Munții Giurgeului - Poarta Șipoș / Arborelui și Vf. Borzoka (24 Decembrie 2018) (Muntii Giurgeu)

În cea de-a treia zi, a de întoarcere spre casă, intenționarăm să facem o promenadă lejeră și scurticică înainte de a rula înapoi pe șoselele patriei. Dar ... ce să vezi ... socoteala de acasă-i una, a din Giurgeu îi alta. Mai faină !

Așadar, după micul dejun de la pensiune, după achitarea notei de plată, după niscaiva cumpărături pe fugă din magazinele de bunătățuri locale ... ne strâns-am bagajele și pornirăm cu limuzina pe un comunal acoperit de zăpadă bătătorită din apropierea Gheorgheniului: undeva spre Sarospatak (?) ... până la o troiță de la o răscruce de drumuri.

Mai cu GPS-ul, mai cu harta (shubert-franzke de la munții noștri), ba pe marcaj, ba fără marcaj ... începurăm încetișor să urmăm un oarecare CA corcit cu-n PG ...

Era cam ceață și cam friguleț. Din când în când mai cădea câte un fulg ...

Urmam un drum sănătos, ce șerpuia printre casele unui sat răsfirat. Visafolio (?).

Luai sama că mai toate gardurile gospodăriilor stăteau să se prăbușească. De mă și-ntreb ce rost mai au aceste țarcuri dacă tot sunt pe cale de a-și da duhul ?!

Părăsim cele case izolate și aparent fără oameni într-însele, urmând Coasta Albastră.

Ajungem la o bifurcație, unde trebuie să facem dreapta.

Poteca ne plimbă pașii prin zăpadă imaculată, iar scăfârliile pe sub crengile copacilor încărunțiți.

Începem să urcăm pe un marcaj intermitent. Noroc că ne duce drumul ...

Suișul ista ne stoarce untul din noi, de ne iese tot csiki sör-ul îngurgitat cu-o seară înainte.

La un moment dat pierdem pentru câteva minute marcajul CA. Era sub nasul nostru totuși.

Oricum, de unde am ajuns, singura direcție este în sus ... Așa că mai transpirăm olecuță pănă la cei 1191 m ai Porții Arborelui (Șipoș).

Șaua asta-i tare largă și frumușică. Doar că ici cam suflă binișor. Mai și ninge.

De aici, pe alt marcaj, într-o oră se poate ajunge la peștera Șugău.

Îmi supun tovarășii de drumeție la cazna biciuirii cu zăpadă ... pentru o fotografie de grup (Ana, Adriana, Marcel, Cristi). Din care lipsesc io.

O ultimă privire împrejur, apoi ne îndreptăm spre Dealul Borzoka, părăsind CA în favoarea PG.

Este ceață dar e frumos. Parcă s-o mai domolit și frigul.

Pe vârful Borzoka (1200 m) pierdem marcajul PG. Ne orientăm cu GPS-ul, și după vreo 15 minute de bălăureală îl regăsim ceva mai jos. Era acolo, clar și trainic ...

De amu, îi tot dăm la vale, sub o ninsoare ce se-ntremea din clipă-n alta.

Suntem singuri pe cele poghiazuri ...

Ajungem, cum era și firesc, iar printre gospodării izolate și liniștite.

Suntem pe Dealul Prunilor (1052 m) iar totul este acoperit de omătul proaspăt ce continuă să cadă.

Undeva, după un gard pierdut în peisaj, Marcel propune să abandonăm marcajul PG spre a scurta circuitul pe un drumeag vizibil pe harta noastră. Pe teren însă ... era complet sub zăpadă, dar ne-am cam făcut noi o socoteală.

Așadar, am luat-o pe albia dalbă a unui pârâu, urmând valea dintre Dealul Vasco și Culmea Vizuinii. Bineînțeles, io închideam monomul.

Ningea ca în poveștile de iarnă spuse celor mici, la gura sobei. Iar eu de-abia mă dădeam dus de-acolo.

Aici, pe astă cărăruie pitită între coline, sub ninsoarea ceea magică, cu fulgi mari de zăpadă, zării ca printr-un vis încețoșat ... o căsuță. Simplă, micuță, sub coroana brazilor cu promoroacă ...

...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   

Drumul ne-a scos într-adevăr înapoi pe CA / PG de unde am mai continuat vreo juma` de ceas până la mașină. În pofida unei scurte și cam inexplicabile ciorovăieli cu alde Cristi, aflat în vizibilă minoritate argumentară ... hotărât-am să ne oprim în apropierea Băilor Tușnad, la un restaurant recomandat de Marcel, spre a îmbuca niscaiva merinde fierbinți.

Iac-așa, traserăm noi la Hanul Hotarul Ciucului (http://csikihatar.ro/), unde ca un făcut, ne întâlnirăm cu aproape tot aliotmanu` guraliv și istovit, mânat de Cristina prin cele geruri năprasnice de pe Ceahlău. Dar paremi-se mie că avură ei, drăguții, mijloacele necesare încălzirii ... spirituale :)

Hmm ... mda, fu foarte frumos Giurgeul ista !

Miercuri, 2 ianuarie 2019 - 01:39 
Afisari: 1,166 


mihaita_39