Nu intotdeauna varful mai inalt ofera privelistea spectaculoasa (Muntii Valcan)
Sambata, 17 aprilie 2010, ora 7:30, sat Curpen, judetul Gorj.
Suntem 4 persoane, de la două cluburi montane si ne pregatim pentru o drumetie de aproximativ 10 ore
pana pe Vf Copiletu 1411 m, M-tii Valcan.
Traseul nu este marcat, iar pe harta este trasata o poteca, insa aceasta incepe undeva deasupra
satului, asa că pornim ghidati de simtul orientarii.
Dupa ce trecem de ultimele case, intram în livezi si plantatii cu vită de vie, iar aerul proaspat
al diminetii de primavara, cântecul cucului si razele de soare ce razbat timid
catre noi ne dau speranta ca va fi o tura grozavă.
Să va postesc pe scurt de
unde a venit ideea acestei ture: de la fereastra noii mele locuinte se vede
foarte clar un munte, cu vârful teșit … și acest Vf este COPILEȚU, așa ca
dorinta de a ajunge acolo s-a născut de la primele priviri aruncate pe
fereastra, dar să revenim la drum…
După aproximativ o ora de
la plecare iesim desupra livezilor și în dreapta noastră se arăta un gol alpin.
Pornim prin stâncării, câștigam altitudine și iata-ne un pic mai sus, iar sub
noi se înșira una cate una localitatile: Curpen, Vălari, Pârvulești, Dobrita.
Poteca inca nu am
gasit-o, așa ca ne mai orientam putin după harta si … la drum, iar după o
coborâre prin pădure și un urcuș, găsim un drum de căruțe, destul de
clar, ce se ramifică, iar noi, luându-ne cu vorba și atrași de apa ce vuia în
apropiere, am pornit pe o ramificație gresita și am mers cam 10 minute până am
rămas și fara potecă și fără apă și blocați de un lanț de mărăcini. Trecuseră
aproximativ 2 ore de la plecare, așa ca luăm o pauza, bem o cana de ceai,
mancam ceva, scoatem harta, busola si aflăm direcția corecta.
Ne bucuram de aceasta
intamplare pentru ca suntem laconfluență
a trei izvoare, loc pe care nu l-am fi observat dacă mergeam pe calea cea buna.
Și pentru că după un
urcuș abrupt prin pădure, de aproximativ 10 minute, am regăsit drumul. Voi
preciza acum, care era calea corectă:
De la biserca din Curpen,
traversăm râul Șușița și mergem până la ultima casă, apoi având în stânga
pădurea de brad urcăm pe lizieră până întâlnim o potecă. Urmăm cărarea și atunci
când aceasta se ramifică ( o potecă merge către apă, iar alta urcă în pădure) -
alegem a doua varianta.
Urmează un urcuș lung, la
capătul căruia ajungem într-o mică poiana, sub Vf Leșului (1158m). Pe partea
dreaptă stânci abrupte ce ne fac să visăm la alpinism, iar în stânga, ape ce
cad în mici cascade. La capătul urcușului întâlnim un loc pentru adăpost, iar
după 50 de metri, în dreapta strălucește creasta Parângului.
Poteca clară ne conduce
pe sub Vârful Leșului, (au trecut 3h și 20 minute de la plecare) unde întâlnim
porțiuni întinse de zăpadă, iar un pui de ciută ne taie calea. Pășim în liniște
pentru a vedea și alte animale, coborâm o pantă, iar în dreapta zărim o stână,
apoi un nou urcuș. După ce am lăsat în urmă stâna, la intrarea în pădure sunt
probleme de orientare, poteca piezându-se pentru o bucată scurtă de drum. Urmăm
direcția N – la intrare în pădure urcăm înspre dreapta.
În drum întâlnim 2 cruci,
una de lemn și una de fier, iar Mihai deslușește că sunt ridicate în memoria
celor căzuți în cele două războaie mondiale.
Ajungem în Poiana
Colipețu 1360 m,
unde poteca nu se mai vede, totul fiind acoperit de zăpada din care au ieșit
ghiocei. Ce facem? Consultăm altimetrele, harta, busola și mergem mai departe.
În stânga, printre copaci creasta Oslei scânteiază în soarele primăverii.
Un ultim urcuș, este
12:40, suntem pe Vf. Copilețu. Au trecut 5h și 10 minute de la plecare și
suntem într-o oarecare măsură dezamăgiți. Stâncile vârfului au fost cotropite
de mărăcini, iar copacii îl înconjoară, iar noi nu avem parte de nicio
priveliște. Ne uităm cu atenție pe stânci și undeva, găsim scris cu vopsea
roșie, aproape șters, 1907, pe o altă stâncă, mai scrie ceva, dar nu putem
desluși. Facem poze, coborâm de pe vârf și în mica șa ne oprim să mâncăm. Totul
e alb în jur, iar un bursuc țopăie prin fața noastră.
Pădurea are o taină a ei,
una nedeslușită … deși nu am avut priveliștea visată apreciem că efortul a fost
răsplătit de natură.
Din păcate, găsim urme
ale braconierilor (mici focuri, cutii de conserve sticle de apă și vin), iar o
bucată de drum întâlnim scrijelite pe copaci numele unor personaje din satele
învecinate. Rușine să vă fie!
Începem coborârea, vorbim
despre Oslea – MUNTELE NOSTRU și la 15:40 suntem pe Vf. Leșului, 1158 m, cu o priveliște
deosebită. De la Est
la Vest în fața noastră avem creasta Oslea - Vf. Copilețum- Vf Straja – creasta
Parângului, mai jos se înlănțuie, legate de râul Jiu, orașele: Bumbești-Jiu, Tg-Jiu, Rovinari, iar din
mijlocul pădurii se evidențiază monumentul din Poiana lui Mihai.
După aproximativ 30 de
minute, timp în care facem poze și recunoaștem fiecare vârf, pornim la drum
către casă.
La ora 18:30 suntem la
mașină, iar după alte 30 de minute ajungem în
Tg-Jiu, acasă.
Duminică, 25 aprilie 2010 - 15:43
Afisari: 2,150
eco
Duminică, 25 aprilie 2010 - 19:13