Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Aprilie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Santilia Mare
Muntii Leaota

Muntii Ciucului – Pledoarie pentru un munte frumos (Muntii Ciuc)

Anul 2010, ziua 23 și 24 a lunii a 10-a


Obiectiv:Vârful Viscol, Izvoarele Trotușului, Vârful Noșcolat


Traseu: Sâmbătă 23 Octombrie 2010: Pasul Ghimeș - Parapetul din beton - Vârful Viscol - Parapetul din beton - Culmea Paltiniș - Izvoarele Trotușului - Vârful Rîndașului - Pasul Ghimeș Duminică 24 Octombrie 2010: Valea Întunecoasă - Chinga Șeii - Crucea Condra - Vârful Noșcolat - Valea Întunecoasă pe același traseu


Participanți:Cătălina, Cătălin (catalinlamunte), Edi (edo) și Alex (alex_sandrin)



O fi toamnă, o fi iarnă, primăvară sau doar vară ? Vremea de afară îmi inspira că aș fi fost într-o zi de primăvară venită mai devreme, evadată dintr-un sfârșit de iarnă fără de zăpadă, cu nopțile încă lungi și reci, încă foarte reci. Nici gând să mă fi gândit că de fapt ar fi vorba de o toamnă târzie ce a uitat să dea trezire iernii. Mai degrabă vremea de afară arăta că timpul merge înainte ca și racul iar așteptarea mult dorită a iernii era de fapt cea a verii. 

Și mă uitam la ceas să văd dacă timpul merge înapoi, dacă secundarul și minutarul ar împinge orarul de la vest spre est direct prin sud, nu prin nord. Într-un fel mi-aș fi dorit acest lucru să fie adevărat. Timpul să meargă ușor înapoi doar atunci când aș întoarce ceasul, în rest pe loc să stea… 

Eram în apropierea unui sfârșit de toamnă calendaristică și simțeam încă dorul zilelor mele de concediu din această perioadă. Tânjeam vara după câte un sfârșit de săptămână curat, fără ploaie, doar cu mult soare, să îmi doresc pe cer câțiva nori să văd. Acestea în mare parte au rămas doar vise de vară ce invidia toamna caldă așternută peste cele înconjurătoare.

Bucurându-mă de zilele libere de sâmbătă și duminică am pornit la drum către locuri mai puțin umblate din părțile Carpaților Orientali și am ales cu această ocazie culmile domoale ale munților Ciuc.

Fiind la colț de țară, ca să putem ajunge în timp util în centrul țării tebuia să pornim la drum cu mașina de dimineață sau mai bine spus cu noaptea în cap, pentru că la respectivul moment nu mai era tren ce pornea din Galați spre zona Ghimeșului. Trăiască C.F.R.-ul !!!


Ceva mai devreme de orele 9 ale dimineții, lăsând în spate Ghimeșul, ajungem în centrul saului, Lunca de Sus și ne cazăm la Pensiunea Picnic situată la drumul principal. Nu am cuvinte rele față de această pensiune, condițiile de cazare sunt bune. Am continuat cu mașina pe drumul național ce duce spre Miercurea Ciuc, cel mult 15 minute. Traversăm serpentinele și ne-am oprit chiar în Pasul Ghimeș, un loc înalt al zonei cu o priveliște deosebită în jur, acesta fiind locul nostru de intrare în traseul de creastă marcat cu bandă roșie.

Lăsăm mașina la margine de drum, fără să încurcăm circulația. Aerul rece și vântul ce ușor bătea ne-a făcut să ne echipăm cu ceva haine mai călduroase, ulterior când era sa ne fi încălzit de la mers mai dădeam jos din ele.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_246.jpg


Traseul de creastă este unul domol, nu ai grija prăpăstiilor, mai degrabă culmea munților Ciuc este marcată de drumul de căruțe ce urmează cea mai înaltă parte a platoului. Oricum nu ne era prea mare teamă că nu am fi fost pe drumul cel bun că doar din Pasul Ghimeș ne-am luat ghid serios cu noi. Numele său e Ciucurel…că de am fi fost în munții Ciucaș l-ar fi chemat Ciucășel. :)


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_252.jpg


Lăsăm în urmă Pasul Ghimeș iar în spatele lui ne este atrasă privirea de vârful ce poartă o denumire puțin ieșită din comun, numit Muntele Păgânilor.


/Ciuc_23_10_2010/dsc07259.jpg


În fața noastră evitând bălțile înghețate înaintăm pe sub vârful muntelui Fügheș marcat de antenele GSM iar spre stânga avem vedere spre satele Izvorul Trotușului și Comiat.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_261.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_266.jpg


Odată cu depășirea antenelor ni se deschide o nouă perspectivă spre un alt sat din Valea Trotușului și anume Făgețel.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_279.jpg


Privind în urmă, spre dreapta vedem conturată foarte bine creasta munților Harghita și asupra lacului de acumulare Frumoasa.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_291.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_288.jpg


De-alungul traseului, am întâlnit marcaje proaspăt refăcute, însă erau destul de rare. Pe vreme bună te poți orienta după ele găsindu-le puse din când în când pe copaci dar și pe stâlpii de lemn, în schimb pe vreme rea cred că ar exista ceva probleme de orientare.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_313.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_316.jpg


Soarele ne dezmiardă chipurile cu ale lui raze. De la mers ne încălzim și mai scuturăm din hainele de pe noi. O fac pe cavalerul și mă las la tricou doar că o pală de vânt mi-a fost îndeajuns să îmi treacă repede haiducia din cap. Probabil că am fost amețit de gândurile calde de vară după care încă îmi zburda mintea. Revin însă cu picioarele pe pământ și admir peisajul format de partea terestră cu ale sale văi locuite de pădurile din molid și partea aeriană reprezentată de norii duși de vânt creând împreună un pastel de poveste.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_327.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_364.jpg


Iar acest pastel de poveste este întregit de brândușele întâlnite chiar în apropierea unui copăcel cu ale sale ultime frunze ruginii ce încă mai doresc alinarea toamnei și nu așteaptă sosirea iernii.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_350.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_337.jpg


Urmăm drumul de culme al munților Ciuc pe lângă un gard cu sârmă ghimpată. Acest gard ne conduce ceva timp până în preajma culmii ce leagă valea superioară a Trotușului cu partea înaltă a Ciucului. 

Vine vremea unui popas pentru o pauză de masă, că eu cel puțin începusem să am niște “bătăi de linguri” în stomac că nu mai rezistam. Și am mâncat de toate, printre altele și ceapă și șunculițâ și ardei și castraveți și ouă cu tot cu coajă. Tot ce i-am dat, Ciucurel a mâncat. Până și coaja de la ouă a fost considerată delicatesă. :) E bună și aceasta, doar are calciu.:)


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_358.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_364.jpg


Cotind spre dreapta, curând vom ajunge la intersecția culmii Păltiniș, în dreptul unui parapet de beton cu formă ca de turn. De aici putem continua pe poteca ce coboară pe Valea Frumoasă în satul Frumoasa ori am putea urma culmea Păltiniș către satul Lunca de Sus trecând pe lângă vârful Comiat.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_376.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_415.jpg


În cazul nostru noi vom continua, pe vreme bună fără de furtună, viscol sau chiar ploaie, până pe vârful Viscol urmând în continuare marcajul cu bandă roșie, ce lipsește cam cu desăvârșire, din fericire drumul este intuitiv. Până în acest loc am făcut cam 2 ore și jumătate cu tot cu pauză de masă.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_427.jpg


În drumul nostru la 50 de metri depărtare pe partea stângă, trecem pe lângă un adăpost pentru animale după care ajungem la o stână părăsită, la baza muntelui pentru ultimul urcuș spre vârful Viscol cu o înălțime de 1493 de metri.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_432a.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_439.jpg


Efortul suștinut depus pentru a putea ajunge pe acest vârf a fost pe deplin răsplătit de vremea bună de drumeție. De aici avem o panoramă plăcută asupra zonei Ciucului iar în depărtare se pot vedea munții Tarcăului, Nemirei cât și ai Harghitei.Vârful Viscol este marcat printre altele cu o construcție piramidală realizată în partea superioară din tablă zincată care în lumina soarelui strălucește, iar din depărtare ai spune că ar fi cineva pe acea culme. Vreun O.Z.N. ceva ? :) Cam într-o oră am parcurs traseul până aici de la parapetul din beton.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_457.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_462.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_453.jpg


După bine meritată odihnă urmează coborârea pe același traseu ce l-am urmat până acum. Trecem de stână, care nu are nici un izvor cu apă prin preajma lui și ne oprim în apropierea adăpostului de animale pe lângă care am trecut când am venit. În dreptul unui molid, singurul din preajma adăpostului, găsim un izvor cu apă ce abia țârâia, doar dacă aveai sete mare ai fi putut avea răbdare să te oprești la el. Mai degrabă testai zăpada din jur.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_468.jpg


/Ciuc_23_10_2010/dsc07360.jpg


Ieșim la parapetul din beton iar din acest punct continuăm pe culmea Păltiniș pe sub vârful muntelui lui Petru. 

În bidonul meu cu apă deja bătea vântul iar acum căutam vreun izvor să îmi potolesc setea. Urmăream fiecare susur de apă ce speram să mă ducă la baza lui de pornire. Bine că setea nu era prea mare și am mai răbdat nițel până am ajuns la izvoarele Trotușului.


Odată ce ajungi peste aceste meleaguri e greu să te gândești că ai avea vreun regret precum că ai fi făcut o astfel de alegere. De altfel, fiecare pas ce îl faci pe un munte reprezintă parcă o încântare a sufletului, o eliberare a gândurilor și o deschidere a imaginației către bucuriile simple ale vieții. Mi-e greu să explic în cuvinte trăirile pe care le am atunci când simt aerul rece de munte în pieptul meu; parcă tot corpul îmi tremură sub valul de energie pozitivă ce îmi înneacă orice mișcare de rezistență a anafoarelor din a mea minte, reușind a le calma.


Lăsându-mi pașii a calca pe iarba veștejită îmi arunc privirile în zări îndepărtate, din Ciuc observându-se pe lângă culmile împădurite ale Tarcăului dar și tărâmul de legendă al Ceahlăului.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_512.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_487.jpg


Ajungem și în dreptul izvoarelor Trotușului. În mintea mea, mă gândeam că aici ar fi ceva amenajat, cu vreo pancardă ceva. Ele arată ca orice izvor de la munte fără alta însemnătate în plus, excluzând faptul că îți domolește setea și asta este de fapt cel mai important lucru. Până la urmă, nici nu ar fi putut arăta altfel atât timp cât nu știm să păstrăm, chiar dacă la o privire mai amănunțită a locului s-ar fi părut că odată ar fi existat o îngrăditură.


/Ciuc_23_10_2010/dsc07378.jpg


Mulți purici nu am făcut aici, Ciucurel a fost primul ce a întinso, că imediat în întâmpinarea noastră ne iese în cale nu o turmă de oi ci o turmă de căini, că mulți mai erau și tot mai veneau din urmă.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_531.jpg


Noi de aici am continuat pe culmea ce formează Valea Trotușului, abătându-ne de la poteca ce ducea spre satul Lunca de Sus în direcția de mers trecând peste vârfurile Bends și Comiat. În fapt, urmărind această culme pe care am pornit acum aveam să iesim exact la începutul de serpentine către Pasul Ghimeș și tot timpul aveam în stânga noastră în vale, satul Făgețel.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_552.jpg


Traseul se finalizează coborând accentuat culmea și trecând apa Trotușului urma să urcăm la frontală serpentinele până în Pasul Ghimeș. De pe vârful Viscol am făcut în jur de 4 ore, durata totală a întregului traseu a fost de aproximativ 7 ore și jumătate până la locul de pornire în traseu.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_593.jpg


Recuperăm mașina și ne îndreptăm spre pensiune iar după revigorare coborâm la bucătărie să ne întreținem cu o bere Ciuc, evident… :)


Pentru a doua zi ne-am propus să ajungem pe vârful Noșcolat. 

La drumul național pe partea dreaptă cum te deplasezi spre Miercurea Ciuc, după ce trecem de halta Tarcău există un indicator ce ne arată direcția către Valea Întunecoasă. Urmăm drumul comunal tot înainte fără a face stânga sau dreapta până ce traversăm satul.

La marginea satului întâlnim marcajul în cruce roșie. Traseul este destul de rar marcat fiind ușor de intuit direcția de mers. Ne deplasăm cu mașina cel mult jumătate de oră pe drumul forestier destul de bun ce urcă în serpentine până în Chinga Șeii, când întâlnim intersecția cu un alt drum forestier care reprezintă și traseul de creastă.

Mi s-a părut interesant că respectivul loc parcă era intersecția cu vreo uliță de la țară, deoparte și de alta fiind îngrădite cu un gard făcut din pari. Cât timp urcăm serpentinele în jur putem admira păduri de molid și adăposturile ce ascund fânul cosit de prin poienițe.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_658.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_667.jpg


“Priponim” mașina lăngă drum iar apoi urmăm spre dreapta traseul de creastă. Dacă am fi mers spre stânga am fi ieșit în Pasul Ghimeș. Primii pași sunt destul de dezolanți, punctele de belvedere sunt date de către defrișările ce au avut loc.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_681.jpg


În scurt timp spre stânga se pornește un drum forestier ce urcă o colină iar apoi coboară prin pădurea de molid în satul Bălan, marcat în cruce galbenă. Am urcat și noi puțin pe acest drum pentru a putea admira mai bine locurile.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_692.jpg


Revenim la traseul nostru pe drumul forestier care după o ușoară coborâre începe să urce constant. Trecem puțin prin pădure, întâlnind și marcajele, semn că suntem pe drumul cel bun după care vom merge pieptiș o porțiune scurtă până ieșim la Crucea Condra.

Denumirea este legată de numele unui cioban vestit din Lunca de Jos, care, în acest loc, ar fi fost ucis într-o dispută aprigă pentru stabilirea hotarelor.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_707.jpg


Din acest punct de belvedere avem o amplă perspectivă asupra zonei. Putem observa în depărtare crestele munților Tarcău, ale Harghitei și bineînțeles putem vedea întinsa zonă a Ciucului.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_708.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_712.jpg


Vom continua de acum doar pe marcajul bandă roșie, cele în cruce roșie și galbenă coborând în Lunca de Jos. Menținem drumul pe culme în urma noastră lăsând spre dreapta marginea pădurii de molid iar spre stânga stânile părăsite. Precis vara nu cred că avem parte de o trecere prea primitoare. :)


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_717.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_719.jpg


Într-un final ajungem și pe vârful ce poartă diverse denumiri: Noșcolat, Nascolat, Născălat, Nășcolat și așa mai departe. Nu cred că este importantă denumirea vârfului pe care mă aflu ci mai degrabă important este că am reușit să putem ajunge și în aceste locuri frumoase. Și uite așa ușor ușor învăț geografie la fața locului. :)


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_727.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_730.jpg


După bine meritata pauză de masă urmează coborârea cam pe același traseu fără să mai trecem pe la Crucea Condra, doar că am scurtat puțin iar în calea noastră am trecut pe lângă ruinele unei vechi clădiri din care au mai rămas doar treptele betonate și evident fiind zăpadă o mică bulgărerală așa ca de plecare nu putea lipsi. :)


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_768.jpg


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_782.jpg


Traseul nu durează mai mult de 4 ore și jumătate cu tot cu o pauză de masă menționând că pornirea în traseu am calculato pornind de la locul de intersecție al marcajului în cruce roșie cu marcajul de creastă, până în acest loc putându-se ajunge cu mașina.


/Ciuc_23_10_2010/ciuc_734.jpg


Anul 2010 a fost un an interesant pentru mine în ale drumețiilor pe munte. Am întâlnit oameni deosebiți și am legat noi prietenii confirmându-mi încă odată cuvintele mele, că zi de zi trec pe lângă mine oameni ce așteaptă să îi cunosc. 

Am avut perioade de repaos când nu am reușit să mă bucur săptămâni destule de o călătorie la munte dar nu trebuie să neg că am avut și patru luni încheiate în care nu a existat sfârșit de săptămână să nu plec pe undeva. Despre unele călătorii am mai dat cu subsemnatul și pe portalul Carpați iar altele au rămas de spus prin viu grai. 

Unele jurnale au fost mai inspirate în găsirea cuvintelor pentru a realiza o expunere plăcută, altele poate au lăsat de dorit. Un lucru este sigur, toate călătoriile mi-au umplut sufletul de bucurie. De-ar putea ochii să fie călăuza inimii, la tot ce pot vedea ei, iar aceasta din urmă să scrie în locul meu, atunci s-ar lăsa cu povești cât un roman de lungi, una mai frumoasă ca alta.


Pentru anul care vine vă doresc tuturor un singur lucru, nimic mai mult:

Să fiți sănătoși.


Cu mult respect,


Alexandru





Joi, 30 decembrie 2010 - 11:17 
Afisari: 4,441 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

felicia
felicia
Coarda
 
1
Foarte frumoase locuri!

Pe Noscolat e de umblat primavara cand ies ghioceii Carpati.org

Eu am avut tentativa de urcat iarna pe Noscolat dar nu am reusit. NU intalnisem nici un marcaj.


Joi, 30 decembrie 2010 - 11:46  

andronic.ionel
andronic.ion..

 
2
Felicitari pentru jurnal ,frumose locuri am fost si eu de cateva ori pana la Crucea Condra si intentonez sa merg pe creasata pana in Hasmas la Piatra Singuratica ,pacat ca nu sunt marcaje mai clare.


Joi, 30 decembrie 2010 - 12:22  

doina68
doina68
Coarda
 
3
"Zi de zi trec pe lângă mine oameni ce așteaptă să îi cunosc. "
Frumoase cuvinte...e frumos la tine-n suflet si sunt convinsa ca toti cei care te cunosc gandesc la unison, pozitiv, in ceea ce te priveste.
Iti multumesc pentru plimbarile reale si cele virtulale in care ne porti si sper ca izvorul tau de ganduri curate sa nu sece niciodata.
LA MULTI ANI !


Joi, 30 decembrie 2010 - 12:29  

zentai
zentai
Coarda
 
4
f.fain.frumos munte, frumoasă povestire....chiar ca Ciucul asta merita o lista!
LA MULTI ANI si tie (voua) si....sunt de acord, sa fim sanatosi cu totii.


Joi, 30 decembrie 2010 - 12:51  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
5
Frumos scris, frumoase fotografii! Este un jurnal care te indeamna la o vizita in Ciuc.
Ciucurel parca stia sa stea la pozat Carpati.org
Cred ca asta cautam toti, sa ne umplem sufletul de bucurie atunci cand pasim pe munte Carpati.org
Multa sanatate!


Joi, 30 decembrie 2010 - 16:02  

viorel_1951
viorel_1951

 
6
In tara asta aproape totul este frumos . O parete din oameni nu merita acelas calificativ . Va dau eu o categorie: politicienii in frunte cu sefii lor .Chiar daca calitatea fotografiilor o sa scada mai lasa si pe altii sa faca poze ca la un moment dat s-ar putea sa nu te creada nimeni ca ai fost si tu pe traseul descris .
Fiind la sfarsit de an va doresc la toti : La multi ani ; multa sanatate si norc ; ture cat mai frumose alaturi de cei dragi voua .


Joi, 30 decembrie 2010 - 19:41  

edo
edo
Caraba
 
7
Bravo Alex, frumos scris! Daca as fi scris eu jurnalul asta, i-as fi spus "Ciuc, un munte al pacii", caci asta a fost sentimentul care l-am avut in cele 2 zile petrecute pe minunatele plaiuri ciucane.
Fara a impresiona prin inaltimi spectaculoase, muntele asta respira armonie. E un munte care iese din tiparul clasic al flisului moldo-transilvan, si pe langa codrii nesfarsiti de rasinoase sau foioase, e intrerupt pe zone mari cu adevarate paduri-parc, de culmi rotunjite si prelungi, de pasuni si fanete de o rara frumusete.
Ochiului insetat de frumos ii se deschid largi perspective spre toate orizonturile: spre nord calcarele albe ale Hasmasului, si in plan secundar Ceahlaul si Ocolasul Mare, spre vest Muntii Harghitei, spre est Preluca Talharului (cat de potrivit este numele asta!), spre sud nesfarsitele paduri ale Ciucasului de Sud si ale Repatului, iar in ultimul plan Nemira.
Mi-au mai placut mult:
- lumina calduta de toamna peste pasuni;
- Crucea Condra, parca desprinsa din Miorita;
- bucuria de a cuprinde intr-o singura imagine Hasmasul, Ceahlaul, Ocolasu Mare Carpati.org
- oamenii cu care am mers cat si localnicii.
Bucurie si pace in suflet la toata lumea! Un nou an cu bine Carpati.org


Joi, 30 decembrie 2010 - 22:15  

mihaelabv
mihaelabv

 
8
La Multi Ani!, multe ture frumoase si mai ales jurnale.
Asteptam sa ne incanti si in noul an cu povestirile tale.
Felicitari!


Duminică, 2 ianuarie 2011 - 18:44  

skantz
skantz
Busola
 
9
Buna pledoarie! Pe mine m-ati convins! Lasand vorbele mari deoparte, mi-au placut tare mult plaiurile pe care ati umblat. Va doresc si eu multa sanatate si zile bune pe munte. La multi ani!


Luni, 3 ianuarie 2011 - 22:59  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
10
Atunci când ne-am hotărât sa mergem in Ciuc, nu mi-am imaginat că vom descoperi o așa zonă splendidă.
Am petrecut o frumoasă tură de weekend, iar anul acesta vreau sa mai ajung încă o dată în zonă...Și poate ajungem și în munții Berzunți Carpati.org...


Marți, 4 ianuarie 2011 - 22:36  

hana
hana
Coarda
 
11
In sfarsit, am reusit si eu sa parcurg jurnalul tau! Si macar cu cititul ajung si eu in munti pe care nu i-am mai vazut.
Si mie tot o senzatie de pace imi da, poate din cauza pozelor frumoase, a luminii blande sau a povestirii molcome. Carpati.org
Imi pare bine ca te-am cunoscut, esti un bun camarad de ture si un placut tovaras de conversatie.
Sa ne vedem sanatosi in ture viitoare!


Joi, 6 ianuarie 2011 - 16:29  

sandru92
sandru92

 
12
Foarte fruoasa zona. Noi parcurgem in circuit de o zi trasee in Muntii Ciucului. Nu sunt marcati( traseul descris in jurnal, are pe ici-colo cate un semn turistic).


Sâmbătă, 21 ianuarie 2012 - 13:24  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0633 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org