nu a fost un chin, traseul a fost datorita conditiilor greu de parcurs. Mare a fost bucuria noastra sa ajungem la lacul Stuor Dahta, unde am facut o pauza mai lunga pentru a ne recapata fortele pentru ultima parte si de a admira privelistea oferita./toamna/dsc_1558.jpg/toamna/dsc_1563.jpg/toamna/dsc_1568.jpgStuor Dahta


Vazand ca in indepartare norii se intunecau, ne-am hotarat sa o luam din loc . Am avut insa noroc; norii ne ocolisera, macar pentru aceasta zi. Pe portiunea ce a urmat nu am mai avut parte de surprize dar ultimii 2km nu mai vroiau sa se termine. Ajunsi obositi la destinatia propusa, am montat corturile, am luat masa si am admirat jocul de lumini al serii.

/toamna/dsc_1570.jpgraul Tjoaltajåhka/toamna/dsc_1573.jpgapus la Sjabttjakjavvre

Urmatoarea dimineata la usa cortului: ceata. Seara precedenta ne jucase o farsa; nici urma a cerului senin, care ne spusese noapte buna. Ba chiar a si plouat pe parcursul noptii. Dar acest loc si-a dezvaluit frumusetea odata cu ridicarea cetii./toamna/dsc_1576.jpg/toamna/dsc_1577.jpg/toamna/dsc_1579.jpg

Aceasta zi o pot rezuma foarte scurt: aveam de gand sa strabatem 20km din care am parcurs poate numai jumatate. Urcarea pana in golul alpin a solicitat-o in mod deosebit pe Britta, iar ploaia… pardon… potopul (mai tarziu am aflat ca in acea zi au cazut 80mm de precipitatii in zona) care ne-a prins pe drum ne-a obligat sa ne oprim la refugiul Rittak./toamna/dsc_1580.jpgSjabttjakjavrre, stanga in vale/toamna/dsc_1588.jpg/toamna/dsc_1590.jpg

Uzi pana la piele ne-am schimbat hainele ude, am facut o supa pentru a ne incalzi si am deschis o sedinta. Decizia a fost de a ramane la refugiu peste noapte. Deoarece refugiul avea o anexa, in care gasesti lemne si topor, m-am pus pe treaba si am taiat cateva bucati pentru a aprinde soba din interiorul refugiului ca sa ne uscam lucrurile, si de ce nu, sa ne fie si noua mai cald :)/kvikk/dsc_1598.jpg

“Stingerea” s-a dat la ora 20.00. Deoarece ne-am culcat cu gainile ne-a fost usor sa ne trezim putin dupa ora 6. In program aveam un traseu de 10km pana la lacul Laitaure plus traversarea lacului cu barca (3km) pana la cabana Aktse iar de acolo mai departe spre varful Skierfe si interiorul parcului national Sarek. Dimineata s-a dovedit a fi una superba (ca si traseul parcurs de altfel), aratandu-ne pentru prima data petece de cer albastru iar spre amiaza am avut si norocul de a simtii razele soarelui pe propria piele. /toamna/dsc_1610.jpg/toamna/dsc_1616.jpg/toamna/dsc_1621.jpg/toamna/dsc_1637.jpg

Inapoi in padure ne-am oprit intr-o poiana si am facut o pauza mai lunga pentru a ne bucura de vremea buna. O vreme buna dar nu si stabila. Exact cand am ajuns la malul lacului Laitaure, au cazut din nou stropi de ploaie. /toamna/dsc_1641.jpg/toamna/dsc_1648.jpg/toamna/dsc_1649.jpgTjahkelij (stanga) si Skierfe (dreapta)


Pentru traversarea lacurilor sunt puse la dispozitie cel putin trei barci iar calatorii sunt responsabili ca pe fiecare mal sa se regaseasca macar o barca. Cateodata trebuie sa vaslesti de trei ori daca la mal nu e decat o singura barca pentru a readuce o alta de pe cealalta parte. Acest ghinion a avut un grup de nemti. Cand am ajuns noi la mal i-am vazut apropiindu-se, trei la numar pentru a vasli cu schimbul. Ajunsi la mal au fost foarte amabili de a incera sa ne inghesuim cu toti sase intr-o (ei trei, noi trei+ rucsaci; echipamentul lor a fost lasat pe malul opus), pentru a ne scuti de doua drumuri suplimentare. Cumva cumva ne-am facut loc, glumind putin ne-am comparat cu barcile de refugiati, dar la scurt timp dupa ce am inceput traversarea a inceput sa ploua din nou cu galeata. Cu toate acestea valea incadrata intre Tjahkelij si Skierfe, asa zisa Sarekporten (“poarta catre Sakrek”), este incredibil de impresionanta si taie rasuflarea privitorului (din pacate n-am putut face o fotografie din cauza vremii si a faptului ca dadeam la vasle)./toamna/dsc_1653.jpgLacul Laitaure si Tjahkelij vazut de la Aktse


Din nou uzi leoarca ne-am hotarat sa ne oprim la cabana Aktse pentu a ne usca hainele si in speranta sa se schimbe vremea./toamna/dsc_1656.jpg

Afland de la cabanier ca raurile din zona sunt umflate si iesite din matca, facand astfel traversarea lor foarte periculoasa, a trebuit sa schimbam planul si sa scurtam traseul initial. Ideea era sa intram in Sarek si sa campam acolo doua-trei zile si sa observam elani si/sau poate alte animale. Deoarece in Sarek nu exista poduri (nici trasee marcate)ne-am hotarat sa renuntam din cazua conditiilor meteo si sa continuam pe Kungsleden catre Saltouokta, destinatia finala. Ploaia s-a oprit d-abia pe seara iar norii s-au rasfirat. Ne-am montat corturile si cu ultimile raze de soare pe cer, am urcat cu Simon pana in golul alpin pentru a admira apusul./kvikk/dsc_1660.jpg/toamna/dsc_1674.jpg/toamna/dsc_1680.jpg

A patra zi am traversat platoul Njunjes pana la lacul Sitojaure (12km) unde ne astepta o traversare de 4km. Traseul a fost unul placut de parcurs dar totusi presarat cu gustul amar de a renunta la valea Rapa din interiorul parcului national Sarek. Mare a fost tentatia de a ne abate de la drum si de a urca macar pe Skierfe insa varful era inghitit de nori. Asa ca a trebuit sa ne multumim cu vederea oferita de pe Kungleden asupra deltei create de catre raul Rapa./toamna/dsc_1700.jpgdelta montana/toamna/dsc_1701.jpg/toamna/dsc_1718.jpgreni pe platoul Njunjes/kvikk/dsc_1725.jpg


Ajunsi la lacul Sitojaure, nu am regasit decat o singura barca. In speranta ca poate poate vine o barca de pe cealalta parte ne-am hotarat sa prgatim ceva de mancare. Era data de 11 septembrie, ultima zi de operare a cabanelor pana la redeschidera lor in februarie pentru sezonul de iarna. Acest lucru ne-a dat de inteles ca dinspre Saltoluokta nu vom mai intalni alte persoane. Trecuse de ora 17 si nu avea rost sa traversam cu pericolul de a ne prinde noaptea pe lac. In micutul refugiu (nu la fel de dotat ca cel din Rittak) ni s-a alaturat pe inserate o americanca de origine chineza, care se deplasa de sapte saptamani singura prin Laponia./toamna/dsc_1735.jpg/toamna/dsc_1746.jpglacul Sitojaure


Urmatoarea dimineata a trebuit sa asteptam. Nu puteam vasli deoarece valea in care ne aflam era acoperita de o ceata deasa (10-20m vedere). Si am asteptat mult! Noroc cu vantul care a inceput sa bata din ce in ce mai tare, luand cu el ceata din vale. Insa acest vant sa dovedit a fi inger si demon de-odata. Deoarece lacul Sitojaure nu este foarte adanc, se formeaza valuri in conditiile in care bate vantul. Cu toate aste am vrut sa ne continuam drumul asa ca ne-am urcat in barca si i-am dat bice: doi metri inainte, unul inapoi. Nu a fost deloc usor si dupa peste o ora (in care desugur ne-a plouat putin) am ajuns pe malul opus la cabana Sitojaure. Desi inchisa, cabana beneficiaza de o camera (deschisa pe tot parcursul anului) cu patru paturi, soba si aragaz pe post de refugiu. Cu fetele ramase la caldura, Simon si cu mine, ne-am apucat sa ducem o barca inapoi. Incercarile lui Simon la vasle nu au fost de success, asa ca am continuat eu. In total 8km pe ziua de azi; daca nu-mi pot solicita picioarele, atunci macar umerii! Numai opt deoarece pe cealalta parte, la micutul refugiu ne astepta grupul de nemti de la Laitaure, acum patru la numar (initial 6, dar doi au mers de la Aktse inapoi spre Kvikkjokk pentru ca aveau masinile acolo). Asa ca ne-am revansat si ne-am inghesuit din nou cu sase persoane intr-o barca dar de data asta cu patru rucsaci. Norocul nostru ca se calmase vantul pe parcurs, caci altfel s-ar fi umplut barca cu apa, la valurile de care am avut parte la prima tura. Un timing mai bun nu puteam avea, caci la scurt timp dupa sosirea noastra la cabana s-au rupt din nou norii./toamna/p1030506.jpg/toamna/dsc_1750.jpg/kvikk/dsc_1751.jpg

Nemtii s-au “cazat” in depozitul de lemne, dar si-au petrecut seara alaturi de noi in camera, schimbandu-ne experientele montane si filosofind despre lume. Niste ore foarte placute.Ultima zi am parcurs, acompaniati de ploaie desigur, cei 20km ce strabat valea Avtsusjvagge pana in Saltoluokta. As putea zice ca a fost prima zi adevarata de drumetie daca luam in calcul distanta parcursa :P O etapa nu foarte grea insa, pe care am “alergat-o” in mai putin de 5ore, poate datorita ploii./toamna/dsc_1766.jpg/toamna/dsc_1775.jpg

Ajunsi la Saltoluokta ne-am informat despre evenimentele petrecute in lume din ziare, ne-am cinstit cu o bere si am incheiat ziua cu o sauna. Inainte de a cobora spre Saltoluokta am facut singura poza de grup - ultima de altfel inainte de a ramane fara baterii – si in ciuda vremii mohorate am reusit cu totii sa scoatem cate un zambet./toamna/dsc_1776.jpgEu, Simon si Britta


Chiar daca nu am avut parte de o vreme prea buna, a fost totusi o aventura de neuitat. In fiecare vale cate ceva nou de descoperit, fiecare loc cu farmecul lui aparte. Iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost sa vad transformarea naturii, pregatindu-se pentru prima zapada; insa nu a fost ceva trist ca pe final sa strabatem padurea chiala, stiind ca face parte din ciclul natural.

Mi-a facut deosebita placere de a scrie acest jurnal; cu aceasta ocazie am putut retrai acele momente!



Miercuri, 16 mai 2012 - 17:01 
Afisari: 2,611 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Frumoase peisaje - seamana putin cu cele din Canada si SUA (parcuri nationale).


Miercuri, 16 mai 2012 - 17:47  

zentai
zentai
Coarda
 
2
F.fain.
RT-ul are o singura meteahna...as zice io, ca adica pe frumusica de nemtoaica ai lasat-o la final si doar o singura poza??Carpati.orgCred ca peisajul ar fi fost pus in valoare cu mai multa consecventa cu fraulein Britta in cadruCarpati.org

Apoi, in Laponia, denumirile par de vis pentru ahtiatii de inghitit limba la denumiri.Frate, am citit pe litere si tot nu mi-a iesit ceva inteligibil ca sunet...

Peisaje de vis, chiar daca ploua!De fapt, cred ca au mai mult farmec pe ploaie, trecand peste disconfort.Mi-a placut chestia cu barca...o treaba plina de miez!

FELICITARI!


Joi, 17 mai 2012 - 09:23  

radmar
radmar
(admin)

 
3
A iesit un jurnal foarte frumos, cu poze deosebite. Cred ca daca nu aveati o astfel de vreme nu ieseau unele poze asa splendide. In unele norii si culorile sunt foarte interesante.

Parca si eu as vrea sa merg pe acolo Carpati.org


Joi, 17 mai 2012 - 13:18  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
4
Mai intai, felicitari pentru ideea din al doilea paragraf, aceea cu "sa contribui si eu cu ceva" - mi se pare foarte utila si n-ar strica daca si altii ar avea in minte aceasta idee.

Mi-a placut jurnalul pentru ca descrie o zona care imi e total necunoscuta - si e un mod bun sa vezi ce mai exista si prin alte colturi ale lumii. Peisajele chiar sunt super frumoase, cu lacurile, copacii colorati si norii la picioare...

Super interesanta faza cu trecutul unei barci inapoi pe mal - oare la noi s-ar putea pune in practica asa ceva undeva? Sau oamenii ar injura daca n-ar gasi barca pe mal, dar daca ar gasi-o nu s-ar gandi sa duca una inapoi si pentru altii? Carpati.org trist, dar mi se pare super tare ca acolo chiar se respecta acest aspect.

Foarte tare si tipa aia de origine chineza care mergea singura pe-acolo de cateva saptamani.

Felicitari pentru primul jurnal pe site si pentru o excursie frumoasa!


Joi, 17 mai 2012 - 14:02  

hana
hana
Coarda
 
5
Peisajele sunt superbe!
Mi-as dori sa ajung si eu.
Multumesc pentru jurnal!


Joi, 17 mai 2012 - 15:31  

lonewoolf
lonewoolf

 
6
Incredibil de frumos... Minunat, totul...ceea ce ati facut, tara pe care ati vizitat-o, modul cum ai scris. Am fost in Suedia acum vreo cativa ani, dar nu asa ca voi, pe vreun traseu, ci doar in Stockholm si Gustavsberg. O tara superba cu oameni incredibil de simpatici si civilizati. De fapt, cred ca pe masura ce mergem spre nordul Europei, creste si gradul de civilizatie. Felicitari pt expeditie!


Joi, 17 mai 2012 - 17:33  

wolfy
wolfy
Caraba
 
7
Frumoasă călătorie iar peisajele sunt pur și simplu de vis. Felicitări!


Vineri, 18 mai 2012 - 11:04  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
8
Laponia, misto. Nu am avut ocazia sa vad prea multe imagini de pe acolo sau ce am vazut erau chestii comerciale gen "Casa lui Mos Craciun" de aceea imaginile normale aratate de tine sunt cu atat mai interesante. Faine locuri si imi inchipui ca traversarea lor pe propriile picioare este si mai incitanta. Continua si tine-ne la curent. Carari insorite (se pare ca pe acolo chiar e nevoie de urarea asta).


Vineri, 18 mai 2012 - 18:41  

murkko
murkko

 
9
Va multumesc pentru aprecieri!
Zentai, pai nu suntem aici la anunturi matrimoniale Carpati.org


Miercuri, 23 mai 2012 - 01:44  

andronic.ionel
andronic.ion..

 
10
Felicitari pentru jurnal ,peisaje superbe si inedite un loc unde merita sa mergi ,,,,


Luni, 24 septembrie 2012 - 12:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0636 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org