Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Aprilie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Godeanu
Muntii Godeanu

Nebunie pe nemarcate... pe nemancate pe vaile Costila Galbinele Scorusi 25 Oct. 2014 (Muntii Bucegi)

Nu as vrea sa incep prea drastic, dar acesta este tot un jurnal ce contine o descriere a unui traseu alpin de grad de dificultate 1B, necesita echipament si abilitati dobandite in ceva timp, sudoare si julituri.


Acum hai sa ne distram, ca nu e cazul sa fim prea seriosi, ca e prea frumos la munte, chiar daca e greu.

Sa va prezint spartanii: Eu, Laurentiu Popovici (sau tata Laur, cum imi spun tinerii astia cu care ies pe munte), Ionut Andrei zis si Chirurgu', mentorul meu in ale muntelui de vreo 2 ani, Ana Nedelcu, fara porecla inca (asa crede ea, da noi ii mai zicem Mamaie din cauza unui pulover de lana si a a faptului ca este foarte friguroasa), Nicu Munteanu, zis Olteanu, ca e de fel din acea zona speciala a Romaniei, si Andrei Romila, un baiat din afara grupului care nu are porecla (deocamdata, ca o sa capete daca mai vine cu noi), dar care promite sa devina un pasionat al muntelui. 

Plecam din Bucuresti de la Parcul Izvor vineri seara, increzatori in prognoza meteo care e lipsita de precipitatii pentru zona Bucegi, care ne intereseaza pe noi. Fara peripetii ajungem la Busteni pe la 21,30, la timp sa mai luam de-ale gurii de la Mega-Image. Ducem masina putin mai sus de Caminul Alpin, ne echipam si-i dam usurel la deal. Incet, incet dealul devine mai abrupt, incep sa gafai, ca nu am 25 de ani ca ceilalti coechipieri, am aproape dublu. Mai arunc din toale, nu pe jos, ci in rucsac. E ceata deasa, nu vedem nimic la mai mult de 10 m, desi avem si o lanterna mica Cree pe langa frontale. Reusim sa ratacim drumul imediat dupa izvorul si bancuta din schiuri cu spatar dintr-un snowboard. Drumul nostru, gresit fiind, devine imposibil de abrupt, si periculos pe alocuri, e mocirlos, cu crengi putrezite, jnepeni agresivi, mici prapastii (albii de torenti probabil), e un pic scary.

Dupa vreo jumatate de ora de balaureala fara sa dam de Valea Costilei pe care o stim binisor si in portiunea de mai jos de refugiul Costila luam o hotarare magica: ne intoarcem la izvorul cu bancuta. De aici gasim drumul bun, si in final putin dupa miezul noptii ajungem la refugiu. Aici nu e nimeni, asa ca locurile sunt la alegere. Mancam ceva usor, de seara si ne bagam in saci la somn, ca maine avem zi grea.


Lasam ceva si pentru soricelul din refugiu pe masa, ca altfel o sa ne rontaie cordura de la rucsaci ca sa manance. Nu, nu e o gluma, fiecare refugiu montan din muntii nostri are soricelul din dotare. L-am intalnit in Spirla, in Grind 2 la -20 iarna, in Fereastra Mica a Sambetei, si am sa-l mai intalnesc si in altele cu siguranta.

Adormim rapid, soarecele fosgaie in pungutele cu resturi lasate pe masa, pe afara bantuie un urs, sau o vulpe, sau poate doar un catel, da nu prea ne intereseaza, ca am inchis usa foarte bine cu zavorul, avem si o lumanare mica aprinsa pe masa. 


Pe la 7,00 ne trezim, ies afara si uitati si voi cu ce priveliste ma delectez:

/Galbinele/img_2884.jpg

Dealurile au caciuli brumarii, nu-i asa?

/Galbinele/img_2885_-_copy.jpg

O chestie deosebita, Mighty Mouse, probabil nemultumit de meniul lasat de noi, ne lasa un cadou micut fix pe mijlocul mesei unde am mancat aseara. Cand vad asta, imi piere cheful de micul dejun. Mananc o banana si cam asta e.

Tinereii fara mine, de la stanga la dreapta: Ionut, Ana, Andrei, Nicu, eu fac poza.

/Galbinele/img_2889.jpg

/Galbinele/img_2895.jpg

Ne uitam la traseu, urcam pe Valea Costilei doar pana la crucea metalica pe partea dreapta pe care e imposibil sa o ratezi, e mare si iti sare in ochi. Aici facem si noi dreapta, ca sa intram pe firul principal al Vaii Galbinele.

/Galbinele/img_2901.jpg

Ma uit din nou la paznicul refugiului Costila (Tancul Ascutit), e maret si calm, are si cateva trasee de catarare pe el ce pleaca fix de langa cladirea refugiului.

/Galbinele/img_2904.jpg

Cam asa arata trecerea din V. Costila spre V. Galbinele, abrupta, inierbata, cu jnepeni care iti intra in toate gaurile pe care le ai la vedere (ochi, nas, urechi, etc., puteti fi creativi in domeniul acesta, jnepenii va vor satisfice pe deplin, ba chiar va vor da si la pachet...)

/Galbinele/img_2905.jpg

Poza de mai sus nu are legatura cu traseul, dar pentru cei interesati copacul este o zada sau larice, singurul conifer care isi pierde frunzele toamna... o brad frumos, cu cetina tot verde... NOT!

Gata cu gluma, trecem destul de greu spre V. Galbinele, e foarte abrupt, noroi, iarba cam alunecoasa, da pana la urma izbandim.

/Galbinele/img_2914.jpg

Mai sus intrarea in V. Galbinele firul principal un pic blocata de alunecarea de teren veche de cativa ani.

/Galbinele/img_2919.jpg

Nu-i asa ca e frumos pe-aici? Mie cel putin mi se pare nemaipomenit, ma bucur de fiecare priza si de fiecare pas.

/Galbinele/img_2932.jpg

Mai dam de saritori micute, mai un pic de scrambling, pana ajungem la o saritoare mai serioasa, pe care eu si Ionut alegem sa o ocolim pe stanga, ca avem rucsaci cam grei in spate (mai ales el).

/Galbinele/img_2935.jpg

/Galbinele/img_2939.jpg

Ceilalti 3 renunta, li se pare prea expusa treaba, sincer nici mie nu mi-a facut mare placere ocolirea prin stanga, e cam ud si cam spalat, dar odata plecat nu mai am cum sa ma intorc, sunt cam 7-8 metri pana jos daca pici.

/Galbinele/img_2943.jpg

Ca sa-i ajutam pe spartani trecem coarda printr-o carabiniera de otel pe care o agatam intr-un piton vechi, dar care tine bine, iar eu filez spartanii (oare stiau spartanii de filat??). Incearca oamenii prin stanga, da nu le merge, e prea ingust si nu gasesc prize. Ne mutam pe dreapta si vin toti trei sus, deasupra saritorii, imediat. Mai mult dureaza schimbatul hamului de la un om la altul decat catararea. E frig si inghetam cu totii, dar asta e. Asta am dorit, asta avem, Nicu catara cu manusi in mana, ca si el e foarte friguros. Tip la el sa scoata manusile ca nu va putea sa tina prizele, da el nu si nu... Batman. In sfarsit, ne ia cam o ora sa depasim saritoarea, cam mult timp pierdut, dar n-avem ce face.

/Galbinele/img_2965.jpg

Am ajuns cu bine deasupra saritorii. Ne bucuram de moment. In sus daca te uiti incepe sa se vada finalul V. Galbinele, care seamana cu un circ glaciar mai mic.

/Galbinele/img_2956.jpg

Imediat dam de o noua saritoare mica dar deosebita: apa, gheata, si surplomba, numai buna sa nu incapi in ea. Ma apuca dracii, sunt cel mai voluminous, asa ca stiu ca imi va veni cam cel mai greu sa trec chestia asta... Ma rog, hai sa incercam sa depasim si saritoarea asta.

/Galbinele/img_2966.jpg

Cam asa arata saritoarea in poza de mai sus, poate nu e prea fericit unghiul din care am pozat-o, dar credeti-ma ca e un mic cosmar.

Aici si Ionut e nevoit sa lase rucsacul jos, urca la liber pe stanca uda un pic pe sub surplomba si prin stanga, pe stanca uda. Are la el 4 carabiniere si 3 anouri, din care face un lat lung pe care il prinde de pitonul aflat mai sus de bolovanul surplombat. Incepem si noi sa-i dam in sus, da merge destul de greu. Eu aleg sa ocolesc cu totul surplomba prin stanga, ma tin in maini bine si ma apas cu picioarele pe stanca foarte uda si urc in maini. Imi iese, da e la limita, ca mai sunt si portiuni de gheata. Anyway, pana la urma ajung la piton. Am carat in maini 94 kg in viu greutate proprie plus rucsac de vreo 10 kg.

/Galbinele/img_2977.jpg

/Galbinele/img_3005.jpg

De cate ori n-am visat citind jurnalele altora ca am sa ajung si eu la Hotel Galbinele. UN VIS IMPLINIT!! Iata-l. Nu e prea primitor, dar pentru mine face mai mult decat Burj Dubai. Asta e, am o scara a valorilor cam sucita dupa standardele de azi. Ba inca am puterea sa ma abtin si nu-mi fac poza in Hotel Galbinele, ci il pozez pe Andrei care se bucura la fel de mult ca si mine. Maine voi putea spune: am fost pe la Hotel Galbinele... Nu era nimeni acolo, da noua ne-a placut.

Iupiii, am ajuns in strunga Galbinele. Peisajul e zdrobitor, te simti ca o musculita mica intr-o lume a uriasilor. Simt cum ma reincarc cu energie de la atata frumusete creata de zeii antici. Cu siguranta pe-aici au pasit si Poseidon si Zamolxe...

/Galbinele/img_3009.jpg


 /Galbinele/img_3020.jpg 

In continuarea traseului nu mai e apa, e doar gheata, aluneca precum sticla. Avem si pioleti, speram sa nu fie nevoie de ei.

/Galbinele/img_3041.jpg

Dupa strunga Galbinele pe care o puteti aprecia la adevarata valoare in poza de mai sus traseul ales de noi coboara si face spre dreapta pentru a intra in V. Scorusi, pe care vom urca pana in Platoul Bucegi.

/Galbinele/img_3043.jpg

Ma uit din nou la paznicii antici (Coltul Strungii) ai strungii Galbinele si ma intreb ce cred ei despre oamenii care trec pe aici. Vreau sa cred ca se uita la noi ingaduitori si ca ne binecuvanteaza pasii usori, care nu vor sa strice nimic din grandoarea tacuta a locului fantastic in care ma aflu si eu acum, Merg usor, gafai incet, sa nu stric cu nimic linistea inghetata. Ma simt privilegiat, nu am nici un merit special, totusi Bucegii astazi im fac un cadou de mare pret pentru mine. Nu cred ca voi uita curand locurile fantastice prin care m-am preumblat azi. Si faptul ca sunt cu prieteni de incredere amplifica starea mea un pic mistica, mai ales ca nu sunt un tip foarte romantic. De, am o minte patrata de inginer mecanic, imi place sa disec lucrurile in bucatele din ce in ce mai mici pana le inteleg. Gata cu visarea, mai avem de mers pana in Platoul Bucegi.

/Galbinele/img_3051.jpg 

Alegem sa ocolim Valea Scorusi un pic prin dreapta fata de firul vaii, ca bateriile noastre sunt destul de uzate de-acum iar valea e plina de gheata care nu ne place. Nu e prea usor nici pe aici, sunt fete inierbate care mie personal nu-mi plac deloc, prefer oricand piatra, dar pe fetele de piatra cam spalate e gheata care ne obliga la tot felul de traversari expuse si pe stanga si pe dreapta. Vorba cantecului: s-avea mersu leganatu...  Aici sunt si multe momai care ajuta mult in alegerea traseului.

/Galbinele/img_3054.jpg

Din loc in loc iei teapa, nici nu-ti dai seama ca e gheata pe piatra, e o coaja subtire desprinsa de fundal, la prima vedere pare curata piatra, dar de fapt e acoperita si piciorul iti fuge la vale, injuri si te tii de un smoc de iarba rugandu-te sa tina. Din fericire tine. Piciorul tau tine mai putin, te doare, aproape faci intindere. Suntem prudenti, nimeni nu pica mai mult de 10 cm la vale. Inca e destul de abrupt si te poti duce la vale cativa metri buni daca nu esti atent. Oboseala si frigul isi spun cuvantul, ne dorim din ce in ce mai mult sa ajungem in platou. Incepe sa bata si vantul din ce in ce mai tare, e cam neplacut. Dar e normal,  ne apropiem de platou. Sunt cateva ruperi mici de panta, inca nu ne dam seama daca putem ocoli ultima saritoare din V Scorusi, sau va trebui sa o escaladam. Gheata ne joaca o gramada de feste, parca e un farsor pus pe sotii.

/Galbinele/img_3058.jpg

Mai sus sunt eu, stalp de baza al Bucegilor, ii sprijin sa nu cada. Nu-i asa ca nu ma credeti?? Nici eu nu ma cred.

/Galbinele/img_3047.jpg

Deja suntem aproape de platou, imi vine inima la loc, asa ca profit de ocazie sa fac cadou sotiei mele Gina (si tuturor fetelor cititoare de jurnale pe carpati.org) un buchet de floricele mici si inghetate. Asta e tot ce am putut gasi, dar vi le ofer din inima. Nu-i asa ca sunt totusi frumoase?

Ca orice barbat vinovat (ca de-aia oferim noi flori fetelor) profit de aceasta ocazie sa-i multumesc Ginei care mi-a dat acceptul pentru aceasta tura memorabila si chiar ne-a incurajat (ba, voi nu sunteti normali, unde plecati pe vremea asta??, o mai luati si pe Ana cu voi, macar sa aveti grija de ea). Nu va lasati inselati de text, Gina mea e si ea muntomana, doar ca a fost prea ocupata cu niste dead-line-uri WE asta, ca altfel venea si ea.

/Galbinele/img_3060.jpg

Frumos perete in stanga Vaii Scorusi aproape de iesirea in platou.

/Galbinele/img_3063.jpg

Iei, am ajuns. E dulce gustul victoriei. Ana si Ionut pe platou.

/Galbinele/img_3069.jpg

Uite ca am ajuns si eu!!!

/Galbinele/img_3072.jpg

Si Nicu si Andrei un pic mai tarziu, cu zambete largi pe fete. Probabil ca le ramasesera asa de mai jos, pe moacele inghetate.

/Galbinele/img_3071.jpg

Si ca sa va incant pe toti, iata ce se vede de sus din platou: vata de zahar pe munti, un strat subtire de senin, e frumos tare.

Imi cer scuze daca v-am plictisit prea mult. Mi s-a parut tare frumoasa ziua asta de sambata, asa ca am tinut sa o impartasesc cu voi. Multumesc Ionut pentru o zi fenomenala, multumesc voua, cei care ati avut rabdare sa cititi pana la final.

Bafta si carari cu soare,

Laurentiu




Luni, 27 octombrie 2014 - 22:00 
Afisari: 2,805 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

catalina88
catalina88

 
1
Ce frumos! Mi-a placut la nebunie aventura voastra! Daca nu v-am insotit, macar m-am bucurat citind randurile astea si m-am minunat de poze! Laurentiu, ma bucur ca impartasesti cu noi experientele astea.
Sper, poate poate ma voi nimeri si eu o data cu voi in vreo tura d-asta frumoasa.


P.S. Chirurgu' e extraordinar si are super experienta, dar de ce nu va pune sa purtati casca pe asemenea trasee? Nu stiu daca ai auzit de patania unui baiat, de pe Valea Alba, acum cateva saptamani..


Marți, 28 octombrie 2014 - 16:46  

van51
van51

 
2
Ma bucur pentru tura voastra reusita, ca ati ajuns cu bine in creasta ,deci nu ati inghetat degeaba. Va doresc bafta la urmatoarele iesiri la munte poate ne reantalnim. Laurentiu, ai facut si poze la 45 de grade?


Marți, 28 octombrie 2014 - 21:51  

lawr
lawr
Caraba
 
3
@catalina - multumesc de aprecieri. Mi se pare important sa va relatez anumite experiente prin care trec. Poate e util jurnalul meu cuiva. Am primit atat de mult de la altii si e correct sa dai ceva inapoi. Ref la casti...pe 25.10 nu a fost nimeni pe traseu in fata noastra, nici in spate, in plus era cam inghetat totul, nu prea e grohotis pe unde am mers noi. Bineinteles ca e o scapare ca nu am avut casti. Data viitoare o sa le punem.

@vanea - am facut si poze inclinate, specialitatea mea, dar nu am dorit sa debusolez auditoriul. Faptul ca am ajuns in platou e important, dar mai important e drumul frumos pe care l-am facut. Daca ceva nu era sigur ne intorceam, crede-ma. Am renuntat la traseu de cateva ori si nu e nici o suparare, revenim. Siguranta e pe primul loc la noi


Miercuri, 29 octombrie 2014 - 09:49  

senty
senty
(admin)

 
4
Felicitari pentru tura si jurnal, exprima o placuta experienta!

Referitor la casca, Catalina are dreptate. Casca se poarta nu pentru a ne proteja de pietrele ce vin de la alte echipe. In caz de o eventuala cadere si in functie de diferiti factori, capul se poate izbi de vre-un colt/stanca/piatra si asa apare o tragedie dintr-o cadere banala. Pe acelasi principiu se poarta casca cand se merge cu bicicleta de ex.
Oricum, decizia de a purta o casca e individuala, ceilalti putem da recomandari si atat! Recunosc ca si eu mai omit cateodata, e o greseala pe care ne-o asumam.

Numai bine!


Miercuri, 29 octombrie 2014 - 13:16  

lawr
lawr
Caraba
 
5
Multumesc de aprecieri, Marius.


Miercuri, 29 octombrie 2014 - 14:31  

laeksutzu
laeksutzu
Caraba
 
6
Felicitari pentru tura!

ca fapt divers, o piatra de 25 grame care te loveste venind de la 50 metri inseamna un cap spart tare (mai ales ca nu o prea auzi-doar cand e foarte aproape)

Chiar daca iti asumi greseala de a nu purta casca, oricare ar fi motivul, gandeste-te ca siguranta ta este mai importanta ca orice scuza de nepurtare a castii si importanta intoarcerii cu bine acasa este cea mai importatanta.

carari cu soare,
alex


Joi, 30 octombrie 2014 - 09:57  

laeksutzu
laeksutzu
Caraba
 
7
acuma vad ca in comentariul de mai sus am scris intr-o singura fraza de 3 ori "importanta". Viteza comentariilor din trafic. Sper ca mesajul meu sa fie inteles totusi!

cu bine


Joi, 30 octombrie 2014 - 17:15  

boreal
boreal
Caraba
 
8
Da, și eu mă bucur că nu ți-ai făcut timp pentru Burj Dubai. După câte văd, decizia de a pleca de cu seara la munte a fost una inspirată. Ați trăit o dimineață cu o priveliște într-adevăr de invidiat.

„Paznicul Refugiului Coștila” are și un nume, arhicunoscut de altfel, Țancul Ascuțit.

Nu există Strunga Coștila-Gălbinele, ci Strunga Gălbenele (deși eu mai folosesc și denumirea de Gălbinele).

„Paznicii antici ai strungii Costila Galbinele” „este” doar unul: Colțul Strungii.

Nu, nu m-ai plictisit și nu trebuie să-ți ceri scuze pentru că ne-ai oferit câte ceva din preaplinul tău. Îți mulțumesc pentru această brumă de entuziasm și-ți doresc sănătate și ture pe săturate!

Cristi


Joi, 30 octombrie 2014 - 21:12  

lawr
lawr
Caraba
 
9
@alexandru - Bineinteles ca aveti cu totii dreptate in privinta castii.. La escalada o purtam, numai ca nu avem suficiente inca... In rest am avut tot ce ne trebuie pe acest traseu. Cand mai dam de bani ne luam si casti pt. toata lumea

@ cristi - cam asta a fost si mesajul jurnalului, sa transmit emotia pe care o traiesti cand mergi prima oara pe Galbinele si pe Scorusi. Stiu cum se cheama paznicul refugiului, si pe cel al strungii. La strung ma refeream la pietrele mari din varf, care par puse cu mana. In ceea ce privesle denumirea strungii, ai mare dreptate, voi modifica.


Vineri, 31 octombrie 2014 - 07:44  

vulpitza
vulpitza

 
10
Foarte frumos prezentat traseul. Pozele ma fac sa visez cu ochii deschisi ca sunt si eu acolo Carpati.org. Cat mai multe ture frumoase si numai bine Carpati.org.


Luni, 3 noiembrie 2014 - 10:20  

lawr
lawr
Caraba
 
11
Multumesc Alina. Bucegii sunt atat de salbatici si de frumosi... si te simti atat de mic si de privilegiat acolo...


Comentariu modificat de autor!

Marți, 4 noiembrie 2014 - 07:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0642 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org