Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Aprilie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Mai 2021
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Oslea Romaneasca
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Norii se joaca (Muntii Bucegi)

De cateva zile tot ninge. Nu zic, imi place iarna, imi place zapada dar parca mi-e dor si de ceva raze de soare. Ieri ma uitam la camerele web de prin Sinaia si de pe munte, din Bucegi si  totul stralucea; acum, e duminica, e 7 dimineata, aceleasi camere imi arata un strat de nori sanatos dar, aparent, nu suficient de ambitios cat sa se catere mai mult de, zic eu, 1600m.

Imi pun repede un ceai la facut, incropesc niste sandvisuri, imi arunc de toate intr-un rucsac, verific cat de murdar e senzorul aparatului foto si surpriza, la celebra diafragma 9, deja vad niste pete de toata frumusetea, ma uit dupa spatule de curatat, nu mai am... fir-ar! Iau una veche, iau  un servetel pec-pad (facut pentru cu totul altceva),  incropesc acolo ceva repede cu un elastic, adaug nitica solutie, dau cu pompita, dau cu prostioara proaspat improvizata, verific la 22, mai sunt vreo 2-3 firicele mici de praf dar mai am doar jumatate de ora pana la tren asa ca fuga la gara!

 

Ajung la gara, simt nevoia sa fiu corect, ma duc la casa si spun ca vreau un bilet pana la ... Busteni, sa zicem. Casierita imi spune ca e un accelerat care pleaca putin inaintea personalului si ca daca vreau bilet in picioare la trenul asta ma costa tot atat si se ofera sa-mi dea unul asa. Eu accept dar cand ajung pe peron, pana la urma, ma urc in personal. E asa, un soi de nehotarare, simt nevoia de mai mult timp pentru a vedea pe unde oi merge sau poate ca nu, poate ca vreau sa merg cu trenul asta tocmai pentru a sta un pic mai mult la caldura si a citi cateva randuri in plus din cartulia cu povestiri de-ale lui Dino Buzatti pe care am aruncat-o, mai devreme, in rucsac. Trenul pleaca, minutele trec repede, pe la Sinaia imi ridic nitel ochii dintre randuri,  ma indrept catre un geam (locul pe care-l am nu ofera niciun fel de priveliste, din pacate)  si afara e tot aceeasi atmosfera mohorata pe care o stiu de cateva zile.

In tren, evident, sunt si multe flori de colt, si atmosfera de nehotarare domneste si printre ei. Sunt deja vreo 10 minute de cand stam in Sinaia, asteptam sa treaca un rapid. Catorva dintre ei le vine ideea sa coboare, pun piciorul pe peron, se uita unii la ceilalti, vine o propunere de Baiului, vine alta de 1400, schit si ce-o fi ... o aleg pe-a doua si pornesc la drum. Parca le-as striga sa mai stea un minut, sa ma astepte si sa ma ia si pe mine cu ei dar imi aduc aminte ca norii pe care i-am vazut acum vreo 2 ore, parca urcau nitel mai sus de 1400m. In tren mai raman cativa colegi de-ai lor, pana la Busteni ma astern la vorba cu ei, aflu ca tinta lor exista si era stabilita chiar de acasa – Clabucetul Taurului- tot nu-mi suna suficient de inalt... 

In fine, uite ca pun piciorul pe peronul garii din Busteni, intrebarea acum devine clara: Zamora- Baiul Mare sau ceva in Bucegi? N-am chef de Baiului iar in Bucegi, in abrupt joaca e nitel mai delicata. Sunt singur si buletinul nivo de ieri dadea grad 2 sub 1800m si 3 peste. N-am chef nici de riscuri, plec usor pe strada Valea Alba, imi vine ideea sa ma duc sa vad cam cum mai e atmosfera pe la Ref. Costila. Nu prea am eu memoria numerelor dar stiu sigur ca refugiul e la peste 1600m (google zice 1680m deci e de bine) . Trec de Caminul Alpin, e racoare si parca si fulguieste nitel, intru in padure si incep sa urc mai zdravan. Trebuie sa trec jacheta in rucsac si mai trebuie sa fac ceva, sa scot aparatul foto pentru ca pe-aici au trecut mai devreme norii ce acum sunt deasupra mea si crengutele acum, sunt toate zgribulite.



/sub_costila/01.jpg


Nici brazii, chiar asa rezistenti si perseverenti cum sunt ei, nu au ramas indiferenti la trecerea norilor, ce-i drept, ei nu s-au speriat prea tare, doar s-au lasat nitel glazurati.


/sub_costila/02.jpg


Zapada e pe jos dar sunt si urme (chiar daca nu dintre cele mai proaspete), nu am chiar cel mai hotarat pas si ma tot uit in jur la lumea inghetata. Trec oarecum alene de niste puncte de larg interes (cum e troita, garderoba sau masuratoarea..), las triunghiul cel rosu in dreapta si continui sa urc pe Munticelu, mai am si urme, chiar daca nu asa de multe ca mai devreme. Am un bat telescopic dar, nu stiu de ce, nu l-am desfacut inca de pe rucsac, Mainile-mi stau fie in buzunare, fie pe aparatul foto.

A trecut ceva timp, proabil ca o ora dar nu am chef sa desfac buzunarul in care e telefonul si sa vad cat e ceasul, vad in stanga pe-un copac un triunghi galben micut si in dreapta pe altul o cruce mare scrijelita si-o sageata catre stanga, nu pot sa nu ma intreb de ce unii simt asa de puternic nevoia asta a evidentei si nu se pot multumi cu subtilul...

Eu continui spre dreapta, urme sunt (relativ slabe) in ambele directii. Merg ce merg, ajung la placile comemorative si incep sa urc catre izvor, aici panta incepe sa fie mai insemnata dar eu tot nu mi-am intins batul. Merg asa si sunt cam prea atent la cum fac pasii, zapada e un pulvar cu o crusta cat de cat inchegata la suprafata, nu simtit deloc ca infigi bocancul si piciorul ramane tot acolo unde s-a oprit. In fine, continui asa. Parca se schimba ceva totusi, lumina incepe sa-si faca simtita prezenta. Ma opresc, ma uit in jur si vad ca in spatele meu incepe sa se intrevada cerul albastru si in cateva secunde copacul din spatele meu, imi arata o imagine draguta:

/sub_costila/03.jpg


Bun, acum, daca m-am oprit, hai sa-mi iau si batul, il intind, si urc in continuare. Alta viata, pot sa-mi clatesc mai mult ochii si sa nu-mi mai pese chiar asa tare unde si cum pun piciorul si asta acum, cand deasupra, se arata casuta de piatra a vulturilor:


/sub_costila/04.jpg


Ce, nu-s serios?! Bine, bine, Peretele Vulturiloril cheama, de fapt. In 5 minute, sunt in talvegul vaii Costilei. Ups, expresia asta-i un soi de cacofonie (le: acum vad ce-am scris, pleonasm, nu cacofonie... eh),  ma scuzati, nu?! Nemtii au pasiunea asta a cuvintelor compuse, si la ei, vaii ii zice „Thal” si drumului, caii ii zice „Weg”.

Sunt urme care traverseaza valea dar nu si urme in lungul ei, eu merg dupa cele existente.

/sub_costila/05.jpg


Gata, imi dau jos rucsacul, scot termosul, mancarica, teleobiectivul, urmeaza o pauza lunga. Deschid usa refugiului, inauntru sunt niste saci de dormit intinsi si ceva echipament si provizii (posesorii se auzeau incet de pe undeva de sus, de pe pereti). Ma mai uit odata afara, nu prea-i nevoie sa scot masa si bancuta pentru un pranz tihnit, marginea platformei, batuta indelung de soare, e uscata, ma voi aseza acolo.

E ora 12, am asa un chef sa stau sa lenevesc pe-aici... Ma intind la masa si la ceai, regret putin ca licoarea din termos e doar rezultatul adaugarii a doua plicuri cu ceai de tei in niste apa fiarta dar e bine si-asa, e bine ca am avut timp sa-l fac si pe-asta...

Vantul nu bate, norii sunt sub mine dar nu stau ei pe loc, acum 5 minute vedeam Baiu, peste drum, acum nu-l mai vad, in schimb coltul Picaturii (stiu, domn-le, stiu, nu-l cheama colt ci varf, de fapt) imi tot face cu ochiul de undeva din dreapta.


/sub_costila/07.jpg


Tot din directia aia imi atrage privirea si un coltisor luminat si norii mai urca putin, si vad ca aduc si cateva cristale mici de zapada cu ei iar soarele se gandeste sa le si coloreze un strop.


/sub_costila/08.jpg


Acum, uite ca aud si-un avion, nu prea-mi vine sa cred ca iau aparatul si, intr-un avant cel putin infantil, admit, il pozez.


/sub_costila/09.jpg


Si nu doar atat, vreau sa spun ca am si impresia ca stiu ce soi de avion e- imi seamana a 747 – nu stiu la ce imi foloseste faptul ca stiu treaba asta si nu stiu de ce m-ar interesa chiar tare dar in momentul asta, imi place. Cred ca discovery e de vina, isi face simtit efectul...

Cat am stat eu cu ochii in sus, n-am observat ca norii  au coborat dinnou, acum vad ceva din Baiului, dinnou. Fac o poza,  e ca frisca, nu prea merge, ma dau nitel mai la stanga, las si niste crengi in cadru, parca acum are si putina spatialitate, incepe sa se inteleaga:

/sub_costila/06.jpg


A trecut o ora de cand stau aici, ce sa mai fac? Nu prea stiu dar imi strang rucsacul. Fac cativa pasi in sus pe vale mai mult ca sa vad cum simt zapada, nu prea-mi place senzatia si ma intorc, e totusi devreme, as mai putea sa merg sa mai vad ceva cat mai tine lumina dar trebuie musai sa fie un loc unde norii ma lasa sa mai casc ochii. Daca tot am iesit la plimbare, hai sa nu ma obosesc prea tare, merg sa dau buna ziua Albei, sa vad cum mai arata lumea de la Verdeata.

Pe drum ma intalnesc cu aceeasi glazura de jos, de data asta tare efemera, soarele ambitionandu-se s-o dea jos cat mai repede:


/sub_costila/10.jpg


Bradutii  au scapat cel mai repede de ea, ba unul statea si se bronza fara nicio jena.


/sub_costila/11.jpg


Mai merg, mai intru putin in nori, mai intru in zapada mai mare dar, nu-i bine, imi vine sa tusesc. Mi-e frica sa nu se intoarca raceala ce m-a suparat acum vreo doua saptamani, am la mine si niste bomboane care fac bine cailor respiratorii, ma apuc sa sug una si vad ca functioneaza, e bine, se pare ca ziua imi va ramane in amintire ca una frumoasa...

Ajung in firul Albei, printr-unele locuri se vad urme pe vale, printr-altele nu, zapada in fir e foarte mare si e cam pudra, peretii de deasupra mea sunt destul de curati, semn ca a mai curs cate ceva zilele trecute. Norii sunt putin peste nivelul poienii la Verdeata dar se sfiesc sa intre pe vale, ba chiar mai am parte si de nitel soare catre pereti.


/sub_costila/12.jpg


Nici de-aici nu-mi vine sa plec, sunt cateva locuri in Bucegi pe care – nu cred ca spun prea mult – dar le am langa suflet, asta e unul dintre ele, Portita e altul, mai sunt altele lipsite de nume...

Scot trepiedul din rucasc si incerc sa fac o panorama, sunt putin prea generos cu zona cuprinsa si rezultatul pe care vi-l arat e un pic mai greu de recunoscut:


/sub_costila/13.jpg


Incet, incet incepe sa se simta venirea serii, e doar trei si jumatate dar soarele e dincolo de munte si lumina se face din ce in ce mai mica, mai stau un sfert de ora si-apoi o iau catre Busteni.


/sub_costila/14.jpg


Bun, e momentul sa-mi iau la revedere de la locul asta, merg catre padure si inapoi catre Munticelu, ma mai uit odata spre capatul Picaturii si o iau usurel la pas.


/sub_costila/15.jpg


Cobor tot alene, ma astept sa intalnesc pe cineva cand ajung la TR dar nu-i asa, e liniste si pace. Ma rog, nu chiar liniste, am uitat sa va spun ca mai pe toata perioada plimbarii am fost insotit de sunetele muzicii (nu tocmai pe gustul meu) de pe partie, de la Kalinderu.

E cinci, am ajuns la gara, am pierdut un tren, nu-i nimic, am trei sferturi de ora ca sa mai citesc cateva povesti, e bine...

 

p.s. a trecut ceva vreme de cand am scris ultimul jurnal, acum ma gandeam daca are vreun rost sa pun cuvintele si imaginile astea unele langa altele? Nu stiu sa raspund, sigur nu va vorbesc de niste locuri de care nu stiti sau despre care nu s-a mai scris, sigur nu va spun prea multe despre cum e , cum se face, cum se drege iarna pe munte, atata doar ca mie plimbarea asta mi-a dat o senzatie de bine si am zis ca e in regula s-o impartasesc.




Sâmbătă, 5 martie 2011 - 20:45 
Afisari: 2,226 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

tibi.buzdugan
tibi.buzduga..
Caraba
 
1
Mi-a placut foarte mult jurnalul, parca a reusit sa surprinda farmecul unei evadari in mijlocul naturii (precum dulapul fermecat din Narnia care facea legatura intre lumea normala si cea de basm) Carpati.org ...toate pozele sunt superbe si m-au vrajit pe loc cand le-am vazut, cu toate ca stiam locurile,le-am vazut si le-am fotografiat si eu in diverse ipostaze, tot m-au impresionat .


Sâmbătă, 5 martie 2011 - 23:36  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
2
multumesc, ma bucur ca ti-a placut. Carpati.org


Duminică, 6 martie 2011 - 13:17  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
3
Mie nu mi se pare ca un jurnal trebuie sa prezinte neaparat locuri nemaivazute sau traseul cu lux de detalii. Poate fi o prezentare a sentimentelor (si gandurilor) traite pe munte, iar din punctul asta de vedere jurnalul tau m-a prins si pe mine - plus ca parca te face sa-ti amintesti cat de placuta poate fi o zi pe munte. Numai bine ca sa-ti doresti sa pleci si tu intr-acolo!


Duminică, 6 martie 2011 - 20:40  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
4
Sigur ca da, atat doar ca un jurnal trebuie sa-i foloseasca intr-un fel celui care-l citeste - felul asta poate insemna si doar un zambet, tot e bine Carpati.org


Luni, 7 martie 2011 - 11:20  

meetthesun
meetthesun
Busola
 
5
Si bine ai facut Cosmin ca ne-ai impartasit si noua plimbarea ta. Foarte faina, relaxanta, parca se simtea din cuvinte mersul agale, contemplarea, pauzele, linistea. Fotografiile au implinit randurile tale, dar fara ele ar fi fost doar un album foto rasfoit in graba.

Si, asa cum spui si tu, ajungem sa avem anumite locuri dragi, poate fara nume, locuri pe care in timp nu le mai descriem in termeni de traseu (cum si pe unde si ce marcaj, cate ore) ci in termeni de suflet, de stari, de amintiri regasite, de pagini de jurnal peste care nu poti trece fara a le scrie...


Luni, 7 martie 2011 - 14:20  

vali_zanfir
vali_zanfir

 
6
Un jurnal de suflet care trebuie citit cu o cana de ceai in mana, seara, in fata semineului dupa ce ai venit dintr-o tura relaxanta, ca sa vezi si ce au simtit alti "nebuni" frumosi in ziua minunata care tocmai a trecut.

Multumesc Cosmin pentru sentimentul de bine pe care mi l-a dat jurnalul tau, iar fotografia cu avionul este cireasa de pe tort Carpati.org


Luni, 7 martie 2011 - 19:58  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9247 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org