Muntii Lotrului - atelierul SKV de prim ajutor (11-13 iunie 2010) (Muntii Lotrului)

ZIUA 1 - vineri 11 iunie

Inutil sa mai zic ca a fost cald, zapuseala, canicula, cuptor si asa mai departe, de simteai ca se topeste peronul Garii de Nord.

Si pe deasupra, trenul s-a mai si umplut de blatisti, (cu destinatia Videle sau Caracal), asa ca, in primele doua ore de drum atmosfera a fost sufocanta.

Dupa Caracal, in schimb, trenul a urcat spre valea Oltului golit de pasageri, si calatoria a fost mult mai placuta, cu toate peisajele pe care le ofera muntii de aici.

Cu o intarziere de vreo jumatate de ora, am ajuns si la Talmaciu, (destinatia mea), unde m-am indreptat glont spre magazinul de langa gara, pentru o portie mare de inghetata.

 

M-am uitat pe schita facuta acasa, am gasit strada pe care se iese din oras, si am luat-o la pas spre Sadu.

Indreptandu-ma spre vest, cerul era in fata mea complet rosu, soarele ascunzandu-se dupa muntii Lotrului.

Parca era o scena de final dintr-un film western.

Dupa vreo doi kilometri facuti pe sosea, trece in sfarsit o masina, si ma pescuieste din drum. Era un nene veterinar, chemat in Sadu pentru o urgenta, sa vada niste cai cu probleme.

Ii multumesc pentru drum, si plec sa-mi caut un loc de campare, si asta cat mai repede, caci afara se facea tot mai intuneric.

Am gasit un loc la iesirea din sat, si dupa o mica chinuiala, am reusit sa inalt ''casa'' de panza.

ZIUA 2 - sambata 12 iunie

Cand am vazut lumina afara, m-am trezit instantaneu, desi era abia ora 5 si un pic.

 

Am iesit din cort, si am avut o mare si placuta surpriza: in fata mea era ditamai ciresul, cu fructele coapte.

(Ieri seara, find aproape intuneric, n-am vazut ca ma aflu intr-o livada).

Am dat asaltul la cires in mod organizat, atacand atat frontal cat si pe flancuri, pana am strans destule cirese pentru desert.

Pe la sase jumate, eram deja cu rucsacul in spate, si ma plimbam pe micile stradute din Sadu.

 

 

 

Pe la opt mai fac cateva cumparaturi, si ma asez pe bancuta din fata primariei, unde astept pana apar colegii de tura, veniti cu masinile, din Sibiu.

Traseul nostru de azi incepe de la Masa verde (pe valea Sadului).

Aici ajung toate cele 7 masini, si se strang laolalta cei 30 de participanti.

O enumerare completa nu pot face, fiind vreo 5 persoane carora nu le stiu numele (desi vizual i-am retinut pe toti).

Pot insa mentiona ca au fost participanti de toate varstele: copii (in numar de 6), adolescenti (5 pusti de la Cercetasi), tineri, si oameni maturi. 

 

 

Tura e condusa de Marius Miclea (de la SKV Sibiu) si de Adi David (de la salvamont Sibiu), si are ca obiect o serie de lectii practice de prim ajutor montan.

 

 

Traseul va pleca de la Masa verde, si va urca spre cabana Prejba, de langa varful cu acelasi nume.

 

 

Pornim la drum, pe o zapuseala de nedescris (desi era abia 9 dimineata), in mai multe grupulete.

Pe tot parcursul drumului ne vor insoti cam un milion si ceva de muste, invartindu-se bezmetic in jurul nostru.

Practic, (din ce am auzit ulterior) toata lumea care a fost la munte in weekendul asta, s-a confruntat cu hoardele  de bazaitoare.

 

 

Prima parte a traseului trece printr-o padure deasa, cu o carare destul de neclara (fiind de fapt, o scurtatura), si iesim destul de repede la forestier.

 

 

Urmeaza o portiune urata, de mers prin soare, pe un drum plin de pietre, dar ajungem si la marginea padurii, la racoare, unde ne regrupam aproape toti.

 

 

 

Drumul prin padure e incantator, fara pante obositoare, si cu multe izvoare, pentru realimentare cu apa rece.

Din nou ne despartim in grupulete (in functie de ritmul de mers), si ne distantam unii de altii, pana la alte puncte de regrupare.

Pe tot drumul de padure si pana la cabana, am mers intr-un grupulet de patru: Claudiu, Manuela, Adi si Delia, cu care m-am imprietenit imediat.

 

 

Dupa o vreme, iesim si pe culme, in dreptul unei stane, si pornim dupa stalpii de marcaj spre varf.

 

Vom afla mai tarziu, ca cei veniti putin in urma noastra au facut un popas aici, la stana, pentru un pranz cu mamaliga, cum numai ciobanii stiu sa faca.

Un ''Mc Bulz'' dupa cum glumea cineva.

 

Pe culme intalnim mai multe cruci mari de metal, in zona respectiva avand loc in trecut, trei accidente aviatice.

Povestea celor trei accidente o vem afla mai tarziu, pe larg, la cabana. E greu sa nu te treaca cativa fiori cand auzi astfel de intamplari.

 

 

Undeva, mai jos, se vede si cabana, si coboram spre ea.

Cabanierul George, cercetasii, si inca vreo patru persoane erau deja acolo, ajungand primii.

 

 

Dupa patru ore de traseu (cinci, cu tot cu pauze), e minunat sa stai la umbra, sau sa te racoresti la izvor.

Avem program de voie cateva ore, apoi mergem dupa lemne, pentru a face seara un foc de tabara urias.

 

 

Pe la sase si ceva, ne strangem toti in fata cabanei, ca sa incepem lectiile practice.

Pentru miile de muste aprindem cateva ramuri verzi si le afumam, ca sa ne lase cat de cat in pace.

 

 

Adi David vine cu echipamentul pregatit, citeste putin pe un desfasurator, si incepe sa explice lucrurile introductive.

 

 

Se trece repede la partea practica, incepand cu cercetarea simptomelor pe care le poate avea un accidentat, si asezarea corecta a acestuia (pentru a-l feri de sufocare).

 

 

 

Cateva tehnici de resuscitare si respiratie, cu un ''pocket mask''

 

 

Trecem apoi la multele tipuri de leziuni, de la fiecare parte a corpului.

Mai intai cele usoare, ce se rezolva cu dezinfectie si bandajare.

 

 

Apoi cele mai grave, ce necesita imobilizarea unei parti a corpului.

 

 

 

Ridicarea pe o parte a accidentatului.

 

 

 

Imobilizarea unui umar cu leziuni.

 

 

Prezentarea unei truse standard de luat pe munte.

 

 

Curand se lasa seara, si, dupa incheierea prezentarii, pornim pe varful Prejba, aflat langa cabana.

Unii, mai norocosi au prins si apusul.

Cei mai multi, insa, am ajuns pe varf dupa ce soarele era deja ascuns dupa munti.

 

 

Pe masura ce se lasa intunericul, luminile din Sibiu, din Sadu si din Avrig se vad din ce in ce mai specatculos.

 

 

Dupa masa de seara, avem parte de un foc de tabara imens, de peste 4 metri.

 

 

Am stat toti cateva ore, in jurul focului, la povesti. 

Intr-o asemenea atmosfera, nici nu-ti mai vine sa pleci la culcare, asa ca m-am lasat furat de somn destul de tarziu.

 

ZIUA 3 - duminica 13 iunie

In camera noastra nu intra lumina, asa ca nu ne-am dat seama cand s-a facut dimineata.

Aflam ca suntem printre ultimii care inca n-au strans bagajul, asa ca ne grabim, si iesim si noi afara, la masa.

Vrem sa plecam inainte sa se faca iar zapuseala, dar caldura deja incepe sa dogoreasca de la primele ore.

Lasam cabana in urma, si urcam la locul cu cele trei cruci de metal.

 

 

 

Ajungem repede din urma si alte grupuri, si ajungem apoi la portiunea prin padure.

 

 

Partea de mers prin soare e mult mai usoara acum, la coborare, si ne oprim la niste bancute de lemn, la umbra, pentru o regrupare generala.

 

 

Aici Adi David incepe partea a doua din lectiile practice, de data asta vorbindu-ne despre intepaturi de insecte si periculoasa muscatura de vipera. 

 

 

Incercam pe rand dispozitivul de suctiune al veninului.

 

 

 

Fac o poze si la micul recipient cu substanta ce se da pe muscatura (am uitat cum se numeste)

 

Se trec apoi in revista efectele negative pe care le au extremele de clima: ce se poate face la arsuri si insolatie, sau la hipotermie si degeraturi.

 

De asemenea mai face completari la lectiile despre leziuni, si ne prezinta cateva tehnici de imobilizare, cu atele (sau, in lipsa acestora, cu fel si fel de lucruri improvizate).

Dupa terminarea prezentarii, facem si traditionala poza de grup.

 

 

Pornim prin padure, pe ultima portiune, de data asta pe marcaj (nu pe scurtatura pe care am urcat sambata).

Alegera acestui traseu e f inspirata, cararea fiind plina de afine, din care culegem cu toti.

 

 

 

La final de traseu, apropiindu-ne de valea Sadului, intalnim multe persoane venite la picnic, pe margine de parau.

Ne strangem toti langa masini, mai stam la umbra, mai povestim, apoi pleaca fiecare spre casa.

 

 

Eu merg in vizita la Claudiu si Manuela (carora tin sa le multumesc inca o data), si, dupa un dus si o bere rece, ma simt gata sa vizitez Sibiul la pas.

Ajung in parc, unde stau aproape doua ore, pana se mai racoreste.

 

 

Ies pe bd. Victoriei, trec si prin micul parculet Astra, si intru apoi pe strada pietonala ce duce spre piata Mare.

 

 

Centrul istoric e plin de lume, mai ales in piata Mare.

 

 

Cred c-am vizitat aproape toate stradutele, in toate directiile posibile, fiind alimentat cu multa inghetata la cornet.

 

 

Seara am prins si desenele animate de la finalul festivalului de film, proiectate in piata Mica.

In racoarea noptii, am mai facut un tur complet printre stradutele din centru, apoi m-am indreptat spre gara, pentru trenul de noapte.

 

 

Pana la Caracal am dormit in tren fara probleme, pana au dat navala blatistii, ce s-au asezat buluc chiar in jurul meu, incepand sa povesteasca, sa grohaie, si sa gesticuleze violent.

I-am putut suporta doar cateva minute, pana m-am ridicat si m-am dus putin mai in spate (ca locuri mai erau destule).

Dimineata, in Bucuresti, ma astepta tot o canicula nenorocita, asa ca, am mai consumat doua inghetate, ca sa am energie sa ajung si acasa.

 

 

Joi, 17 iunie 2010 - 01:17 
Afisari: 4,174 


mflorin