Muntii Podu Calului - Despre actiunea de remarcare (Muntii Podu Calului)
Anul 2011, ziua 4 și 5 din luna 6
Obiectiv:
Remarcarea a două trasee turistice din masivul Podu Calului
– „bandă roșie”: Valea Tehărăului (din DN 10 Buzău-Brașov) - Șaua Tehărău - Valea Cașoca - Intersecția Titilău - Pârâul Stânii - Golul Podu Calului - Canton Cernatu; (timp mediu de parcurs 8 1/2h)
– “cruce albastră”: Satul Gura Teghii - Vârful Podu Calului; (timp mediu de parcurs 3 1/2h)
Organizatori:
Asociația Montană Carpați în parteneriat cu Inspectoratul de Jandarmi Județean Buzău
Participanți:
Iubitori de natură ce au făcut muncă benevolă
De regulă cele mai interesante scrieri fac referire la evenimente care au avut un impact la vremea respectivă indiferent că au fost fapte bune sau rele, depinde din partea cărei baricade privești lucrurile. Poate că este cam deplasată asocierea din prima frază scrisă față de ceea ce urmează a expune însă nu pot trece cu vederea acțiunea de remarcare recent desfășurată unde s-au scris destule cuvinte din partea mai multor participanți.
Din cate rețin și nu m-a lăsat memoria ultima dată când s-au postat mai mult de două jurnale cu impresii pe carpati.org pentru același eveniment a fost la o tură organizată de Mihaiburo în Siriu cu traversare în Ciucaș. Carpații de Curbură clădesc, se pare, amintiri ce nu se doresc a fi uitate așa de ușor.Recunosc că din partea mea prea multe cuvinte față de atmosfera din tabăra de remarcare, care să spună ceva în plus față de ce s-a scris până acum nu cred că aș putea găsi. În schimb, aș încerca a scrie câte ceva despre cum am văzut eu cele desfășurate de-alungul întregii acțiuni, de la început până la sfârșit.
În cadrul Asociației Montane Carpați, Cătălin a venit cu ideea de a face o remarcare în zona munților Buzău. A prezentat la modul general aspectele privind această remarcare iar membrii asociației au suștinut această activitate ce avea să se demareze la începutul verii.Prin urmare Cătălin s-a apucat de treabă intrând în contact cu autoritățile locale din zona Buzăului și a orașului Nehoiu pentru a aduce la cunoștință planurile asociației despre remarcare a masivului Podu Calului. Surprinzător, răspunsul afirmativ din partea dânșilor a venit foarte repede mai ales că pe ordinea de zi a autorităților locale se avea și planul de dezvoltare a turismului prin atragerea turiștilor spre vizitarea atracțiilor turistice din județul Buzău.
Astfel Asociația Montană Carpați a semnat un parteneriat de colaborare cu Jandarmeria Buzău pentru susținerea reciprocă față de acțiunea de remarcare. Fiecare parte avea îndatoriile sale, dumnealor se ocupau obținerea autorizațiilor iar noi cei din partea asociației trebuia să ne ocupăm de remarcare și susținerea acțiunii prin resurse materiale și voluntari.
Ca totul să meargă bine, pâna la estimarea necesarului de materiale trebuia mai întâi să ajungem pe teren, să identificăm zonele de marcat și pe urmă să estimăm cantitățile de materiale cât și a resurselor umane necesare finalizării într-un timp scurt a activității de remarcare. Ne-am deplasat la fața locului de trei ori dar niciodată nu am reușit să facem traseul complet dintr-o bucată. De fiecare dată ori am avut vreme numai bună de stat în casă ori ne-am rătăcit. Glumind puțin, cunosc mai bine traseele nemarcate decât traseele recent marcate. :)
Cu teoria organizatorică stăteam cred eu bine, un ajutor important venind din partea lui Radmar urmând o parte din sfaturile sale, mai greu a stat cu implementarea lor în practică. :) Am trecut la partea de estimare a costurilor cu materialele necesare, de la bidinele și lavete până la vopsele și stâlpii de marcaj. Într-una din ture chiar am testat o parte din recuzită să vedem calitatea produselor achiziționate ca ulterior să dăm comandă pentru toată cantitatea.
Dan Popa ne-a oferit un sprijin major ajutându-ne la achiziționarea recuzitei, la confecționarea, vopsirea stâlpilor de marcaj și a săgeților indicatoare. Am făcut lucru manual din plin pentru a ne putea încadra și în bugetul alocat. Textul de pe săgeți l-am scris noi de mână că ne-au apucat toți dracii când am auzit câți bani doreau alții pentru așa ceva, de parcă am fi stat cu fundul pe o comoară și noi nu știam.
Între timp Cătălin a făcut publică intenția de remarcare în masivul Podu Calului pe portalul carpati.org solicitând pe această cale sprijin din partea iubitorilor de drumeții montane pentru a participa la această acțiune. Solicitarea lui nu a rămas fără răspuns, la prezență au răspuns peste 30 de participanți iar jandarmeria ne-a susținut la rândul ei cu încă 20 de persoane.
Timpul a trecut și a venit sfârșitul primei săptămâni din vară acontantă de noi pentru activitatea de remarcare. Somnul în această perioadă a fost mai mult iepurește, îmbibat de gânduri și griji dacă vom duce la bun sfârșit ceea ce am început. A fost totul ca o trăire emoțională pe care acum o asociez cu starea ce am simțito înainte de examenul de bacalaureat ori de licență pentru absolvirea studiilor universitare. Speram să fie bine, stresul era destul de mare.
Dimineața zilei de vineri mi-a fost bine dispusă gândindu-mă la Cătălin cum îl arenjează Cătălina pentru întâlnirea cu presa locală avută la sediul jandarmeriei din Buzău. Mi-l și imaginam fardat de Cătălina, vorbind cu sine însuși: “Ai grijă băiete ce spui, peste 5 minute intrăm în emisie… și vezi nu uita de prietenul tău care te-a rugat să dai anunț că își vinde trabantul ieftin.”:)
După miezul zilei am ajuns în tabăra stabilită la Intersecția Titilău, puțin peste 9 kilometri distanță de drumul național, după ce am trecut mai întâi pe la cabana 14 scaune de am mai adunat din lumea venită la remarcare.
La tabăra mi-am împărțit sarcinile cu Cătălin, el avea să se ocupe de treburile organizatorice ale taberei, de adunatul lemnelor de foc și să ia în primire pe noii veniți. Eu împreună cu Dan și Ioan am plecat spre vârful Podu Calului dorind să mă asigur încă odată de pozițioarea stâlpilor în poiana din golul Podu Calului și cam cum se prezintă terenul până aici întrucât până în gol mai trebuiau aduse și materialele, o bună parte din ele se cărau cu cârca.
La întoarcere, înainte de a ajunge la tabără ne întâlnim cu Marius Stoian, cel ce are sub patronaj o porțiune din pădure și de la care reușim să facem rost de cheie de la bariera pusă ceva mai jos la drumul forestier.
La tabără aveam să fiu încântat de prezența celor veniți în număr așa mare. Seara, sub lumina frontalei am încropit în funcție de cei prezenți 5 echipe de pictori, ca să nu îmi mai bat capul dimineața, trăgând speranța că toți vor rivaliza prin talentul lor pe mai marii din domeniu, Van Gogh, Renoir sau Picasso... :)Apoi ne-am pus la povestit în jurul focului. Horia Axinte întreținea din plin atmosfera cu cântece de munte, nici nu a mai fost nevoie de chitară la ce atmosfera era.
A doua zi dimineața, trecut puțin de ora 8 se face marea ședință cu public în misiune sau doar simpli civili. Se expune scopul acțiunii, se enumeră echipele și componența lor cât și traseul de remarcat ce îl avea fiecare din echipe. Totodată fiecărei echipe i s-a alăturat câte un jandarm ce avea să țină și legătura cu celelalte echipe prin stații de emisie recepție întrucât în acest masiv lipsește semnalul rețelelor de telefonie mobilă.
De asemenea am stabilit cei 3 coordonatori care vor însoți echipele de jandarmi însărcinați cu montatul și căratul celor zece stâlpi. Inițial de această activitate am dorit să mă ocup doar eu cu o singură echipă de jandarmi, să nu mai dau și altora bătăi de cap. Din fericire nu duceam lipsă de băieți buni de muncă și cum scopul era ca totul să se termine cât mai repede am lăsat coordoanrea echipelor de stâlpi ce aveau să fie montați pe partea de culme a masivului Podu Calului, urmând ca eu să alerg, din fericire cu mașina în total mai bine de 100 km pentru punerea stâlpilor de intrare în traseu.
După ședință fiecare și-a luat bocceluța și a plecat la treabă inclusiv eu, la tabără rămânând șef Horia. Am luat pe rând fiecare intrare traseu, montând stâlpii în așa fel încât să măresc șansele lor de a rămâne în picioare și a nu fi dați jos de prima mașină cu lemne ce ar fi avut drum pe acolo.
În fine, timpul a trecut iar până după masă am terminat cu montatul celor 4 stâlpi avuți după câteva peripeții la împins mașina prin nămol, ne-am întors la tabără. Nici celorlalți nu le-a fost prea ușor, Horia și-a scos mășina de cai putere cu ajutorul unui cal putere suplimentar... :)Am ajuns la fix, Horia tocmai ce terminase la ceaun fasolea cu cârnăciori de gătit. Mmm ce aromă, ce bunătate, ce gust...
Mulțumind lui Horia pentru bunătățile gătite, aveam intenția de a pleca în traseu după pictori, să văd ce fac, cum merge treaba; mi-am dat seama că este totuși prea târziu, până ajung eu numai bine ei se întorc. A fost o decizie înțeleaptă din partea mea, cerul prindea din ce în ce mai mult culoarea cenușie, era vreme de ploaie, o chestiune de minute până avea să se pornească a turna apă peste noi. Nu mi-a mai rămas de făcut decât să arenjez puțin tabăra, să verific dacă vreun cort este deschis, să feresc câteva lemne de ploaie și să pun sub copertina de ploaie mâncarea de fasole.
Ploaia nu s-a lăsat mult așteptată, cerul s-a întunecat de-a binelea și a început să toarne cu găleata și a turnat așa de mult că am uitat să am grijă de ceva. Mi-am adus aminte după ce am auzit un huruit puternic... iar viitura venită ca din senin a curățat bine locurile de licorile puse la rece... :) Ce forță a putut avea ploaia torențială căzută mai puțin de jumătate de oră. Câtă putere are Cristina, aducătoarea de ploi, pfff... :)
La ceva timp dupa trecerea ploii încep să revină echipele de pictori iar Horia îi invită la mâncarea de fasole. Spre seară aveam să realizez că jandarmii m-au lăsat baltă cu echipa condusă de Marin ce trebuia recuperată de la cantonul Cernatu. Până la urmă am rezolvat această situație cu ajutorul lui Marcel, ce și-a pus mașina la bătaie ca să îi recuperăm pe băieți.
Am plecat și eu cu Marcel cu gândul de a merge până în Varlaam dar am renunțat când am prins semnal la telefon și am stat de vorbă cu Bogdan Balaban. Mi-am dat seama că am fi prea mulți în mașină. Drept urmare luând în calcul că ei sunt 5 nu prea trași printr-un inel și cu Marcel 6 la număr, m-am dat jos din mașină. 9 km am mers frumușel pe jos printr-o ploaie măruntă...cine știe poate mai cresc și eu... :)
Când am ajuns eu la tabără au revenit și băieții cu mașina. M-am băgat repejor în cort să îmi schimb din haine că eram murat tot după care aveam să mă întrețin la vorbă cu lumea, mulțumit că din cele ascultate de la cei din jur, s-a marcat tot traseul.
Obiectivul a fost atins.
Ziua de duminică a fost program de voie, lăsând la liberă alegere din partea fiecăruia ce și-ar dori să facă, unii au plecat spre casă, alții au pornit în trasee verificându-se parcă echipele între ele cum au remarcat: „Ia să vedem , ne rătăcim sau nu”. :) Eu și Cătălin am rămas în tabără pentru curățenia finală de după „petrecere”, parcă eram ca în reclama de la „Pronto”, „Sărmana mamă, tot singurică...” :)
În așteptarea prietenilor care urmau să se întoarcă din traseu am mai avut parte de o repriză sănătoasă de ploaie după care ne-am îndreptat cu toții spre casă.
Așadar, cam acestea ar fi cele relatate de mine despre activitatea de remarcare din masivul Podu Calului. Mi-aș dori să nu fie interpretat acest text ca o laudă de sine pentru că nu este nici pe departe așa. Privind lucrurile obiectiv, din punctul meu de vedere au existat ceva scăpări, nu a fost totul chiar pe roz.
Dar dacă nu s-ar fi făcut nimic oare ar fi fost mai bine?
Sperăm ca acțiunea de remarcare realizată la începutul verii în masivul Podu Calului să vină în sprijinul potențialilor turiști privind accesul în siguranță pe traseele turistice marcate, minimalizând pe cât cu putință eventualele probleme de orientare ce ar putea apărea și ulterior apelarea serviciului de urgență 112.
În final ar mai fi de spus următoarele:
- pentru a face ceva în scop benefic naturii este nevoie de inițiativă/atitudine;
- inițiativa are nevoie de susținerea celor din jur;
- experiența se câștigă în timp, toate au un început, nimeni nu s-a născut învățat(mulțumim pentru feedback-ul primit după acțiune solicitat pe privat, sfaturile primite de la participanți cu siguranță vor prinde bine pe viitor);
În desfășurarea activității de remarcare am avut sprijin din partea:
-Asociației Montane Carpați;
-Inspectoratului de Jandarmi Județean Buzău;
-Iubitorilor de natură care au susținut financiar activitățile montane din cadrul Asociației Montane Carpați direcționând 2% din impozitul la stat. Sprijinul vostru a contat și va însemna mult în continuare pentru următoarele activități.
-Voluntarilor care au participat și au făcut muncă benevolă (mă gândesc să îmi cumpăr pământ la țară și să vă chem pe urmă la prășit; plătesc cu urări de bine :P);
Din partea voluntarilor acțiunea de remarcare a fost susținută la fața locului cel puțin moral de următorii:
Marin Baltă (baltarel) - Galați
Lucian Bălănică (naycool) - Galați
Eduard Munteanu (edo) - Galați
Gigi Cepoiu (gigicepoiu) - Galați
Adriana Cepoiu - Galați
Doina Popa (doina68) - Galați
Dan Popa (dan.popa) - Galați
Cătălina Florescu - Galați
Cătălin Florescu (catalinlamunte) - Galați
Dorin Radu (ra) - Galați
Cristian Scarlat - Galați
Horia Axinte - Galați
Oana Axinte - Galați
Radu Adrian - Galați
Octav Talpeș- Galați
Carmen Irimia - Galați
Gina Munteanu - Galați
Constantin Munteanu - Galați
Alexandru Grigoraș(alex_sandrin) - Galați
Cristina Tudor (crissie) - București
Mihai Ignat (mihaiburo) - București
Adina Negraru (adn_adina) - București
Florin Fratu (multi) -București
Cami Florea - București
Marius Florea (mariusfm) - București
Marian Simion (condor) - București
Marcel Stamate (marcelstamate) - București
Emil Ioani (dragunov) - București
Ioan Stoenică (ioanstoenica) - București
Ștefan Dumitriu (tesla 4536) - București
Dănuț Maniu (dega) - Buzău
Egidiu Hârjoi (mastroiani) - Buzău
Ioan Toader (behau) - Colți
Bogdan Balaban (baltighost) - Brașov
Sorin Adam - Brașov
Erika Schinkler - Sf.Gheorghe
Gheorghe Tudose - cabanier la Cabana 14 Scaune
Vă mulțumim tuturor pentru ajutorul acordat. Să auzim de bine!
Imi place sa cred ca aceasta frumoasa "intamplare" ne-a unit si mai mult ca si grup si ca vom stii pe viitor ca ne putem baza unul pe celalalt si demara si alte actiuni la fel de utile care sa atraga cel putin tot atatia iubitori de natura si munca in echipa de prieteni.
Marți, 14 iunie 2011 - 23:47