O plimbare prin prejurimile Albei Iulia... (Muntii Trascaului)

Componentza echipei: Aghiutza si Alin

Poze: idem mai sus

Pai...m-am gandit sa fac si eu un mic raport de tura al unei plimbari din data de 26 decembrie 2006...atunci cand au fost acele zile senine...cand nu m-am putut abtine sa nu ies din casa...

Dupa ziua de 25 care de fapt a fost o zi de recuperare....chiar era nevoie de una de genu...am zis sa fac o mica plimbare pe langa Alba Iulia si sa testez un aparat foto mai nou....cu aceasta scuza l-am convins pe Alin sa "ia masina" de la ai lui cu conditia ca dupa vreo 3 ore estimate de mine sa ne intoarcem teferi acasa...zis si facut...pe la ora 12.30 plecam in viteza din Alba Iulia in directia Bucerdea Vinoasa...

Din experientele de acum cateva veri...theoretic stiam traseul...doar ca in toamna lui 2004 am ajuns prin maracini de maceshi ca un destept "stia drumul"....iar acum o vara cand s-a facut shantierul arheologic am zis cu arheologu' sef sa luam o scurtatura....si am ajuns sa facem un traseu de genu Dealu Prostului de la Gura Diham dar mai abrut un pic.....si mai lung plus o scurta balaureala pe unde mistretzii isi au salashul...pe langa toate astea aveam si casa in spate cu conserve pentru o saptamana....dar asta fu atunci...cand am coborat am vazut de fapt care era traseul...nemarcat din pacate....

Cu chiu cu vai imi amintii drumul de carutza care trecea prin livada de meri pe langa casa unui om....

fara poame din pacate...nu cum era o data...

si incepuram urcushul...cu mici priviri la ceas...si ceva priviri de neincredere care s-au adeverit din pacate in ceea ce privea timpul...degeaba explicam ca nu mai avea nici un sens....

Privind prin jur gasiram marcaje....si am ramas uimiti ca existau...nu era ceva oficial dar cred ca erau puse acolo de oamneni cu cap....si cu mila fata de cei care se pierdeau de obicei...cea mai tare chestie este ca...daca intrebi un satean de prin prejurimi....nu iti poate zice cum poti ajunge pe Piatra Craivii...ciudat

Din mar in mar era un triughi alb ca varu....apoi cararea te duce pe o alee imprejmuita cu ceva boschetzi mari...

habar nu am ce fel de plante sunt dar nu poti sa te abati de la drum printre ele e imposibil... din loc in loc mai vezi pamantul rashchetat da ratul mistretilor care cred ca si iarna isi au drumul pe acolo....

Trecand de aleea mistretzilor....incepea un drum forestier forjat....

si alte incurajari ca vom ajunge la timp acasa...desi...slabe sanse....chiar imi doream sa urc undeva...in apropiere...

La cei 1083m pe care ii are Piatra Craivii se poate usor observa din Alba Iulia....cum esti la stadionul cetate privesti spre Micesti si vezi un varf ascutzit in departare....de asemenea daca vrei sa vezi si sa cunosti istoria ei...la Muzeul de Istorie de dupa Catedrala Reintregirii gasesti un culoar rezervat relicvelor si nenumarate poze de la sapaturile arheologice...sapaturi care in fiecare an aduc la iveala bucatzele din istorie. Acum doua veri am paticipat si eu pe acolo si a fost o experienta pe care as repeta-o veri la rand...

sentimentul sa tzii in mana un ciob de oala spart care in trecut pe vremea dacilor servea la mancat este magnific....sa vezi cum a evoluat societatea dupa straturile de pamant...sau sa vezi o cetate construita in varf de stanca...

Urmand cararea....

deal dupa deal eram tot mai aproape...

soarele ne veghea si nu era deloc urmarit de vreun fir de norishor...si zapada care de Craciun lipsea...incepea sa apara dupa bolovani...apoi treptat sub talpi....daca nu vine zapada la noi...mergem noi la ea :)

In stanga se poate observa un ciot de stanca la baza careia este o pestera...

ceva cioban zicea ca se ascundeau haiducii sau ceva fugari ai unor regimuri demult apuse...tot asa se auzea de o pestera chiar pe Piatra Craivii unde salashuia un balaur(asa se speriau copii de pe acolo)....tot despre acea pestera se auzea ca ar fi foarte adanca si ca ar gazdui un lac in interior si cand ar fi fost cetatea in asediu...oamenii se adaposteau pe acolo...am gasit una vara trecuta in 2005...dar era infundata

In drum trecem pe langa o stana unde totul e pustiu...vara latra cainii si dau tarcoale celor care stau cu cortu si le manca mancarea daca nu este postata intr-un copac in apropiere:D...

iar ciobanu plimba oile ba la deal ba la vale...strigand ca un roaker metalist inrait incotro sa le alunge cainii...

In drum am gasit un izvor care spre mirarea noastra nu era inghetzat complet...nu ma pot abtine si fac poze...:D

Apoi dupa acea scurta pauza de adapat....

mai urcam 10 minute si ajungem la afishul nou postat cu detalii privind locul pe care urma sa il vizitam...

zapada incepuse sa fie tot mai mare precum inaintam spre deal...

facuram un alt popas...la un alt izvor de data aceasta inghetzat....

ca apoi sa cautam urcarea spre creasta...

Marcajul nu se prea vedea...datorita eroziunii si timpului...dar amintindu-mi l-am gasit...si cu dificultate ca nu aveam manushi....graba si bucuria ca ma duc a facut sa le uit...doar bocancii si pantalonii erau echipamentu corespunzator...cred ca Nea' Nae m-ar fi tocat de vie :D....poze nu am prea facut de frica sa nu scap aparatul sau sa il lovesc de stanci la urcare...dar vara asa apare....

dar in varf am scos aparatul...si am tras in chip imprejurimile...dupa vreo 20 de minute...

De sus se vedea pana hat departe....chiar si Fagarashii....

am ramas shocata....in varf este o cruce...de ce este pusa nu stiu...

din pacate nu am gasit locul deoarece era sub zapada...dar inca se mai gasesc urme din zidul de cetate care a fost pe acolo...in schimb am gasit urme de caine prin zapada...cred...nu ma gandesc la alte animale ca poate nu mai urc alta data :D

Se vedea si Piatra Cetii...

un alt loc si de asemeanea site arheologic....si se vedea si Mamutu...dealul Mamut....un deal pe care se urca tot de prin Alba Iulia nu stiu de ce este denumit asa dar..noh...

Peisajul a fost superb....nici eu si nici Alin nu am regretat...chiar daca nu am ajuns la ora promisa....dar sa vezi de pe un deal de 1083 m Fagarashii...a fost unic pentru mine.....si faprtul ca nimic nu misca in jurul tau doar vantul adia din cand in cand....

Dupa mai multe trageri in chip...am hotarat sa coboram....un pic mai greu pentru mine din lipsa manusilor dar m-am descurcat si pentru a taia cararea am taiat un pic si din creasta....si am balaurit la vale ca robotzii ca iar bocancii si-au facut treaba sadica de a ma jena....

Graba asta a facut sa imi incalc promisiunea fata de nea doctoru si sa fac oleaca de jogging...cu aparatu in mana....rucsacu in spate si Alin mereu cu ochii pe ceas...timp record....coborare in 40 de minute de la poalele crestei...dupa ce urcarea a fost de vreo 2 ore si ceva...poate chiar trei cu opririle la facutu de poze...

In timpul maratonului soarele palea treptat...

si inima mi-i se facea din ce in ce mai mica pentru ca am indurat o noapte de vara pe acolo cu mistretzii mishunand dupa ce focul se stinse....si eu aruncai shosete in jurul cortului sa simta miros de om...:D....cred ca de aceea am uitat de durere si fugeam de rupeam pamantu sa ajungem la masina...adik eu...ca Alin era cel contra timp...la ora 17.00 porneam inapoi spre casa...

A fost un mic raport de tura...al unui loc de care multi nu au auzit...si toti la inceput cred ca este vorba de Piatra Craiului....este doar o surioara de-a ei...de pe langa Alba Iulia, Piatra Craivii...cred ca apartzine de lantzul Trascaului...nu sunt sigura...si este o relicva a istoriei...si nu e prea umblat de lume....e acolo in vazul tuturor....

Luni, 8 ianuarie 2007 - 03:14 
Afisari: 3,245 


aghiutza