Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Noiembrie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Decembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Oslea
Muntii Valcan

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Muntii Persani – Plimbare pe culmile Cheilor Varghisului (Muntii Persani - Codlei)


Anul 2010, ziua 18 și 19 a lunii a 9-a


Obiectiv:Urmarea pe cât posibil a traseelor de creastă de-alungul Cheilor Vârghișului mergând atât pe marcaj turistic cât și pe porțiuni nemarcate; Vizitarea Peșterii Mari de la Merești;


Participanți:Marian, Florin(florinbv), Costi(costi28) și Alex (alex_sandrin)


Ce aș mai opri timpul în loc, să mă bucur o veșnicie de anii tinereții… să-mi aleg singur clipele de bucurie, să pot râde la soare ca un copil alintat și să plâng de fericire fără să fiu condiționat de timp sau vreme iar prezentul cu viitorul și trecutul să fie sinonime nu distincte…


Am ales pentru acest sfârșit de săptămână un loc drag mie în care am ajuns pentru prima dată la sfârșitul anului trecut și anume în munții Perșanii de nord.Pornim cu mașina pe drumul european din Brașov spre Sighișoara. Am trecut de Feldioara și Rotbav iar la Măieruș am continuat spre Baraolt trecând prin Ormeniș și Augustin, sate rupte de civilizație singurul lucru nou fiind doar indicatoarele de la marginea satului ce ne indică locul unde ne aflăm. În rest hainele stau aruncate la uscat pe garduri, cine are și gard, nu cred că are cineva de gând să le fure pentru că până la urmă corb la corb nu își scoate ochii.

Din Baraolt am mers în direcția Odorheiu Secuiesc iar în satul Tălișoara am continuat spre stânga spre Vârghiș. Indicatoare rutiere încă mai sunt, nu au ajuns la fier vechi.

De recomandat ar fi totuși ca spre acest loc venind din Brașov să se meargă din Măieruș spre direcția Belin pentru că pe unde am fost noi îți faci praf mașina, drumul arată ca de după bombardament, până și forestierul din Vârghiș spre Cheile Vârghișului este mult mai bun.


Urmând la dreapta drumul forestier, indicat de un panou turistic ce pornește de la marginea satului Vârghiș, ajungem după 13 kilometri de la intrarea în zona de campare fiind întâmpinați de un nou panou ce ne oferă informațiile generale despre ceea ce putem întâlni aici cât și regulile de vizitare a rezervației.

Totodată ne sunt expuse și tarifele de intrare de 5 lei pentru mașini, 1 leu pentru minori și 2 lei pentru adulți. Taxarea se face evident doar dacă prin zonă sunt și cei ce se ocupă cu întreținerea rezervației.

Până aici pornind din Brașov am făcut ceva mai mult de două ore.


/Persani_2010/muntii_persani_269.jpg


Parcăm mașina pe o pajiste plină de viorele, chiar dacă această floare reprezintă anotimpul de primăvară ea și-a făcut prezența si în această lună de toamnă. Echipați de drumeție, cu harta în brațe pornim pe marcajul în cruce albastră, de data asta nu mai intrăm în chei ci menținem traseul ce duce prin pădure ieșind pe culmea din partea stângă a cheilor. Drumul este agale, nu prezintă dificultate ci necesită din când în când doar lichide de hidratare atunci când facem pauze de odihnă.


/Persani_2010/muntii_persani_313.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_323.jpg


Ieșim curând în poieniță ce e plină cu ciuperci numite parazoli, foarte bune la șnitele.

 

/Persani_2010/muntii_persani_380.jpg


Exact acum începe puțin să și bureze. Pentru moment ne cam sperie, crezând că este doar începutul unui nou potop dar m-am înșelat. Vremea a ținut cu noi, nu a fost nici frig dar nici cald, nici vânt dar nici senin, soarele doar din când în când își făcea prezența pe cer veghind parcă la bunul mers al drumeției noastre.


/Persani_2010/muntii_persani_351.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_353.jpg


Tendințele în modă sunt clare, toamna intră ușor în centrul atenției jucând rolul principal într-un film ce descrie viața unui pictor în plină ascensiune. Operele sale încep a prinde valoare cu fiecare zi ce trece iar nouă nu ne rămâne decât să le apreciem așa cum trebuie.


/Persani_2010/muntii_persani_391.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_359.jpg


Culmile acestor munți sunt domoale, ele nu se ridică la mai mult de 1000 de metri dar intereasant este că privind pajiștile ce înconjoară zonele împădurite mă duce cu gândul la reclamele teve cu vaca milka și marmota doar că aici lipsesc acele vârfuri înalte și înzepezite iar mintea mea e prea visătoare și cred că ar trebui să revin cu picioarele pe pământ nu să învelesc în locul marmotei… visele în staniol… :)


/Persani_2010/muntii_persani_364.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_372.jpg


Am încercat să mergem pe traseul marcat, totuși pe creastă se pierde, marcajul nefiind prea edificator, de aceea m-am trezit că pe un copac observ pătrățelul roșu, semn ce indica limita de rezervatie și noi treceam de ea. Dacă tot am pierdut marcajul atunci am continuat mergând pe lângă pădure și privind în zare spre culmile golașe ce se puteau vedea în depărtare.


/Persani_2010/muntii_persani_389.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_434.jpg


Ajunși la un drum forestier ce întretaie creasta coborând în vale, ocolind ușor muntele, hotărâm să mergem pe de-a dreptul prin pădure într-ucât ocolul pe drum era mult prea mare.


/Persani_2010/muntii_persani_433.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_431.jpg


Trecem prin niște poienițe după care menținem coborârea de-alungul unui pârâiaș ce forma o porțiune de chei.


/Persani_2010/muntii_persani_438.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_448.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_467.jpg


Urmând acest pârâu ieșim în dreptul unor case cât și al unui pod din lemn. Acel pod anul trecut tare l-am mai blagoslovit că nu îl vedeam de copacii ce îl încojoara, la nici 100 de metri de el, dupa ce am făcut o baie pe cinste, fără să vreau în apa Vârghișului.


/Persani_2010/muntii_persani_485.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_489.jpg


Aici, în noiembrie anul trecut a fost cada mea de baie și acum îmi aduc aminte ce rece mai era apa. :)


/Persani_2010/muntii_persani_494.jpg


Ținem drumul forestier iar în dreptul unei așezări ne oprim ca la comandă. În calea noastră ne ies în întâmpinare 2 komodori și un caucazian, câini mai mari ca o oaie de la stână. Zgomotul pe care îl făceau era direct proporțional cu dimensiunile lor. Degeaba Costi încerca să îi amăgească cu eugenii, e ca și cum i-ai da bețivului să bea apă plată, așa și câinii nu puteau fi duși cu zăhărelul. :)


/Persani_2010/muntii_persani_497.jpg


Eram stană de piatră și așa am fi rămas mult timp dacă nu apărea stăpâna lor. Era singură pentru moment prin acele locuri dar cine crezi că ar fi avut vreo idee necurată cu așa paznici lângă ea? :)


/Persani_2010/muntii_persani_512.jpg


Acea așezare era în fapt o herghelie de cai, din câte am înțeles de la domnișoara, prietenul ei se ocupă cu creșterea cailor și când avea ocazia prelua grupuri pentru o plimbare pe cai, evident contra cost. :)


/Persani_2010/muntii_persani_519.jpg


Trecem încet și cu grijă păzindu-ne fundurile să nu fim capsați pentru cine știe ce mișcări bruște și intrăm în traseul marcat cu bandă galbenă. Ajungem în pădure și facem popas chiar la marginea drumului, ne punem să mâncăm după care facem un amplu studiu al hărții. :)


/Persani_2010/muntii_persani_534.jpg


Nu a fost o zi grea dar fiind în Ardeal am mers pe sloganul "ce atâta grabă?" Așa că ne-am trântit puțin la odihnă, ascultând păsările din pădure în timp ce vântul ne învelea ușor cu o pătură de frunze ruginii.


/Persani_2010/muntii_persani_535.jpg


Nu am stat prea mult în visare că între timp pe acel drum urca un tractoraș ce trăgea o căruță după el.Mai mare rușinea pentru noi dar nu am rezistat tentației de a ne urca în căruță, cu permisiunea tractoristului și a mai reduce din distanță.

O singură obiecțiune am, amortizoarele la căruță nu erau de bună calitate și am simțit toate dâmburile. :)

Cum tractoristul nostru avea alt drum prin pădure față de al nostru am menținut pe jos traseul marcat și am ieșit exact în dreptul unui copac care la baza lui avea un izvor de apă cu gust sulfuros. Ne-am adăpat ca animalele din el pentru că nu este întreținut și este mic ca dimensiuni. Dacă am fi băgat bidonul l-am fi tulburat iar cum cană nu am avut Costi se întinde la orizontală pentru a putea bea apa rece de izvor.


/Persani_2010/muntii_persani_542.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_543.jpg


De la izvor am fi putut continua spre dreapta pe marcajul cu bandă galbenă și am fi putut coborât în chei ieșind în apropierea peșterii Orbán Balázs. Noi am urcat la punctul belvedere ce se deschidea în partea dreaptă cu marcajul în punct roșu, marcaj care realizează un traseu prin pădure și se finalizează exact la intrare în chei lângă primul podeț peste apa Vârghișului.

Evident la punctul de belvedere facem poze, poze și iar poze cu tot ce ne înconjoară punând în special accentul pe splendoarea cheilor.


/Persani_2010/muntii_persani_555.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_582.jpg


La zona de campare privind spre intrarea în chei se ridică deasupra falnic ca o piramidă vârful Mal. Eram surprins că nu era traseu marcat până acolo. Nu înțelgeam de ce așa pentru că părea a fi destul de spectaculos. De aceea ne-am propus să continuăm traseul și să ajungem pe această porțiune de munte.


/Persani_2010/muntii_persani_585.jpg


Nici nu intrăm bine în pădure că dăm peste copăcei plini de fructe numite coarne. Doamne și ce dulci mai erau unele dar nu mai zic nimic de cele care erau numai bune de acrit borșul… Și ne-am pus pe mâncat din copac în copac că nu ne mai opream și mențineam poteca și mă întrebam dacă e potecă de ce nu e marcată turistic?

Pe urmă am înteles de ce… Aceea era poteca ursului, foarte bine marcată de el din cinci în cinci metri cu mușuroaie mari… Se pare că și lui îi plac foarte mult coarnele. :)


/Persani_2010/muntii_persani_588.jpg


Tot drumul de acum încolo a fost numai o gălăgie, fiecare mușuroi în cale își avea fluieratul său în parte. Mai bine să fluier eu decât să îmi fluiere ursul în ceafă. :)

Oricum din coarne de mâncat nu ne-am oprit dar ușor ușor ținând drumul pe lângă pădure am avut în continuare o vedere plăcută asupra cheilor.


/Persani_2010/muntii_persani_589.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_594.jpg


Ajunși sus în “deal” privim împrejurimile după care coborâm susținut pe de-a dreptul în direcția locului de campare și ieșim în traseul cu punct rosu, marcaj ce ne scoate chiar la primul podeț de intrare în chei.


/Persani_2010/muntii_persani_604.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_628.jpg


Înainte de a trece podețul am mers în aval de pârâu căutând izvorul indicat pe hartă. Numai că acel izvor a uitat să își mai facă apariția. Nu am mai dat de el și apa la noi nu aveam deloc. Din ce am înteles pe urmă când am dat telefon doamnei Ildiko, cea care se ocupă de întreținerea rezervației, că ar exista sigur un izvor cu apă chiar în spatele casei de vacanță la margine de pădure, singura din camping.

Data viitoare îl voi căuta și pe acesta dar până atunci am băut apa din izbuc de mi-am potolit setea.

Că am ajuns acasă și am scris aceste rânduri atestă faptul că nu am pățit nimic iar apa a fost bună de băut și de ar fi existat în acea apă microorganisme ele au murit ca sigur, ca spre seară la foc de tabără am dat cu dezinfectant… :)


/Persani_2010/muntii_persani_631.jpg


Caii pasc fără nici o grijă în zona de campare. Între timp au mai venit și alți oameni dar nu cred că erau prea mulți, am numărat doar vreo 6 corturi. Nu prea se avântă lumea pe aici, accesul e dificil, din fericire pentru cei ce caută liniște. Acest lucru probabil că va mai dura cam cel mult poate 2 ani de zile, primarul din Vârghiș deja a trimis oamenii să facă măsurători pentru amenajarea drumului.


/Persani_2010/muntii_persani_644.jpg


Seara trece cu frigărui puse pe băț și rumenite bine în foc urmate ca desert de cartofii copți ce de ar mai fi stat puțin în jar scrumul se alegea de ei si evident ceva licori de sărbătoare.


/Persani_2010/muntii_persani_661.jpg


A doua zi dimineața aveam ca obiectiv Pestera Mare de la Merești numită pe scurt Orbán Balázs, dupa numele celui care s-a ocupat în detaliu de explorarea ei. Ea se află în interiorul cheilor imediat în dreapta ce treci al treilea podeț peste apă.

Ca și data trecută peștera am vizitato cu harta în mână, numai că de data asta nu am mai reușit să ajungem la sălile mari cu lilieci din galeria principală pentru că am ratat intrarea și am intrat în galeria secundară ce se termină cu un mic izvor subteran. Acolo am găsit pahare din plastic în care cădeau picături de apă de pe tavanul peșterii.


/Persani_2010/muntii_persani_696.jpg/Persani_2010/dscn0151.jpg


/Persani_2010/dscn0160.jpg


Îmi asum rateul sălilor mari; pesemne că am ținut harta invers și în loc să fac dreapta am făcut la stânga nimerind în galeriile secundare . :)


/Persani_2010/muntii_persani_336.jpg


Peștera e destul de mare ca să pierzi ceva timp cu explorarea tuturor camerelor. Un minus major care l-am observat este că pereții îs plini de însemnări, mult prea multe. Până și cele mai dificile cotloane în care aproape că făceai târâș pe coate ca să ajungi la ele erau însemnate, ceea ce nu mi s-a părut normal. În fine, eu cu părerea mea și alții cu mâzgâliturile…


/Persani_2010/dscn0152.jpg


Când am ieșit din peșteră nu era nici o diferență între noi și porcii din cocină. Eram murdari din cap până în picioare, fiind nevoiți să facem uneori mersul piticului și unde credeam că ar fi terenul tare dădeam nămolul în părți cu talpa piciorului nostru, fără să vrem. :) Acum stăteam întinși la soare să se usuce pantalonii de pe noi după ce i-am curățat în apă.:)


/Persani_2010/dscn0174.jpg


La radio cu o zi înainte aveam să aflu că vremea nu era așa de prietenoasă cu toate regiunile țării, dar aici soarele râdea la noi și făcea ca păstrăvii din râu sa iasă aproape de suprafața apei sub strălucirea razelor.

Am urmat puțin cursul apei în amonte căutând să surprind cu aparatul foto câteva imagini ale zonei și am avut ce poza.


/Persani_2010/muntii_persani_701.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_710.jpg


Orele trec și tot trec de-ar fi timpul să-l opresc bine ar mai fi, dar așa ceva nu e posibil decât în a mea minte iar eu trebuie să urmez ușor drumul de-alungul cursului apei și să ies din chei să ajung la mașină pentru a mă deplasa spre casă.


/Persani_2010/muntii_persani_741.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_687.jpg


/Persani_2010/muntii_persani_673.jpg


Într-un viitor apropiat am înțeles că vor fi persoane ce vor asigura întreținerea zilnică a împrejurimilor, prin aceasta dorindu-se a se păstra rezervația în condițiile sale naturale și a nu fi distrusă, mai ales că primarul din Vârghiș dorește să amenajeze drumul de acces până la zona de campare din Cheile Vârghișului iar asta va atrage mai mulți turiști în vizitarea acestor locuri.

Cam aceasta a fost ieșirea noastră la munte în Perșanii de nord realizată cu ocazia zilei mele de naștere. 

Finalizez textul cu fraza de început al acestui jurnal:

Ce aș mai opri timpul în loc să mă bucur o veșnicie de anii tinereții…


/Persani_2010/muntii_persani_670.jpg


Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a citi și privi cele prezentate de mine.


Vă salut și numai bine !



Joi, 23 septembrie 2010 - 22:42 
Afisari: 5,881 


Postari similare:





Comentariile membrilor (16)

merfi
merfi

 
1
frumos jurnal Carpati.org felicitari pt el si pt tura. si la multi ani inca o data!


Joi, 23 septembrie 2010 - 22:53  

nicoara.tudor
nicoara.tudo..

 
2
alt jurnal reusit Alexe Carpati.org ... si scuze pentru bete Carpati.org


Joi, 23 septembrie 2010 - 23:21  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
3
Un jurnal splendid ce reda frumusetea unei zone destul de necunoscute pentru majoritatea dintre noi!
Felicitari si La Multi Ani!


Joi, 23 septembrie 2010 - 23:56  

doina68
doina68
Coarda
 
4
La multi ani ! cu multe drumetii ca cea relatata si nu te opri nicicand din scris jurnale...iti ies mai mult decat bine !


Vineri, 24 septembrie 2010 - 00:25  

dinac
dinac
Coarda
 
5
Mi-a placut jurnalul tau. Felicitari si...sa imbatranesti frumos! Carpati.org


Vineri, 24 septembrie 2010 - 09:46  

oleg
oleg
Coarda
 
6
Ciuoerca pe care ai denumit-o parazoli este de fapt "Macrolepiota procera" (piciorul caprioarei), comestibila, find cea mai inalta ciuperca cu palarie.
Altfel ca deobicei jurnalul este foarte frumos iar pozele sunt foarte reusite. Felicitari Alexandru.Carpati.org


Vineri, 24 septembrie 2010 - 19:37  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
7
Excelent, seamana oleaca cu Hasmasul, multa salbaticie, curatenie si trasee superbe. Un secret aflat de la altii dar pe care ill stii si tu nu numai prin cele scrise si fotografiate: timpul poti sa-l opresti in loc! Carpati.org


Marți, 28 septembrie 2010 - 13:18  

viorel_1951
viorel_1951

 
8
Da . Nici cel mai iscusit pictor nu poate reda exact frumusetile naturii . Toti fac copii dupa ea .
Natura are si frumuseti mortale = ciupercile otravitoare .
Da frumoasa fraza de inceput si sfarsit , dar oare vor ajunge oamenii sa poata opri timpul in loc ? Va fi benefic pentru omenire acet lucru ?
Frumos jurnalul . Parca mai cu talc si mai bine redactat .Sa nu-ti treaca prin cap sa te lasi de scris jurnale . O sa iti aduci aminte cu drag de clipele frumoase petrecute in anii tineretii , atunci cand nu vei mai avea posibilitatea sa faci ce faci acum .
Si acum pun inceputul comentariului la sfarsit : La multi ani ; sanatate ; bucurie ; bani pentru alte ture reusite ;


Marți, 28 septembrie 2010 - 21:00  

florinbv
florinbv

 
9
O tura frumoasa.La multi ani si multa sanatate.Timpul nu a reusit nimeni sa il opreasca pana acum,dar trebuie sa stii ca viata este frumoasa la orice varsta totul depinde de tine.Salutari.


Joi, 30 septembrie 2010 - 19:01  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
10
De-acum incep sa te tin si eu sub urmarire, c-am auzit c-ai castigat premiul ala mult ravnit... Carpati.org

Ca e jurnalul nu stiu cum, fiecare se exprima in felul sau. Mie mi-a placut faptul ca e vorba despre locuri putin cunoscute, descrise intr-un fel care sa te faca sa vrei sa le descoperi, ba chiar si sa zambesti macar putin citind.

Mi-a placut si pestera, si imaginea cu cheile vazute de sus, dar si domnisoara cu dulaii parea draguta! Carpati.org

ehe... de-acum zilele cu soare vor fi mai putine, dar toamna are cu siguranta frumusetile ei. Asa ca spor la vanatoarea de comori ale toamnei... sigur vei vrea sa le ochesti cu obiectivul... Carpati.org


Joi, 30 septembrie 2010 - 23:11  

gigicepoiu
gigicepoiu
Rucsac
 
11
Frumoase imagini cu cheile vazute de sus! Melancolia ta de toamna ne face pe toti sa alunecam spre filosofie...


Joi, 7 octombrie 2010 - 18:45  

colt1504
colt1504

 
12
@alex.sandrin

Salut. De unde ati avut harta cu zona Varghisului? Singura harta pe care am gasit-o este in Colectia Muntii Nostrii - Muntii Persani. Daca harta pesterii era acceptabila, in schimb harta Cheilro era f sumara si as aprecia daca as putea face rost de una mai detaliata.


Joi, 14 octombrie 2010 - 18:27  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
13
Salut!
Informatii cu privire la aceasta zona a tarii cat si o harta detaliata pot fi gasite pe saitul acesta: http://www.vargyasszoros.org


Vineri, 15 octombrie 2010 - 07:53  

titirez
titirez

 
14
Foarte frumoase jurnalele tale. Felicitari pentru descrieri. As vrea sa ajung si eu in zona si caut harti, atat ale cheilor cat si a pesterii. Din pacate pe site-ul indicat de tine nu reusesc sa ma descurc de nici o culoare. Nu au si o varianta in romana?


Marți, 24 mai 2011 - 17:42  

mihaelabv
mihaelabv

 
15
Felicitari!


Duminică, 27 noiembrie 2011 - 19:32  

lelia16
lelia16

 
16
Azi m-am delectat cu acest jurnal ... mi-a plăcut, m-a amuzat ... ai talent. Mi-a plăcut mai ales tehnica de studiere a hărții și fofgrafia cu ciupercile otrăvitoare ... mai rar așa o familie numeroasă (mi-am salvat fotografia). Pentru cine nu a fost în zonă jurnalul este și un ghid complet. Felicitări !


Miercuri, 11 ianuarie 2017 - 10:29  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0854 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org