Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Curcubata Mare
Muntii Bihor-Vladeasa

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Muntii Fagaras:Culmea Oticu-Mezea (Muntii Fagarasului)

   Daca ai in fata harta Muntilor Fagaras, printre varfurile cu altitudinea trecuta in partea dreapta, privirea zaboveste si pe legatura dintre Fagaras si Iezer si lasa gandul sa zboare peste puntea intinsa la mare inaltime intre cei doi munti.


  Trei trenuri personale, de noapte (un adevarat ,,drum al oaselor") si un camion cu bena descoperita ne aduc de la Galati la poalele muntelui, la umbra zidurilor de incinta ale Manastirii Sambata.


   O echipa de trei, perfecta ca numar si compozitie: cu Vova Titisnaider si Adrian Pascu, cata in zadar spre culmile muntelui dosite de magurile impadurite.

    Putin ametiti de nesomn prindem marcajul TR ce ne va conduce in 2-3h la Cabana Valea Sambetei.


   Pentru inceput mergem pe un drum forestier care lasa dupa un timp o ramificatie spre dreapta (orașul Victoria-11km).

   Dupa o ora de mers, 4-5km, drumul se sfarseste si poteca continua pe partea stanga a vaii, agatata pe umerii de piatra ai Culmii Dragusului. Cand ajungem in firul vaii descoperim ramasitele si urmarile catasrofale ale unei uriase avalanse. Mergem 100m pe un pod de zapada si privim spre stanga brazii doborati de zapor. Limita superioara a doboraturilor mentine vie maretia cataclismului.

    Iesim intr-o poiana si gasim Cabana Valea Sambetei pitita sub peretii din dreapta, parca speriata si ea de ce a vazut in iarna.

   Intram in sala de mese si lemnul vechi, mirosul de caine ud si puricaraia la care ne-am expune (cainii si pisicile umblau in voie) ne determina sa cautam repede un loc de cort.


   Nu mai retin daca un indicator, sau o informatie de la cabana ne lamureste ca hatasul din dreapta duce la grota unde vietuieste un sihastru. Desi ne tenteaza hotaram sa nu-l deranjam.



  ZIUA 2. O dimineata senina ne imbie la drum. Rezistam tentatiei, caci trebuie sa asteptam uscarea cortului.


   Cu un ochi la crestele deja scaldate in soare pregatim cu profesionalism masa de dimineata: cafele, ceaiuri, omlete etc. apoi aranjam rucsacii pentru drum.

   Un timp urcam domol prin caldarea lunga, nisipoasa, apoi urcusul dur, printre ravenele pragului glaciar ne aminteste ca suntem in Fagaras. Luam apa de la Izvorul Doamnei si continuam urcusul pana in caldarea superioara, Caldarea Buna, unde intalnim o cruce la alt. de 1750m. Pana la cei 2200m ai crestei mai avem de tras... La inceput poteca se pierde prin iarba cruda din caldare, apoi urca sustinut si ne scoate in Fereastra Mare a Sambetei, la 2188m alt. , dupa mai bine de 2h de la cabana.


  Dejugam, sa ne tragem sufletul si suntem impresurati din toate partile de turistii de pe creasta. Raspundem la saluturile lor. Toti sunt nemti si par foarte incantatii de ceea ce li se intampla...

   Prindem si noi ,,autostrada fagaraseana", spre stanga si depasim Coltul Bălăceni.   Poteca continua pe curba de nivel si strabate, printr-un ocol mare bazinul de formare al paraului Fundul Bandii.


   Continuam mai mult de o ora pe fata sudica a muntelui si in locul in care atingem din nu creasta, la Crucea Dării, stim ca vom gasi un mic izvor pe partea dreapta a potecii. Gasim izvorul secat si pornim sa traversam in coborare un platou inierbat, la marginea caruia se deschide Caldarea Hartoapele Leaotei.


   Lasam rucsacii sus, pe margine si cobram in caldarea putin adanca. Numaram 9-10 ochiuri de apa si ne amintim ca cel mai de sus ar trebui sa fie Lacul Mioarelor, la alt. cea mai mare din Carpatii romanesti. Umplem bidoanele cu apa si bagam de seama ca dinspre Varful Urlea vine spre noi nori intunecati.

   Revenim in poteca si coboram in graba spre Refugiul Zârna.

   Pana sa ajungem la adapost suntem surprinsi de o grindina-ninsoare pufoasa, ca bobitele de poliester. Ne adapostim in refugiu, dar dupa catva timp vremea se indreapta si apare soarele.


   Continuam poteca de creasta si in cele din urma ajungem intr-o sa inalta de unde vedem pentru prima data obiectivul calatoriei noastre: Culmea Mezea-Oticu.

   Coboram nerabdatori o fata plina de grohotisuri si calcam pe iarba imbietoare din Curmatura Bratilei.


   Dupa experienata neplacuta pe care am trait-o aici in tura de parcurgere a Carpatilor Meridionali, hotaram sa mai inaintam inca 100m spre sud, pe culmea noastra.

   Atunci am pus tabara in saua inierbata si la 11 noaptea furtuna ne-a sfasiat cortul. Doua ore, cu pelerinele in cap, la lumina lanternei, am cusut copertina cortului.



  ZIUA 3. Dupa o noapte linistita, cu cer instelat, ne intampina o dimineata de vis, cu soarele rasarind de dupa varfurile din stanga ale Masivului Iezer-Papusa.


   Nu mai avem rabdare sa pregatim micul dejun, strangem tabara si plecam in traseu. Poteca e clara, dar marcajul TR il stim doar de pe indicatorul din Curmatura Bratilei.   Privim in spate si vedem ceturi valatucite prin saua de care ne-am ferit. In vale emisarul Iezerului Bratila pare un fir de argint scamosat. Pale de vant aduc pana la noi sopotele micilor cascade.

   Ajungem in Saua Mezea 1856m si poteca trece pe fata estica a culmii.

   Acum se deschid perspective spre piciorul lung al Berevoiescului, pe care vedem, in drept cu noi, cilindrul rosu al Refugiului Berevoiescu.

   Intre cele doua picioare de munte intinse la mare inaltime spre sud, complet impadurita, isi face loc Valea Vladului, unul din afluientii de formare a Raului Dambovita.


   Urcam pe Varful Mezea 2130m alt. poate cel mai frumos punct de belvedere de pe tot traseul.

   Aici pe varf, intindem masa de dimineata, cu toate ca e trecut de ora 10. Cu ochii inlacrimati de lumina zarilor, bajbaim ca orbii dupa imbucaturile intinse pe pelerina de ploaie. Cred ca a fost masa luata in cel mai frumos decor.

   Dealtfel, intreaga culme prilejuieste un regal de privelisti, caci in permanenta se schimba unghiul din care se vad picioarele sudice ale Fagarasului, Valea Dambovitei si fetele nordice ale Iezerului.


   Dupa ce coboara de pe Varful Mezea poteca se mentine pentru mult timp pe o culme orizontala la altitudini osciland in jurul a 2000m. De dimineata soarele arde in permanenta. Din iarba sar lacuste, ori fosnesc scurt soparle minuscule.

   Trecem pe fata estica si dupa o coborare scurta ajungem la o fantanita: Izvorul Oticului. Apele firava se indreapta spre est, si odata intalnite cu paraiasul venit din Lacurile Boarcasului coboara spre confluenta cu Valea Vladului pentru a forma Raul Dambovita.

   Ocolim prin stanga mai multe varfulete, dintre care unul trebuie sa fie Varful Oticu 2044m. Printr-o coborare continua, dar domoala, ajungem in Curmatura Oticului.         Ne-am apropiat foarte mult de Muntii Iezer si acum vedem bine ochiurile de apa de sub fata nordica a muntelui.

   In dreapta noastra relieful e mai salbatic si firicelul de apa al Izvorului Rosu trece prin stanga Coltilor Cremenii si se pierde pe firul vaii impadurite.

   In saua in care am ajuns zabovim ceva mai mult, caci in fata ni se infatiseaza Varful Rosu, pe piciorul caruia trebuie sa urcam o diferenta de nivel de peste 700m.

  O prima treapta e inierbata si un urcus mai scurt decat il vedeam de jos ne scoate pe o muchie mai domoala.


   Un tunet in zona de mijloc a Fagarasului ne atrage atentia asupra norilor care vin de acolo spre noi.

   Urcam si al doilea umar, mai lung si mai inalt si patrundem intr-o mare de lespezi raspandite haotic pana in varf. O rafala de ploaie si un vant iscat din senin ne ajung din urma. Cu pelerinele in cap ne adapostim printre blocurile de piatra.

   Dupa 5min. ploaia se opreste. Continuam sa urcam din piatra in piatra cu pelerina in mana. Alt tunet pe Fagaras.

   Vova masoara timpul in care soseste al doilea val de ploaie pana la noi: tot 17min. ca si primul val. Ne adapostim di nou printre pietre. Rafalele de ploaie trec repede, dar vremea s-a stricat definitiv: ploua marunt si bate vantul.


   Ajungem pe Varful Rosu 2469m, cel mai inalt din masiv si de aici prindem poteca de creasta marcata cu BR. Coboram cu atentie printre lespezi. Vantul bate din stanga si stropii ne biciuie fata.

   Mai jos ploaia inceteaza, campul de lespezi sfarseste si el, iar poteca se inscrie pe o curba de nivel.

  Patrundem in aria Muntelui Batrana si incercam sa gasim Izvorul din Plai pentru a pune cortul langa el. Cu toate eforturile noastre nu gasim izvorul, asa ca urcam putin din poteca si intindem cortul pe o poienita ingusta , dar bine aparata de un perete de 3-4m de stanca.

   Vremea se linisteste de tot si noi aprindem primusul pentru o cina pe indelete.



  ZIUA 4. Parca dormim de o vesnicie... De ce oare nu se mai lumineaza odata?... Deschidem cortul: ceata. Si vin si picaturi fine de ploaie.

   Mai asteptam un ceas si ne foim prin cort cu mari dureri de sale. Cutezam sa iesim. Ceata sta pe noi si nici o adiere nu are de gand s-o indeparteze. Suntem in situatia aceea: ,,cineva ar trebui sa faca focul sa facem un ceai".


   Plecam pe ceata si vizibilitatea reapare abia dupa ce coboram o vreme si ne apropiem de Spintecatura Papusii.

   In fata, pe Varful Papusa e soare! Poteca agatata pe fata inclinata a muntelui ne coboara in saua ingusta si adanca a spintecaturii. Din fereastra porneste spre nord o limba de zapada. La capatul ei umplem bidoanele cu apa.

  Urmeaza un urcus abrupt, descurajant, caci Varful Papusa 2391m nu se vede decat in ultima clipa, el fiind de forma unei cupole imense.


   Poposim pe varf si observam ca norii urca din toate directiile si converg deasupra noastra, deasupra varfului. Totusi vremea e buna, insorita.

  Din varf pornesc spre Valea Dambovitei trei picioare de munte: Boteanu, Cascue si Dracsin.

   Mai inaintam putin spre nord, pe un platou cu iarba si fara poteca si alegem din ochi sa coboram pe Plaiul Cascue, mai direct, mai ingust si golas pana aproape de firul Vaii Dambovita.


   Nu apucam sa coboram prea mult si observam cadin urma, dinspre varful muntelui, se rostogoleste spre noi un nor cenusiu, o ceata care vrea sa ne inghita ca norul de cenusa al unui vulcan. Grabim pasul si reusim sa scapam neinghititi.

  Aproape de marginea padurii descoperim o stana parasita.

   Nefolosita de multi ani, spalata de ploi si uscata de razele soarelui e perfect curata, ca un decor cinematgrafic.

   Mancam in stana, apoi ne intindem pentru o clipa pe lavitele pe care altadata se zvanta casul...

   Intre stana si padure se pune deacurmezisul potecii o padure luxurianta de urzici: 2-3m inaltime. Prin jungla inveninata nu avem sanse sa trecem, asa ca ocolim prin dreapta, pe niste povarnisuri.


   Pierdem poteca, dealtfel nemarcata si coboram la intamplare, prin padure, pana la drum.

   Ajunsi pe vale nu stim unde ne aflam si mai ales in ce directie sa mergem pentru a ajunge la Cabana Cascue. Incercam spre aval si avem noroc: dupa 1km ajungem la cabana.

  Pe poiana din fata cabanei niste bucuresteni veniti cu doua gipane invart mici pe un gratar imens. Cabanierul ridica din umeri: au venit cu ei de acasa. Bem bere si punem cortul chiar langa marginea apei. Nu ne mai trebuie nici o supa...



  ZIUA 5. Totul e ud.

   Strangem cortul jilav cu gandul sa-l uscam la prima poiana insorita. Consultam harta si vedem ca pentru a ajunge la Plaiul Foii trebuie sa ne intoarcem pe drum, pe unde am venit aseara.


   Trecem de punctul in care am coborat de pe Cascue si putin mai sus gasim intrarea unui drum forestier abandonat, bine conservat, cu iarba marunta pe el, ca un gazon.  Minunea nu tine prea mult si drumul ne cedeaza unei poteci, la randul ei abandonata: Plaiul Turcilor. Sa fi fost acestia ultimi care au trecut pe aici?

   Marcajul TG (parca) se pierde repede si o jungla de zmeuris si lastaris de fag ne supun unor ultime cazne pana in Plaiul Tamasului.


   De aici, pe o alta ,,autostrada"abundent marcata coboram la Cabana Plaiul Foii, locul unde sfarsesc mai toate visele, cele mai multe dintre ele implinite...



  Drum bun!



Joi, 7 august 2008 - 20:05 
Afisari: 4,603 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
1
Da un R.T. onorabil cu multe amanunte necesare eventualilor aventurieri.Pacat ca lipsesc fotografiile. Ar fi fost si mai incitant.
Felicitari si la cit mai multe ture.


Joi, 7 august 2008 - 21:14  

dan_golopentia
dan_golopent..

 
2
Foarte frumos jurnalul chiar daca nu are imagini, poate chiar din cauza asta reuseste sa transmita mai bine dragostea de munte. Chilia de piatra aflata deasupra cabanei V. Sambetei nu mai este de mult locuita. Culmea Mezea-Oticu este intradevar superba, aeriana si estetica. Am trecut pe acolo in 94 la sfarsit de septembrie pe o vreme superba, de la Refugiul Iezer si pana pe Varful Urlea nu am intalnit pe nimeni pret de doua zile. Pe acea culme m-am simtit ca Dan Capitan de Plai, cum imi ziceau niste prieteni in prima tinerete. Poteca lina!


Vineri, 8 august 2008 - 11:22  

leasing
leasing

 
3
foarte frumos...interesant rau suna un caransebes-predeal..se vede sa iti place sa stai ceva timp pe luna la munte...poate ca navele sunt de vina!!si , conform cercetarilor d-lui Ica Giurgiu lacul Mioarelor e cam pe locul trei la altitudine...nici eu nu stiam..gasesti in invitatie in carpati , revista in format electronic , nr.muntii fagarasi


Sâmbătă, 9 august 2008 - 22:27  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0687 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org