Muntii Grohotis: Culmea Serban Voda (Muntii Grohotisului)

Facand parte din Carpatii de curbura, Muntii Grohotis au drept caracteristica principala o mare dezvoltare pe directia nord-sud. Pentru tura de astazi ne-am propus una din culmile sudice a muntelui. Zona se gaseste in apropierea orasului Slanic-Prahova, la contactul cu dealurile subcarpatice. Pentru intrarea in traseu cu masina, de pe DN1A facem la stanga spre Manastirea Crasna, de la indicatorul rutier din localitatea Homoraciu. Dupa 5 km prin livezi, ajungem la locul de parcare folosit si de pelerinii veniti la manastire.  Echipa de astazi: Gigicepoiu, Lucian si cu mine. Ne deplasam pe drumul spre manastire aproape un km si in locul unde intalnim o troita de lemn de 3-4m inaltime, ne orientam spre stanga (sud). Pentru inceput traseul se inscrie pe pantele inerbate, pe urmele unui drum de carute. In jurul nostru, relieful se aseamana mai degraba cu unul de zona subcarpatica.  Dupa mai putin de o ora de urcus, ne dam seama ca am atins deja culmea de munte pe care o cautam. Mentionam ca de marcaje nu poate fi vorba. De la aceasta inaltime, zarea se deschide si vedem spre sud zona Slanicului si in spatele nostru Valea Teleajenului la iesirea din munte. Pe culme alterneaza mai multe poieni si zone impadurite. Pe varfurile golase intalnim gropi si transee ramase in urma luptelor din primul razboi mondial.

In una din curmaturi ne intampina cainii ce insotesc o turma de oi. Ne vin in ajutor ciobanii pentru ca urma sa trecem chiar prin mijlocul turmei.  Profitam de aceasta intalnire si facem un popas. Stam de vorba cu ciobanii, facem poze si le aratam pe aparat ce a iesit. Declinam invitatia lor la stana si bagam de seama ca paznici au slabit atentia. Urcam sustinut prin padure si ajungem pe Varful Caraiman (asa l-au denumit ciobanii, caci pe harta lui Danut Calin nu aflam astfel de amanunte). Langa liziera padurii vegetatia abundenta tradeaza locul unei stane parasite de la care a ramas numai o bancuta, probabil loc de fumat si reculegere pentru inaintasii mioritici. De pe acest varf intermediar avem pentru prima data o vedere de ansamblu a portiunii de creasta ce urmeaza sa o parcurgem. In stanga se vad pantele impadurite ale Muntelui Trifoiu si in continuare, spre dreapta, culmea principala a Grohotisului sudic: Varful Moasa, Muntele Radila, Varful Ulita... Din pacate varful golas al Trifoiului e cuprins de nori de ploaie. Cobaram de pe culmea Muntelui Caraiman intr-o sa mai adanca.  Din curmatura aruncam o privire in spate pentru a retine drumul pe care am venit.  In stanga noastra, intr-un ochi de poiana, vedem lucrarile de constructie la o noua stana.

  Pe Varful Trifoiu, furtuna isi face de cap, dar la noi ajung doar tunetele. Noi profitam de vremea buna care ne insoteste inca si ne continuam drumul. Parcurgem alte portiuni de poieni si zone impadurite.  O scurta zona stancoasa ne scoate pe un varf mai prelung: Poiana Lunga. Avem mai bine de trei ore de la plecarea in traseu si dupa socotelile noastre ar trebui sa ajungem in Saua La Cordun, unde Culmea Serban Voda ia sfarsit. In continuare traseul din harta indica un urcus sustinut, pe o mare diferenta de nivel pana pe Varful Trifoiu. Luand in considerare si ploaia de care ne tot apropiem, hotaram ca din Saua La Cordun sa parasim creasta si sa incercam o coborare spre Valaea Crasna situata in dreapta noastra. Pana in sa drumul ne mai poarta prin alte locuri uitate de lume. In saua adanca, drumul pe care am venit se desparte in doua: spre stanga intra in padure si urca pe pantele Muntelui Trifoiu, spre dreapta ocoleste o zona mlastinoasa si se adanceste in padurea intunecata. Odata intrati in padure, se porneste si ploaia. Asta dovedeste o buna planificare a timpilor de parcurs in tura. Ne echipam cu pelerinele si coboram aproape la intamplare pe unul din picioarele de munte. Pe pamantul reavan descoperim urme de fauna. Prea mari dupa pofta noastra. Ursoaica cu pui. Dupa mai bine de jumatate de ora prin padurea uda, iesim la confluenta unui torent cu Valea Crasna. In apropiere aflam o cabana de vanatoare a ocolului silvic. Suntem intr-o zi din mijlocul saptamanii si la cabana nu se afla nimeni. Probabil ca aici se lucreaza numai in weekend! Noi ne gasim adapost in foisorul din fata cabanei. Dupa un timp, ploaia se opreste si noi ne continuam traseul pe drumul forestier de pe Valea Crasna. In aerul umed si curat de dupa ploaie plutesc miresme de flori si de brusture. Pe marginea drumului intalnim salamandre si melcii. Urmam drumul forestier spre aval cale de 5 km printr-o zona cu relief salbatic dat de natura geologica a zonei: straturi de gresie si marna. Pe parcursul vaii sunt executate numeroase lucrari de amenajare a vaii. Noi nu scapam inca de ploaie si pana in dreptul intersectiei cu drumul pentru Manastirea Crasna, mai prindem cateva averse. Datorita vremii potrivnice din acest sfarsit de tura, renuntam sa mai vizitam manastirea. Drumul iese din padure si de pe o poiana aruncam o privire spre versantul pe care se afla manastirea. Continuam drumul prin ploaie si noroi si ajungem la troita de lemn, loc de unde a inceput calatoria noastra. Cu toate ca nu am reusit sa parcurgerm decat o mica parte din culmea sudica a Grohotisului, aceste locuri mai putin umblate au dovedit inca odata ca oferta de trasee a muntilor nostri este nesfarsita. In cele din urma ajungem la locul de parcare de la marginea localitatii Schiulesti.

Minunate si frumoase lucrari ne-a lasat D_zeu pe acest pamant.

Carari insorite si poteci neumblate!

Joi, 16 octombrie 2008 - 11:04 
Afisari: 11,719 


baltarel