Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2021
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Septembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Online

Vremea
Varful Gropsoarele
Muntii Ciucas

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Muntii Mehedinti-la granita intre toamna si iarna (Muntii Mehedinti)

Muntii Mehedinti-la granita intre toamna si iarna


 

Intro:

Capodopera de pe Cerna

Tatiana Stepa si Andrei Paunescu


”Din miezul verii pana-n miezul iernii,

Din spic de ger si pana-n spic de grau,

E o capodopera pe malul Cernei,

E ambasada cerului pe-un rau.



Mai puneti frana permanentei goane,

Opriti-va din tot ce daramati,

Si mai veniti aici la Herculane

Sa fiti o saptamana imparati.


R:Slabiciuni umane dulce se rasfata,

Dor de Herculane, dor de viata.

Destul cu-atata jalnica deriva,

Destul cu-atata jaf si-atata stres,

Gustati din ionizarea negativa

In tainicul naturii inteles.


Pe aici pe undeva printr-o padure,

Cand simte osteneala si e greu,

Cautator al unor spatii pure

Aici coboara insusi Dumnezeu.



R:Slabiciuni umane dulce se rasfata,

Dor de Herculane, dor de viata.

Lui Hercule i-a mai ramas fantoma,

Sa dea convalescentilor raspuns,

Si imparatul a plecat la Roma,

Dar numai in legenda a ajuns.

Cand sufletul e trist si oboseste,

Plecati la Herculane intr-o zi,

Sa supravietuiti dumnezeieste

Recastigand si dreptul de-a iubi.


R:Slabiciuni umane dulce se rasfata,

Dor de Herculane, dor de viata.


Inca de la inceputul saptamanii se infiripase ideea unui weekend prelungit si cautand diverse locatii cu vreme acceptabila a intrat in carti si Herculane. Prognoza de pe meteoblue spunea frig dar precipitatii putine, asa ca in ciuda asteptarii infernale dintr-un Bucuresti sugrumat de masini, si a ploii ce cuprinsese autostrada joi seara , noi goneam manati de vise si imaginatie spre niste munti noi-Cernei-Mehedinti, pe care ne asteptam sa ii gasim gatiti parca pentru ultima reprezentatie a toamnei.


Si nu ne-am inselat in aproximatii caci odata ajunsi in Herculane decretam ca nu am mai vazut o padure mai frumoasa.Era o betie de culori si perspectiva ma ducea cu gandul la citatele ce umplusera in scoala primara un caiet intreg de imagini frumoase:


Planul nostru era variat, cuprindea si ceva escalada, si treking dar pana la urma cum astrele nu s-au asezat favorabil am gasit motive nesfarsite sa abandonam escalada: frig, frig, frig, o stanca rece si fara suflet , papuci parca scosi din congelator, trasee...hmm, sa zicem ca pe cele mai usoare de 6-/6 nu le-am gasit noi.


In plus era atat de bine in caldura uscata a gecii de puf incat cu exceptia unor tentative razlete trekingul a avut castig de cauza.


 

Astfel vineri, am pornit lansati spre Varful Domogled... planul nostru suna frumos, un circuit dupa descrierea din Jurnalul lui Gigi Cepoiu...pentru ca evident harta cu Mehedinti nu am gasit asa ca nu am avut ce face decat sa strang vreo 50 de pagini de documentatie care sa tina loc de sursa de inspiratie, harta si descrieri.


Muntii acestia ar merita mai multa atentie mai ales ca se pot lega trasee foarte frumoase in circuit, si accesibile unui numar mare de turisti. Dar inceputurile potecilor, nesemnalizare, marcaje ce exista pe hartie si lipsesc definitiv din teren (sau n-au existat niciodata) sau si mai reprezentativ, marcaje ce se termina brusc dupa ce ai mers 2 h pe un marcaj ce pare refacut-sunt lucruri ce dezarmeaza pe multi turisti care nu au chef de balaureala, desi locurile sunt absolut splendide.


 

Herculane mi-a dat impresia unei statiuni ramase in urma...timpul a inghetat la momentul '89 in multe locuri din Herculane, iar hotelurile parasite ar putea adaposti jumatate din cersetorii in Bucuresti.


Un potential turistic imens ramane ingropat probabil intre hartii si nepasare.

 

Dar sa revenim la munti, acolo unde ne este pacea si linistea si regasirea, acolo unde potecile, padurile, stancile, au vazut oameni si oameni, moduri diferite de viata timp de mii de ani. Acolo unde iarba nu cunoaste masini, acolo unde frunzele inverzesc si cad in ritmul anotimpurilor; acolo unde singurul zgomot este pasul masurat.


 

Poteca spre Crucea Alba este un exemplu ca se poate face si un turism placut,ca muntii pot sa fie accesibili oricui le cauta frumusetile, si cu exceptia faptului ca trebuie sa stii unde incepe marcajul, nimic de reprosat, poteca larga si lina, cu panouri de informare turistica despre fauna si mai ales despre copacii si arbustii din zona, un foisor frumos bun de popas si panorama frumoasa caci stanca alba stralucea sub imbratisarile de foc ale foioaselor.

Carpati.org

Parte din harta de pe panoul de informare turistica

Carpati.org

Ca la scoala

Carpati.org

O poteca europeana


Flacari rosii, galbene, se ridica peste tot si parca totul este tintuit locului doar de acordurile inchise ale Pinului negru de Banat, care ramane strajer al locului ca o coloana de marmura neagra -rece si impasibila la focurile toamnei ce se ridica in jurul lui si prajolesc ochii .

Carpati.org

Este o poveste intreaga cu acest conifer, care sfideaza parca legea, cocotat pe stancarii , cand mic ca un bonsai, cand falnic, strajer al abisului ce se casca la picioarele lui.

Carpati.org

Astfel cu ochii roata, nestiind ce sa admiram mai intai urcam sprinten tarsaindu-ne picioarele cand si cand, ca atunci cand eram mici,prin frunzele cazute.Carpati.org

Cu cat mergeam, ultimele acorduri ale verii se pierdeau, iar ceturile tomnatice ne ascundeau departarile.

Carpati.org

Una dintre legendele Crucii Albe povesteste ca un tanar, pentru a-si arata dragostea fata de iubita lui a hotarat sa cucereasca muntele Domogled , ce se inalta impunator, asupra statiunii Baile-Herculane, vrajit de grandoarea si spectaculozitatea peisajelor, a pasit in gol si a imbratisat astfel, pentru totdeauna viata eterna.

Carpati.org

Din pacate fara perspectiva, ne-a cam pierit si noua cheful de a urca spre varful Domogled si ne-am intors, dar daca progresam, ajungeam sa intalnim iarna la 1000 m.

Dar sufletul nostru e cald si desi cu jumatate tanjeste dupa zapada de vis si dupa fasaitul schiurilor in pulverul perfect, totusi , ca si firea omului tanjeste dupa sfarsitul de vara, dupa aerul racoros de dimineata si soarele de peste zi, dupa ziua lunga si baia la izvor. Vom alerga tot timpul spre nou si vom pastra vesnic in inima ceea ce am pierdut.

 

Odata cu seara, Claudiu ne conduce spre locul de cort si intr-o livada de meri ne intindem garsonierele pe cateva petice de iarba. Suntem singuri, sub cerul albastru pe care cautam stelele ce prevestesc ziua buna de maine, iar pastele stropite cu vin,dau drumul la povesti.



 

 

Sambata ne trezim cu vesti bune...deasupra noastra senin, un albastru de pictat ne face sa ne grabim caci drumul in fata ne e lung si doar partial cunoscut.


Motel Dumbrava-Cheile Tasnei-Moara Dracilor-Poiana Bechet (BR)-Vf Pietrele Albe-Crovuri (pana in Crovul Mare) (fara marcaj)-km 18,8 (CR)

Carpati.org

Harta nu aveam si ne bazam 100% pe descrierile lui Gigi Cepoiu,Andei Sturek. si Ginain si Alina si pe memoria lui Claudiu si a Cristinei.

...Si evident pe simtul nostru de orientare.

 

Incepem asadar sa urcam hotarati prin padure si mai repede decat se asteptau Claudiu si Cristina iesim la lumina .

Carpati.org Sper ca nu ma insel, Arjana cu capul in nori


Lasam aproape definitiv in urma padurea odata cu intrarea in Chei si pastram cu noi doar pinii negri de Banat ce strajuiesc cetatea cheilor...ma sui pe unul din turnuri si privesc cum jos in vale focul mistuitor al toamnei a inghiti versanti intregi.

Carpati.orgCarpati.org

Urmam poteca, aici perfect marcata printre peretii cheilor si pe langa firul apei, urmand aceasta linie curgatoare, tolanindu-ne in micile poieni si visand la o noapte linistita de vara. LA iesirea din chei prindem vechiul drum al granicerilor pe partea stanga a vaii (sensul orografic)/dreapta cum urcam (poteca marcata merge pe partea opusa) caci aici privelistile sunt mult mai frumoasa si dupa 15 min coboram la Moara Dracilor...langa ea, o cascada impleteste tabloul unei existente acordate cu vibratiile padurii, cu schimbatul anotimpurilor, cu obiceiurile ancestrale.

Carpati.orgCarpati.org

Imediat dupa moara incepe TA spre Balta Cerbului-traseu de studiat dar din ce am inteles cu marcaj destul de vechi si rar.


 

Desi nu stim cat drum mai avem in fata, totusi ne grabim incet caci nu vrem sa pierdem nimic.

Carpati.org

Carpati.org

Ne oprim si in Poiana Tesnei sa admiram o ciuperca deghizata in piatra si sa cautam marcajul ce urca pe versantul din stanga noastra.

Carpati.org "E inca verde iarba pe coline"

Carpati.org

Carpati.orgCarpati.org

Desi acesta exista, totusi indicatoare privind directia de mers nu sunt, asa ca daca mai ai parte si de ceata, ai ceva de cautat. Dupa un nou urcus, un canion si un hornulet ajungem la o dilema.


Putem sa prindem de aici creasta spre stanga sau sa urmam marcajele ce continua prin padure, obligandu-ne sa descriem un arc de cerc sub creasta.

Banda rosie devine din ce in ce mai neintretinuta, mai veche, mai fantomatica. Iesim intr-o noua poiana cu stana unde ultimul marcaj arata ca un T...e clar T de la tontule, nu ai descoperit America, pana aici au mers toti, de aici descurca-te daca faci pe exploratorul....

s-o fi terminat vopseaua sau cheful, nimeni nu stie...gasim si copacul cu semnal connex si asta este.. de acum balaurim.

Carpati.orgCarpati.org

Totusi daca veti urma marcajele de parc national (nu atat de dese ca un marcaj turistic) prezente parca mai mult pentru confirmare, si veti tine linia ascendenta a muchiei, dup 1h jumate, mai multe alarme false si un grup intreg de fete Morgana veti iesi in creasta la 20 de min de vf Pietre Albe.(pe vf Costiugu)

Carpati.org

Carpati.org

Am ajuns sus cam murati caci desi afara era soare, toata zapada de pe copaci cadea pe noi si in incaltari si visam la creasta uscata. Locurile in principiu sunt aproape neumblate, multa padure si la soare stancarie uscata unde pasesc cu ochii in 7 caci nu sunt deloc curioasa dupa o vipera mai ales ca dupa frigul din zilele precedente mi-e sa nu le cheme soarele.


Ajunsi in creasta credeam ca am transat problema dar...exista in toate un mare dar, poteca ce incepe asa frumos disparea in lastaris si iata eram in dilema ce sa alegem (pe stanga e iarna caci soarele nu a batut deloc si nu a topit zapada) iar pe dreapta e toamna...foarte interesant, in 10 m latime, schimbam 2 anotimpuri.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

In ciuda preferintei noastre clare spre Toamna, Claudiu ne ghideaza spre Pietrele Albe via iarna, insa depasim cu stoicism portiunea stiind ca in fata ne asteapta doar stanca alba natural si nu pudrata cu nea. 

Carpati.org

De pe varf se vad clar crovurile si aici apare si marcajul de creasta, dar tocmai acum il parasim coborand pe un picior pana in poienile Plostinoarelor …

Carpati.org

Suntem acum pe ultimele randuri ale unui maret amfiteatru ce se intinde la picoarele noastre si strabatand crovurile, trecem rand pe rand prin lumi diferite, avem senzatia unei calatorii printr-un timp oprit, suntem cand prizonieri ai stancilor ce ne inconjoara circular, cand evadati prin bresa gasita, cand jucatori de fotbal pe imensul teren plat al Crovului Medved,cand statuie ramasa impietrita pe muchie, cu fata scaldata de soarele ce merge la culcare, trasand pe chipul obosit al muritorilor de rans, linii armonioase de zeitate greceasca.

Carpati.org

 

Carpati.org

Carpati.orgCarpati.org

Stadionul de fotbal

Carpati.org

As vrea sa ma opresc aici, sa ma lipesc cu fata de pamant, sa ma acopar cu patura calda a zapezii, sa ascult ultimele tanguiri ale pasarilor ce cheama soarele si primele fire de iarba ce razbat din pamant, sa miros viorelele si roua ghioceilor sa ma spele, sa fiu muntele, gazele si sa ma trezesc razand , copil cu parul balai, imbratisand lumina.

 

Planul initial era sa coboram prin Poiana Beletina dar cum era deja tarziu pornim la vale pe CR (pe Valea Timna/Tamna/Foeroaga dupa vorba localnicilor ). Lumina ne mai insoteste o jumatate de ora cat sa strabatem..... si ne parasese odata ajunsi pe un promotoriu stancos deasupra primelor salase gasite.

Carpati.orgCarpati.org

Stateam pe o bancuta sapata parca in piatra, privind cerul sangeriu si ascultand harmalaia cainilor, iar apoi chemarea unei batrane ce isi aducea animalele acasa. In departare , in padur, o lumina sclipea vioi si neregulat...cineva facuse foc in noaptea calda si probabil pregatea masa. Un fuior subtire de fum se ridica spre cer, o marturie singulara a vietii efemere si totusi legata de pamantul drag, salase nelocuite iarna dar spre care oamenii cauta de primavara pana toamna, lupta si izbanda, intoarcerea si regasirea.


 

Urmam marcajul CR ce mai jos de primul izvor se intersecteaza cu TA ce vine din Poiana Beletina si in 1h ajungem la drum.

Am incheiat calatoria in garsoniera noastra, cu un pahar de vin si cloaca cu apa fierbine ne-a atras mai putin decat sacul de dormit.


 

...Sacul de dormit, un prieten in bratele caruia ma scufund de 2 ori pe saptamana, in mijlocul caruia caut caldura in noptile friguroase si visele spre noi ture, spre noi calatori, spre noi descoperiri, spre noi aventuri, povesti si dulci icoane de cautat in albumul amintirilor cand anii ne vor ingreuna picioarele dar sulfetul insa ne va ramane tanar tanjind la aventurile tineretii.

 

                                                                         Foto: Radu



Luni, 23 noiembrie 2009 - 00:35 
Afisari: 10,034 


Postari similare:





Comentariile membrilor (22)

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
1
Ce locuri si ce culori! Peste ele revarsari de sentimente calde si o liniste de parca imi tiuie si mie urechile!


Luni, 23 noiembrie 2009 - 08:15  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
2
Deosebite aceste locuri, mi-e dor sa mai revin pe acolo...


Luni, 23 noiembrie 2009 - 08:52  

ad078
ad078
(admin)

 
3
Superb!


Luni, 23 noiembrie 2009 - 11:29  

comisarul
comisarul
Rucsac
 
4
ce culori frumoase de toamna !


Luni, 23 noiembrie 2009 - 12:14  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
5
Superb!


Luni, 23 noiembrie 2009 - 19:43  

jujea
jujea
Cort
 
6
Ma bucur ca v-a placut in Crovuri si ca a-ti reusit sa ajunge-ti acolo prin Tasna, caci marcajele nu mai sunt vizibile. I-mi pare rau ca nu am reusit sa vin cu voi, ajungeam astfel si in frumoasa Beletina. Dar cine stie, mai este timp.


Luni, 23 noiembrie 2009 - 20:57  

larisa
larisa
Caraba
 
7
vai....fotografiile sunt absolut suberbe. extraordinare culori. mie in general imi place tare mult padurea toamna. foarte frumos.


Luni, 23 noiembrie 2009 - 21:36  

mike
mike
Rucsac
 
8
@da, fotografiile fac tot jurnalul
@jujea -din pacate daca mai continuam spre poiana beletina ne prindea noaptea cu desavarsire.Dar fieare rau are si un bine, vom reveni, caci avem pentru ce si atunci vom descoperi si alte frumuseti si taine ale Crovurilor


Luni, 23 noiembrie 2009 - 21:57  

conrad
conrad
(admin)

 
9
Poate ca n-am descoperit America, dar un strop din spiritul exploratorilor tot l-am avut Carpati.org. Pana la urma a avut farmecul ei acea balaureala, diferenta intre noi si descoperitorii Americii fiind ca stiam de unde plecam si unde trebuie sa ajungem, dar nu stiam cum Carpati.org.
Folosirea marcajelor de limita de rezervatie este o solutie buna pt oricine ajunge in zona si nu mai stie incotro sa o ia, caci acele marcaje ne duc pana in creasta.

Inspirat ales titlul - chiar ne-am aflat la un moment dat la granita dintre cele doua anotimpuri.

Gandindu-ma si la acele zile, povestite de tine aici, tind sa cred ca esti cu adevarat liber doar atunci cand te gasesti intr-un loc cu totul nou, rupt de tot ceea ce iti este familiar. Doar asa incepi sa simti aerul in timp ce il inspiri, sa privesti orizontul cu ochi flamanzi, sa iti arunci ochii printre stele, printre nori sau printre copaci si sa acorzi fiecarei experiente entuziasmul conquistadorului ratacind pe taramuri virgine.

O mentiune: noi n-am ajuns in Poiana Beletina, aceea fiind dupa Crovul Mare de unde noi am coborat pe CR spre V. Cernei.
Poiana Beletina se afla la sud de Vf. lui Stan, intre Crovul Mare si aceasta situandu-se si Poiana Mare. daca ziua ar fi fost mai lunga, ajungeam si acolo...
Habar nu am insa cum se numea poiana cu stana de unde a disparut marcajul Carpati.org

Frumosi munti, frumos jurnal, frumoase poze. A fost o placere.


Luni, 23 noiembrie 2009 - 22:12  

jujea
jujea
Cort
 
10
Poiana nu are un nume. Nici cei care pasc animalele acolo n-au stiut sa-mi spuna. Oricum locurile acelea sunt superbe. Pacat ca nu sunt marcate mai bine. Dar cine stie poate facem noi asta.


Marți, 24 noiembrie 2009 - 07:01  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
11
Cred ca e normal sa fie atitea culori,anul acesta am fost si eu pe acolo si m-a uimit marea diversitate de specii de copaci in aceeasi padure si in privinta semnelor asa-i,iti trebuie fler si experienta sa ajungi unde vrei.


Marți, 24 noiembrie 2009 - 09:17  

mike
mike
Rucsac
 
12
jujea-Am propus catre AMC o actiune in vara anului viitor pe aceata tema asa ca lucrurile sunt demarate. Ramane insa sa vedem cine se va inhama la coordonarea actiunii...ca de oamenii astia ducem lipsa.


Marți, 24 noiembrie 2009 - 17:24  

jujea
jujea
Cort
 
13
mike- eu sunt unul dintre ei. Lasand modestia de-o parte, pot spune ca stiu bine zona si vreau sa facem ceva care sa ajute si pe altii sa vada locurile acestea. Astept detalii de la tine.


Marți, 24 noiembrie 2009 - 19:15  

snowbest_of
snowbest_of
Cort
 
14
Felicitari,foarte frumos Carpati.org


Miercuri, 25 noiembrie 2009 - 12:39  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
15
Nu-mi imaginam ca toamna ar putea fi atat de frumoasa in Muntii Mehedinti!... Culorile sunt dumnezeiesti! Caci tot Paunescu gasea ca ,,la Herculane e ambasada cerului pe un rau".
La vara vom veni si noi sa punem umarul la refacerea marcajelor. (Eu am mai participat la o actiune de marcare in zona, cu ani in urma, cand dl. Petre Popescu, ghid si colaborator la Romania Pitoreasca a publicat doua harti cu trasee din zona Herculane.)
O harta mult mai buna e cea realizata in anul 2001 de Naziana Mosanu si Danut Calin si aparuta in revista Muntii Carpati.


Miercuri, 25 noiembrie 2009 - 16:29  

alllx
alllx

 
16
Ai de mine ce vreme faina ati prins. Tura mea de toamna nu o fost asa reusitaCarpati.org)


Miercuri, 25 noiembrie 2009 - 20:21  

meetthesun
meetthesun
Busola
 
17
Primele mele ture pe munte au fost tentative de a ajunge la Crucea Alba... Bine, eram cativa colegi de gimnaziu si mai apoi de liceu care fugeau de sub ochiul vigilent al dirigului pentru cateva clipe pretioase pe carari de munte si nu in holul vreunui hotel comunist jucand biliard. Nu cred ca voiam sa ajungem atat de departe ci doar sa simtim muntele si sa ne bucuram de el, desi recunosc... planurile erau marete Carpati.org

Mi-a facut mare placere sa citesc jurnalul tau. Felicitari pentru fotografii!


Joi, 26 noiembrie 2009 - 18:43  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
18
Eu in 21.11.2009 am avut o vreme superba pe cheile Tasnei, soare si peste 15 grade Celsius. Voi cand ati fost?


Duminică, 10 ianuarie 2010 - 18:38  

mike
mike
Rucsac
 
19
Am fost exact in ultimul weekend din octombrie.


Duminică, 10 ianuarie 2010 - 20:17  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
20
Inseamna ca eu am prins primavara, dupa tomna-iarna voastra.


Luni, 11 ianuarie 2010 - 19:30  

ratza
ratza
Busola
 
21
Fantastice peisajele!


Miercuri, 13 ianuarie 2010 - 10:22  

mihai000
mihai000

 
22
Frumos! Si cum omul gospodar isi face iarna car, asa si eu planuiesc deja o iesire in zona pe la sfarsitul lui aprilie. Am mai batut calea prin zona, dar mai mult prin zona Baltii Cerbului (marcaj trist; busola e de baza!) si a Domogledului. Am o harta luata din statiune, dar e mai mult decat relativa. Ma poate ajuta cineva cu informatii, in special grafice, despre zona (Ma gandeam sa leg in 2-3 zile Cheile Tasnei, Crovurile, Scarisoara cu celebra scara si cheile Prisacinei; cu masina lasata in poiana Tasnei)?


Luni, 10 ianuarie 2011 - 12:20  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0786 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org