O plimbare minunata, 2-3 august 2008 (Muntii Bucegi)

Nici nu-mi gasesc cuvintele ptr acesta minunata plimbare (tura), dar trebuie sa scriu si eu ceva. Gata cu inceputul si trecem direct la subiect. Participanti: mihai (mihaiburo) organizatorul turei, liviu (bamse), andy (darkmoon), razvan (razvan_ilie) si Mari. Sambata 2 august: Busteni – Valea Jepilor (Jepii Mici) – cab. Caraiman - cab. Babele (CA) 4–5 ore Duminica 3 august: Cab. Vf. Omu – cab. Babele – cab. Piatra Arsa (BG) 3 ore Cabana Piatra Arsa – canton Jepi – Busteni (TA) 3 ore Vineri seara ajung acasa pe la 18.30, ma spal repede, ma schimb si ma apuc de aranjat rucsacul. Asteptam cu nerabdare sa plec sambata la munte sa mai fac si eu vreun traseu. Verificasem pe PC vremea, care era foarte importanta ptr­ traseele ce urmau facute, vorbisem si cu Andy pe mess sa ne intalnim in gara pe la 4.30, doar suntem foarte matinali. Tot gandindu-ma daca mai o trebui ceva in rucsac sau lipseste ceva, ma furase somnul. Pusesem telefonul sa sune ptr dimineata, dar fiind foarte obosit nici nu l-am auzit, si vine in fuga taicamiu si ma trezeste; ma imbrac repede, iau rucsacu’ si fuga spre gara. Ma intalnesc in gara cu Andy, ca doar apucasem sa iau bilete ptr amandoi si il rugasem sa-mi dea de baut ness, ca nu apucasem sa-mi beau cafeaua. Mai stam un pic in gara si soseste trenul. In tren intalnesc doua doamne care imi ofera un busuioc sa-mi poarte noroc pe munte. Mai o vorba, mai o gluma ajungem in busteni(7.30). Afara era foarte cald, imi era foame si hotaram sa ne oprim la un magazin ptr ultimile cumparaturi. Dupa 30 minute mergem spre telecabina unde era locul de intalnire cu Mihai si Liviu. Era aproape 8.20 si ma apucasem sa mananc, doar facusem piata. La telecabina era o coada imensa peste 60-80 de persoane si tot veneau, tot, veneau ...

Iaca ajunse Mihai, Liviu si Mari, stam de vorba despre traseu, pericolele lui, vreme, timp; ne facusem temele. La 10.32 intram in traseu la primul indicator BUSTENI-CARAIMAN (JEPII MICI) 4h-4h.30min si pornim la drum.

­

Liviu urcase, pe Mari si Mihai ii urmareau “furnicutele”.

Si astfel veni si prima noastra pauza de 15min, ce trebuia sa stai la rand la apa, aranjasem rucsacurile, ne hidratam si pornim din loc.

Eram foarte incantati de peisaje parca faceau parte din noi. Ajunsi pe unele portiuni abrupte, colegul meu Andy ma roaga sa-i dau o mana de ajutor, normal ca nu puteam refuza, mai ales ca stiam prin ce a trecut, cativa ani in urma; dar si eu aveam o mica teama, nu stiam care va fi reactia lui pe tot traseul, dar pana la urma, a fost una superba (merci Andy). In privinta lui Mari, Mihai si Liviu nu era nici o problema, aveau un ritm impresionabil.

Tot mergand, mergand ajungem si la cea dea doua pauza (15min.), imi era sete, ne hidratam, aranjam rucsacurile si pornim, mai aveam vreo ora. Nici nu stiam cum trecea timpul (parca eram fermecat de peisaje), si iata-ne ajunsi la scarile de pe Jepii Micii; aici trebuie “sa ma razbun” pe unii colegi cu o poza

Mari, Liviu si Mihai

Si am ajuns cu bine toti la Cab. Caraiman dupa 3h 30 min, tot aglomerat, multi pantofari, dar ajunsesera si "furnicutele" fara incidente, m-am bucurat, eram multumit. Hotarasem toti sa luam o pauza de 30 min, doar meritam. Timpul trecea si fara sa mai stam pe ganduri o luam din loc, spre Babele, dar hotaram sa o luam direct catre Vf. Omu, la Babele vom trece maine spre drumul de intoarcere. Dupa vreo ora si un pic mai luam o pauza de 10 min ptr hidratare, poze .. etc. Ajunsi la intersectia potecii de vara cu cea de iarna dar si cu CR spre Crucea Caraiman, ne hotaram sa ne urmam traseul pe poteca de vara. Mari o luase inainte, nu mai avea rabdare, il trec si pe Andy pe unele portiuni, apoi trec si Mihai si Liviu.

Eu si Mari

Vorbesc cu ceilalti colegi, unde vom gasi loc ptr dormit la cab.Omu, si hotaram sa o iau inaintea lor ptr a rezerva ceva. Si fug repede, ma catar pe pietre, mai urc putin, iar aglomeratie, mici sanse sa mai gasesc ceva. Intru in cabana, parca era nunta, ma duc si vorbesc cu cele doua doamne de la cabana ptr cazare, gasisem doar in sala de mese, tot vorbind cu ele imi “fac” un mic regulament si unele rugaminti pe care trebuia sa le indeplinesc. Intre timp ajung si colegii, ocupasem o masa ptr a comanda ceva, ne era foame. Mai ieseam cate unu, cate doi afara ptr poze si sa vedem daca mai e cineva cunoscut, langa cabana erau peste 30 de corturi parca era un festival ceva. Liviu se hotarase sa-si puna cortul, ca era aglomerat, ne rugase pe unul din noi sa dormin in cort, dar refuzasem toti cred ca din cauza frigului. Tot ieseam pe rand afara ptr cateva poze inainte de a incepe sa apuna ­soarele.

Se facuse ora 22.00 si se inchisese si barul, imi dadusem seama ca urmeaza stingerea. Vin la mine doamnele de la bar si imi spun ca suntem 28 de persoane ce dormin in sala de mese. Mai in gluma mai in serios strig un pic mai tare sa ma fac auzit de ceilalti, ma uit in stanga, in dreapta si observ un grup de 4 persoane la 17-19 ani doar cu hainele pe ei, cu rucsacuri de 20 litri, sigur aveau nevoie de ceva. Iar strig sa ma ajute cineva sa rezolvam problema celor 4 copii, ca doar nu puteau dormi pe jos direct pe piatra. Un tip se rasteste putin la mine, dar ma ajuta cu 3 izoprene, le dadusem si sacul meu de dormit, doar se face ca o plapuma si rezolvasem problema copiilor, alt tip imi cere eva sa puna sub cap, se rezolva si asta. Eh… acum mai ramasese cuibul meu, care era gol direct pe piatra, sacul il imprumutasem copiilor, izoprenul il lasasem acasa nu credeam ca am nevoie de el. Mi-am aruncat geaca pe jos ca asternut, eram un pic obosit. Unul din cei mici observa ce se intampla si-mi fac loc langa ei, pe cele 3 izoprene inprumutate ptr ei ( 5 persoane pe 3 izoprene). Un baiat din Constanta vede ce se intampla si se duce a face rost de un izopren, zis si facut. Acum ma intind si eu doar eram putin obosit, cuibu’ era putin aranjat, eram bucuros ca i-am rezovat si pe cei mici si ma intind putin linistit si incepe “simfonia” de sforaituri. Stiam ca trezirea este la ora 6.00, ma trezisem la 5.30 si asteptam trezirea celorlalti. Dar le facusem instructaju’ cu o seara inainte, incep a se trezi unul cate unul ptr a stange cuiburile, intre timp se facuse 6.00. Ne luam de treaba, toti aranjam rucsacurile, punem mesele si ­canapelele la locul lor, trebuia sa facem loc pt curatenie.­ Ne recuperam fiecare lucrurile imprumutate si iesim afara.

Dupa curatenie intram in sala de mese ptr micul dejun, comandam ceva, ne bem cafeaua si pornim pe cel de-al doilea traseu: Vf. Omu - Babele - Piatra Arsa - Jepii Mari - Busteni. Era deja cald, asadar la ora 08.00 pornim la drum.

Dupa ce trecem poteca de vara BG spre Babele, luam 5-10 min pauza ptr a ne schimba de haine, aranja rucsacurile .. Traseul era pustiu, daca mai trecea cate o persoana. Ajunsi la Babele ne oprim ptr poze si Mihai incepe a ne povesti cum era inainte in zona.

Astfel hotaram cu totii sa luam o noua pauza de vreo 20 min la barul de la telecabina unde ne-am oprit ptr a neracori, a cumpara apa, un suc, o cafea; era foarte cald si un pic de umbra nu strica.

Revenind din nou in traseu spre Piatra Arsa (BG) ne reinatlnim cu "furnicutele" care innoptasera la Cab. Miorita (30 ron/pers), initial doreau sa se odihneasca la Piatra Arsa dar era prea scump. Ne despartim de ei si pornim spre Canton Jepi. Din nou tragem de timp cu o mica pauza.

In jurul orei 12.00 ne echipam si incepem coborarea spre Busteni (TA). Pe acest traseu era liniste deplina (nu aglomeratia de pe Jepii Mici), daca mai urcau 2-3 persoane din ora in ora.

Si incepusera lanturile, "scarile" ce trecuseram toti, mai apar unele serpentine, eram pregatit in orice moment sa-l ajut pe Andy. Tot coboram, coboram mai luasem o pauza, ca nu ne grabea nimeni, timp era destul pana seara.

Ajunsi la intersectia cu Cascada Urlatoarea, intalnim iara aglomeratie, parca erau doua "nunti" in acelasi timp, unii urcau altii coborau cu bautura in mana, telefoanele le cantau, aruncau te miri ce, pe aici, pe acolo, de te durea sufletul. Ce sa faci asa e la munte, tot felul de oameni.

Ajunsi la masina lasam bagajul si mergem la o terasa sa ne cinstim tura, ca doar meritam ca s-a incheiat cu bine si fara ­probleme.

Pe aceasta cale tin sa'i multumesc ursului "ca-si luase bilet la mare", lui D'zeu ptr vreme frumoasa (nici soare, nici ploaie), lui Andy ca s-a descurcat de minune tot traseul, lui Mihai si Liviu ptr minunata tura organizata de ei si Mari care a facut "antrenament de fitness" cu noi.

Luni, 16 februarie 2009 - 20:02 
Afisari: 5,421 


razvan_ilie