Munții Giurgeului - izvorul geografic al Mureșului (22 Decembrie 2018) (Muntii Giurgeu)
Cu ceva timp înaintea sărbătorilor de iarnă, în cotloanele munțomane ale minții lui Marcel dospea ideea de a bălăuri cuminte și cât mai frumos pe undeva, departe de București dar totuși mai jos.
După ce s-a copt bine intenția cu pricina, iaca numai că ne punem în mișcare spre munții Giurgeului. Cinci oameni, care mai de care: Ana, Adriana, Cristi, Marcel și eu. Toți aburcați în cea spațioasă și silențioasă „mașinuță” a organizatorului.
Tura fusese postată pe carpați.org iar cu ceva noroc sau mai din timp trezire am fi putut fi șapte ... pititci în căutarea Albei ca Zăpada. Ce-i drept, zăpadă am găsit ...
http://www.carpati.org/planificator_ture/izvoare/5984/
Ieșit-am din Pipera în jurul orei 06h45 iar după două - trei opriri scurte pe drum, ajunserăm în mica localitate Izvorul Mureșului pe la amiază, parcând mașina în fața terasei-restaurant Mokus (Veverița) și întrând pe traseul CR din imediata apropiere a hotelului Bradul Argintiu. Marcajul se bifurcă la gară, după traversarea liniei ferate, noi luând-o spre dreapta pentru a parcurge în sens trigonometric circuitul propus: Izvorul Mureșului - CR - Vf. Fagul Mureș (1109 m) - Dâmbul Alunișului - Dealul Arșiței - Vf. Arama Neagră (1538 m) - BG / BA - izvorul geografic al Mureșului - BA - Șaua și Poiana Arama Neagră (1290 m) - PA / TG - drum forestier - Izvorul Mureșului.
După ce trecem de gară, ieșim alene din sat și-i dăm usor la deal pe lângă o pădure mândră.

Încă puțin și părăsim tărâmul foioaselor, ajungând pe coama deschisă și suflată de vânt a Fagului Mare.

Era cald pentru luna lui Undrea iar vremea ne-a întâmpinat cu o ceață jucăușă și intermitentă.

Crucea asta Roșie tot suie și suie ... dar odată trecută de Dâmbul Alunișului se mai îndulcește, intrând și la adăpostul pădurii cu lumină difuză.

Copacii sunt plini de zăpadă, aplecați deasupra potecii noastre. Mergem vrăjiți prin tunelul alb al pădurii tăcute ...
Ajungem voioși la vârful Arama Neagră - 1538 m.

De aici, în 15 minute, la vale, dăm de refugiul din apropierea izvorului geografic al Murelului, unde prin paginile condicei de prezență unii dintre noi se regăsesc cu plăcerea amintirilor de acum un an ...

Mureșul izvorăște timid și cam înghețat în astă iarnă, iar noi zăbovim oleacă și pe urmă ne continuăm traseul fiindcă mijește a seară.

Găsim ușor Șaua Arama Neagră, cea umplută de ceață albă ... dar bălăurim o țâră prin Poiana cu același nume, orientîndu-ne și cu o aplicație GPS spre a da de PA.

În continuare, drumul tot coboară prin pădure și printre case izolate, ajungând în cele din urmă tot la gara din Izvorul Mureșului.

Tot circuitul avu vreo 12+ km, parcuși cam în 6 ore, la pas lejer.
Din Izvorul Mureșului, într-o jumătate de ceas fost-am deja la pensiunea Lazăr din Gheorgheni. Fometoși și însetați. Aci, pe lângă camerele curate și încălzite am descoperit un tanc de Csiki Sör nefiltrată ... Și ce debit avea izvoru` ista !
Miercuri, 2 ianuarie 2019 - 00:30
Afisari: 1,189
mihaita_39
Da. Cam la asta ma gandeam eu cand am insistat cu jurnalul (sic!).
Dar, evident, mi-a depasit asteptarile.
Frumoase tare pozele.
Carari cu soare,
marcelstamate
Joi, 3 ianuarie 2019 - 09:56