Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Muntii Pirin(1): Creasta Koncheto (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)


   Timpului în care trăim ar trebui să-i reproșăm că ne împiedică, clipă de clipă, să ne bucurăm de frumusețea vieții, și uneori chiar să uităm că ea mai există.

   Rar, foarte rar, un apus însângerat ne mai amintește că trăim peste zi într-o lume fără cer.

   Târziu, după ce stingem televizorul, ori închidem calculatorul, și vrem să tragem o gură de aer curat în fața ferestrei deschise, ne fulgeră gândul că am uitat definitiv misterul adânc al unei nopți înstelate, ori șocul nelumesc al unei iubiri de mult apuse...

   Și astfel faptul de a avea imaginație e garanția sigură a unei clipe de nefericire.

   În schimb, nefericirea zilnică poate fi văzută ca incapacitatea de a fi contemporan cu propriile experiențe cotidiene.

   Și atunci ce facem? Încercăm să ne desprindem de pe această permanentă tangentă la real și să ne afundăm în interiorul cercului. Să punem capăt unei așteptări și să ne punem la dispoziția unor noi experiențe.

   La dispozitia unor experiențe doar pentru noi. Gata cu existența asta doar de ghișeu de servicii pentru alții: obligații profesionale, îndatoriri de familie, promisiuni făcute prietenilor...

   Suntem dispuși să tulburăm pentru o vreme echilibrul acesta lăuntric, un echilibru limpede, dar și searbăd.

   Vrem să ne încredem că încă mai avem organ pentru frumos, pentru peisaj, pentru miresme de floare, pentru trilul de păsări și șuierul vântului prin brazi.

   Vrem să simțim stânca aspră, asceza muntelui înalt, lipsit de viață, redus de soare și ger doar la regnul mineral.

   Și acolo sus să înțelegem că moartea nu e atât de improbabilă, cum ne-am obișnuit să credem.

   Să simțim că ni se usucă gâtul în mod cronic, până în străfundul rărunchilor, și că e imposibil să mai putem înghiții ceva vreodată.

   Să mergem strâns, ca nu cumva muntelui să-i treacă prin cap să se scuture de noi, jucând alba-neagra cu prizele mișcătoare.

   Să ne uimim, dar să nu ne îngrijorăm, că acolo, pe creasta din depărtare vom fi reduși de la dimensiunea de oameni la aceea de furnici. Cu atât mai bine, iată, oamenii-furnici par să meargă și pe pereții drepți.

   Acolo sus ne vom lăsa confiscați de trăirile reale și vom uita cu totul de gânduri. Astfel fericirea ar putea fi percepută ca recunoașterea splendorii lucrului simplu. Simplu, dar fără a fi pervertit de cotidian. Căci cotidianul poate lua drept fericire și micile satisfacții de mâna a doua...

 

   Totuși, există și o fericire dorită a fi cotidiană. E taclaua voioasă alături de prieteni, micile chefuri de după turele grele, planurile pentru mâine urzite deasupra hărților întinse. E revenirea aceea, pe care o privești cu înțelegere, de la starea de zeu de deasupra lucrurilor, la cea de om dintre oameni...

 

   Văzusem crestele ascuțite ale Munților Pirin și Rila încă de acum doi ani, pe când ne întorceam din Grecia, unde urcasem Olimpul și Pindul.

   Am intrat în Bulgaria pe la Ruse.

 

/Pirin1a/p1550168-j1.jpg

 

   După ce am văzut grămada ordonată de blocuri comuniste de la Pleven, intrăm în micuța localitate Izvorul Mic și ne sar în ochi indicatoarele verzi ce anunțau intrarea pe autostrada spre Sofia.

   Aceasta trece de bariera Munților Balcani printr-o înșiruire de tuneluri și viaducte.

 

/Pirin1a/p1550188-j1.jpg

 

   Dacă pe sub pământ vocea feminină a robotului de la navigație ne amintea speriată că am pierdut semnalul de la sateliți, odată ajunși în preajma capitalei, ea, vocea, nu contenea să ne invite la o tura prin oraș, de fiecare dată când ne apropiam de vreo intersecție a centurii Sofiei.

   Apoi postul local de radio ,,Vitosha-FM” ne amintea și el că în sudul Sofiei se ridică abrupt masivul Vitosha, cu cei 2290m alt. ai Vârfului Negru.

 

   După 20-25km parcuși pe centura capitalei, aproape de orașul Pernik, prindem autostrada sudului, cu indicatoare spre vama grecească de la Kulatta.

   Minunea ține putini km, indicatoarele verzi dispar și nici nu ne dăm seama când ne-am afundat pe străduțele vechiului orășel Dupnița.

   Și în prezent acesta își continuă tradiția de a fi centrul cultivării și prelucrării tutunului în Bulgaria.

   Identificăm câteva vârfuri din Masivul Rila, mai ales după ce un indicator maroniu ne trimite cale de 31km până la Mânăstirea Rila.

   Dar nu, noi ținem mai departe drumul spre sud, pe malul Râului Struma, până dincolo de orașul și centru universitar Blagoevgrad.

 

   In localitatea Similiti părăsim europeanul spre Grecia și pătrundem într-o zonă cu sate vechi, cu casele întoarse cu spatele la drum, ca în Ardeal. Și denumirile sunt mai ușor de pronunțat: Predel, Bistrica, Sohodol, Răzlog...

   Suntem într-o așa numită ,,insulă vlahă”, cu vechi locuitori de limbă latină, împresurați care-încotro de masiva prezență a slavilor.

 

   În localitatea Răzlog ne apropiem tot mai mult de Munții Pirin.

   Aici, pe colinele de sub munte, s-a amenajat un teren de golf la standarde internaționale, luxul clădirilor din zonă trădând nivelul înalt de ,,pregătire” al sportivilor.

 

/Pirin1a/img_2671-j1.jpg

 

   Harta, gps-ul, dar și un indicator rutier sunt cu toate de părere că până la Cabana Iavorov, punctul nostru de plecare pe creasta Pirinilor, va trebui să urmăm un drum de circa 14km, dar să și urcăm din scurt până la altitudinea de 1740m.

   Pe tot parcursul drumul e îngust și stâncos, mașinile icnesc din greu, refuzâd să creadă că pe aici mai urcă și altceva în afara de caii împovărați de samare.

   Dintr-un cot al drumului se deschide perspectiva spre Răzlog și spre vilele de lângă terenul de golf.

 

/Pirin1a/img_2675-j1.jpg

 

   După cum se prezintă starea drumului, ne așteptăm ca la capătul lui să găsim o cabană de felul celei de pe Valea Sâmbetei, ori de la Podragu...

   Dar nu, Cabana Iavorov are ștaif, e mare, curată, primitoare, cu numeroase fotografii ale peisajelor din zonă și cu portretele unor vedete mai vechiuțe ale alpiniștilor locali. Lucru care vrea să arate că aici exista o tradiție în ale muntelui...

 

/Pirin1a/img_2690-j1.jpg

 

   Și o cameră atât de bună, că nu-mi mai amintesc nici in ruptul capului în care dintre paturi am dormit...

 

/Pirin1a/img_2691-j1.jpg

 

   Și sala de mese în care seara am fost doar noi.

 

/Pirin1a/img_2704-j1.jpg

 

   Pe înserat ieșim pe terasă și ronțăim alune și bem vin roșu(!) de Panciu. Cum Dumnezeu, căci de când-îi lumea la Panciu s-a făcut doar vinul alb...

   În asfințit creasta Răzloski Suhodol ne oferă un depărtat joc de lumini și umbre.

 

/Pirin1a/img_2695-j1.jpg

 

   Înaintea zorilor Dan și cu Edi coboară mașinile de pe munte, pe același drum nebun, potrivit mai bine pentru zona montană din Bolivia ori Peru.

   Manevra e astfel făcută pentru a lăsa o mașină la marginea de sus a orașului Bansko, unde noi vom ajunge după vreo patru zile petrecute pe creastă.

   Nici la noi, cei rămasi la cabană, programul dimineții nu-i ușor: trebuie să ne hotărâm ce luăm fiecare în rucsac, nici să ne lipsească ceva vreme de patru zile, dar nici prea greu să nu fie.

   Am renunțat din start la sacii de dormit, iar mâncarea a fost atât de bine drămuită, ca la ultima masă mai aveam doar biscuiți și ciocolată.

 

   De dimineață, în asteptarea băieților plecați la Bansko.

 

/Pirin1a/img_2698-j1.jpg

 

   După ora 8 creasta Pirinului e deja năucită de soare.

 

/Pirin1a/img_2701-j1.jpg

 

   Indicatorul de la intrarea în traseul de astăzi vrea să spună că vom merge încă de la început pe magistrala europeană E4, cea care leagă masivele Alpi, Pirin, Rila și Peloponez.

   În munții din Bulgaria sunt folosite pentru marcarea traseelor semnele bandă rosie, galbenă, albastră și verde.

   Traseul de creastă din Munții Pirin este marcat cu bandă roșie.

 

/Pirin1a/img_2709-j1.jpg

 

   Un adăpost aflat cam la jumătatea distanței dintre Cabana Iavorov și creasta principală a muntelui.

 

/Pirin1a/img_2715-j1.jpg

 

   Urcăm prin căldarea glaciară Suhodol, care s-a traduce Valea Seacă.

   Spre deosebire de Carpați, aici pădurea de molid urca până la altitudini de peste 2000m, iar exemplare răzlețe de zâmbru se amestecă prin ,,padurea” de jnepeni până la înălțimi cu mult mai mari.

 

/Pirin1a/img_2724-j1.jpg

 

   Din partea de sus a circului glaciar privim spre vale.

   În stânga, jos, se vede Cabana Iavorov, de unde am plecat de dimineață.

 

/Pirin1a/img_2730-j1.jpg

 

   Culori pastelate pe lacul Suhodolsko Ezero, aflat la 2311m altitudine.

 


 /Pirin1a/img_2737-j1.jpg

 

   Nu dificultatea traseului ne omoară, ci mai degrabă căldura.

 

/Pirin1a/img_2750-j1.jpg

 

   Ajungem pe culmea îngustă a piciorului de munte din stânga căldării.

   Vedem cum geologia se joacă cu noi: aici urcăm pe bolovani și lespezi de granit și șisturi cristaline, iar mai jos se văd versanți întregi de calcare.

 

/Pirin1a/img_2759-j1.jpg

 

   Adrian monitorizează atent creșterea altitudinii pentru a stabili cu exactitate locul unde vom depăși nivelul celor 2544m ai Carpaților românești.

 

/Pirin1a/img_2764-j1.jpg

 

   Dovada.

 

/Pirin1a/p1550410-j1.jpg

 

   Ieșim în creasta principală în saua Suhodolska Preval 2550m alt. și urcăm pe vârful din apropiere pentru o primă poză de grup:

    Edi Munteanu, Laurențiu Popa, Vasile Gavriliță, Doru Stoica (Piatra Neamț), Alexandra Ghiță (Ploiești), Adi Petroiu, Dan Popa, Doina Popa și cu mine 9.

 

/Pirin1a/img_2779-j1.jpg

 

   Pe vresantul sudic poteca de creastă pare promițătoare...

 

/Pirin1a/img_2772-j1.jpg

 

   Ne întindem la drum pe pantele sudice ale vârfului Răzlovski Suhodol 2640m alt.

   În spate se pierde în nori vârful Kamenița (Pietricica) de 2726m alt.

 

/Pirin1a/img_2787-j1.jpg

 

   În coborâre spre șaua Bauvi Preval.

 

/Pirin1a/img_2790-j1.jpg

 

   Chiar dacă panta muntelui depășește uneori 45 de grade, deocamdată poteca e destul de ușoară, necesitând acum mai multă atenție decât efort.

 

/Pirin1a/img_2792-j1.jpg

 

   Pe o cornișa de pe versantul nordic.

 

/Pirin1a/p1550454-j1.jpg

 

   Drumul spre cer.

 

/Pirin1a/p1550458-j1.jpg

 

   Pe pantele vârfului Bauvi Dupki 2820m alt treaba începe să devină mai cotoioasă.

 

/Pirin1a/img_2807-j1.jpg

 

   După peretele care ne-a dat fiori ieșim aproape de creasta principală.

 

/Pirin1a/p1550492-j1.jpg

 

   Din șaua următoare vedem un picior de munte ce coboară din versantul nordic.

 

/Pirin1a/dsc_0160-j1.jpg

 

   Mai încolo ceața se ridică și vedem pentru prima dată creasta Koncheto (Conceto, Căluțul).

   Denumirea sa vine de la asemănarea cu o șa de cal, adâncită între vârfurile Banski Suhodol 2884m în vest și Kutelo 2908m în est.

 

   /Pirin1b/img_2811-j1.jpg

 

   Dincolo de creasta Koncheto se înalță impozantul vârf Vihren, de 2914m alt., cel mai înalt din Munții Pirin și al doilea ca înălțime din Bulgaria, după vârful Musala de 2925m, dar din masivul Rila.

 

/Pirin1b/img_2814-j1.jpg

 

   Încercăm să distingem pe Koncheto stâlpii metalici cu cablul de siguranță și câțiva oameni în partea de jos.

 

/Pirin1b/img_2816-j1.jpg

 

   Dincolo de creasta asta aeriană, la care visam de ceva vreme, se ridică un perete aproape vertical, pe care, iată, doar oamenii-furnici par a se descurca cumva...

 

/Pirin1b/img_2822-j1.jpg

 

   Lasăm în urmă un refugiu pentru situații de urgență. Acesta este amplasat pe o porțiune mai calmă a crestei principale, dar e bine ancorat.

 

/Pirin1b/img_2830-j1.jpg

 

   Aici poteca urcă foarte aproape de vârf.

 

/Pirin1b/img_2842-j1.jpg

 

   Orășelul Bansko văzut din creastă, din apropiere de vârful Banski Suhodol.

 

/Pirin1b/img_2843-j1.jpg

 

   O altă culme de calcar ce coboară spre nord.

   În spate se vede localitatea Răzlog.

 

/Pirin1b/img_2850-j1.jpg

 

   Pe aici, pe undeva, în jurul orei 15,00, am mâncat de prânz. Sau cel puțin așa am avut în intenție.

   De la soarele arzător, de la setea pe care apa nu reușea să o mai potolească, de la efort, de la concentrare, m-am trezit că nu mai am deloc poftă de mâncare.

   Din conserva mea preferată, pe care cu doar două săptămâni în urmă am înfulocat-o cu mare poftă la cabana Omu, aici am luat doar de doua ori, înghițiturile parcă mi s-au dus după ceafă, și am fost nevoit să o abandonez.

   O jumătate de măr...o caisă confiată...

   Dar aveam din plin parte de cer. Mult cer. Mă plângeam ca zilele nu mai au cer...

 

   Strângem masa și mergem ceva mai încolo. Urcăm pe vârful de 2884m, ori ținem poteca pe perete, spre creasta Koncheto?

 

/Pirin1b/img_2854-j1.jpg

 

   Traversăm peretele, fiecare pe unde poate.

 

/Pirin1b/img_2855-j1.jpg

 

   Ajungem la porțiunea cu cabluri și ne dăm seama că parca dracul nu e așa de negru... Unii dintre noi dau o fugă și pe vârful Banski Suhodol, doar așa, pentru a parcurge o porțiune cât mai mare din creasta cu cabluri.

 

/Pirin1b/img_2860-j1.jpg

 

   În schimb, mai jos cablurile chiar urmează linia crestei.

 

/Pirin1b/img_2862-j1.jpg

 

   Iar o variantă a traseului continuă să urce până pe vârful Kutelo.

 

/Pirin1a/dsc_0166-j1.jpg

 

   Trecem la baletul de mare înălțime pe creasta Koncheto.

 

/Pirin1a/p1550525-j1.jpg

 

   Traseul marcat iese din creastă pe o porțiune aproape verticală, dar prevăzută și ea cu cablu.

 

/Pirin1b/img_2871-j1.jpg

 

   Dinspre Kutelo coboara trei băieți, având fiecare ham și cordelina de asigurare, ca la ,,via ferrata”.

 

/Pirin1b/img_2877-j1.jpg

 

   Creasta asta am trecut-o cu bine. Să vedem mai departe cu o să ne descurcăm cu urcatul pe vârful Vihren...

 

/Pirin1b/img_2878-j1.jpg

 

   Pănă una-alta, traseul nostru devine chiar plăcut și nu e cum am crezut, ca trebuie sa ne transformăm în furnici.

 

/Pirin1b/img_2879-j1.jpg

 

   Ajungem în șaua adâncă dintre Kutelo și Vihren, șa numită Premkata (adică Pasul). E aproape ora 18, suntem obosiți, iar apa e pe terminate. Toată ziua ne-a ars soarele ca în deșert.

   Pentru caz de avarie înghițim forțat ciocolată, glucoză și chiar un calciu efervescent.

   Și parcă simțim că ar ajunge ceva sevă până spre vârful aripilor...

   Se limpezeste și mintea și socotim că dacă am urca în mai puțin de o oră pâna pe vârf... am putea avea surpriza ca pe versantul opus să mai facem 2,5-3 ore până jos, la cabană.

 

/Pirin1a/p1550552-j1.jpg

 

   Doru, dincolo de șaua Premkata, având în spate versantul nordic al Vihrenului.

 

/Pirin1b/img_2886-j1.jpg

 

   Hotărâm să urmăm varianta de ocolire a vârfului pe fața sa nordică, apoi prin est, unde speram să vedem și cabana Vihren, aflată mult mai jos, la 1950m alt.

   De fapt vom urma tot traseul marcat cu banda roșie și vom trece și pe lângă refugiul Kazana.

 

/Pirin1b/img_2894-j1.jpg

 

   Ocolim pe o potecuță aflată mereu la mare înălțime și ieșim pe fața estică.

   Această față pare mai înierbată, dar e priporoasă și ea. Și mai vedem și cât de jos e cabana...

 

/Pirin1b/img_2901-j1.jpg

 

   Poteca ne poartă de pe un pinten de munte pe altul, până în dreptul cabanei.

 

/Pirin1b/img_2905-j1.jpg

 

   ,,Și-au mers, și-au mers,

     Șapte strofe și un vers.

     Două strofe le-am și sters

     Căci erau tot despre mers...”

 

/Pirin1b/img_2908-j1.jpg

 

   Ieșim dintr-o pădure de jnepeni și, dintr-o dată, vedem cabana apropape, cu forme și dimensiuni mai omenești.

   Și parcă ne-a revenit și setea de-o bere... Și va reveni și ea, pofta de mâncare... Și se vor fi dezlegând ele, și limbile...

 

/Pirin1b/img_2916-j1.jpg

 

   Și-apoi ce-o mai fi... vom mai vedea...

 

 

 

Fotografii: Dan Popa și Gigi Cepoiu

Organizare ture: Edi Munteanu

 

 

Vor mai urma:

,,Munții Pirin(2): Vârful Vihren 2914m”

,,Munții Pirin(3): Creasta Sudică”

,,Munții Pirin(4): Căldările glaciare Popovo și Golyamo Valyavishko”.








Sâmbătă, 19 iulie 2014 - 18:04 
Afisari: 2,379 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

adipetroiu
adipetroiu

 
1
Ce scurta-i clipa! Deja totul e doar... amintire!
Felicitari!


Sâmbătă, 19 iulie 2014 - 19:38  

stoic
stoic
Cort
 
2
Au trecut,deja,doua saptamani de atunci?
Jurnal frumos,scris din inima!M-am bucurat mult citindu-l!Va felicit pentru acest jurnal si le asteptam,cu nerabdare, pe celelalte din Pirin si apoi pe cele din Rila.
A fost o onoare.pentru mine,sa va fi avut coechiper in aceasta tura!
Stoica


Sâmbătă, 19 iulie 2014 - 23:41  

doina68
doina68
Coarda
 
3
Multumiri Gigi pentru jurnalul scris "la cald", la doar o saptamana de la intoarcerea noastra "cu picioarele pe pamant" pe la casele si locurile noastra de munca. Ne ajuti astfel sa nu uitam nimic din ceea ce am vazut si simtit , atat de aproape de cer , alaturi de oameni deosebiti.


Duminică, 20 iulie 2014 - 21:13  

alex29
alex29

 
4
Un jurnal minunat despre prima zi a unui concediu de poveste.
Desi au trecut mai bine de 2 saptamani, citind jurnalul, am "parcurs" din nou creasta Koncheto.
Si eu astept cu nerabdare continuarile, pentru a retrai frumusetea acelor zile.


Comentariu modificat de autor!

Luni, 21 iulie 2014 - 08:31  

lawr
lawr
Caraba
 
5
Nemaipomenit traseu! Ma bucur pentru voi.


Marți, 22 iulie 2014 - 10:59  

gavras
gavras

 
6
Multumim Gigi pentru remember. Vreme frumoasa, oameni deosebiti si locuri de vis, ingredientele unui jurnal pe masura. Asteptam cu nerabdare episoadele urmatoare.


Marți, 22 iulie 2014 - 14:25  

jhony
jhony
Busola
 
7
Foarte frumos jurnalul! Felicitari pentru realizare!


Duminică, 27 iulie 2014 - 21:24  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
8
Nu fac decat sa impart bucuria si cu prieteni care nu au fost cu noi in aceasta tura.


Marți, 29 iulie 2014 - 19:13  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0738 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org