Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2024
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
26272829

Martie 2024
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Gargalau
Muntii Rodnei

Muntii Retezat – Capriciile bunei dispozitii (Muntii Retezat)

Anul 2010, ziua 22, 23 și 24 a lunii a 5-a


Obiectiv:

Creste de munte, cascade și lacuri


Traseu:

Sâmbătă 22 mai 2010: Râușor - Șaua Ciurila - Cabana Pietrele - Cabana Gențiana - Bordul Tomii - Lacul Pietrele - Lacul Bucura

Duminică 23 mai 2010: Lacul Bucura - Lacul Pietrele - Bordul Tomii - Cabana Gențiana - Zona de campare de lângă Cabana Pietrele

Luni 24 mai 2010: Zona de campare de lângă Cabana Pietrele - Șaua Ciurila - Râușor


Carpatiști Participanți:

Ana (hana), Florentina(flor), Alin(skipper), Cosmin(zeneca), Marius (mariusfm), Radu (radek), Mihai (mihaiburo), Daniel (istratedaniel), Mihai (merfi), Răzvan (croco28), Alex (alex_sandrin) și Adrian (jawa - organizator) + Ștefan (tesla4536)


 

Prin al meu căpșor mintea mi-a retezat un gând interesant. Să îmi doresc să cred că pot ajunge în munți ceva mai îndepărtați de al meu oraș. Astfel dorit, mi-am retezat celelalte gânduri și am rămas numai la unul. Apoi am calculat și realizat că nu ar fi rău țara să o străbat să ajung în Retezat.

 

E destulă distanță de la margine de hartă până aproape în celălalt capăt al țării, că de se supără vreu nebunpune harta strâmb pe un perete și pot spune că vin de la Galați din locul unde se bate harta în cui.

Și am străbătut ceva distanță plecând vineri seara pe la orele 18.00, după terminarea programului de lucru.

 

Luându-mă după cele anunțate la radio și televiziune vremea de afară era foarte încurajatoare cu soare și multă căldură, numai bine de mers la munte. Dar asta de marți încolo…că până la acele zile însorite eu am mers cu ploaia în cap tot drumul. :)

În apropiere de Sebeș oboseala acumulată după o zi cu trezire matinală pune stăpânire pe mine si Daniel. Fără să ezităm prea mult tragem mașina pe dreapta la un peco la mai bine de două ore trecute după miezul nopții. A fost o alegere foarte bună în acele condiții. De mers mai era pentru a putea ajunge la locul de întâlnire cu întreaga gașcă anunțată a participa în tură.

 

Cu reflexele matinale în sânge ne trezim fără alarma de la telefon și pornim spre Râușor trecând de Hațegînspre Caransebeș. Vremea este mohorâtă dar acum nu mai ploua. Ne-am orientat pe lumină ușor mergând pe “poteca rutieră ce e bine marcată” și ajungem la pensiunea Dora întâlnind acolo restul grupului.


Carpati.org


Facem ultima strigare, ne adunăm cu toții în număr de 12, ne echipăm de plecare și pornim pe ulițe de munte.


Carpati.org


Carpati.org

 

Prima dată în Retezat!

Arunc ochii în toate direcțiile.

Caut să admir tot ce mă înconjoară, însă vizibilitatea este destul de redusă să văd prea mult. Rămâne totuși curiozitatea de a merge înainte, urmând marcajul în cruce albastră denumit și “traseul curioșilor”.


Carpati.org


Carpati.org

 

În cale se ivesc diverse formațiuni de stâncărie ce atrag prin dispunerea lor interesantă.


Carpati.org


Carpati.org


Lumina își face loc prin pădurea verde scoțând la iveală primele semne de cascade micuțe.


Carpati.org


Carpati.org


Peste potecă treceau la vale șiroaie de apă. Am făcut slalom printre bălți pierzând timp și cu odihna de pe urma lor; degeaba încercam să le evităm că tot în ele călcam.


Carpati.org


Carpati.org


Continuăm și dăm de primele semne de zăpadă.


Carpati.org


Carpati.org


Într-un final ieșim din pădure, ne apropiam de creastă.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Ajungem în Șaua Ciurila la răscruce de drumuri. Constat că vremea e capricioasă, nu ține deloc cu noi. Ceața aruncă în mister acest munte frumos.


Carpati.org


Menținem traseul de creastă urmând marcajul cu bandă galbenă înspre cabana Pietrele. Traseul acesta este numit metaforic “caprele negre și vecinii lor”, după cum aflăm de pe panourile de informare.

Chiar la început de traseu Adrian, organizatorul turei se prinde în vorbă cu Marius și pierde poteca rătăcindu-se pentru moment. :)


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Ajungem la un nou panou de informare de pe culmea Lolaia, motiv nou de a ne odihni și a face poze.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


De acum vom coborî prin grohotiș, jnepeniș și pădure până la cabana Pietrele.


Carpati.org


Carpati.org


În partea finală dăm peste copaci ce au fost luați la ochi de vreo ciocănitoare, că i-a torturat nu glumă:

- Spune tot copacule, nu ascunde nimic că te ciuruiesc, zi unde ai ascuns viermișorii? :)


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Ajunși la cabană ne hidratăm și odihnim ceva mai mult. Între timp apar și semne de oboseală după efortul susținut. Durata planificată de timp a traseului începe să fie depășită ușor.


Totodată la cabană trupa cooptează un nou membruvenit pe un alt traseu, Ștefan.

Atmosfera la cabană este destul de primitoare și toate locurile sunt ocupate. Oricum pe noi nu ne afectează prea mult acest lucru, nu aceasta fiind destinația noastră finală.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Pornim la drum spre cabana Gențiana.

Rolurile principale în acest moment au fost primite de cascadele întâlnite. Este o adevărată încântare să privești aceste jocuri ale apei. Mi-aș fi pierdut o zi întreagă doar să merg pe cursul apei și să le fotografiez pe toate, să nu ratez nici măcar vreo una.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Ajungem la Gențiana.

Se pare că drumul de la bun început și până aici nu a fost chiar așa de ușor. Vremea nefavorabilă a întunecat optimismul unora și a făcut în așa fel încât să pună stăpânire peste ale noastre puteri, reducându-le considerabil mai mult decât ne-am fi așteptat.

 

Aici se pune problema continuării traseului inițial. Se dorește a se rămâne peste noapte la cabană și în funcție de vreme dar mai ales de starea participanților, să continuăm traseul stabilit la plecare a doua zi. Propunerea acceptată a rămas de a merge mai departe.


Carpati.org


Carpati.org


Începem deplasarea pentru obiectivul final din această zi, lacul Bucura.

Retezatul e muntele căderilor de apă. Din nou ne ies în cale cascade ce ne încântă cu a lor splendoare.


Carpati.org


Carpati.org


Ajungem în apropiere de Bordul Tomii.

Zăpada începe de acum să fie la ea acasă. Orice urmă de primăvară este dată uitării.

 

De această dată grupul se împarte în două. Cei ce consideră că oboseala a trecut pe lângă ei dar nu i-a atins și consideră că sunt îndeajuns de pregătiți să continue merg mai departe iar Hana, Flori si Alin fac cale întoarsă împreună cu Adrian ce va avea grijă de ei. Hana și-ar fi dorit să continue dar amintirile recente o chinuiesc… Știe ea mai bine decât ceilalți de ce…

 

Se pare că timpul estimat la început de drum în realizarea traseului în aceste momente nu mai este de mult conform cu realitatea.


Carpati.org


Carpati.org


Rămași doar nouă, am pornit hotărâți să străbatem vremea mohorâtă, accentuată și de ceață dar abordabilă. Trecem de Bordul Tomii reprezentat de o stâncă impozantă și vom continua spre lacul Pietrele.


Carpati.org


Carpati.org


Ajungem lângă lac. De acum meniul turei este completat cu o ploaie măruntă și deasă. Hainele de ploaie sunt puse la încercare.


Carpati.org


Carpati.org


Urcăm custura Bucurei pieptiș.

Ghidul nostru necuvântător Potecuță, cățelul ce ne însoțea tocmai din Râușor, era plin de viață. Țopăia în toate direcțiile și ne făcea invidioși pe dexteritatea lui. Parcă mi-aș fi dorit să îl înham să ne tragă pe toți sus… :)

 

Cornișa din vârf ne previne că trebuie multă atenție să avem atunci când călcăm și să nu visăm la cai verzi pe pereți precum că ne-am da la vale din deal fără sanie. Orice ezitare ne-ar putea deschide poteca înspre alte lumi…


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Ocolind cornișa mult prin stânga ei ajungem pe creastă. Urcarea aceasta pieptiș a cam scos untul din noi dar a fost până la urmă dusă la bun sfârșit. Nu avem timp de odihnă prea mult, e destul de frig și ne punem în mișcare mai ales că a pornit și o lapoviță puternică.

 

Coborâm înspre lacul Bucura și ne îndreptăm către refugiul salvamont ca niște găini moțate plouate.


Carpati.org


Carpati.org


Cum ajungem la refugiu evident că se oprește lapovița. Nu mai avea rost de ce să mai continue atât timp cât numai avea pe cine uda. :)

Facem calculul și realizăm că în loc de 8 ore propuse în a se realiza traseul el a durat de fapt nu mai puțin de 11 ore și jumătate.


Aici am plăcuta surpriză de a o întâlni pe Monica și Laura. Fetele ne ies în întâmpinarea noastră cu ceai cald ce ne-a încălzit ușor sufletul. Prima dată când o cunosc pe Laura, o fată plină de viață, voioasă și vorbăreață.

Refugiul cu noi ocupă locurile libere atât în cameră cât și în pod. În total eram cred 18 inși.

 

Începem să tragem concluzii față de modul de cum s-a desfășurat tura până acuma, de lucrurile bune ale ei cât și de aspectele mai puțin favorabile.

 

Ne schimbăm de haine, pentru unii din noi vremea rea a învins. De altfel un lucru e cert; că șosetele la modă din rucsac ce au fost scoase purtau numele unei singure mărci foarte renumite mai ales pentru vreme rea și aveau aceeași culoare și standard ca mărime. Din vremuri mult trecute eu știu că la aceste șosete de mare căutare li se mai spuneau și “pungi de un leu”. :)

 

Seara se lasă și ne punem la masă; care cu supe, care cu piureuri, care cu salamuri. Eu nu m-am sfiit deloc și am mâncat natural fărăE-uri șunculiță cu ierburi verzi de la pătrunjel și mărar până la ceapă, că una din comentatoarele altor grupuri venite acolo îmi trezi și râsul; să mă înnec și nu altceva la cuvintele șușotite :”Măi ăsta mănâncă ceapă cu ceapă? Chiar numai așa ceva are de mâncare?”. Ce vreți și voi acuma? Ar fi trebuit să aprecieze că mănânc natural și fără conservanți. :)

 

O parte din drumeți au fost toropiți deja de oboseală. Eu încă mai stau la povești afară. Atmosfera e plăcută și se deapănă amintiri frumoase ce stârnesc zâmbete sub cerul liber. Într-un final ne vine somnul la toți și ne aruncăm în sacii de dormit. A fost o zi plină trăită cu de toate.

 

Dimineața, soarele își face loc printre nori și ceață. Ne bate în geam că e timpul să facem ochișori. Ieșim pe rând afară, care și cum se trezește. Eu profit de trezirea matinală și îmi pun aparatul foto la treabă.


Carpati.org


Carpati.org


Între timp, apare și Croco puțin agitat întrebând cum am dormit:

- Aaa foarte bine! Cum m-am pus în sac așa m-am trezit fără să cred că m-aș fi mișcat măcar vreun pic. Dar tu?

- Mmm e mai complicat, cel de lângă mine avea simțul auditiv rău dezvoltat. Mi-am luat numai ghionturi de la el crezând că sforăiturile de peste noapte ar fi venit de la mine. :) Îl și auzisem dimineața spunând: ”Măi, am înțeles că s-a stat până mai târziu la vorbă dar partea cu sforăitul a fost de-a dreptul culmea; parcă tăia unul lemne cu joagărul pe mine”. :)

 

După ce mâncăm consultăm harta. În același timp privim și vremea de afară. Era chiar bine, soarele aluneca cu ale lui raze peste chipurile noastre. Vântul adia ușor iar norii din depărtare nu erau chiar așa de speriat.

 

Am considerat că ar mai trebui așteptate alte zile pentru a ne aventura pe vârful Retezat. La acele înălțimi în prag de vară încă mai este un contrast major de iarnă. De aceea, cea mai bună alegere a fost de a ne întoarce la cabana Pietrele pe același traseu ca în ziua precedentă, ocolind custura Bucurei ce ar fi devenit la coborâre mai mult decât periculoasă.

 

Facem poza de grup și ne punem în mișcare după miezul zilei.


Carpati.org


Pornim pe marcajul în cruce galbenă ce duce spre vârful Peleaga urmând pașii lăsați în zăpadă cu o zi înainte de echipa Laurei, ocolind custura. Fiind odihniți ne îndreptăm repede către ceața ce acoperea acum crestele de munte.

 

Carpati.org


În depărtare se invesc 3 capre negre iarPotecuță alearga după ele vrând să ne arate cât de ușor este să te miști prin zăpada mare fără să îți faci prea mari griji cum că de vei călca strâmb te vei trezi automat într-o coborâre nedorită.


Carpati.org


Carpati.org


Apreciem dexteritatea cățelușului iar noi călcăm în continuare cât mai prudent.

Într-una din pauzele de odihnă și regrupare Marius spune să mergem înainte să ne adunăm în jurul stâlpului metalic ce se vedea în depărtare pentru o poză frumoasă. Nu termină bine de spus argumentul artistic al fotografiei ce ar fi vrut să o facă că hop dă cu tunete și fulgere. Să se ducă el să facă poze cu stâlpul dacă vrea poză de galerie, nu noi. :)


Carpati.org


Ieșim în creastă, vizibilitatea este redusă. Ceața acoperă totul în jurul nostru limitând cât mai mult frumusețile împrejurimilor. Fiind destul de frig nu puteam rămâne pe loc și vom începe să coborâm.

 

Carpati.org


Zăpada trece de genunchi iar atunci când mai calci aiurea ajunge până la șold. :)


Carpati.org


Se pornește a ploua mărunt și des.

Ploaia are farmecul ei. Poate reda un ambient romantic, plin de dragoste și sentimente arzătoare pentru iubăreți. Îți poate transmite trăiri de nedescris în cuvinte, te putea duce spre visare, peste împliniri sufletești așa cum doar prin gânduri ai putea călători… Ai putea să… să… dar să revin că visez cam mult și până să am unde mă adăposti cerul are sită bună și cerne stropi de ploaie fără sentimente peste ale noastre corpuri.


Carpati.org


Carpati.org


Trecem de lacul Pietrele și ajungem în Bordul Tomii. Ne odihnim puțin după care continuăm spre cabana Gențiana.


Carpati.org


Carpati.org

 

În drum spre cabană ploaia se pierde, rărindu-și stropii. La ce nevoie să își mai verse norii potopul peste noi atât timp cât ce a fost mai greu a trecut. :)

 

Ajunși la Gențiana constatăm că prietenii noștri de drumeție rămași peste noapte aici nu sunt de găsit. Ne luăm după spusele cabanierului cum că ar fi coborât spre cabana Pietrele, probabil să facă vreun traseu mai ușor și pornim în coborâre. De altfel locul de pus corturile era pe lângă cabana Pietrele.


Carpati.org


Ajungem în zona de campare și ridicăm corturile.

Cosmin și Daniel sunt hotărâți să nu ni se alăture. S-au recunoscut învinși de ploaie. Hainele toate de pe ei fiind ude iau hotărârea de a merge mai departe spre Râușor. M-a și amuzat situația expusă de Daniel:

- Alex nimic nu a scăpat uscat pe mine, toate hainele mi-s ude, inclusiv bocancii. Sunt bucuros că oricât de înmuiat în apă aș fi și cu bocancii uzi, am totuși picioarele uscate. Mi-am luat șosete impermeabile de la magazinul lui Marian. :)

 

Potecuță, eroul și ghidul nostru în această călătorie, să fie sigur ca temerarii noștri nu se rătăcesc pornește înaintea lor și îi duce cu bine pe lumină în locul de unde am pornit în călătorie din Râușor.


Carpati.org


La tabăra de corturi Croco testează storcătorul manual de șosete, varianta clasică pentru munte. Procesul tehnologic e în felul următor: Se ia una pereche bocanci permeabili la apă de care habar nu ai că ar fi, în care se introduce în fiecare bocanc câte una bucată șosetă. Se așteaptă una bucată nor mare cu apă multă să acopere soarele. Pe urmă așteptăm cu mult calm și destindere ascultând zumzetul cristalin al tunetelor, înmuierea șosetelor. În funcție de calitatea norului spălarea poate dura chiar o zi continu. După ce procesul de spălare numit ploaie a luat sfârșit se poate trece la procedeul de uscare. Se ia una bucată șosetă udă de capete și se răsucește, cu o mână în sensul acelor de ceasornic și cu cealaltă în sens invers iar apoi se lasă în aer liber la uscat, pentru a se putea evita formarea de cute. :)


Carpati.org


Având corturile instalate trecem și pe la cabană după o ciorbă caldă. Cum ciorbă nu mai era ne mulțumim și cu o mămăliguță cu brânzică.

 

Hana ni se alătură în echipă sperând ca a doua zi să plecăm mai repede să poată prinde legături spre casă mai ușor.

Ne povestește cele întâmplate ei și grupului rămas în urmă ce nu au urcat la Bucura. Dacă, clasicele evenimente de rătăcire prin pădure ale Hanei nu ne mai surprinde cu nimic, același lucru nu îl pot spune și despre continuarea cuvintelor ei când vine vorba de Alin ce și-a forțat norocul venind într-o tură atât de antrenantă ca durată și dificultate. Peste noapte la cabană nu s-a simțit bine, a doua zi fiind preluat de Salvamont și coborât de pe munte unde îl aștepta tatăl său cu cele necesare sănătații lui de care nu a știut nimeni nefiindu-ne aduse la cunoștință, în timp util.

 

Cu noduri în gât, gândindu-ne oare ce s-ar fi întamplat dacă ar fi continuat spre lacul Bucura, înghițim în sec cele spuse de Hana și încercăm să trecem mai departe intrând în buna dispoziție a atmosferei poveștilor de seară adunați toți grămadă pentru că altfel nici somn nu am mai fi avut.

 

Pe lângă noi trece un grup vesel din cap până în picioare. Unul din ei avea o cască de soldat așa cum purtau cei din vremea războiului. Râsetele erau în voie. Oare cât o fi cântărit ? Da’ e de firmă? O fi Petzl? Oricum în mod sigur era impermeabilă. :)


Carpati.org


Seara se lasă, punem haine pe noi și ne mai întindem la vorbă în voie lângă corturi până când ochii ni se închid de oboseală.

 

Dimineața Hana e de mult trează. Se învârte în jurul corturilor noastre, face gălăgie,laudă vremea de afară, numai de ne-om trezi odată să putem porni la drum. N-avea cu cine să vorbească, somnul era dulce și cu greu ne-am ridicat din cort.

 

Ne trezim cu un cer senin de toată frumusețea. Soarele adia în voie. Era așa de bine! Deja făceam calcule pentru câtă mâncare am mai avea la noi, parcă am mai fi stat, așa frumos era.

 

De fiecare dată când mă duceam la pescuit în deltă nu era zi în care să nu plouă, să nu bată vântul. Aveam parte de toate condițiile de a blagoslovi vremea de afară. Evident că întotdeauna atunci când trebuia să strângem și să plecăm acasă se făcea frumos de îți era mai mare dragul. Condițiile atmosferice au fost și acum la fel. Nus-a schimbat nimic decât doar locul și atât. Însă de ar fi să mă iau după Radu, îmbrăcat la 4 ace și un sfert, nici nu ai spune că ar fi la munte și nu la o partidă de pescuit :)


Carpati.org


Ștefan mai hanic ca toți alții, vrând să arate ce sprinten este el la strângerea cortului în loc să ia tenda cortului său o încurcă cu cea a lui Mihai, constatare realizată după spusele lor abia acasă. Ce comunicare interesantă a avut loc, unul la București și altul la Botoșani. :)

 

Până la urmă îi facem hatârul Hanei și ne punem în mișcare. Pornim pe același traseu pe unde ne-au purtat în prima zi pașii. De data asta vremea e călduroasă și se bea multă apă. Pas cu pas urcăm prin pădure după care escaladăm grohotișul.

 

Hana fiind în urma mea o atenționez să aibă grijă cum calcă. Unele pietre pe care călcasem se mișcau:

- Alex, or fi pentru tine mobile, că pentru mine sunt toate fixe!

Pfff gras tare mai sunt și eu! :)


Carpati.org


Carpati.org


Ajungem în creastă. Retezatul își arată splendoarea în razele soarelui. Ni se deschide o panoramă deosebit de plăcută. Acesta reprezintă cadoul oferit de munte pentru noi și îl primim cu mult drag.


Carpati.org


Carpati.org


Continuăm spre Șaua Ciurila.

Avem grijă ca Hana să nu fie nici prima dar nici ultima în grup. Chiar nu aveam nici unul din noi vreun gând să o căutăm în cazul în care se rătăcea din nou. :) În fapt pentru Retezat deja își făcuse norma. Parcă ar fi plecat de acasă cu un caiet de sarcini ce ar trebui cu sfințenie respectat: să car o sacoșă cu mâncare ca pentru sfârșitul lumii… bifat, să mă rătăcesc… bifat. :)


Carpati.org

Carpati.org


Ne-am mișcat repede ca și când nu am fi fost deloc obosiți. Nici nu realizez când încep să cobor agalespre Râușor. Deja regret că drumeția este pe cale de a se finaliza și ca Retezatul să ne aline tristețea ne iese în cale cu flori frumoase spunâdu-ne:

“Pe curând, vă mai aștept!”


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


La pensiune ne întâlnim cu Adrian și Floriceplecară mult mai de dimineață în traseu de la Gențiana. Deja se puseră la o carte mică alături de Cosmin și Daniel până aveam să revenim și noi. Astfel ne întrunim întreaga gașcă mai puțin cu Alin, ulterior aflând că acum e în regulă.

 

Finalizăm drumeția schimbându-ne de haine la mașini. Câteva urări de bine și strângeri de mână ne îndepărtează de prieteni și de munte. Daniel proaspăt odihnit după o noapte petrecută la pensiune unde era cald și bine și cu hainele uscate pe el pornește mașina.


Ne îndreptăm ușor ușor către Galați, trecând mai întâi prin Brașov să o lăsăm pe Hana.

Ce norocoasă mai este! Cel de Sus ține cu ea și prinde legăturile spre casă fără să aștepte prea mult.

 

Porniți din Râușor aproape de orele trei ale amiezii în ziua de luni intrăm în al nostru oraș Galați aproape de orele două ale dimineții de marți, obosiți de drum dar cu sufletul plin de admirație față de ceea ce a fost.

 

Ca în fiecare tură ce am făcuto indiferent că pe ea a scris, Măcin, Bucegi, Piatra Mare sau alt nume, de fiecare dată am avut ceva de băgat la cap și sper să îmi rămână întipărit în memorie mult timp de acum încolo .

 

Călătoriile la munte sunt ceva aparte, nu e ca mersul în oraș. Timpul de deplasare este foarte relativ fluctuând în funcție de starea fizică și psihică a fiecărui participant, a echipamentului din dotare cât și a traseului ales de parcurs în funcție de vreme. Acești factori influențează practic tot mersul unei ture.

 

Pentru că aici, la munte, deseori e ca la piață. Cu greu reușești să potrivești socoteala de acasă cu cea de la fața locului.Însă încercând a reuși să ne cunoaștem pe noi înșine putem să ne adaptăm cerințelor corpului nostru și a ne putea bucura de cele oferite de natură în adevaratul sens al cuvântului, atât noi cât și cei din jurul nostru. Sau cel puțin măcar încercăm să limităm situațiile neprevăzute date de conjucturi nefavorabile.

 

Pentru că muntele trebuie să rămână curat, să nu fie poluat de gunoaie sau de acele semne puse în formă de plus și să ne dorim ca în viața noastră să vedem până la adânci bătrâneți doar lumânări pe torturi nu și pe colive…

 

În scrierile mele de până acum am încercat să prezint doar părțile buneși evenimentele hazlii ale unei călătorii, ca și acum de altfel. De astă dată îmi asum răspunderea și pentru această doză de moralitate introdusă în jurnal în ultima parte care ar putea fi considerată deplasată sau incompletă de alții.

Cert este că nu îmi doresc mie și nici altora să aibă parte de evenimente mai puțin plăcute.


Carpati.org


Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a citi și privi cele prezentate de mine.


Vă salut și numai bine !



Vineri, 4 iunie 2010 - 01:15 
Afisari: 4,838 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

istratedaniel
istratedanie..

 
1
Prietene, doua lucruri le faci cel putin admirabil, pui punctul pe i si jurnalul pe tura prin vorbe de duh si fotografii facute, mai mult cu suflletul decat cu aparatul.
Si parcurgand jurnalul parca imi amintesc de urcusul nesfarsit culminand cu bucuria regasirii crestei si de ploaia cea rece care ne-a insotit pana la refugiu pe ultimele 10 minute de mers, ploaie stinsa de ceaiul cald al Laurei.

ps
Alex, niste ceapa cu ceapa .......mai ai?


Vineri, 4 iunie 2010 - 02:20  

comisarul
comisarul
Rucsac
 
2
excelente pozele, tinand cont de ce vreme posomorata a fost !


Vineri, 4 iunie 2010 - 08:45  

felicia
felicia
Coarda
 
3
Mi-a placut mult jurnalul... scris din suflet!

In ceea ce priveste vremea si traseul propus de coordonator, mi s-a parut din start imposibil de realizat.

Important este ca sunteti toti bine!


Vineri, 4 iunie 2010 - 09:10  

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
4
Frumos spus... multe de învățat... atât din partea organizatorului, cât și a participanților, dar și pentru noi, mulțumită autorului acestui jurnal...

Morala: Dacă ceapă nu e, nimic nu e...

P.S. Ai invins continuă, ai pierdut continuă!


Vineri, 4 iunie 2010 - 09:24  

danardeleanu
danardeleanu..

 
5
Slana cu branza si cu ceapa este de fapt mancarea traditionala a muntenilor ...


Vineri, 4 iunie 2010 - 10:10  

ad078
ad078
(admin)

 
6
Ca de obicei, un jurnal fain! Bravo Alex!


Vineri, 4 iunie 2010 - 10:27  

merfi
merfi

 
7
Foarte bine punctat Carpati.org m-am regasit aproape in totalitate in jurnal, iar sosetele "de 1 leu" chiar au avut un rol important pentru mine mai ales in ultima seara Carpati.org.

Cat despre intamplarile din tura, tot timpul avem ceva de invatat si dupa tura asta, am invatat multe.


Vineri, 4 iunie 2010 - 10:48  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
8
Ma bucur ca pana la urma ati incheiat tura cu bine.

Croco, ne pare rau ca te-am deranjat noaptea, nu tu erai cel zgomotos. Dar ai vazut, am avut si grija de tine, te-am invelit..........Carpati.orgNu de alta, dar ai ramas inca dator sa cari un rucsac intr-o tura, poate doua...Carpati.org, asa ca am grija de tineCarpati.org

Dar nu sforaitul e problema, ca pentru asta nu e nimeni vinovat si mai mult decat glume nu poti face legat de asa ceva. Ce as specifica insa, domnilor care mergeti pe la cabane si refugii in munte, este ca nu e ok sa vorbesti tare si sa razi dupa miezul noptii, cand 20 de oameni s-au retras la somn,...Carpati.org Mai ales ca unii dintre noi se trezeau cu noaptea in cap sa plece mai departe.

Noi am planuit tura altfel, tocmai pentru ca era clar ca e destula zapada in perioada asta si vreme destul de rea. Era destul de riscant sa abordezi traseele de pe sus, fara echipament de iarna; chiar daca in mare parea ok, erau zone mai dubioase, o singura alunecare pe zapada aceasta de vara poate avea urmari grave. De aceea am mers in Retezatul Mic, mult mai prietenos in perioada asta decat fratele sau mai mare, si frumos, domnule;Carpati.org. Nu stiti ce pierdeti daca n-ati privit vreodata din Saua Iepei catre Retezatul mare, una dintre cele mai frumoase privelisti pe care le-am vazut in muntii nostri, taie respiratia...sau poate sunt eu influentata de faptul ca mi-e atat de drag Retezatul.

Am vrut sa mergem pe Peleaga luni la intoarcere, acolo ar fi mers, dar varful era in ceata si in plus, exact cand eram in creasta, ne-a bombardat cu mazarica si ne-a gonit repede in vale, dup-aia vreme super, ne-am ros unghiile, dar nah....asta e...

Am aflat pe la Gentiana cate ceva din pataniile grupului vostru, dar e bine ca toate s-au rezolvat.

Sa ne vedem cu bine in ture, impreuna sau fiecare pe potecile sale, si sa impartim sanatosi acelasi ceai cald de fiecare data, la o gluma si o poveste (scuze ca n-a fost dulce, mi se terminase zaharulCarpati.org, dar sa stiti ca l-am pregatit cu drag, cand v-am vazut cum coborati pe ploaia aia cu galeata, de ma apucase frigul privindu-vaCarpati.org )! Si numai bine tuturor!!!!!


Vineri, 4 iunie 2010 - 10:52  

siriso21
siriso21
Rucsac
 
9
Alex..ai talentul de a descrie foarte glumet turele la munte si de a binedispune cititorul.

Pozele sunt de exceptie, cel putin cea de final te transpune departe departe printre norisorii de deasupra varfurilor. De mult timp imi doresc sa merg in Retezat dar pana acum nu am apucat decat o plimbarica de februarie pana la Gentiana. Restul pentru mine inca a ramas necunoscut ..un mare mister... sper intr-o zi sa cunosc o mica parte din acest mic paradis numit Retezat.

Continua sa scri ori de cate ori simti nevoia sa impartasesti celorlalti gandurile si bucuriile tale. Din fiecare rand scris de oricare din noi exista ceva ce putem invata.

Sper sa ne revedem curand pe munte. Pana atunci..carari insorite si numai bine.


Vineri, 4 iunie 2010 - 10:57  

gigicepoiu
gigicepoiu
Rucsac
 
10
Totul e bine cand se termina cu bine... Si foarte frumos cand amintirile prind forma intr-un jurnal scris cu daruire!


Vineri, 4 iunie 2010 - 15:34  

hana
hana
Coarda
 
11
Ca de obicei, pozele sunt foarte frumoase, nu le-am recunoscut pe ale mele ca sunt mai frumoase asa cum le-ai aranjat si inramat tu. Carpati.org
Iar jurnalul este diplomatic prin gentiletea povestirii.
Multumesc pentru purtarea de grija!


Vineri, 4 iunie 2010 - 18:11  

oleg
oleg
Caraba
 
12
Frumos scris si impanat cu imagini superbe, care imi aduc aminte de locuri dragi mie. Am citit cu multa incantare jurnal tau si mi-a placut tare mult. Intr-adevar din fiecare tura ai ceva de invatat.
Te felicit din toata inimaCarpati.org


Vineri, 4 iunie 2010 - 19:34  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
13
De poveste!


Vineri, 4 iunie 2010 - 20:33  

snowbest_of
snowbest_of
Cort
 
14
Foarte profund ..

fotografiile sunt frumoase,si am vazut ca si Hana a inceput sa cadreze bine!Carpati.org

la ce urmeaza sa zic,unii vor comenta Carpati.org
cornisa aia nu era chiar atat de periculoasa,de fapt cred ca era aproape inofensiva daca pur si simplu treceati pe langa ea,sau pe sub ea..
am calarit cornise mult mai ascutite si nu au fost probleme! :-"

legat de refugiu din Bucura,cum se prezenta, avea butelia de gaz plina? :-?

si inca o data,zic ca ai un jurnal tare frumos!Carpati.org


Sâmbătă, 5 iunie 2010 - 09:13  

aral
aral

 
15
Pastel de culori Carpati.org . Foarte fain .. si amuzant ! Tine-o tot asa Carpati.org !


Sâmbătă, 5 iunie 2010 - 11:41  

monitza
monitza

 
16
foarte frumoss !


Sâmbătă, 5 iunie 2010 - 18:39  

tesla4536
tesla4536
Caraba
 
17
@alex_sandrin: Din cate stiu eu, constatarea a facut-o Mihai. Si nu acasa, ci in Macin, vineri, cand sa intinda cortul Carpati.org
Cu ajutorul lui Marius, tenda cortului a ajuns la Mihai chiar a doua zi (adica sambata), a ramas sa mi-o recuperez pe a mea.
Sa-mi fie cu invatare de minte, data viitoare ma uit si la ceea ce scrie pe tenda.

@snowbest_of: Nu comentez, doar iti spun: Ulciorul nu merge de multe ori la apa.


Sâmbătă, 5 iunie 2010 - 20:23  

baltarel
baltarel
Busola
 
18
Felicitari!
Interesante cele citite si vazute, o lectie pentru organizatorii de ture, nu e de glumit cand cineva poate crea probleme celor din grup.
Ti-am spus candva ca am avut si noi un eveniment, care din cauza unei luxatii a trebuit sa apelam la serviciul unui magarus de a scoate un ccooechiper din zona Calcata a muntilor Macin.


Duminică, 6 iunie 2010 - 12:05  

viorel_1951
viorel_1951

 
19
Fain jurnal si bine ilustrat "jos palaria" .
Daca gasesti asa frumseti , ca cele din Retezat , merita sa mergi cu masina de la estul la vestul tarii .
Bine ca in Retezat nu prea ajung cei care lasa mizerie in urma lor .
E buna si ceapa cu ceapa daca cine o mananca creaza un asa jurnal .
La cat mai multe ture cu vreme prielnica calatoriilor si multa sanatate .


Duminică, 6 iunie 2010 - 18:21  

mariusfm
mariusfm
Caraba
 
20
pt un tablou complet cititi si urmatoarele:
-tura http://www.carpati.org/planificator_ture/_rusalii_in_retezat/1269

/

-jurnal jawa http://www.carpati.org/jurnal/rusalii_in_retezat_8211_mai_2010_82
11_din_punctul_de_vedere_al_organizatorului/1935/


ps. alex, aplauze pt jurnal!


Miercuri, 9 iunie 2010 - 15:41  

omicuba
omicuba
Rucsac
 
21
felicitari pt jurnal...m-ai lasat cu gura cascata...foarte frumos scris


Luni, 12 iulie 2010 - 08:30  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1277 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org