Muntii Hasmas 28-30.10.2011 (Muntii Hasmas)

Cum toate drumetiile montane ale “Mecanturistilor” galateni incep invariabil La “Takis”,miercuri 26 octombrie ne intalnim ca de obicei la o bere , un suc,etc. sa punem la punct o noua drumetie.

Se stabileste o tura in muntii Hasmas, plecand de la o pensiune unde vom dormi, la iesirea din Lacu Rosu, spre Poiana Alba, varful Hasmasul Mare(1792m) ajungand la cabana Piatra Singuratica.Componenta echipei foarte numeroasa : Costel, fam Stoica, Adriana,Gigi, Emilia, Nelson, Doina, Dan, Ana-Maria, Lucian, Edi, Stefan, Alex, Ioan, Vasile, Ionut, Andu si bineinteles subsemnatul.Ajungem tarziu la pensiune, unde ne intalnim si facem cunostinta unii dintre noi, cu fam. Stoica din Piatra Neamt si Ioan si Vasile din Bistrita.Se intinde masa mare, unde mancam si facem schimburi interculturale si zonale de mincaruri si diverse licori care ne incalzesc sufletul si inima.

Cu mari eforturi unii colegi incearca sa mai ridice nivelul cultural al serii.

Dar pentru ca distanta dintre noapte si zi se miscoreaza, ne retragem toti la caldura de sub plapumi,visand frumos despre tura de maine.Ziua de simbata de intampina cu un taios -7 grade asa ca ne infofolim bine si cu mic, cu mare pornim la drum.Si ca o paranteza fiind spus, am fost cu totul coplesit de tineretea si vigoarea dovedita in acesta tura de decanul nostru de varsta si familia Stoica, oameni « vechi » cum spunea cineva, a caror varsta e similara cu cea a vinului care se desavirseste in timp, intarindu-si si imbogatindu-si constant aroma deosebita.

Inaintam printre case pe drumul inghetat, admirind culorile toamnei .

Soarele se iteste de dupa munte, spre bucuria noastra, incalzindu-ne .

Drumul se ingusteaza si se deschide, casele raman in urma, isi fac loc peisaje de toamna, si conifere cu cetina vesnic verde.Soarele ridicat de dupa munti ne incalzeste de-a binelea, obligandu-ne la un mic popas pentru a mai scoate de pe noi din haine.

Incepem un urcus sustinut, care deschide perspectiva spre muntii din jur.

Traseul intra prin padure, racoarea ne inconjoara din nou, intampinandu-ne cu citeva balti inghetate bocna. Parca totusi n-ar fi trebuit sa scot de pe mine, imi zic si maresc pasul.

Dar usor, soarele patrunde prin padurea cea deasa , anuntand o poiana unde soarele ne binecuvinteaza din nou cu razele sale.

Prin zona puzderie de stane, semn ca natura este generoasa cu hrana pentru animale, de jur imprejur peisajele ne capteaza atentia cu stancile si verdele lor.

Un set de stalpi putin atipici ne anunta ca am ajuns in Poiana Alba loc de intersectie a mai multor trasee si directii de mers.

Hotarim sa facem o pauza , sa ne alimentam cu apa, in apropiere gasim un izvor cu apa rece ca gheata si un refugiu aproape nou din lemn, foarte primitor.

In apropiere se gaseste si un panou unde gasim citeva informatii despre masiv, harta si regulile ce trebuiesc respectate in acest parc national.Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul pornim si noi spre alte plaiuri si paduri de o rara frumusete.

Trecem printre doua lacuri mici, pe care le vom revedea de pe varful Hasmasul Mare, doi ochi albastri a-i muntelui.

Copacii carora toamna le-a schimbat culoarea frunzelor dispar, acum insotindu-ne pasii coniferele si tufele de ienupar.

Parasim marcajul pentru urcusul spre varf, altitudinea locului dezvaluindu-ne perspective asupra departarilor, presarate de varfuri ale muntilor din jur.De aici vedem si Piatra Singuratica destinatia noastra de azi. In Spatele acestei formatiuni se zareste varful Fratele(Piatra Ascutita), un tel ales pentru a doua zi.

Frumoase locuri si grozava vreme avem azi !

Ajungem in varf, ne minunam de panorama deosebita, intarita si de vremea superba de azi, facem poza de grup, apoi ne intindem pe iarba la soare sa mancam caci efortul ne da semn ca ar trebui sa avem grija si de stomac.

Cei doi ochi albastri,

Ceahlaul din departare,

culmile si crestele din jur ne incalzesc sufletul si ne bucura ochii, astfel cum natura rasplateste calatorul care merge sa-i cunoasca tainele si sa-i descopere frumusetea.

Caldura soarelui ne inmoaie, zabovim putin pe iarba, indemn urmat si de cei doi companioni necuvintatori, care ne vor insoti de-a lungul celor doua zile petrecute in Hasmas.

Pornim din nou la drum spre destinatia aleasa pentru aceasta zi,facand ochii roata la multitudinea de forme si peisaje din jur.

Dupa trecerea printr-o padure deasa, unde dam peste un izvor care teoretic ar trebui sa alimenteze cu apa cabana, ajungem in puctul terminus al turei de azi.

Dupa ce stabilim detaliite despre cazare, se hotaraste o tura scurta, cu putina catarare pe Piatra Singuratica, unde urcam marea majoritate, micul varf devenind neancapator.

Coboram de pe varf obositi dupa o zi de mers dar fericiti de cele vazute si de vremea superba care ne-a insotit de-a lungul turei. Dupa o masa bogata udata cu diferite licori ne retragem in sacii de dormit, odihnindu-ne mai mult sau mai putin in functie de rezistenta fiecaruia la concertul iscat ad-hoc in dormitor.Dimineata ne intampina iarasi cu vreme buna, odihniti si pentru ca schimbarea la ora de iarna ne ofera o ora in plus.Dupa un mic dejun rapid ne indreptam pasii spre vafrful Fratele (Piatra Ascutita).Aici peisajul se schimba un pic, aparand portiuni inzapezite semn ca temperaturile au fost ceva mai scazute in zona.

Intram in padurea cea deasa, racoarea diminetii ne face sa ne amintim de caldura sacilor de dormit, dar ea se deschide intr-o poiana mare unde soarele ne incalzeste cu razele lui.

Din nou, pe varf, intinderi infinite se deschid in fata.

Pe varf facem poza de grup, se scriu citeva cuvinte in carnetul adapostit de o cutie metalica, de pe crucea de pe varf si coboram la cabana pentru a ne strange bagajele si coborarea spre pasul Pangarati, punctul final al acestei ture.

Coborarea se face pe acelasi traseu pana in Poiana Alba dupa care la intersectia traseelor, urmand banda rosie de aceasta data, spre deosebire de banda albastra pe care am urcat de la pensiunea unde am stat prima noapte, urcand pe Paraul Oii.Frumos si prin aceste parti(cum altfel), la un popas Gigi ne indeamna sa punem mana pe Vasilica, catelul care ne-a insotit in tura , transformat ad-hoc in mielul cu nume generic.

Normal, se starnesc hohote de ras, sporind buna dispozitie pe care o avem de ieri la plecarea in tura.Trecem printr-o zona inalta si golasa, care printre alte peisaje ne ofera vederea Lacului Rosu.

In drum ne intilnim cu o formatiune ciudata care iese din tiparul zonei-varful Ciofronca.

Incet incepem sa coboram semn ca drumetia noastra se apropie de sfarsit, dupa doua zile excelente!Ajungem in pasul Pangarati, facem nelipsita poza de grup, care ne va aduce aminte peste timp de cele traite si vazute in doua zile superbe de toamna tarzie.

Ne despartim de cei doi colegi din Bistrita, in drum conform unei mai noi traditii ne oprim la un restaurant sa punem burta la cale, cu o bere pentru cei care pot (Ionut stie de ce), apoi lasam in urma familia Stoica de care ne despartim calduros cu speranta unei noi intalniri, continuandu-ne lungul drum spre casa.O tura superba cu vreme buna, peisaje de vis si pentru unii locuri noi trecute in palmaresul personal.

Numai Bine ! Adrian Petroiu   http://adipetroiu.blogspot.com/

Joi, 3 noiembrie 2011 - 15:20 
Afisari: 2,909 


adipetroiu