Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iunie 2022
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Iulie 2022
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Gruiu
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Nu stiu, oi vedea.... (Muntii Baiului)


Plec cateodata de acasa cu convingerea ca totul va fi perfect. Si… fara aparatul foto :).


Din categoria “habar n-am, oi vedea…”, azi mi-am luat rucsacul de o zi, harta cu 5 munti si bilet la regio pana la Predeal. Nu ma grabesc tare sa urc cu noaptea-n cap. Stai, domn’e, sa ma urc in tren, sa adorm, sa apuc sa ma trezesc si sa se mai inmoaie gerul asta, ce naiba?... Vad eu unde cobor din tren si pe ce coclauri umblu azi. Dar e musai sa umblu!


Hat-hat, depaaaaarte, am vazut limpezi culmile muntilor albi. E vreme de plaja. Plaje, fata! Asa ca Baiului!


Am intins cei 5 munti (care de fapt sunt 10) pe bancheta trenului. Si cat stateam eu asa, aplecata peste munti… unde sunt? Ma uit pe geam. Aha, pe banda galbena… Poftim?! Cum adica banda galbena? N-am gresit trenul? Eram intr-o gara mica si da, pe stalpii de pe peron erau marcaje noi BG. Aveam sa deduc ulterior ca eram in Posada. Adica e traseu marcat de la Posada pana in creasta Baiului? Ramane tema.


Pe 11 noiembrie 2016, la 9.24, pe peronul garii din Azuga mirosea a iarna. Si era frrig. 


Am mers pe DN1 pana la indicatorul cu TA din statia de microbuz. Catre Sorica. La 9.33 pornesc la deal. Curand m-am prins ca deja mergeam prin zapada. Mai sus, niste copitate sprintene mi-au taiat calea in fuga si-am auzit zvacnitura pasilor lor, dar cand am ridicat privirea, era deja tarziu; n-am gasit decat urmele proaspete si scormonituri in zapada, dupa te miri ce fire de iarba si radacini. 


La iesirea din padure, mi-am propus sa dezleg misterul marcajului care m-a incurcat rau de tot intr-o seara, asta primavara, vrand sa cobor. Cineva a avut de plantat niste stalpi si i-a pus, sa scape de ei, dar habar n-a avut ce face. Ultimul stalp cum cobori, de la intrarea in padure, e pus total aiurea, pur si simplu traseul merge in alta directie. La penultimul stalp inainte de padure, trebuie ales drumul spre dreapta, pe dupa micul varf pe care tocmai l-ai ocolit. Stalpul urmator trebuie ignorant total!


Raman aproape nemiscata vreo 5 minute, cu ochii spre Bucegi. Am vazut de atatea ori Bucegii din Baiului, din toate colturile, in toate anotimpurile. N-am cuvinte si nici aparatul foto sa descriu frumusetea tabloului, dar parca e mai fain decat oricand! E lumina potrivita, e momentul potrivit si sunt in locul potrivit ca sa ma bucur de ceea ce vad si ceea ce simt.


Ora 11. Am ajuns la telegondola. Ma intalnesc cu un baiat care deja coboara. Mai, sa fie, e seara? Are treburi jos, trebuie sa coboare. Am stat si m-am intrebat daca nu cumva ne cunoastem, parca mi-a fost student acum 73633 de ani, cand eram eu mai tanara…dar…oare nu ma recunoaste, am imbatranit atat, sau il confund?


  E soare si parca nu. S-a proptit o bucata de cer alburiu chiar in dreptul astrului. Dau sa zic da-te, ma, ca vreau sa ma bronzez! Si descopar ca soarele are un halou profilat pe norul alb. Un cerc de curcubeu il inconjura si-mi lumina mie ziua pe dinafara si pe dinauntru. Minute bune am stat cu ochii in soare, cu sentimentul ca da, sunt unde trebuie!


Nu stiu unde sa merg mai departe, dar las pasii sa se duca. Sunt cateva fuioare de nori albiciosi dezlanati pe tot cerul si nu stiu daca sunt primii sau ultimii pe ziua de azi. Zapada imi scartaie sub picioare, scanteind in soarele cu dinti, e frig. Ma gandesc ca nu-i momentul potrivit sa ma prinda noaptea prin vreo stana, fara sac de dormit si haine groase.  M-as duce pe Cazacu si de acolo mai vad… Asta fac si urmele baiatului de adineauri. Clar, poteca asta facuta de el trebuie sa fie drumul meu. De pe Cazacu, el s-a intors. De aici, decid singura. Cat am stat pe varf si-am mancat ceva, cerul s-a facut cristal, nu stiu cand si cum, dar stiu de ce: pentru mine, caci sunt singura prin muntii astia in ziua asta minunata de vineri. Si parca merita sa merg, sa ma pierd un pic, sa ma indepartez de balamucul Vaii Prahovei, sa simt ca am evadat. Estimez ca la 14 voi fi dincolo de culmea Petru-Orjogoaia, unde incepe culmea Neamtului, pe varful acela inalt, de langa lac, pe care n-am stiut niciodata cum il cheama. De-acolo, mai vedem. 


Cazacu asta parca e Everestul, cobori ca din cer si tot ce urmeaza pana la culmea Neamtului e mult mai jos. Pe drum, printre stalpii de cruce rosie intre Busteni si Traisteni peste Zamora, pe o lespede vad… banda galbena! Noua, ca cele din Posada. Adica chiar sunt marcaje pe creasta Baiului, din Posada pana cel putin aici? Oare cat de dese sunt si cat de bine e marcat? Si pana unde?


Cenusiul drumului asta pietros si noroios e acum acoperit de zapada curata, de inceput de iarna. Urme. Intai unele cu pernute si gheare, mari, aproape cat toata palma mea, prea mari ca sa fie de caine, parca prea rotunde ca sa fie de lup…ma hazardez daca sper sa fie de ras? Mai incolo, apar unele de urs, p-astea le stiu bine. Iar mai incolo, deja e bulevard. Urme multe, de toate felurile. Si toate din noaptea si dimineata asta, judecand dupa faptul ca zapada e noua. La un moment dat, se amestecau, nu mai puteam decide exact cine le-a facut. Da, sunt in salbaticie, sunt in lumea salbaticiunilor si-mi place. Ele si eu.


Pe urcarea varfului asta fara nume (fara nume, ca si lacul, care nici macar nu e pe harti, desi e mare si fain tot timpul anului), zapada era viscolita si am gasit semne dese de BG. Urcusul e greu si niciodata n-am mai mers in sensul acesta. De fiecare data coboram, mi se parea ca dureaza o mie de ani si ma intrebam cum o fi sa-l urci. Imi dau voie sa respir, mai ales ca se vad minunat Ciucasul si toata creasta Grohotisului. In zare, culmi din Orientali. Cand am urcat, am deschis telefonul si era 14. Fix. Exact cat estimasem ca va dura. Fara sa fac vreun efort sa iasa asa.


Traisteni si masina pana la Campina? Inapoi pe sub Cazacu si coborat pe Zamora? Inainte pe lumina pana dupa Paltinu si frontala pana la Predeal? Varianta din urma e cam prea mult. Nu-i o treaba sigura sa caut prin intuneric drumul pe la Gavan si Retevoi si Susai si sa iau asfaltul ala prin padure la picior, prin noapte. Ma si vedeam chinuindu-ma cu mainile inghetate sa fac foc la Retevoi sau cersind cazare in cusca vreunui caine de la Susai. 


Continuam sa urc spre Rusu, desi stiam ca cel mai probabil ma voi intoarce. As fi vrut sa urc. Sa merg iar pe varfurile astea, Rusu, Stevia, Neamtu, Paltinu, chiar imi plac locurile. As fi vrut sa vad un apus de aici si-am regretat ca nu mi-am luat ce-mi trebuie si n-am venit aici sa raman peste noapte. Imi sunt dragi locurile, au o salbaticie a lor. Ce noroc am avut, sa vad candva un rasarit de vara de pe Paltinu, dupa o plimbare de noapte peste Grohotis! Si-mi aduc aminte sentimentul de nedescris, cand parcurgeam potecile astea la capatul unei calatorii de o luna prin Orientali! E o lume de culori, am trecut de vreo 5 ori pe aici si de fiecare data m-au fascinat nuantele si lumina, mereu altele, in functie de vreme si anotimp, dar de fiecare data intarindu-mi ideea ca cele mai frumoase si cele mai asortate combinatii de culori sunt cele pe care le face natura insasi, de capul ei.


Si-acum? E momentul sa iau o decizie. E im-por-tant!! Am asezat harta cu cei 10 munti chiar aici, pe pamant, peste cei 10 munti. Nu adia nici o boare de vant, era senin, era liniste, era perfect. Eram in picioare, nemiscata, si priveam muntii. Am simtit deodata ca ceva s-a clatinat, ca pamantul s-a scuturat cu mine aici, sus, pe culmea asta inalta. A fost ca un cutremur scurt si-am resimtit totul de parca eram cocotata pe un catarg. Am ramas nemiscata si-am incordat auzul. Imi aduc aminte vuietul de l-am auzit la ultimul cutremur, in septembrie. Acum e liniste. Cum ar fi sa cobor si sa aflu ca jos a fost cutremur mare? Cel putin aici nu are ce sa-mi cada in cap:). Ma, da’ eu sunt bine? Mi-o fi rau? Am dat peste cap niste apa, mai mult obligata de grija de a nu ma deshidrata, decat de sete. E ceva cu mine? Ce-a fost asta?


Am strans harta si-am pornit inapoi. Dupa nici 10 pasi, a venit muza. Laura, ai harta!! Fa ceva cu ea! Nu gasesti tu vreo coborare de aici in valea Azugii? N-ar fi bine sa inveti tu o retragere la nevoie de aici, fara atata cale de intors si fara sa te bati pe culcus cu cainii de la Susai? Milioanele de kilometri de pe forestierul din vale nu-s o problema, te va astepta acolo o masina, fara indoiala.


Sunt convinsa ca sunt multe carari ce coboara in vale, mai mult sau mai putin conturate. Sunt sigura ca afluentii au si ei un forestier de-a lungul lor, dar nu stiu cat de sus incepe. Dar ce mi-e cel mai clar e ca panta pana jos e mare, fetele sunt abrupte, vaile la fel, pana la un punct. Daca nu dibuiesc vreo carare care alege locurile cele mai domoale, va fi greu. Si trebuie sa fie pe lumina. Si nici masinile pe valea Azugii nu umbla noaptea. Trebuie sa incep sa cobor acum. Mi-am lasat ragaz cat sa mai privesc o data spre creasta Pietrei Craiului, care se ivise de dupa Bucegi, frumoasa si impunatoare.


Mi s-au schimbat brusc setarile, am intrat in starea de maxima vigilenta si conectare la ceea ce-i in jur si la ceea ce fac. Am ales sa cobor pe piciorul Unghia Mica, primul picior la stanga, spre vest, spre Azuga. Ma uit cu jind la piramida Unghiei Mari. Imi place varful asta izolat, legat printr-o punte ingusta de creasta mare. Candva o sa merg pe el. 


Am urcat pana la locul de unde pleaca piciorul meu de munte. E bine pronuntat si destul de abrupt, iar in capatul lui vad un varf impadurit, cu fete foarte inclinate. Nu se vede vreo poteca clara pe el, vreun drum, ci numai damburi de iarba inalta cu zapada multa intre ele, tufe de ienupar, braduti.. Poate ar fi mai bine sa merg la vreuna din stane si sa caut coborare. Dar nu, piciorul asta a fost primul gand si asta vreau sa fac. 


Mi-am dat seama ca de data asta nu stie nimeni unde sunt. Un singur om stie ca sunt pe munte, dar nu stie unde. Nu-i bine, de obicei nu procedez asa. Pana acum, n-au fost riscuri majore, dar pornind pe coborarea asta cam la intamplare, nu se stie... Pierd minute bune cautand semnal, dar reusesc sa trimit sms la Alexandra. E aproape ora 15.


Am coborat cu spor printre damburile de iarba, cu privirea in jur catre frumusetea si salbaticia muntilor si cu regretul ca nu mai puteam ramane sus. In saua dinaintea varfului inalt si impadurit, nu prea stiam ce-i de facut, ca doar n-o sa-l urc. Harta mea cu cei 5-10 munti mi-a dovedit de nu mai stiu cate ori ca e geniala. Poteca de pe harta ocoleste prin stanga motul asta. Pe aici nu era padure, era inclinat, cu braduti si boscheti rari, dar fara poteca. Mi se parea ca sunt pe carare, dar poteci ca asta erau si mai sus, si mai jos. Nu stiam daca sunt la inaltimea potrivita cu ocolul meu… si-i lung al naibii, iar dupa ocol, pe harta urma sa intru in padure spre dreapta. Cum naiba sa dibuiesc intrarea, daca nu traversez fix pe la inaltimea aia? 


Am traversat versantul si-am revenit in muchie. Incepea padurea. Habar n-aveam pe unde e poteca adevarata. Pentru un moment, m-am temut de abrupturi mari si desisuri, copaci cazuti si greu de traversat. Dar cand am intrat intre copaci, padurea sub mine parea un teren de joaca prietenos. Frunze multe si zapada peste ele, crengi ascunse, udatura multa. Mi-am luat si vreo doua trante, nimic grav. Am dibuit un fel de muchioara pe care am coborat bine si am gasit si niste nume pe copaci. E de bine. Sub mine se auzea apa si stiam ca nu-i Azuga, ci afluentul din stanga mea, dintre Unghia Mare si piciorul asta. O fi drum pe el? Cata vreme panta e atat de mare, nu. M-as duce in dreapta, dar terenul e mai abrupt si e zapada, e mai la nord. Dau intr-un fel de poteca vaga ce traverseaza spre dreapta, cum vreau eu. Urme multe de copite pe ea, ciutele si cerbii parca mi-au facut mie carare. Am inceput sa simt un pic de teama, sa nu nimeresc in vizuina vreunor salbaticiuni pe poteca asta, sa nu ma blochez cu abrupturi sub mine, sa nu fiu nevoita sa urc inapoi catre gol si sa dorm in vreo stana…Ce-i asta, Laura, panica? Nuuu, ti se pare. E imposibil sa nu pot gasi un loc unde sa pun piciorul tot mai jos si mai jos. E imposibil sa trebuiasca sa urc inapoi! Dau eu gata diferenta asta de nivel, care pana la urma chiar nu mai e mare. Am regretat ca n-am luat la mine bucata de cordelina buna la toate, cu care pana la urma te dai pompiereste jos din copac in copac, chiar daca devine foarte foarte abrupt.


Vorbesc cu mine, tare, sa ma incurajez si sa fac galagie, sa evit intalnirile. M-am si rugat un pic, asa, scurt, sa aiba grija padurea de mine. Merg pe urmele de ciute multa vreme, coborand mereu spre dreapta. Acolo era varsarea in Azuga si era ideal sa ies exact la confluenta. Am traversat la un moment dat o fasie fara copaci, inierbata, inclinata, ma gandeam sa o urmez pana jos, dar daca se tranforma intr-o rapa cu copaci cazuti sau o albie noroioasa? Bipeda de mine trecea cu greu printre crengi. Ocoleam si pierdeam urmele. Dar nu stiu cum faceam, mergeam pe unde imi parea mie ca e bine si le regaseam. Nu stiu cum, nu stiu de unde am simtit pe unde sa merg. Nu stiu daca pe acolo chiar era o poteca si se vedea greu din cauza frunzelor si a zapezii, sau pur si simplu coboram la intamplare. Uneori era evidenta, dar se pierdea imediat. Fara urmele de ciute si mistreti, probabil mi-ar fi fost mult mai greu.


Dau intr-un loc plat si intre copaci vad un refugiu din lemn. P-asta cum naiba l-am gasit? :) Nu mai avea geamuri, usa era intreaga, dar cazuta, insa la nevoie, te puteai baga in el si puteai propti lemnele cumva. Merg pe unde ma duce capul si vad deodata poteca mare, facand serpentine, dar acoperita pe alocuri de radisuri si doboraturi. Eram pe poteca din harta. A fost umblata candva. Uite si paraul! Si drumul!! Eram in valea Unghiei Mari.


Era 16.30 cand am pasit pe drum. Cobor de aproape doua ore continuu, cu grija, printre copaci, pe poteci mai mult imaginare, dar am reusit si n-a fost in nici un moment prea greu sau primejdios. Am mers pur si simplu dupa cum mi-a venit. Si-a fost bine. Dupa cativa pasi, ajung la un foisor solid, cu izvor amenajat in drum, iar mai incolo, pe malul celalat, vad un canton. Sunt la confluneta vaii Unghia Mare cu valea Azugii. M-am uitat pe muchia matematica, n-am vazut vreo alta poteca venind de sus. Cred ca la final gasisem poteca de pe harta.


Ma asteptau multi kilometri pana la gara, pe drumul cu balti si noroi, dar nu-mi pasa. Refuzam sa-i masor exact pe harta, stiam ca n-ajuta la nimic, trebuia doar sa merg. Am mers o vreme, putin, pana la un forestier pe stanga, pe valea Frumoasei parca, si-apoi imediat am vazut in fata o masina de lemne care tocmai termina de incarcat si inca o camioneta mai mica in urma ei. Tocmai plecau. Am intins pasul spre ei, dar nu cu viteza maxima si nu-mi explic ce era in capul meu de nu ma agitam mai tare sa-i prind. Au pornit incet, dar eu tot nu aveam reactie, nici macar nu ma ofticam, de parca nu pierdeam nimic. Nu stiu cum s-a intamplat, dar a aparut o masina din fata. S-au oprit in dreapta sa faca loc si abia atunci mi-am dat seama ca ar trebui sa mai alerg cativa pasi si sa dau din maini, sa ma vada oamenii in oglinda, sa nu-i pierd chiar de sub nasul meu. “Mai aveti loc si pentru mine?” “Pentru dumneavoastra, mergem si pe jos”, au glumit ei. Mi s-a facut loc, oamenii de treaba au stat unul in bratele altuia la propriu, ca sa incap si eu. Am povestit pe unde am fost si erau mirati c-am umblat singura si ca m-am dus asa, prin padure, fara teama de animale. Acuma nah, nu stiu cat de legal era transportul ala de lemne, nici n-am telefon destept, sa pot face ceva, dar recunosc ca e un singur lucru la care sunt bune masinile de lemne: te scapa de marsaluit.


M-au oprit inainte de DN1. Fix in fata unui magazin, locul potrivit dupa o asemenea aventura. Aveam apa din belsug, mancarea nici n-o mancasem, dar mergea o bere! Fara graba, am ajuns perfect pentru trenul de 17.25, nici nu speram sa ajung atat de devreme la tren, si-am gasit si companie, pe Catalina, fata faina si de treaba, d-asta de-a mea, de umbla prin munti, persoana potrivita cu care sa postesti o bere dupa o plimbare pe munte.


Trenul sta intr-o gara. Si sta. Si sta. Si eu...ma scuzati!... bausem bere. Si sta. Si sta. Si eu bausem bere. Si pana la urma zic nah, asta e, n-am ce-i face, imi pare rau, dar trebuie sa fac ceva pentru restabilirea echilibrului. Revin linistita la locul meu. Dar ce gara o fi asta? Ma uit pe geam. Desupra intrarii in cladire, trona placuta cu numele garii : BUDA.


***


Nu-mi vine sa cred cum s-au legat toate, ce simplu si de la sine a decurs totul, ce inspirata am fost si cat de bine s-au aliniat planetele. Tot mai des am impresia asta cand umblu pe munte. Nici nu cred ca am vreun merit, nu pot sa ma laud, e pur si simplu ceva ce vine spre mine, ceva ce primesc. Incep sa cred ca acolo mi-e locul, acolo energia mea interioara e alta si… cine stie?...


PS: Dupa un dus fierbinte, m-am apucat de scris, asa, fara sa-mi dau seama ca am multe alte lucruri de facut. Nu stiu de ce scriu. N-am poze, pacat, privelistea a fost tot timpul minunata! Nu stiu de ce simt nevoia sa povestesc asta multor oameni. Asta e…, nu ma opun.


PPS: Am cautat informatii despre BG din Posada pana cel putin pe culmea Neamtului, nimeni nu zice nimic. A mers cineva pe marcajul asta, cap-coada? In ce stare e si pana unde ajunge?


PPPS: A fost inregistrat un cutremur de 2,8 grade in zona Buzaului, azi la ora 14.29. Nu stiu daca l-a mai simtit cineva de undeva, dar eu l-am simtit de pe culmea Neamtului.


********



ACTUALIZARE INFORMATII TRASEU BG DIN POSADA:


Am fost pe 18 noiembrie pe BG din Posada. Da, merita mers intr-o zi senina de toamna tarzie, pentru linistea locurilor si pentru privelistea faina, pentru unghiul inedit din care privim spre sudul Bucegilor si mai ales spre culmile inzapezite ale Leaotei pe fundal, precum si spre plaiurile domoale din est, cu case risipite printre fanete si paduri. 


BG porneste de pe peronul garii Posada, marcajul se vede din tren pe stalpii de pe langa linie. Urca printre case pana la sosea (se poate si pe drumul de masina ce trece pe sub sosea si pe sub viaduct, dar drumul continua pe firul vaii Florei, iar marcajul nu merge pe acest drum, ci pe versantul celalat, cel din stanga cum privesti spre amonte, asa ca tot trebuie sa urci la sosea si sa traversezi firul vaii pe pod). Trece pe langa o constructie ingradita, cu niste caini care fereasca sfantul sa gaseasca o bresa in gard sau o poarta deschisa! Grija! Dupa vreo doua serpentine, se tot incurca cu alte drumuri, dar pana la urma ajunge la o casa/un canton, cu cainii de rigoare, de unde incepe sa urce pe poteca de-a dreptul prin padure, pana la un drum ce trece pe mai sus. Apar si semnele vechi BR. Am urmat pas cu pas marcajul nou BG, care m-a tot tinut pe curba de nivel paralel cu valea Prahovei, iar la un moment dat am ajuns la un ultim marcaj pe acest drum, de unde am cautat foarte atenta continuarea, dar ea nu da semne sa existe pe acolo. Drumul iese curand intr-o poiana cu un palc de zade in centru si cu o temelie de beton abandonata sau un fost bazin, nu stiu..., iar in toate directiile drumuri de car si poteci. Le-am cercetat pe toate, in cautarea marcajului, m-am intors sa mai caut o data la ultimul semn, am dat roata in toate directiile... nimic! Nu-i vorba ca nu stiam sa continui cumva, ideea e sa urci, dar chiar voiam sa gasesc marcajul. Am renuntat la el. Asa ca am apucat una dintre variantele de urcare, s-a terminat drumul, am urmat o vaga poteca pe langa un valcel, am mai dat de niste drumuri pe curba de nivel dar n-am vrut sa ma mai incurc cu ele, pentru ca pareau sa ma coboare mult in firul vaii din stanga, am urcat prin padure, iarba cu palcuri de brazi, apoi pe marginea unei plantatii ingradite cu sarma ghimpata si cu boschetii de rigoare, dar totusi, cu o vaga poteca... si-am iesit in culme. Acolo am dat de......BG!!!! Care venea ca si cum ar fi urcat mai din timp pe picior. Nu m-am mai intors pe el sa vad pe unde venea. Am dedus ca marcajul pe care l-am urmat a fost trasat initial gresit si abandonat acolo si a existat undeva un loc unde semnele corecte porneau in sus, dar eu n-am vazut acel loc, cata vreme am mers continuu pe un marcaj constant si nou.



Cineva acolo a facut o gafa si-ar fi fost corect sa desfiinteze semnele gresite!!


De aici e simplu, se iese definitiv la gol. Poteca urca semnificativ catre primele varfuri din creasta, Doamnele Tituleni, Razoare, Mierlei. De aici, marcajul e rar, nu prea are pe ce sa mai fie trasat. Pe zapada nu-i de gasit, acele putine semne sunt oricum pe jos, pe pietre. In conditii de ceata, singura grija e sa nu te incurci in drumurile care se ramifica si coboara pe picioare sau spre stane. Drumul principal , pe unde mai apare si cate un marcaj, ocoleste varfurile din aceasta zona, dar se pot urca usor. Am remarcat o stana foarte buna dupa varful Razoare in dreapta, pe versant, sub varf, aproape de creasta. Alta in stanga, dar mai departe, drumul spre ea traverseaza padurea, nu e la indemana.


De pe Mierlei incolo n-am prea vazut marcaje, dar nici nu le-am mai urmarit, oricum aici e zona cunoscuta de majoritatea celor care colinda Baiului.


Am coborat pe Cumpatu-Tufa, asa ca despre continuarea BG dincolo de varful Rusu vom vorbi intr-un alt episod:).


PS: cum mergeam eu linistita pe creasta, undeva prin zona varfului Draganu, ma trezesc pe drumul de creasta cu un mare si frumos marcaj PA, continuare razleata, prea razleata, a PA de pe Piscul Cainelui, continuare careia nu-i vad absolut nicio utilitate. Atata vreme cat exista BG pe creasta, mi se pare firesc si arhisuficient ca PA sa vina din Sinaia si sa se opreasca (!!!) la racordul cu BG. Nu vad rostul incarcarii traseului degeaba cu tot curcubeul si cu vopsea de prisos. Pesemne vor sa-l duca pana la intersectia cu Zamora?!? Muntii astia au fost umblati de atata lume, fara marcaje, iar acum s-au trezit unii sa-l faca sorcova? O linie discreta a traseului de creasta BG si o cale de acces/retragere prin fiecare segment al crestei mi se par absolut suficiente.



Sâmbătă, 12 noiembrie 2016 - 14:29 
Afisari: 3,044 


Postari similare:





Comentariile membrilor (17)

markbv
markbv
Caraba
 
1
Mi-a placut jurnalul. Transmite multa emotie. Felicitari.
Mai ales ca imi aminteste de mine in februarie anul asta, cand am plecat pe acelasi traseu, singur, cu intentia de a dormi o noapte in zapada, undeva prin Baiului, fara a sti exact unde, cat mai aproape de vf. Neamtu daca s-ar putea. Numai ca socoteala din targ nu prea se potriveste, stii tu... Desi era mijlocul iernii, in creasta nu era suficienta zapada, iar pe coaste stratul era mare dar afanat, adica aproape imposibil de sapat un adapost. Am tot mers pe muchie cu speranta ca o sa gasesc un loc bun si inserarea m-a prins pe vf. Stevia. De aici, povestea seamana destul de mult cu a ta, cu diferenta ca la ora cand am ajuns in Valea Azugii nu a mai trecut nici o masina.

Marcajul BG, care pleaca din Posada si ajunge in Sacele via Neamtului apare pe aceasta harta:

http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/06/GARBOVEI.j
pg

De asemenea, aceeasi informatie, pare-se actualizata in martie 2016, apare pe acest site (la trasee turistice, nr. crt. 24):

http://www.WEBSITE/ghid-montan/zone-montane/baiului.html

Din pacate, nu stiu insa cum sta realitatea in teren.

Toate bune.


Comentariu modificat de autor!

Sâmbătă, 12 noiembrie 2016 - 23:05  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Rectificare link nr. 2:
Nu stiu de ce nu merge, dar textul era asta:

24 - Banda galbena
C.F.R. Posada - Gura Vaii Florei (viaduct) - Plaiul Doamnele-Tituleni - Varful Ciinelui - Muntele Zamora - Saua Petrii - Varful Neamtului - Varful Tigailor - Cabana Rentea - Varful Tifla - Valea Garcinului - Orasul Sacele.


Comentariu modificat de autor!

Sâmbătă, 12 noiembrie 2016 - 23:14  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
3
Multam de info cu privire la BG. Nu mi se deschid toate linkurile.
Am inteles ca pe unele harti mai vechi, acest marcaj exista, in acte cel putin. Dar intrebarea mea e ce face el in realitate, pe teren.
In martie 2016 iti spun sigur ca nu era marcaj pe unde am mers ieri. Am fost in aprilie si nu era nimic. Am fost inclusiv dincolo de Paltinu, pe culmea spre Piatra Mare. Era un marcaj nou cand am venit dinspre Piatra Mare spre Paltinu, m-a surprins, aparuse recent, dar nu BG, ci era o banda rosie, daca tin bine minte. BG sigur e facut in vara/toamna asta.
O sa merg pe el cap-coada si-o sa-i dezleg misterulCarpati.org.


Comentariu modificat de autor!

Sâmbătă, 12 noiembrie 2016 - 23:23  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
4
Și eu mai plec uneori fără să știu unde mă voi opri și care-mi va fi drumul. Mi-a plăcut cum ai povestit, mi-ai amintit de trăirile pe care le-am avut când am luat la pas poteca haiducilor din Bucegi într-o zi de aprilie și m-am poticnit în zăpadă foarte mare în platoul Vânturișului, pe sub Colții lui Barbeș...

Anul trecut pe vremea asta am coborât dinspre Piscul Câinelui peste vârfurile Mierlei și Doamnele Tituleni până în Posada, iar poteca era nemarcată. Traseul e pitoresc, are culme golașă, păduri de zadă, apoi rariști și pădure de foioase. Mie mi-a plăcut și sensul în care l-am abordat, pentru că la coborâre ai înainte întreaga vale a Prahovei, cu căsuțele zgribulite sub fuiorul de fum Carpati.org

Cred că la iarnă o să revin și eu pe acest traseu, sunt și niște stâne care mi-au făcut cu ochiul Carpati.org


Duminică, 13 noiembrie 2016 - 12:48  

markbv
markbv
Caraba
 
5
Traseul apare si pe gis.modulo, la sectiunea Lista completa a traseelor - Trasee montane zona Munții Baiului.

https://gis.modulo.ro/hiking2_0/hiking.html?rel=4051770&zona=Mun%
C8%9Bii%20Baiului&traseu=S%C4%83cele%20-%20Culmea%20Ren%C8%9Bea%2
0%28prin%20Valea%20G%C3%A2rcinului%29%20-%20Vf.%20Neamtului%20-%2
0Vf.%20Zamora%20-%20Piscul%20Cainelui%20-%20Halta%20CFR%20Posada

Tot cautand pe net, am vazut ca marcajul BG apare cel putin o data pe V. Garcinului, apoi se suprapune cu alte marcaje si dispare, sau cel putin asa reiese din albumul pe care l-am gasit:

https://plus.google.com/photos/108240787748485328050/album/606080
5515753562001

De asemenea pe pagina de fb a Asociatiei Friedrich Deubel din Brasov apare acest traseu ca obiectiv pentru luna iulie 2016. Nu i-am contactat insa pt mai multe informatii.

Ture faine!


Duminică, 13 noiembrie 2016 - 15:55  

zoly
zoly
Busola
 
6
Chiar că "s-au legat toate". Inclusiv numele gării. Carpati.org

Felicitări pentru debut! Pentru debutul la categoria "jurnal fără poze". Au ceva anume jurnalele neilustrate, un farmec anume, precum filmele mute.
Cât despre Baiului și Neamțu, și mie mi-s foarte dragi. I-am descoperit abia cu 8 ani în urmă, când i-am bătut pe toată lungimea în trei ture consecutive, de fiecare dată singur. În Neamțu, din Susai până-n Azuga jos (unde am ajuns noaptea) n-am întâlnit decât un cioban, pe Unghia Mare. Iar atunci am ocolit Cazacu pe la nord, fiindu-mi lene să-l urc după aproape 10 ore de mers (părându-mi-se și mie cam himalayană "ruta directă"), dar am constat apoi că mi-a luat cam o oră și jumătate să-l ocolesc pe curba de nivel (un sinus cu vreo trei-patru perioade Carpati.org ).


Luni, 14 noiembrie 2016 - 22:37  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
7
Eu mă uit de câteva zile la poteca aia care, conform hărții lui Ielenicz, urcă din zona confluenței Azuga/ Unghia Mică spre Vf. Ștevia. Mă încurajează faptul că e notată și pe harta de la Google.

Acum, că mi-ai atras atenția asupra potecilor care pornesc din zona confluenței Azuga/ Frumoasa parcă m-ar tenta să le cercetez și pe alea.

Îmi tot promit de câțiva ani că voi cerceta zona...

@markbv: Mulțumesc pentru link-ul de pe gis.modulo.ro, plecând de la el am găsit unele lucruri utile pentru viitoarele mele drumeții.


Marți, 15 noiembrie 2016 - 10:31  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
8
Adrian: Ma gandeam si eu ca e ceva ce coboara de pe Stevia, dar trebuia sa mai merg pe creasta si ma gandeam ca cel mai bine e sa incep deja sa cobor, sa fiu sigura ca ajung in valea Azugii pe lumina. Am zis sa nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard. Data viitoare.

Zoli, m-ai dat gata cu sinusul alaCarpati.org.

Cristi, daca mergi pe la stanele alea, sa-mi mai lasi si mie niste lemne, te rog! Carpati.org

Si mie mi-au dat idei linkurile lui markbv (de parca nu aveam deja prea multe, mai multe decat probabil voi avea eu timp in viata mea sa pun in practicaCarpati.org ). Multumim! Timp si energie sa fie...


Marți, 15 noiembrie 2016 - 16:04  

danutzvasile
danutzvasile..

 
9
Frumos jurnal, ca de obicei.

Carari cu soare !


Miercuri, 16 noiembrie 2016 - 16:38  

navi
navi

 
10
In 2009 am fost cu un prieten pe traseul marcat cu banda galbena care porneste de la Posada. E slab marcajul, dar numai la inceput a fost mai greu pana am reusit sa ne inscriem pe traseu, apoi a fost simplu de gasit calea: in general e drum pastoral bine definit, care ajunge in culmea principala a muntilor Baiului. Merita facut traseul, macar de o zi de la Posada la Sinaia sau Busteni.


Luni, 28 noiembrie 2016 - 11:11  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
11
Daca tot a venit vorba din nou de acest traseu, revin cu detalii de pe terenCarpati.org. Adaug un paragraf la jurnal, in acest sens, iar cei care cauta informatii le pot gasi acolo.


Luni, 28 noiembrie 2016 - 12:16  

markbv
markbv
Caraba
 
12
Revin cu informatii din teren, dupa o tura brusca in Baiului.
Situatia marcajului Banda Galbena se prezinta cam asa, pe portiunea pe care am mers eu:
- de la intersectia traseului de creasta cu Culmea Zamora pana in Saua Cazacu - o singura aparitie;
- din saua Cazacu, pe drumul de vara (drumul forestier) pana la intersectia cu poteca de iarna ce coboara pe muchie din vf Cazacu si cu drumul spre stana din Ceausoaia - 5-6 marcaje;
- de la intersectia de mai sus pana la poteca ce urca pe creasta Neamtului - o aparitie, la fel pe drumul forestier;
- pe creasta Neamtului de 7-8 ori, pana la un varf intremediar de pe muchie, undeva pe la 1700 si ceva, de unde incepea un strat de zapada constant, nu prea mare, dar suficient cat sa acopere marcajul.

De la Culmea Zamora pana la intersectia cu poteca de creasta din muntii Neamtului marcajul BG pare ca urmeaza cuminte drumul forestier, iar in 99% din cazuri este pozitionat pe partea dinspre deal a drumului, pe pietre, fapt care face sa fie ascunse la prima zapada mai serioasa (de aceea cred ca marcajul e mai des decat l-am reperat eu, doar ca a fost ascuns de zapada cazuta/depozitata de vant).
Pe creasta Neamtului marcajul BG urmeaza poteca cvasi-evidenta, pe vremea asta, de muchie, fiind imprimat tot pe pietre si pare mai usor de urmarit la urcare.

Mai multe amanunte probabil la vara, daca e sa ma ghidez dupa ce vreme era astazi!

Toate bune!


Joi, 1 decembrie 2016 - 22:47  

markbv
markbv
Caraba
 
13
Pe 01 aprilie (nu, nu e pacaleala) am dat o tura prin Baiului, cu plecare din Predeal si coborare in Azuga. Desi mai era ceva zapada, pe zonele expuse la soare am putut identifica din cand in cand marcajul BG. Apare destul de rar, pe pietre, intre zona la nord de vf Turcu si lacul Orjogoaia, dar urmeaza poteca destul de evidenta. Nu urca pe Paltinu si pe Stevia (sau nu l-am gasit eu), probabil tine traseul de vara, pe curba de nivel.


Vineri, 14 aprilie 2017 - 17:28  

gabir
gabir
Busola
 
14
Felicitari pentru curaj, Laura! Carpati.org Am citit jurnalul si m-am bucurat ca am pasit partial pe urmele tale, mai putin coborarea pe care nu am avut tupeu sa o abordez, fiind tot singura, insa nu foarte experimentata in nemarcate Carpati.org. Tot pe la ora 14-15 am fost in zona Steiasa si eram in cumpana pe unde sa ma intorc: pe Petru-Orjogoaia (asta ar fi insemnat sa cobor pe partia Sorica, telegondola nu as mai fi prins-o), pe vreun picior - se vedea o stana de la care sigur as fi gasit o poteca inspre valea care apoi urma sa dea in Valea Azugii), cel mai putin probabil pe la Susai, continuand pe culmea Neamtului, insa citisem ca in zona Lacul Rosu-Retevoi nu e marcajul f ok si mai era mult de mers si un ciobanesc veghea destul de departe de turma de oi si de cioban, fix in poteca. Am ales prima varianta, mergand pe principiul ca drumul cunoscut e cel mai scurt Carpati.org. Dupa vreo 7 ore de la plecarea in traseu am hotarat sa urc pieptis pe Cazacu, sa nu il mai ocolesc, si bine am facut ca una din "miile" de turme de oi din Baiului era fix in poteca. Nu cu oile am eu ceva ci cu ciobanestii care mi s-au parut cam agresivi in Baiului. Nu stiu daca vie vi se pare normal, dar mie nu... sa iti fie mai teama de caini decat de animale salbatice Carpati.org. Ultima turma, dupa ora 17 era fix in poteca, in apropierea telegondolei. Nu m-am mai abtinut si i-am zis vreo doua ciobanului... Carpati.org si saracul chiar parea de treaba. Dar pe pune, ciobanestii lor dresati habar nu am cum o sa nenoroceasca la un moment dat pe cineva.
Pana la urma BG tot misterioasa a ramas. Poate da, spre toamna, aflam mai multe din teren. Sunt curioasa in zona Paltinu pe unde coboara - din cele citite mai sus ar continua spre V Garcinului. O fi de fapt marcajul crestei complete a Baiului..incepand din Posada. Teoretic.

La cat mai multe trasee prin muntii nostri si nu numai!


Comentariu modificat de autor!

Luni, 3 iulie 2017 - 11:14  

gabir
gabir
Busola
 
15
(erata: voua vi... pe bune Carpati.org )


Luni, 3 iulie 2017 - 14:24  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
16
Gabi: pai hai, punem de-o tura in zona dupa ce pleaca oile!


Marți, 4 iulie 2017 - 13:57  

gabir
gabir
Busola
 
17
Suna bine Carpati.org, ne auzim!


Marți, 4 iulie 2017 - 21:32  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0967 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org