Muntii Piatra Mare: Dambul Morii-Valea Pojarelului-Cabana Bunloc (Muntii Piatra Mare)
Delicata treaba pentru cel care trebuie sa aleaga tura pentru o zi insorita de toamna: sa mergi neaparat prin padure de fag pentru a vedea culorile frunzisului, dar sa mai iesi si la gol, la privelisti; sa nu mergi prea munlt cu masina pana la intrarea in traseu, dar sa nu mergi pe poteci deja umblate; zona sa nu colcaie de ursi (ca in Postavaru, in Piatra Mare, Bucegi, Leaota, Piatra Craiului, Ciucas si oriunde in Carpatii nostri dragi)
Intindem hartile pe covorul din sufragerie, ne hotaram asupras uneia si pe cepelalte le dam in laturi cu dosul mainii. Piatra Mare.
Lasam masina mai sus de Cabana Dambul Morii.

Pe drumul de pe dreapta paraului Pojarul, sub plopi, locul nostru de parcare e taiat de un sant. De cand cu fondurile europene toata tara e borfaita de sapaturi.

La capatul drumului forestier se afla si confluenta dintre paraiele Pojarel (in stanga) si Pojarul.

Incepem sa urcam pe o poteca larga, dar cam umbroasa si pe alocuri noroita. Marcajul care ne insoteste pe traseul de astazi e TA.

Mergem pe malul drept al Pojarelului. Nu am mai fost prin aceste locuri si nu stim cat vom face pana la cabana.

Mai sus paraiasul isi adanceste albia sub poteca, iar locurile sunt mai insorite si mai uscate. Mergem la tricou cu maneca scurta, cu toate ca e sfarsit de octombrie.

Ajungem la o fantanita care pare a fi izvorul paraiasului nostru.

Pentru ca padurea de foioase sa-si schimbe de la o zi la alta tonurile de culoare trebuie indeplinite cateva conditii: vremea sa nu se raceasca brusc, sa cada o bruma. In acest caz, dupa prima noapte cu bruma frunzele cad toate odata. Padurea sa fie la altitudini mai joase si mai adapostita de vanturile puternice.

Frunzisul pare mai ,,copt" in zonele insorite.

Crengile de fag, de alun si de tei se apleaca peste carare.

Poteca trce printr-o padure incremenita in nemiscare.

Iesim pe culmea insorita a piciorului de munte.

Golul de padure lasa sa se vada in partea dreapta o mica parte din Culmea Arsa, creasta impadurita ce urca de la Varful Bechia spre Gatul Chivei si Pestera de Gheata.

Noi tinem directia nord pe culmea larga.

Cum ar fi daca verdele naturii ar fi, de fapt, un galben. Ca in filmele cu actiunea in alte lumi.

Dupa mai bine de o ora de la plecare iesim din padure.

Jos, dupa culmile impadurite apare un capetel din orasul Sacele.

Mai in dreapta, pe panta muntelui, zarim o parapanta.

Un semn de marcaj, osageata indicatoare si o tablita prinse pe un colt al vechii Cabane Bunloc, acuma arsa, ne indreapta spre noua cabana, pana la care vom mai urca vreo 300m prin poiana.

In spate vedem Brasovul, care se aduna in partea dinspre Tampa a Depresiunii Barsei.

Ajungem in dreptul marcajului BA care coboara de la Cabana Piatra Mare pana spre Darste, pe Culmea Arsa, pe deasupra Pesterii de Gheata.

Abruptul estic al Muntelui Postavaru, pe unde urca poteca de pe Drumul Serpilor, marcata tot cu BA. Aceasta va ramane pentru la vara.

Inainte de a ajunge la cabana ne mai oprim sa vedem plaiul pe unde am urcat.

Noua cabana, construita acum cinci ani, e asezata in marginea unui platou.

In partea cealalta a poienii, mai spre padure, e ridicat un foisor, un adapost din capriori de brad. Aflam ca e facut chiar saptamana asta, lucru confirmat si de mirosul de rasina.

Dinspre cabana suntem intampinati de motanul casei. Care, din pacate, inca nu poarta un nume.

In schimb cabana are un nume. Se cheama Cabana Sava-Bunloc. Iar cabanierul Sava Vasile (nea Sile) are numarul de telefon 0721-916520.

Cabana este deschisa permanent si asteapta drumetii cu o camera de dormit cu 12 paturi. Are ,,incalzire centrala", adica o soba cu lemne in mijlocul salii de mese.

Acum parca e dat drumul la aer conditionat, pentru ca e mai frig inauntru decat afara, la soare.

La cabana domneste buna-intelegere.

Cum stateam noi la taclale cu cabanierul, afara, la soare, dinspre varful muntelui, unde e si statia de sus a unui telescaun si capatul unei partii de schi, incep sa curga la vale alte parapante.
Hotarasc sa urc pana acolo pentru fotografii.

Panta e foarte abrupte, dar urc cat pot de repede pentru a pierde cati mai putini zburatori.

Gata, cel cu rosu a decolat...

Se indreapta mai intai catre Brasov...

...apoi vireaza spre dreapta si observ ca in loc sa coboare el se tot inalta.

,,Toni iar a prins termica aia de dincolo de telescaun."
Inca trei parapante sunt desfasurate pe panta inclinata.

In pozitia de mijloc e o fata. Fiecare are in spate un ,,sac" imens. Nu stiu daca au acolo vreo parasuta de rezerva, ori e numai husa de la parapanta. Oricum, o aterizare pe fund pare a fi cea mai recomandata...

Vantul adie usor si le mai deranjeaza voalurile subtiri si fine. Cum cei trei sunt cu suspantele desfasurate pe sol, trec eu sa le intind cum trebuie panza pe pamant.
De aceea pozez mai dinspre dreapta.
Ridicarea parapantei nu se face prin alergare, cum credeam eu, ci doar printr-o mica smucitura pentru a ridica bordul de atac in vant. Apoi curentul de aer ridica voalura. Vedeti ca baiatul inca sta in picioare...

Gata...zboara... Trebuie sa fie grozav! Parca si eu simt fluturi in stomac...

Gata... a plecat si Ioana...

,,Dute in dreapta, la termica lui Toni!..." Nu eu. Eu am ramas cu gura cascata.

Ultima decolare.

Trage de suspanta de parca vrea sa dea din aripi.

Zboara!...

Raman singur in varful muntelui.

Numai ,,maneca de vant" aminteste de decolarile de dinainte.

O cabanuta asezata la marginea padurii.

Putin mai jos de cabanuta gasesc intrarea in pdure a marcajului BA.

Atmosfera linistita la Cabana Bunloc.

Ne luam ramas bun de la cabanier si incepem sa coboram.

Fulgute. Florile atat de tarzii ale curpenului. O liana autohtona.

Aruncam o ultima privire inainte de a intra in padure. De acolo, de sus, decolau parapantele.

in padure pare mai cald decat in poiana, la soare.

Coborarea e o adevarata plimbare, ca de fapt toata tura de astazi.

,,Adio, chica frunza!..." cum zicea Marian Nistor de la ,,Savoy"
A doua zi plecam spre Galati.
Iesim din Buzau, targ linistit, asezat, parca, la marginea lumii si Baraganul ne inghite in necuprinderea sa. Un vant venit tocmai din stepe pare hotarat sa ne arunce masina de pe drum.
Si deodata incep sa alerge prin fata noastra cohorte de maracinisuri rotunde, rostogolita de Crivat peste sosea, peste campurile sterpe. Ciulinii Baraganului. Imi vine sa opresc masina pe marginea drumului, sa coboram si sa pornim in fuga pe urma lor.
In goana ciulinulor sa gasim la marginea zarilor un copil descult, plecat cu tatal sau sa vanda pestele sarat din caruta cu roti strambe...
Sa ne oprim din goana noastra la marginea baltilor, in fata zidului de stuf sunator, dupa care se ascunde de o vreme Codin din Comorofca. Sa-l fluieram pe degete: hei, batrane! Gata, poti sa iesi!... N-are sens sa mai faci pe nebunu, secolul e douasunu...

Joi, 29 octombrie 2009 - 15:43
Afisari: 5,736
gigicepoiu
Joi, 29 octombrie 2009 - 18:58