Muntii Cernei: Cerna Sat - Culmea Oslea Romana (Muntii Cernei)

   ,,Staţi asa, mâna jos de pe volan! Nu plecam nicaieri pana nu stabilim adevarul inca de la inceput."

   Oprim motorul si scoatem harta.

   Iata, Plaiul Oslea Româna iese in creasta principala a Muntilor Cernei in dreapta Curmăturii Olanelor, deci se incadreaza in arealul Muntilor Godeanu.

   Avand in vedere ca aceasta culme se aseamana mult cu altele ca ea, adică ea coboară din creasta pana in Valea Cernei, din punct de vedere turistic ea apartine acestei vai.

   Cu toate acestea astazi ne folosim de harta Muntilor Godeanu realizata de Danut Calin in anul 2000.

   Drumul de la Baile Herculane pana la localitatea Cerna Sat are doua sectoare:

- pana la Cheile Bobotului e asfaltat si masoara 28km. Aici drumul coteste dreapta pe Valea Arsasca si trece Muntii Mehedinti spre Baia de Arama.

- de la Cheile Bobotului pana la Cerna Sat sunt 18km de drum neasfaltat. Anul acesta am gasit mai putine gropi ca acum doi ani.

   Pe drum Lucian imi pune CD-ul (nu e semnal radio si nici GSM pe vale) cu Tatu:, ,Nas ne dagoniat". Stie ca asta ma monteaza ca sofer. Parca fugi de o belea si-ti zici ca nu ne vor prinde.

   Şi ce sofer nu viseaza sa conduca un Zil, un Kamaz, ori un Magirus ca cel din clip?...Cu tipele sus pe cisterna.

   Ele, aşa, ca aţibilduri...

   În Cerna Sat lasam masina pe marginea drumului, sub o salcie pletoasa, in fata fostului magazin universal.

   Acum in sat nu exista magazin alimentar, ori biserica. Pentru paine oamenii merg peste munte, la Closani.

   Mergem pe drum in sus si gasim indicatorul turistic de intrare in traseu.

   Timpul pana pe Creasta Godeanului pare incurajator. Hotaram ca in caz ca nu vom ajunge pe Varful Godeanu in 6h sa ne intoarcem din drum pentru a nu ne prinde intunericul. Am avea noi frontale...

   Trecem prin fata unei gospodarii. De data aceasta nu mai cerem informatii. Suntem pe traseu marcat si deabia la inceput de drum. Dam buna ziua si mergem mai departe.

   Primul marcaj apare pe coltul unui sălaş pentru fân. Mergem prin gradinile cosite ale unor oameni.

   Putin mai sus, niste oameni aflati la coasa ne sfatuiesc sa nu tinem marcajul pe firul apei, caci ne vom uda in iarba mare, plina de roua.

   N-avem curaj sa parasim marcajul si sa urcam dupa indicatiile lor. Au avut dreptate: ne udam bocancii de roua.

   Mai sus poteca paraseste albia paraului si urca tare printr-o padure de molid.

   Din partea de sus a poienii se deschide privelistea spre Cerna Sat si mai departe spre geanţurile Cernei aliniate pe partea stanga a drumului ca dintii unui fierastrau.

   Geanţul Olanului, Ars, Ogaşului Sec, Schitului, Glodului, Hărmanului... Mai Zic?

   Marcajul vechi era cu banda galbena. Semnele sunt puse pe un trunchi de cires.

   Aici cireşii ,,se iau la trântă" fara nici un complex cu fagii si brazii.

   Lucian pierdut prin padurile fara de capat.

   În spate se vede Vârful Cioaca Înaltă 1137m alt. de pe culmea Muntilor Mehedinti.

   Pe la jumatatea urcusului prin padure intalnim un izvor imprejmuit.

   Un fag adevarat. Am apreciat diametrul cam la vreo 3m. O poza pe care sa o puna ecologistii sub perna, ca doarma linistiti.

   Nici urma de poteca, dar marcajul e pus acolo unde trebuie si noi urcam din greu.

   Facem un popas deasupra unor poieni cu margarete.

   Floricica de ţintaur. Se mai cheamă şi Fierea pământului, (Centaurium umbellatum).

   Ceaiul facut din aceasta planta e cel mai amar lucru de pe lumea asta. Dar e bun pentru ficat.

   Dupa aproape doua ore de la plecare, ajungem pe culmea pe care o vedeam de jos, din sat. Surprinzator, locul e destul de întins si presarat cu case parasite. Totusi unele au in preajma loturi cultivate cu cartofi, sfecla, dovleci.

   In fotografie locul pare linistit, dar el se afla la peste 1000m alt. si cu 500-600m deasupra satului.

   În faţa unei case gasim un soi de de corcoduse care seamana la infatisare cu ciresele, ori cu visinele. D-astea mancam.

   In padure facem popas si mancam pe trunchiul de nuc cu marcaj pe el. Din pacate taiat. Trunchiul.

   De la case si de la popas mai mergem cca. 20min prin padure si iesim la lumina, la un fel de gol alpin.

   Continuam sa urcam prin poiana de pe culmea Oslei Române, pe langa padure.

   De aici in sus culmea are o particularitate: urca in trepte, cand mai line, cand mai inclinate, in schimb padurea aflata de o parte si de alta nu se mai strange niciodata astfel incat sa sugrume poiana si poteca.

   De acolo de jos, din capatul culmii, urcam noi acum. Acolo in stanga sunt casele parasite pe langa care am trecut. In continuare vom strabate paduri si lanuri de ferigi si bozii.

   Întâlnim băciţa de la stana ce coboara in sat cu branza de la oi. Baietanul a lipsit astazi de la gradinita cu program prelungit cu profil de engleza-informatica si balet...

   A câta treaptă imbracata in paduri de ferigi? A patra, a cincea?

   Prin ceţurile de pe vale ghicim barajul de la Lacul Iovanu de pe cursul superior al Cernei.

   Un buldozer urcat pana aici pentru a croi drumuri forestiere.

   Putin mai sus ajungem intr-o sa si avem o prima vedere spre Vaâful Oslea Romana 1781m.

   Din această şa, drumul coboara printre coltani de piatra spre marginea padurii.

   Dupa ce ocoleste un varf bolovanos, poteca revine la culmea muntelui. Intalnim un card de berbeci.

   (La intoarcere, inaintea furtunii ciobanii nu mai gaseau berbecii).

   Stana din Oslea Română. Cam darapanata... Poate asa cer normele UE.

   Nici la strungă, unde se mulg oile, gresia si faianta nu sunt de cea mai buna calitate...

   La vre 300m mai sus de stana ne racorim la un izvor. E doar o iluzie ca e un izvor aici. Urcand mai departe am constatat ca apa era adusa printr-un sant sapat in iarba muntelui, de mult mai de sus, dintr-o vale situata sub varf.

   Cu siguranta apeductul a fost construit de romani. Dacii nu prea iubeau apeductele: "Apeducte nu!...Vii..." (Stefan Ciubotarasu in "Dacii".

   Poteca urca pe deasupra padurii si se indreapta spre Varful Oslea Româna.

   În spate vedem plaiul pe care am urcat.

   Revenim la culme, dar vremea incepe sa se strice rapid.

   Varful nostru incepe sa fie acoperit de nori. Chiar sub nivelul nostru cad trasnete pe celelalte muchii de munte.

   Hotărâm sa nu mai ramanem la gol alpin de vreme ce vine furtuna. Tragem repede o "poza de varf". Pana sus mai faceam vreo 20min.

   Oricum, de pe Varful Oslea Romana am fi avut de mers inca o ora pana in creasta principala si de acolo inca vreo doua ore pana pe Varful Godeanu.

   Pana aici am facut cam 4h si jumatate. Deci indicatorul de jos era cu 5h pana pe Varful Oslea Romana.

   Hai sa coboram ca se intuneca rau.

   Ne apropiem de marginea padurii si ascultam mai linistiti bubuitul tunetelor.

   O frumusete de măgăriţă in spatele stanii.

   Mai aruncam o privire spre varf. Si ce vreme buna era ieri pe Domogled!

   Se pare ca ploaia a trecut peste Valea Cernei si acum ies ceturi din paduri.

   Se pare ca nu scapam nici noi.

   Ne adapostim in padure si asteptam sa treaca peste noi sfoara de ploaie foarte galagioasa.

   Coboram prin iarba uda si ajungem la poienile cu margarete.

   Bureţii acestia lăptoşi au iesit ca ciupercile dupa ploaie. Insa dupa alta ploaie, caci i-am vazut si la urcare. I-am cules, mai jos am gasit si galbiori si vinecioare.

   Acasa le-am pus la cuptor, pe langa piept de pui si ficatei. Au mers bine cu tamaioasa alba luata de la Valea Calugareasca.

   Ajungem in sat si cautam indicatorul pentru traseul de pe celalalt versant de munte. Acesta poate la anu...

   La intoarcere am gasit gropile de pe drum pline de apa, iar masina mai dansa pe noroi cand incercam sa fac slalom printre balti.

   Oprim sa pozam Geanţul Ţăranului, care vrea sa se puna deacurmezisul drumului.

   Drumul forestier de pe Valea Iauna, 17,5km. Deci au ceva lungime picioarele de munte desprinse din creasta Cernei.

   Pe dreapta drumului, dincolo de apa Cernei se inalta Dintele Bobotului. Pe fata din poza e traseul de alpinism "Fisura Bobot". Parca un 5B. Pe cealalta fata e unul mai usor, un 3A.

   Cand eram in tabara studenteasca de la km 14 au venit sa se catăre aici fratii Dragos si Horia Axinte.

   Horia era secund si cum era cu mainile ridicate dupa prize, a alunecat si s-a julit pe toata partea dreapta, mana coaste, coapse etc.

   Doamna doctor l-a oblojit si i-a interzis sa faca baie in rau. Horia statea pe mal si fuma si eu il chinuiam: "e o apa buna!"

   Apele Cernei, doar putin tulburate de ploaia care a trecut, vor sa sape pe la baza Dintele Bobot.

   Drumul si versantul stang al Cheilor Bobotului.

       Pe mâine!

Vineri, 31 iulie 2009 - 20:46 
Afisari: 11,087 


gigicepoiu