Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Bucsa
Muntii Leaota

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Muntii Vrancei: pastorala de iarna la Stana Haulestenilor (Muntii Vrancei)


   Munții Vrancei pot fi considerați că sunt sălbatici și datorită faptului că nu dispun de cabane și refugii ce pot fi folosite mai ales în timpul turelor de iarnă.

   În alte situații de acest fel, în ultima vreme au început să fie folosite ca bivuace de tură și stânele rămase de izbeliște în anotimpul hivernal.

   Aceste locuri de cazare ad-hoc se pot prezenta pornind de la cantoane pastorale bine gospodărite și până la dărăpănaturi îngropate pe jumătate în zăpadă, în acest din urmă caz rămânand ca doar echipamentul personal să asigure un minim de confort.

 

   Împreună cu Robert Munteanu, Cătălin Florescu și Sorin Atanasiu am hotărât să facem o tură de iarnă pe culmea Muntelui Coza, din regiunea de mijloc a Munților Vrancei.

   Planul inițial era să înnoptăm la Stâna Hăuleștenilor, de sub Vârful Cristianu (Coza) de 1629m.

   Am considerat că e de preferat ca această tură de iarnă să o desfășurăm pe la jumătatea lunii martie, odată pentru a fi siguri că vom avea strat de zăpadă, dar mai ales pentru a profita de perioada mai mare de lumină naturală de peste zi.

 

   Lăsăm mașina la ieșire din satul Coza și ne echipăm petru plecarea în tură.

 

/Coza1/img_7060-j1-j1.jpg

 

   Trecem peste apele pârâului când pe punți de lemn înguste, când prin salturi și echilibristică de la un bolovan la altul.

   Mai sus cărarea părăseste firul văii și se agață de un versant înclinat.

 

/Coza1/img_7069-j1-j1.jpg

 

   La Strâmtura Cozei găsim nivelul apelor destul de scăzut (zona se află în amonte de confluența cu apele mai bogate ale Dobrovanului).

   Nu ne mai desculțăm pentru a trece porțiunea cea mai îngustă prin vad, ci înaintăm prelingându-ne peste stratele de rocă dispuse aproape vertical și orientate perpendicular pe firul apei. Cum e mai rău...

 

/Coza1/img_7080-j1-j1.jpg

 

   Mai sus de Strâmtură urcăm pe un jgheab pământos și pe la jumatatea acestuia face o pauză și aruncăm o privire spre înapoi, spre cheile înguste ale Cozei.

 

/Coza1/img_7097-j1.jpg

 

   Luăm înălțime față de fundul văii și versanții prăpăstioși sunt punctați de siluietele verzi ale pinilor, semn că intrăm în Rezervația Naturală ,,Groapa cu Pini”.

 

P7107/Coza1/img_7107-j1.jpg


 

   Din punct de vedere geologic arealul Munților Vrancei se dovedește a fi un spațiu deosebit de ofertant.

   Din studiile efectuate anterior, dar și din simpla observație a drumețului, se constată că rocile care apar la lumina zilei aparțin într-o mare majoritate domeniului sedimentar.

   Particularitatea zonei este că flișul cretacic, cronologic mai vechi, ajunge, prin șariaj (încălecare) să acopere pe mari spații flișul paleogen, de formațiune mai nouă.

   Și tectonica acestor munți este una de luat în seamă. Știm că pe această linie de curbură a Carpaților se întâlnesc două plăci tectonice: cea vestica, transilvaneană, având o mișcare epirogenică pozitivă, de ridicare cu 4-5mm pe an, în vreme ce placa estică are o mișcare de subducție.

   Aceste două mișcări au ca rezultat orogenic o ridicare continuă a Carpaților, dar și o adâncire pe masură a zonei din Lunca Inferioară a Siretului, mișcare care pe viitor va face tot mai dificilă scurgerea apelor din Siret în Dunare.

 

 

   Mișcările orogenice de ridicare a solului, combinate cu o eroziune mai puternică în zona de ieșire a pâraielor din zona montană, au condus la apariția a numeroase chei adânci și înguste, cu praguri, cascade și marmite de barbotaj pe talveg.

   Reprezentativ în acest sens este cursul inferior al Pârâului Dumbravanu, pe deasupra cheilor sale mergând o bună parte din traseul nostru, dar și cheile Cozei, de la Strâmtură, dar și din aval de Cantonul Alunu.

 

   Versantul stang al Cheilor Cozei mai sus de Strâmtură.

 

/Coza1/img_7103-j1.jpg

 

   În aflorimentele întâlnite îndeosebi în zonele cu eroziune mai evidentă se pot vedea stratele distincte de gresii, dar și paleta variată de culori a diferitelor tipuri de șisturi: marnoase, calcaroase, bituminoase, grezoase albe, roșii sau verzi.

 

   Straturi de șisturi colorate în arealul Rezervației Naturale ,,Groapa cu Pini”.

 

/Coza1/img_7091-j1.jpg 

 

   Dinsus de aflorimentul de șisturi și marne poteca se înscrie prin poienile de deasupra Cheilor Dumbrăvanului.

   Sunt locuri în care trecerea pe buza prăpâstiilor se face dificil și doar cu piciorul, asta în vreme ce privirea se rostogoleste în voie până în fundul pământului, până la cascadele și marmitele de pe firul văii.

   În amonte de impresionantele chei remarcăm un podeț ridicat de localnici peste doi umeri structurali alcatuiți din gresii stratificate.

 

/Coza1/img_7116-j1.jpg

 

   Pădurea rară de fag alternează cu poieni, iar în cea mai mare dintre ele, unde se află și o locuință abandonată, ne întâmpină deja primele petice mai mari de zăpadă.

 

/Coza1/img_7129-j1.jpg

 

   De la gospodăria din poiană mai urcăm doar puțin până la drumul forestier care vine mai de jos, din stânga, de la Cantonul Alunu.

   Aici întâlnim și un indicator turistic montat în una din verile trecute de voluntarii de la Asociația Montană Carpați.

 

/Coza1/img_7136-j1.jpg

 

   Mergem de aproape două ore prin locuri fară prea multă zăpadă și socotim că nu e cazul să mai ducem cu noi rachetele de zăpadă, în speranța că nici pe culme stratul de omat nu o va cere.

   Așa că hotărâm să abandonăm rachetele și le ascundem undeva în spatele vârfului punctat de pinii din Rezervația amintită.

   (Trebuia să și scriem pe zăpadă, așa cum era scris cu creta pe o decupare de pe o navă aflată în construcție: ,,Pitit piese de schimb înăuntru”).

   Obiectele de echipament aveam să le recuperăm a doua zi, căci circuitul nostru se va închide cumva în acest loc, întoarcerea până la mașină urmând să o facem de aici încolo chiar pe poteca pe care am urcat deja pâna aici.

 

   Vârful numit de noi ,,La Rachete”.

 

/Coza1/img_7137-j1.jpg

 

   A urmat o serie de serpentine pe fața frontală a Muntelui Zmeurișul, drum obositor care ne-a scos în culme, pe un plai frumos, ca cel din povestea ciobănașilor vrânceni:

   ,,Pe-un picior de plai

     Pe-o gură de rai...”

 

/Coza1/img_7150-j1.jpg

 

   Doar că acțiunea din ,,Mioriță” avea loc toamna, cand turmele coborau chiar pe drumul ăsta al nostru...

   Acum noi trecem invers, de la primăvară la iarnă, și o succesiune de abrupturi împădurite și poienițe mai deschise ne scoate la golul alpin de la ,,Cârnituri”.

 

/Coza1/img_7164-j1.jpg

 

   De aici în sus zăpada e din ce în ce mai mare și noi tăiem cu greu potecă spre Stâna din Cârnituri.

 

/Coza1/img_7171-j1.jpg

 

   Facem popas la Stâna din Cârnituri și hotărâm să mâncăm aici de prânz.

   Construcția e părăsită de ani buni și parcă e îngropată în pământ, căci nici nu poți să stai în picioare în cele două încăperi ale sale.

   Totuși în una din ,,camere” nu a pătruns zăpada, astfel că am putut să ne asezăm pe jos, pe un strat de frunze uscate.

   După masă ne ia cu frig și pornim grăbiți la drum, fără a da prea multă importanță peisajului din spate, care se deschide spre valea Dălhățaș.

   Spre sud, dar peste valea Coza, se ridica culmea Verdele-Cățeaua, o culme intermediară, în interiorul potcoavei mai mari Coza-Zboina Frumoasă.

   O fotografie pe fugă și gata...

 

/Coza1/img_7182-j1.jpg

 

   Mai sus de stână poteca intră în pădurea deasă de brădușcani tineri. Suntem pe versantul nordic și stratul de zăpadă pare să depășească jumatate de metru.

   Ieșin dintre brazi având în față ,,Turnurile Cozei”.

 

/Coza1/img_7186-j1.jpg

 

   ,,Turnurile Cozei” sunt formațiuni de conglomerat redresate până la verticală, iar acest aspect stâncos e o surpriză plăcută pe întinderea relativ momotonă a Munților Vrancei.

 

/Coza1/img_7202-j1.jpg

 

   Încercăm și o primă poză de grup pe cornișa alungită peste fața sudică a culmii.

   Deci: Catălin, eu și Sorin.

 

/Coza1/img_7196-j1.jpg

 

   Înspre nord se ridică culmea Golul Roibului, aliniament muntos ce se întinde până deasupra Cheilor Tișiței.

   Pe fața sa sudică, aproape de marginea pădurii, vedem noua Stână din Golul Roibului.

 

/Coza1/img_7200-j1.jpg

 

   Ocolim turnurile de piatră pe fața nordică și ne pregătim să dăm din nou piept cu zăpada mare dintr-o altă padurice de molizi.

 

/Coza1/img_7209-j1.jpg

 

   Ieșim în Șaua Geamăna, la 1496m alt., punctul cel mai înalt al turei noastre din aceste două zile.

   Un indicator ne limpezește cum am sta cu timpii până la alte câteva puncte de pe traseu, desigur, daca ar fi vară...

 

/Coza1/img_7225-j1.jpg

 

 

   Poposim în Șaua Geamăna pentru a ne trage sufletul și pentru a ne recăpata forțele cu câteva pătrate de ciocolată.

   Principala calitate a ciocolatei derivă din procentul de cacao pe care îl are în compoziție.

   Astfel o ciocolată amară, cu 85 la sută cacao, va mai conține doar 15 la sută zahăr, unt, lapte și arome. Și este știut faptul că doar masa de cacao este cea care conferă ciocolatei proprietăți de antioxidant, de vasodilatator și, de ce nu, de placere, datorita prezenței serotoninei, hormonul fericirii...

   Tableta de ciocolată de calitate este tare și mai degraba se sparge decât să se rupă, însă repede se fluidizează și devine una cu noi atunci când parcă o pierdem prin gură și ne rămâne în minte doar gustul...

   Ciocolata poate fi considerată printre puținele lucruri cu adevărat și bune și sănătoase pe care Dumnezeu le-a facut spre bucuria oamenilor. Asemenea vinului, muzicii, ori iubirii... Și așa cum vinul are o mie și una de soiuri, la fel și ciocolata se poate prezenta într-o multitudine de sortimente și numai un ,,somelier” priceput ar putea face diferența dintre ele.

   Ciocolata e un fel de masaj de relaxare, dar facut de data asta pe dinăuntru, iar când această mică desfatare are loc pe un vârf de munte, în viscol și ger, parcă dintr-o dată se renaște umanul din noi, pierdut, iată, în mineralul acesta dominant și aspru...

 

/Coza1/img_7228-j1.jpg

 

   Din Șaua Geamăna începem o coborâre priporoasă pe un versant sudic care vara e acoperit cu un grohotiș fin, alcătuit din marne și chiar calcare metamorfozate.

   Acum zăpada e moale în această porțiune și piciorul stâng are tot timpul tendința să o ia la vale...

 

/Coza2/img_7235-j1.jpg

 

   La baza pantei pe care am coborât-o din șa în mai bine de un sfert de oră, ajungem la izvorul ,,La Uluce”.

   Oprim să bem apă și constatăm ca apa abia ieșită din munte e ceva mai ,,caldă” (poate chia 10 grade) decât cea pe care o avem noi în bidoane și care începe deja să ,,amorțească”.

 

   De la Uluce traseul marcat cu bandă roșie pătrunde într-o zonă foarte spectaculoasă, o față sudică foarte înclinată, totuși străbătută pe diferite niveluri orizontale de hățașe înguste de oi.

   Poteca devine chiar periculoasă în a doua jumatate a pasajului, unde orice pierdre a echilibrului putând duce la o alunecare greu de controlat.

 

/Coza2/img_7247-j1.jpg

 

   Dincolo de fața de munte înclinată ca un adevărat perete ieșim mai la lărgime, în zona cea mai amplă a întregului masiv, în Golul Cozei.

   Acum suntem mult sub creastă, iar pe acolo pe sus se înalță Vârful Cristianu 1629m alt.  și Șaua Coza.

   Ne oprim, privim jur-împrejur și ascultăm cu atenție...

   E o liniște geologică, ca de început de lume.

   Cât vezi cu ochii... nu auzi nimic.

 

   Trecem de o vale de torent și pe un picior de munte prelung, tocmai la buza pădurii, descoperim un canton vânătoresc.

   Cu toate că pregătirile noastre aveau în vedere o înnoptare la Stâna Hăuleștenilor (aflată cam la jumatate de ceas mai departe), coborâm spre pădure pentru a ne încerca norocul și la canton.

 

/Coza2/img_7252-j1.jpg

 

   Decum deschidem ușa (neîncuiată) ne dăm seama că norocul chiar că ne surâde de această dată: refugiul e bine izolat, are soba nouă, lemne tăiate, patru paturi cu pături pe ele, o masă la geam și linoleu întins pe jos.

   Obosiți și uzi bine până la genunchi, cum suntem după 8 ore de mers, ore din care 6 le-am înnotat prin zăpada mare, realizez că fiecare din noi se gândește mai întâi și întâi la un strop de căldură...

   Așa că arunc rucsacul pe unul din paturi și mă grăbesc să aprind focul. Repede încep să trosnească lemnele de brad, dar și plita de fontă, care se încălzește din nou după mult timp.

   Moralul începe să ne crească exponențial, măturăm pe jos, dăm cu mopul înmuiat în zăpadă, scuturăm toate paturile, spargem alte lemne și le rânduim lângă sobă.

   Când totul e curat și la locul lui, închidem ușa și într-o clipită atmosfera devine ca de poveste. Abia acum ne schimbăm în haine uscate și ne gândim la ce vom pune pe masă.

 

   La a doua mână de lemne puse pe foc.

 

/Coza2/img_7256-j1.jpg

 

   Pregatim masa, cu costiță și cârnați la grătar, vin fiert și mulți, mulți... bujori în obraji.

   Înainte de a se însera mai dau o raită pe afară, să vad cum mai stăm cu vremea.

   În Șaua Geamăna s-a lăsat ceața.

 

/Coza2/img_7262-j1.jpg

 

   Mai spre stânga, în Golul Cozei, brazii sunt plini de promoroacă.

 

/Coza2/img_7268-j1.jpg

 

   Drept în față se vede Șaua Cozei (Cristianului). Loc în care se distinge cu greu o cruce aflată chiar în orizont.

 

/Coza2/img_7270-j1.jpg

 

   În stânga de tot se vede Vârful Cristian, cu peretele său stâncos dinspre sud-vest.

   Aici marcajul cu bandă roșie urmează o potecă pastorală desfășurată pe curba de nivel, vizibilă în fotografie în partea mai de jos.

 

/Coza2/img_7274-j1.jpg

 

   Odată cu lasarea întunericului s-a lăsat și ceața peste casuța noastră.Apoi a început să și ningă, așa încât pe tăietorul de lemne s-a așternut repede un strat de zăpadă de vreo două degete.

   Aceste lucruri nu ne faceau decât să fim și mai încântați de situația noastră. Ne vârâm în saci (care s-au dovedit prea groși pentru căldura din refugiu) și stăm la taclale ascultând vântul și zapada care bateau în geam, dar și troznetul lemnelor în sobă, și mai priveam și jocul luminilor galbene pe care flăcările din sobă le dansau pe pereți...

   E un sentiment de siguranță și de împacare cu sinele... E senzația aceea că tot Universul se poate reduce la interiorul casei tale, unde e cald și bine, când poți omite cu totul prăpadul de afară...

 

   Dimineața, în fața cabanei, pregătiți de drum.

 

/Coza2/img_7277-j1.jpg

 

   Mai întâi trebuie să urcăm la loc tot ce am coborât aseară și să revenim la poteca marcată.

   Aseară ne întrebam daca mai găsim poteca pe ceața care se lăsase... Păi nu avem maceta la noi? ne-a liniștit Sorin. Iar dacă nu găsim poteca, facem noi una, cu lopata din dotare...

 

/Coza2/img_7287-j1.jpg

 

  Ocolim amfiteatrul de formare al unei văi și în față ne apare Stâna Hăuleștenilor.

 

/Coza2/img_7290-j1.jpg

 

   Percepția realității, a propriului ,,eu”, ancorat permanent în timpul prezent, se realizează totdeauna într-un mod asemanător cu situația când filmezi totul cu o cameră de luat vederi.

   Totul se derulează în fața ta, viitorul trecând repede prin prezent și devenind imediat trecut. Se pare că noi, oamenii, avem înscris în genele noastre noțiunea de timp, fiind singurele ființe care intuim viitorul. Mai mult, dorim ca viitorul să devină pentru noi prezent într-un mod pe care ni-l dorim. De aici planurile... Și înaintea planurilor, visele...

   Totuși altfel stau lucrurile atunci când visăm cu ochii deschiși, când gândurile zboară doar încotro vor ele...

   Atunci noțiunea ,,eu”-lui se difuzează, pierzi percepția lui, iar tu faci corp comun cu visul...

 

   Aici nu știu dacă ,,filmăm”, adică dacă ,,trăim clipa”, ori dacă avem doar un ,,deja vu” cu înnopatrea noastră planuită la Stâna Hăuleștenilor...

 

/Coza2/img_7292-j1.jpg

 

   Ne apropiem de stână și gardul lăsat în paragină nu prea ne inspiră încredere.

 

/Coza2/img_7304-j1.jpg

 

   Încerc o fotografie cu Vârful Cristianu văzut de la Stâna Hăuleștenilor. Nu știu de ce, dar parcă toate fotografiile tind să-mi iasă alb-negru...

 

/Coza2/img_7305-j1.jpg

 

   Stâna Hăuleștenilor. Holul de la intrare și mai în spate, cășăria.

 

/Coza2/img_7310-j1.jpg

 

   Cătălin și Robert în ,,sufrageria” stânei, cu vatră și laviță.

   Strâmb din nas și nu sunt convins că dacă am fi înnoptat aici am fi avut aceiași senzație de ,,Univers plăcut”, ca dincolo, la canton.

 

/Coza2/img_7311-j1.jpg

 

   Ieșim din stână și privim în spate drumul pe unde am venit. Cantonul nostru e undeva în dreapta fotografiei, dincolo de gâlma despădurită.

 

/Coza2/img_7317-j1.jpg

 

   De la Stâna Hăuleștenilor începem să coborâm spre stânga.

   După un sfert de ceas ajungem la Stâna Izvor. Și aceasta este într-o stare jalnică și pare să fie parasită chiar și pe timpul verii.

 

/Coza2/img_7331-j1.jpg

 

   Stâna Izvor își ia numele de la exurgența puternică aflată puțin mai jos de ea.

   Ne umplem bidoanele cu apă (la canton am făcut supa cu apă din zapadă topită) și vedem că aici aceasta nu mai pare așa de caldă ca la Uluce.

   Deasupra izvorului e o icoană și deasupra ei scrie ,,spre stâna modernă” (!) Cine o fi scris? Pai cine poate să scrie pe o icoană? Probabil că Dumnezeu...

 

/Coza2/img_7335-j1.jpg

 

   De la Stâna Izvor prindem în coborâre un drum de căruță. Imediat descoperim și marcajul punct galben, cel care vine de jos, de la Cantonul Alunu și se racordează la traseul de cresată, banda roșie, în punctul de pe culmea muntelui numit ,,Golici”.

   Adica Golul mai mic al Cozei.

 

/Coza2/img_7342-j1.jpg

 

   Mult mai jos, dat tot pe drumul marcat cu punct galben, zăpada pare să se mai subțieze.

 

/Coza2/img_7349-j1.jpg

 

   Ajungem în drumul forestier de pe vale și găsim indicatoerele fixate de prietenii de la Asociația Montană Carpați, împreună cu câțiva colegi de-ai noștri de la Mecanturist-Galați.

   De aici facem o abatere până la Cascada din Horn, dar ,,bonusul” se dovedește destul de anevoios, pe drum zăpada depășește iarăși jumatate de metru.

 

/Coza2/img_7354-j1.jpg

 

   Ajungem în dreptul primului afluent de pe partea dreaptă și urcăm cam 100m pe acest Pârâu al Mioarelor.

   Aici, pe o ruptură de pantă de circa 30m, cad apele venite, din câte se pare, chiar de la izvorul nostru cu icoană.

 

/Coza2/img_7355-j1.jpg

 

   Ghețarul, pe jumătate prăbușit, de sub Cascada din Horn.

 

/Coza2/img_7357-j1.jpg

 

   Revenim la intersecția cu indicatoare și mai departe prindem drumul forestier spre aval.

   Dacă gps-ul ne-a spus că ieri am urcat 12,5km în 8 ore, azi vom merge 21km în doar 6,5 ore.

 

/Coza2/img_7367-j1.jpg

 

   De la Cantonul Alunu parăsim drumul principal, care duce la Tulnici și prindem un altul, mai pe curbă de nivel, care ne va scoate la vârful nostru, numit de ieri ,,La Rachete”.

   Recuperăm sculele ascunse ieri și urmăm la întoarcere aceiași potecă pe care am urcat ieri până aici.

   Parcă pătrundem din nou în măruntaiele pământului...

   În ,,Groapa cu Pini” nu vedem nicio floricică, niciun fir verde, niciun gândăcel...

   Iarăși doar geologie. Gresii, șisturi, marne...

 

   Chiar și așa,

 

   ,,M-apropii de pietre și tac.

     Iau Muntele și Îl prefac

     Într-o dragoste mare...”

 

  




Vineri, 20 martie 2015 - 17:16 
Afisari: 2,579 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

doina68
doina68
Coarda
 
1
Felicitari Gigi ! Am lecturat cu deosebita placere jurnalul. Zona imi este familiara , o vad acum si in straie din colectia iarna-primavara doar ca o promisiune.


Vineri, 20 martie 2015 - 19:21  

pescar
pescar

 
2
Cu gîndul alături de voi și lecturînd jurnalul am retrăit clipe de satisfacție și nostalgie ptr.o tură făcută vara pe o bună bucată din traseul făcut de voi.Mi-ar fi plăcut să fiu cu voi.Așa că am rămas cu o lectură plăcută și incitantă.Felicitări


Vineri, 20 martie 2015 - 19:37  

stoic
stoic
Cort
 
3
Buna seara!
Am citit cu mare placere povestea unei ture in care,tare,as fi vrut sa merg!Jurnalul,foarte frumas scris,marca Gigi Cepoiu desigur,mi-a prilejuit aduceri aminte de momente(frumoase dar si dificile)din actiunea de remarcare de sub egida AMC;unele dintre aceste momente le-am evocat dimpreuna cu unul dintre coechiperii de atunci,Catalin,chiar in acest an la Dochia.Am devenit,brusc,nostalgic!
Sper intr-o reeditare a turei in primavara/vara acestui an!
Va felicit(si va invidiez) pentru aceasta tura!
Va multumesc si va felicit,Gigi Cepoiu,pentru excelentul jurnal ce ni l-ati impartasit!
Stoica


Vineri, 20 martie 2015 - 22:25  

casian
casian

 
4
Aer curat de munte liniștit. Fain jurnal !


Sâmbătă, 21 martie 2015 - 18:28  

senty
senty
(admin)

 
5
Tura... de vis! Deja ma si vedeam in canton la caldurica si cu ceva bun facut pe soba Carpati.org)


Duminică, 22 martie 2015 - 21:56  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
6
Multumim pentru aprecieri!
Sper ca jurnalul sa deschida pofta si pentru alte ture in Muntii Vrancei, dar si pentru o seara la foc, caci e mare diferenta intre caldura vajaita pe care o ai de la calorifer si focul care iti trezeste toate simturile, cu mirosul lemnelor de brad, cu tozniturile boabelor de rasina, cu jocul luminilor pe pereti, cu lipiciul de sub scoarta buturugilor... Si pofta pentru o ciocolata amaruie impartita cu prietenii.
Despre bocancii plini de noroi, pe care i-am sigilat intr-o punga de gunoi pana acasa, si pe care i-am spalat mai intai intr-o apa pe care am aruncat-o in gradina din fata blocului... nu mai amintesc.


Luni, 23 martie 2015 - 16:07  

soringalati
soringalati

 
7
Daca n-as fi fost in aceasta tura, mi-as fi dorit sa fiu cu voi!
Daca am fost, imi doresc sa mai merg o data.
Frumoasa expunere a turei! Am citit jurnalul aproape pe nemiscate.
Nu as fi crezut ca vom vedea asa o cadere de apa in muntii Vrancei.
Imi doresc sa descopar cat mai mult din acesti munti salbatici si nebatuti de calatori!
Despre stana ce pot spune? Daca ar fi trebuit sa dormim in ea, eu as fi dormit in picioare. Si asta pentru a ma putea bucura de frumusetea peisajului de la interior, si pentru a putea sa trag adand in piept aroma casului maturat profund!


Luni, 23 martie 2015 - 19:02  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0750 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org